Comparatie intre metodele de evaluare scrise și orale

Evaluarea orală este cea mai veche şi frecventă metodă de evaluare utilizată în activitatea
instructiv-educatică. Aceasta constă într-un dialog purtat între profesor şi elev, prin care
primul urmăreşte să obţină informaţii cu privire la cantitatea şi calitatea cunoştinţelor pe care
le posedă elevul precum şi capacitatea acestuia de a opera cu ele. Cu prilejul examinării orale,
profesorul îi poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l
argumenteze, după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în
impas.

Această metodă este utilizată în special la disciplinele socio-umane care au ca obiectiv

formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de
evaluare dar se utilizează cu success și la Educatie Tehnologică la partea de informații
generale,

Se impune respectarea unor cerinţe pentru a înlătura unele din limitele chestionării orale:

- întrebările să fie centrate pe obiectivele operaţionale vizând conţinutul esenţial;

- să fie precis determinate,

- întrebarea să fie adresată întregii clase, apoi să fie numit un elev să răspundă şi să nu fie

întrerupt decât dacă nu este în subiect sau face greşeli grave;

- întrebările să fie corect formulate şi la obiect, să aibă o înlănţuire logică, să vizeze

cunoştinţele esenţiale, nivelul de înţelegere şi capacitatea elevului de a opera cu ele pe plan
mintal şi practice aplicativ;

- întrebările să solicite gândirea independentă, inteligenţa şi creativitatea elevului.

Acestă metodă prezintă următoarele avantaje

· oferă un feed-back rapid elevului, acesta putând să îşi corecteze imediat eventualele
neînţelegeri;

· dezvoltă capacitatea de comunicare a elevului;

· permite cunoaşterea capacităţii de exprimare a elevului şi siguranţa cu care acesta operează

cu noţiunile asimilate;
· intensifică interacţiunea dintre profesor şi elev;

· oferă posibilitatea profesorului de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în

funcţie de calitatea răspunsurilor date de elev.

Metoda are însă şi unele dezavantaje: necesită mult timp pentru evaluarea întregului colectiv
de elevi, are un grad scăzut de obiectivitate putând fi influenţată de starea examniatorului, de
gradul diferit de dificultate ale întrebărilor de la un elev la altul.și de starea elevului.

În cadrul examinărilor orale, factorii perturbatori ai aprecierii rezultatelor școlare pot avea un
impact semnificativ mai ales în cazul în care examinatorii nu depun eforturi pentru eliminarea
efectelor negative ale acestora. În cadrul evaluărilor orale este greu să se păstreze același nivel
de exigență pe durata întregii examinări, eprofesorul este mai exigent la începutul acestei
activități și mult mai indulgent spre sfârșitul ei, acest lucru datorându-se stării de oboseală,
plictiselii, unor constrângeri de natură temporală etc. Alt dezavantaj al acestor metode se
concretizează în imposibilitatea de a echilibra, sub aspectul dificultății, conținuturile care fac
obiectul activității de evaluare Metodele de examinare orală creează dificultăți elevilor
(subiecților) introvertiți și celor care au un echilibru emoțional precar. Toți acești elevi, dar și
alții, cărora le lipsește inițiativa în comunicare, pot să se blocheze în fața examinatorului și,
implicit, să nu poată demonstra ce achiziții au dobândit în cadrul procesului de instruire.
Pentru a elimina urmările acestui dezavantaj, eprofesorul trebuie să manifeste precauție în
examinarea acestor elevi, să creeze un climat de destindere, să-i motiveze în elaborarea
răspunsurilor, să-i ajute să depășească unele momente delicate, să-i facă încrezători că ei pot
să onoreze exigențele actului de evaluare în care sunt implicați..

Evaluarea scrisă este o metodă de evaluare ce le oferă posibilitatea elevilor de a- si exprima

în scris, fără intervenţia profesorului, cunoştiinţele dobândite. Această metodă se
concretizează prin: lucrări de control curente, lucrări de control date la încheierea unei unităţi
de învăţare,sau a unui semestru).

Rolul principal al acestor probe este de a face posibilă, periodic, o evaluare obiectivă şi

operativă pe baza unui cuantum de cunoştinţe relevant şi cu scopul de a regla şi perfecţiona

procesul instructiv-educativ.

Probele scrise au un dublu rol: de evaluare a randamentului elevilor la diversele discipline

de studiu şi de dezvoltare a capacităţii de exprimare în scris a elevilor.

Metoda apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în extemporale (lucrări scrise

neanunţate), lucrări de control (anunţate), fişe de muncă independentă în diferite etape ale

lecţiei, teme pentru acasă, teste de cunoştinţe (docimolog

Această metodă permite evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp relativ mic, iar
comparativ cu evaluarea orală prezintă un grad mai mare de obiectivitate, deoarece rezultatele
sunt raportate la criterii unice de evaluare. Prin această metodă se asigură uniformitatea
evaluării. Din păcate feed-back-ul activităţii nu este atât de rapid ca cel de la evaluarea orală,
nu este posibilă orientarea elevilor prin întrebări ajutătoare către un răspuns corect în
cazul neînţelegerii cerinţei, corectarea probelor scrise solicită resurse mari de timpTotodată, în
cazul unor răspunsuri formulate ambiguu, profesorul nu poate cere lămuriri suplimentare
elevului, pentru a aprecia corect răspunsul.

Subiectele pot fi echilibrate în privința gradului de dificultate, ceea ce înseamnă că unii elevi
nu mai pot fi favorizați pentru că primesc la examinare subiecte cu grad mai mic de
dificultate. Metodele de examinare scrisă respectă în mai mare măsură ritmurile individuale de
lucru ale elevilor, ceea ce înseamnă că fiecare elev își elaborează răspunsurile în tempoul care
îl caracterizează. Ajută elevii introvertiți și pe cei timizi să probeze cu mai mare ușurință
calitatea cunoștințelor dobândite.. Dincolo de aceste avantaje trebuie avute în vedere și unele
limite, dintre care mai semnificative sunt următoarele: Elevii nu pot primi sprijin din partea
examinatorului pentru a-și elabora răspunsurile, existând și riscul ca unele lacune în
cunoștințe, unele neînțelegeri ale elevilor să nu poată fi remediate. Exprimarea în scris este
mai contrângătoare pentru că este reglementată de respectarea unor reguli gramaticale, ceea ce
înseamnă că elevii vor trebui să depună eforturi atât în redarea cunoștințelor, cât și în
realizarea unei forme de prezentare cât mai convingătoare. În unele cazuri, elevii nu pot proba
profunzimea cunoștințelor dobândite și nici corelarea acestora cu alte tipuri de cunoștințe
asimilate, eventual, în alte contexte de instruire. Examinările scrise sunt mai costisitoare,
pentru că, de multe ori, implică 2 - 3 examinatori, cum se întâmplă în cazul unor examene de
o importanță deosebită. (Testele naționale sau Examenul de Bacalaureat) Un alt dezavantaj
este relativa întârziere în timp a momentului în care se realizează corectarea unor greșeli sau
completarea unor lacune identificate.