Sunteți pe pagina 1din 2

IONEL CRISTINA GENOVEVA, PIPP, Anul II, Gr.

Aspecte benefice ale evaluării orale pentru elevi și pentru cadrul didactic

Evaluarea orală este cea mai veche şi frecventă metodă de evaluare utilizată în


activitatea instructiv-educativă. Aceasta constă într-un dialog purtat între profesor şi elev, prin
care primul urmăreşte să obţină informaţii cu privire la cantitatea şi calitatea cunoştinţelor pe
care le posedă elevul, precum şi capacitatea acestuia de a opera cu ele.  Cu prilejul examinării
orale, profesorul îi poate cere elevului să își motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l
argumenteze, după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în
impas.
Această metodă este utilizată în special la disciplinele socio-umane, care au ca obiectiv
formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare.
Beneficiile aduse de evaluarea orală
 oferă un feed-back rapid elevului, acesta putând să îşi corecteze imediat eventualele
neînţelegeri;
 dezvoltă capacitatea de comunicare a elevului;
 permite cunoașterea capacității de exprimare a elevului și siguranța cu care acesta operează cu
noțiunile asimilate;
 flexibilitatea şi adecvarea individuală a modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna
tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcţie de calitatea răspunsurilor oferite de
către elev;
 posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat eventualele erori sau neînţelegeri ale elevului în
raport de un conţinut specific;
 formularea răspunsurilor urmărind logica şi dinamica unui discurs oral, ceea ce oferă mai
multă libertate de manifestare a originalităţii elevului, a capacităţii sale de argumentare etc.;
 tipul de interacţiune directă creată între evaluator şi evaluat (profesor şi elev), de natură să
stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev, încurajând şi manifestări care
permit evaluarea comportamentului afectiv-atitudinal.
 oferă profesorului posibilitatea de adaptare cu ușurință și spontaneitate la specificul temei la
nivel conceptual al acestuia, la disponibilitățile de timp și de materiale didactice ajutătoare;
 permite accesul evaluatorului la elemente/aspecte complementare subiectului ce se află în
discuție, de multe ori, aspecte edificatoare;
 consum redus de timp didactic;
 dincolo de prestații și performanță, evaluatorul are posibilitatea de a evalua maniera și stilul
actional al celui evaluat, ca pe un veritabil ”mondus operandi”
BIBLIOGRAFIE

Constantin Cucoș , 20014, Pedagogie(ediția a III-a revăzută și adăugită), Editura Polirom,


Iași( pag 437-438)
www.ro.scribd.com
www.edunews.ro

S-ar putea să vă placă și