Metode de predare

Metodele şi tehnicile predării trebuie să-l ajute pe elev să observe, să critice, să investigheze, să
judece, să tragă concluzii, să coreleze, să diferenţieze, să sintetizeze, să conceptualizeze şi să mediteze.
1. METODA EXPUNERII - Se poate spune că s-a adoptat metoda expunerii dacă se aplică
prezentarea studiului, a unei teme sau unităţi.
a. Avantajele acestei metode:
- Elevul poate asculta expunerea profesorului fară să fie înterupt, ceea ce îl ajută să urmărească firul
prezentării de la un capăt la altul.
- Îşi poate forma o părere pe baza tuturor elementelor expuse, având o viziune de ansamblu.
- Răspunsul, la unele întrebări, apare de la sine în timpul expunerii.
b. Dezavantajele acestei metode:
- Dacă expunerea este lungă poate plictisi iar elevul pierde firul prezentării.
- Pentru că răspunsul la întrebările ce se ridică în timpul expunerii nu apare imediat, elevul poate
deveni agitat.
- Nefiind implicat activ, atenţia poate să-i fie distrasă de alte preocupări.
2. METODA INTEROGĂRII - Dacă în timpul unei ore de predare tema se studiază pe baza
întrebărilor profesorului către elevi se poate spune că utilizează metoda interogativă.
a. Avantajele acestei metode:
- Atenţia elevului se menţine sporită pentru a putea răspunde atunci când este întrebat.
- Este ajutat să facă unele conexiuni cu alte informaţii pe care le deţine.
- Îi dezvoltă curajul de a lua cuvântul în public.
b. Dezavantajele acestei metode:
- De teama de a nu greşi, poate deveni introvertit.
- Unii pot răspunde în exces în detrimentul celor care sunt mai timizi.
- La un moment dat, se poate stârni o stare de ilaritate ce pote conduce la pierderea controlului clasei.
3. METODA COOPERĂRII - Lucrul între profesor şi elev; educaţia pe grupe; prin intermediu
expunerii, studiul ghidat, cercetare şi educaţie.
a. Avantajele acestei metode:
- Formarea de grupuri pe niveluri de înţelegere - profesorul poate adapta prezentarea la nivelul fiecărui
grup.
- Prezenţa unui grup mai restrâns de elevi dă posibilitatea fiecăruia să participe activ.
- Se pot aduce contribuţii personale descoperite în urma studiului individual.
b. Dezavantajele acestei metode:
- Se poate instala o stare de etalare a unui grup faţă de altul.
- Este nevoie de un timp mai lung acordat fiecărei lecţii.
- În timp ce profesorul acordă atenţie unui grup, celălalt poate irosi timpul în mod iresponsabil.
4. METODA PROBLEMELOR - Propune elevilor diverse probleme pentru soluţionarea cărora
va trebuie să cerceteze, să studieze teme neînvăţate până atunci.
a. Avantajele acestei metode:
- Stimulează lucrul individual.
- În momentul descoperirii rezultatului, elevul are o satisfacţie personală, ceea ce face ca lecţia să nu
fie uitată uşor.
- Îi dă încredere în sine şi-l conştientizeză de capacităţile cu care este înzestrat, determinându-l să le
dezvolte şi mai mult.
b. Dezavantajele acestei metode:
- Elevul poate să nu-şi îndeplinească sarcinile trasate.
- Poate ajunge la concluzii eronate.
- Imposibilitatea tuturor elevilor de a avea acces la baze de date şi studii anterioare.
5. METODA EXPERIMENTĂRII - Constă în a pune elevul în contact cu un fenomen care îl
motivează şi îl determină să îl reproducă cu scopul de a-l cunoaşte mai bine, de a-l domina şi a-l
utiliza. Elevul acţionează experimental pentru a vedea reacţii corespunzătoare fiecărei acţiuni.
a. Avantajele acestei metode:
- Îl ajută să se descopere pe sine – observă care sunt preocupările care îi fac placere şi în funcţie de
acestea să se orienteze în viaţă.
- Ajută fiecare elev să se implice total deoarece vine în contact cu lucruri ce îl interesează direct.
- Descoperă şi dezvoltă relaţia cauză efect.
b. Dezavantajele acestei metode:
- Neajungând la rezultatul dorit poate să se descurajeze, ajungând să aibă o imagine falsă despre sine.
- Poate ajunge la rezultate şi concluzii greşite.
- Poate conduce la infatuare, privind cu dispreţ pe ceilalţi.
 Metode tradiționale de evaluare

Denumirea de metode tradiționale de evaluare derivă din faptul că aceste metode au fost cel
mai des folosite. Datorită fidelității și validității scăzute, ele nu sunt potrivite în cazul evaluărilor
importante. Metodele tradiționale se împart în: evaluare orală, evaluare prin probe scrise și evaluare
prin probe practice.
EVALUAREA ORALĂ
Evaluarea orală poate să se realizeze și sub formă de observare și apreciere verbală: munca
independentă la clasă, răspunsuri în timpul desfășurării lecției de fixare și sistematizare a noțiunilor
predate, tema pentru acasă, greșeli nepermise. Un alt mod de evaluare orală este cel frontal, individual,
combinat, prin care se verifică nivelul de însușire al cunoștințelor, feedbackul având loc imediat.
a. Avantajele acestei metode:
- flexibilitatea;
- se realizează relativ uşor și nu sunt consumatoare de timp;
- neînțelegerile elevilor pot fi clarificate în timp util;
- se realizează un dialog între profesor-elev, ceea ce permite elevului să-și dezvolte capacitatea de
exprimare orală.
b. Dezavantajele acestei metode:
- profesorul nu poate evalua toți elevii din clasă în decursul unei ore de curs;
- aprecierea poate fi subiectivă;
- întrebările primite de elevi nu au același grad de dificultate, fapt pentru care pot fi favorizați;
- starea emoțională a elevilor poate influența răspunsul dat de aceștia (elevii introvertiți, dar și cei cu
dezechilibru emoțional sunt mai dezavantajați).
În „Didactica Matematicii”, L. Ardelean și N. Secelean propun câteva recomandări cu scopul de a
reduce dezavantajele acestui tip de evaluare:
 „aplicați astfel de probe cel puțin de trei ori pe semestru fiecărui elev;
 chiar dacă evaluați rezolvarea unei singure probleme, adresați câteva întrebări de control, de
tipul: „ce s-ar întâmpla dacă…?” ;
 luați în calcul nu doar rezolvarea eficientă a problemei, ci și modul de abordare a acesteia;
acordați un bonus pentru încercările de rezolvare, chiar daca s-au dovedit ineficiente.”
EVALUAREA PRIN PROBE SCRISE
 Presupune tratarea în scris a unor probleme atent alese de către profesor într-un interval de timp
stabilit. Ea reflectă calitatea activităţii didactice cu un grad ridicat de obiectivitate. Evaluarea scrisă se
realizează prin lucrări cu durată scurtă (neanunţate, din lecţia de zi), probe de evaluare periodică
(sfârşit de capitol), teze (conţine întrebări din toată materia parcursă) şi fişe de lucru. Probele scrise
sunt cele mai agreate de către profesori, iar obiectivitatea evaluării este dată de baremul de corectare.
a) Extemporalul − în limbaj popular, lucrarea scrisă neanunţată
b) Lucrarea de control anunţată − este des folosită la clasă, în special după predarea unui număr de
lecții sau încheierea unei unităţi de învățare
c) Lucrare scrisă semestrială − este o lucrare ce are loc la sfârşitul semestrelor, de regulă este
planificată cu cel puţin 3 săptămâni înainte de încheierea semestrului, după o recapitulare riguroasă la
clasă. Un dezavantaj ar fi faptul că în ziua în care se desfăşoară teza programul şcolar se dereglează
oarecum, deoarece celelalte materii din orar sunt uşor neglijate.
d) Activitatea independentă în orele de curs − se desfăşoară deseori sub formă de fişe de lucru, fiind
rezolvate individual, în perechi sau grupe, ceea ce dezvoltă la elevi deprinderi de muncă intelectuală.
Pe tot parcursul activităţii, profesorul supraveghează elevii, ceea ce reprezintă un avantaj, întrucât
feed-back-ul are loc imediat. După rezolvarea activităţii independente, sarcinile trebuie analizate cu
elevii frontal, iar notarea se realizează prin autoevaluare sau în cazul grupelor, evaluare în perechi.
e) Tema pentru acasă − este tot o activitate de muncă independentă, care are ca scop sistematizarea şi
consolidarea noţiunilor predate în clasă, formându-i elevului deprinderi de muncă intelectuală. Tema
pentru acasă începe cumva din clasă, în momentul în care profesorul oferă indicaţii preţioase cu privire
la modul de rezolvare. Pentru a putea spune că elevul a rezolvat sarcinile de lucru independent, este
necesar ca profesorul să ofere în timpul lecţiei toate informaţiile necesare rezolvării temei şi să verifice
dacă sunt nelămuriri. Este imperios necesar ca temele să fie oferite în mod diferenţiat, atât pentru elevii
cu dificultăţi, pentru a câștiga încredere în ei, cât şi pentru cei bine pregătiţi, pentru a putea lucra la
nivel înalt. Temele pentru acasă sunt verificate de către profesor în mod constant, oră de oră, frontal, cu
scopul de a scoate la lumină dificultăţile întâlnite şi de a interveni în timp util, dar şi de a observa
progresul înregistrat de către elevi.
a. Avantajele acestei metode:
 numărul mare de elevi evaluați;
 este verificată o parte mai mare a conţinuturilor;
 fiecare elev îşi alcătuieşte răspunsurile în funcţie de ritmul propriu;
  anonimatul lucrarilor conduce spre obiectivitate;
 nivelul de dificultate al subiectelor poate fi echilibrat;
 elevii timizi pot să se exprime fără sfială;
 în timpul evaluării elevii se pot reîntoarce la anumite rezolvări greşite pentru a le corecta.
b. Dezavantajele acestei metode:
 feed-back slab;
 elevii nu beneficiază de sprijin din partea profesorului în rezolvarea cerinţelor;
 cerinţele probei scrise pot induce elevul în eroare daca nu sunt înţelese de către acesta;
 în cazul itemilor cu alegere multiplă sau duală elevii pot alege raspunsurile corecte fără a gândi
raţionamentul matematic;
 în cazul unei probleme cu mai multe etape, raţionamentul matematic poate fi dat „peste cap” în
urma unei singure greşeli de neatenţie sau impas, ceea ce nu reflecta nivelul real al pregătirii.
În urma acestor dezavantaje se impune ca profesorul să ţină cont de câteva cerinţe:
 „subiectele formulate să se regăsească în tematica recomandată de programă si manual;
 sarcinile de lucru să fie formulate clar, fără ambiguităţi sau cu intenţia de a-i induce în eroare
pe elevi;
 în formularea subiectelor să se aibă în vedere nu doar reproducerea informaţiilor, ci şi evaluarea
capacităţilor elevilor de a opera cu acestea;
 să se facă cunoscute elevilor baremele de corectare şi notare;
 în planificarea probelor scrise să se aibă în vedere alocarea timpului necesar pentru pregătire.”
EVALUAREA PRIN PROBE PRACTICE
Această modalitate de evaluare se întâlnește mai ales la educaţie fizică şi sport.
a. Avantajele acestei metode:
- Prin intermediul acestei probe se evaluează capacitatea elevilor de a pune în practică noțiunile
teoretice învățate de către aceștia.
b. Dezavantajele acestei metode:
- Timpul îndelungat acordat acestui tip de evaluare, asigurarea unor condiții specifice acestei probe,
subiectivitatea probei prin dificultatea aplicării baremului de corectare, costurile materialelor.
Bibliografie
https://parinteleavraam.blogspot.com/2012/07/metode-de-predare-avantaje-si.html
https://edict.ro/metode-traditionale-de-evaluare/
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
MASTER: PERFORMANȚĂ ÎN SPORT

Didactica domeniului și dezvoltării în didactica

specializării

Metode de predare şi evaluare - avantaje și

dezavantaje

Conf.univ.dr. NANU COSTIN

Masterand: DINA CONSTANTIN ALIN

Anul: I

Craiova,
2024