ESEU

TEMA: „Rolul feed-back-ului în actul de conducere”

Elaborat: Reșetnic Elena

Grupa psihopedagogie anul II

Verificat: Musienco Natalia.

Ca definitie, feed-back-ul este un instrument general folosit permanent,
indiferent de domeniu, atât în cadrul natural cât și în cadrul social, adică artificial.
El trebuie să transforme o acțiune într-un bumerang ce se poate întoarce de unde a
plecat, daca nu gresim, îl vom putea folosi din nou. El oferă managerilor un
răspuns eficient pentru a le comunica exact ceea ce ii deranjează pe angajați, în ce
mod îi afectează, sau ce doresc ei de la munca sau de la manager.

Managementul modern implică un mare număr de abilităţi şi orientari, pentru a

avea success. Un manager trebuie să îndeplinească mai multe roluri şi funcţii, una
dintre cele mai importante este  interacţiunea cu ceilalţi.

 Eficientizarea comunicării interpersonale presupune existenţa feed-back-ului.

Pornind de la premisa că nu întotdeauna dorim să spunem ceea ce cuvintele noastre
exprimă sau nu înţelegem ceea ce s-a transmis. Feed-back-ul este o componentă
vitală a efortului nostru comunicaţional. El reprezintă informaţia care semnalizează
dacă ne-am făcut înţeleşi, ne informează ce a recepţionat, interpretat şi înţeles
cealaltă persoană.

Feed-back-ul încheie procesul de comunicare. Prin intermediul său, emitentul

verifică în ce măsură mesajul a fost înţeles corect ori a suferit filtrări.

DeVito precizează că feedback-ul, în calitatea sa de  „Informaţia trimisă înapoi

la sursă”, este un instrument folosit permanent, o reactie cu scopul menținerii
echilibrului.

 Viaţa a demonstrat că în situaţii asemănătoare sau chiar identice unii conducători

obţin succes în activitate iar alţii nu. De asemeni s-a demonstrat că în situaţii foarte
diferite prin conţinutul, structura şi finalitatea lor aceeaşi personalitate poate face
faţă cu succes datorită modalităţii de raportare la particularităţile situaţiei. Actul de
conducere însă trebuie analizat  atât în funcţie de situaţie şi personalitatea
conducătorului cât şi în funcţie de natură a grupului asupra căruia se acţionează.
Eficienţa actului de conducere depinde nu numai de calităţile liderului ci şi de
încrederea pe care o acordă membrii grupului.

A conduce nu înseamnă că ai un talent înnăscut, dar poate fi o aptitudine dobândită

prin practică. Activitatea de conducere presupune aplicarea unor comportamente
de relaţii care ameliorează relaţiile interpersonale în cadrul grupului şi
comportamente de lucru care ajută grupul să realizeze obiectivele.  Ceea ce se
petrece în cadrul grupului nu este nici rezultatul comportamentelor individuale
izolate nici al determinismelor sociale care s-ar aplica mecanic.  Prin stimularea şi
acceptarea feed-back-ului se urmareste reducerea suprafeţei oarbe din viata
grupului:

Astfel suntem capabili să receptăm impresiile celor din jur în ceea ce ne priveşte,
să ne evaluăm şi să corectăm defectele de imagine, atitudine şi comportamentele
referitoare la noi şi la ceilalţi.

Forta feed-back-ului provine din faptul ca el poate readresa, a menține o stare

bună sau schimba un comportament. El îi permite angajatului sau interlocutorului
să primească un răspuns față de acțiunea lui.

Feed-back-ul devine constructiv și optim doar atunci cand face referire numai la
acțiunea în sine și nimic altceva, adică nu se va cupla în alte probleme chiar dacă
ele sunt asemanătoare. Când menagerul vrea ca un angajat să știe ce parere are în
legatură cu un anumit lucru, descrie acea stare pe care a avut-o în momentul în care
a interacționat cu lucrul respectiv. Unul dintre exemplele des întalnite în acest sens
sunt  reclamele, facute pe principiul feed-back-ului. Acestea sunt o acțiune care vor
să declanșeze în public o poftă, o senzație un sentiment.

Feed-back-ul rostit ar trebui sa fie astfel: „Aș mânca ciocolata când vad
această reclamă!” sau „M-a facut curios această reclamă!” sau „Nu am
reușit să înțeleg această reclamă!”
Din nefericire, multor conducători le este frică de feed-back, iar alţii cred că nu au
nevoie de el. Or, atunci când nu se acordă nici o atenţie feed-back-ului, nu este
generată nici o reacţie şi, în consecinţă, nu se impune nici o îmbunătăţire în
comportamentul emiţătorului sau în calitatea relaţiilor dintre el şi receptor.
Pericolul îl constituie neintervenţia pentru eliminarea acestora. Dezacordurile,
diferenţele de opinii  trebuie luate în serios, cercetate şi la nevoie chiar provocate
deoarece pot ajuta grupul în luarea celor mai bune decizii.  

Feed-backul poate oferi imaginea  reală a punctelor pozitive şi a celor negative din

actul de conducere. Finețea feedback-ului stă în a face diferența dintre persoană și
acțiune. Confuzia se face foarte des, cu toate ca sunt doua lucruri total diferite.

Prin urmare Feed-back-ul trebuie sa fie un răspuns la un comportament nu la

persoana care are comportamentul respectiv, trebuie sa fie raportat la obiectul
discuției - masă, casă, mașină, etc., nu la posesorul sau viitorul posesor al acestuia.

Adică, dacă nu îți place mașina cuiva, Feed-back nu însemnă ca posesorul ei nu

are gusturi bune, ci doar că nu este pe gustul tău!