UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INFORMATICĂ ȘI ȘTIINȚE

PROGRAMUL DE STUDIU MATEMATICĂ

Mijloace de învățare tradiționale și moderne în

predarea Matematicii

NUME STUDENT: TRIP DENISA ANAMARIA

 Mijloace de învățare tradiționale și moderne în predarea Matematicii

Sfera de cuprindere a didacticii s-a lărgit, astfel încât azi identificăm cel puţin două niveluri ale
didacticii: didactica tradiţională şi didactica modernă.

Didactica clasică a avut ca obiect de studiu esenţa procesului de învăţământ, cu scopul şi

sarcinile sale; procesul de învăţământ şi factorii acestuia; conţinutul învăţământului; principiile,
metodele şi formele organizatorice ale activităţii instructiv-educative; organizarea
învăţământului: clasa, şcoala şi sistemul educaţional; profesorul. Didactica modernă
încorporează întreaga sferă de cuprindere a didacticii clasice, extinzându-şi conţinutul prin
includerea de noi teme: didactica adulţilor, instruirea şi autoinstruiea asistată de calculator,
utilizarea mijloacelor tehnice de instruire, programarea pedagogică, alte modalităţi de organizare
a activităţilor instructiv-educative etc. Prezentăm în tabelul următor o scurtă caracterizare a
didacticii tradiţionale şi moderne după M. Ionescu, V. Chiş, 2001:

Paralelă între didactica tradiţională şi didactica modernă:

Elementul de comparaţie Didactica tradiţională Didactica modernă

obiect al educaţiei, receptor de
Statutul elevului
informaţii
Sursa cunoştinţelor percepţia
imaginea (cunoaşterea este un
„Celula gândirii”
act de copiere a realităţii)
transmitere de cunoştinţe gata
Aspectele pe care se pune
elaborate, formaţia livrescă,
accent
orientarea intelectualistă
obiect şi subiect al educaţiei
care dobândeşte cunoştinţele
prin efort propriu
acţiunea externă sau mintală
(percepţia este un moment al
acţiunii)
operaţia (cunoaşterea este o
reflectare activă şi
„reconstrucţie” mintală a
realului)
latura formativă şi educativă a
învăţării, cultivarea
creativităţii, dezvoltarea
 gândirii critice, îmbinarea
învăţăturii cu munca
productivă şi cu cercetarea

A. Metode tradiționale de predare-asimilare : expunerea didactică,

conversația didactică, demonstrația, lucrul cu manualul, exercițiul

Expunerea didactică

Expunerea constă în prezentarea de către profesor a unor cunoştințe noi, pe cale orală, în
structuri bine închegate, în scopul transmiterii unui volum mare de informații într-o unitate de
timp determinată. Ea cunoaşte mai multe variante: povestirea, explicația, prelegerea, expunerea
universitară. În cadrul predării matematicii în gimnaziu şi liceu, mai des întâlnite sunt explicația
şi prelegerea, utilizate mai ales pentru prezentarea unor fragmente cu grad ridicat de dificultate şi
pentru a face sistematizări. Explicația foloseşte diferite operații logice mai complicate ca de
exemplu comparația, sinteza, analiza, analogia, dar accentul cade pe receptare şi mai puțin pe
interpretarea rezultatelor. Prelegerea constă în expunerea de către profesor a unui volum mare de
cunoştințe, bine organizate şi sistematizate, şi presupune o maturitate receptivă ridicată a
elevilor. Este recomandată claselor mari.

Conversația didactică

Conversaţia este o metodă specifică, elaborată, de predare – învăţare, care angajează un

sistem determinat de interacţiuni verbale profesor-elevi, în conformitate cu obiectivele instructiv
- educative urmărite.Conversaţia este un instrument didactic preţios în mâna profesorului,
bazându-se pe întrebările şi răspunsurile între profesor şi elevi sau între elevii înşişi. Întrebările
formulate de către profesor trebuie să fie precise, univoce, variate, cu precădere de tip productiv
(de ce?, cum?), ipotetice (dar dacă?), de evaluare (ce e mai bine?), divergente (orientează
gândirea pe traiectorii diverse), convergente (analiza, sinteza, comparația).

La lecțiile de matematică, metoda este folosită în foarte multe situații: descoperirea unor
enunțuri, demonstrații, soluții, exemple, etc.
Demonstrația didactică

Demonstrația didactică înseamnă a prezenta obiecte, procese, acțiuni în vederea inducerii

teoretice la elevi a unor proprietăți, constante care constituie elemente fundamentale ale
cunoaşterii. În cazul matematicii, se mai admite şi prezentarea unor obiecte matematice,
construite anterior şi asimilate de elevi, sau a unor reprezentări intuitive ale acestora. Această
metodă nu trebuie să fie confundată cu demonstrația matematică (deductivă, teoretică).

Pornind de la un suport material (natural, figurativ sau simbolic), prin demonstrație se

construiesc reprezentări, constatări, interpretări. Ea are un caracter ilustratic, conducând la
reproducerea unor acțiuni sau la asimilarea unor cunoştințe pe baza unor surse intuitive. De
exemplu, se pot folosi graficele funcțiilor elementare ca suport intuitiv pentru a descoperi şi
demonstra proprietățile acestor funcții. De asemenea, în clasele a V-a şi a VI-a, geometria este
predată mai mult figurativ, intuitiv. În clasa a VIII-a, la corpuri geometrice, se dezvoltă
capacitatea de a vedea relațiile spațiale ale unei figuri geometrice folosind machete ale corpului
respectiv, eventual în secțiune.

B. Metode moderne de predare-asimilare: algoritmzarea, modelarea,

problematizarea, metode de simulare (joc didactic), lucrul în echipă.

Metoda algoritmizării

După Nicola I., algoritmizarea constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme, constituite
dintr-o succesiune univocă de secvenţe sau operaţii, în vederea rezolvării unor probleme tipice şi
a asimilării pe această bază a cunoştinţelor, concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale
corespunzătoare.

Dintre avantajele algoritmizării (după I. Comănescu) amintim: favorizează transferul de

cunoştinţe în diferite situaţii de instruire; contribuie la formarea unei gândiri sistematice,
convergente şi creative; pune, uneori, elevii în situaţia de a alege soluţii de învăţare; contribuie la
organizarea activităţii intelectuale şi la structurarea gândirii ştiinţifice.

În cadrul orelor de matematică la rezolvarea de probleme distingem mai mulţi algoritmi:

- citirea problemei

- analiza datelor problemei ( ce ştim?, ce putem găsi? )

- stabilirea planului de rezolvare a problemei

- rezolvarea propriu – zisă pe baza planului de rezolvare

- verificarea rezultatelor obţinute scrierea răspunsului final

Metoda problematizării

Problematizarea - ca metodă de învăţământ constă în crearea şi rezolvarea unei situaţii-

problemă, adică a unei situaţii cu mai multe alternative de rezolvare, dintre care, uneori, e
valabilă una singură, iar alteori mai multe. Ea reprezintă o modalitate de participare activă şi
interactivă a elevilor în procesul didactic, care constă în proiectarea şi efectuarea de activităţi de
căutare independentă (individuală sau colectivă) a răspunsului ori soluţiei la o problemă
tensională, contradictorie.

Problematizarea poate fi des utilizată în rezolvarea problemelor de matematică, mai ales a

celor cu mai multe operaţii, care necesită judecăţi suplimentare sau la alte discipline. De
exemplu, la clasa a VI-a , la capitolul de mărimi proporționale, se pot rezolva probleme ce
implică formula vitezei studiată la fizică.

Metode de simulare (joc didactic)

Învăţarea bazată pe jocuri didactice presupune participarea activă şi interactivă a elevilor

în procesul de asimilare a noului, în contexte care îmbină elementele instructive şi formative cu
elemente distractive, ludice. Jocul didactic poate fi definit ca o activitate aparţinand procesului
instructiv-educativ, în care există o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc, iar
forma distractivă pe care o îmbracă trebuie să î1 caracterizeze. Jocul didactic are o serie de
caracteristici prin care se deosebeşte de celelalte jocuri şi forme de organizare a activităţilor
comune:
 Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă şi se formulează prin raportare
la obiectivele specifice. El trebuie să fie clar şi precis, pentru a asigura organizarea şi
desfăşurarea corectă a activităţii.

Exemplu: Kahoot! este o platformă gratuită cu ajutorul careia se pot creea teste
interactive. Creează un joc distractiv în câteva minute; il numim "kahoote". Poţi face o serie de
întrebări , formatul şi numărul de întrebări depinde doar de alegerea ta. Poţi adăuga imagini, clip-
uri video şi diagrame întrebărilor tale pentru a face testul cât mai plăcut.
 Bibliografie

1. Christina-Theresia Dan, Sabina-Tatiana Chiosa, Didactica matematicii, Editura

Universitaria Craiova, 2008
2. Popa Carmen, SUPORT PENTRU STUDIU INDIVIDUAL la disciplina: TEORIA ŞI
METODOLOGIA INSTRUIRII, Editura Universității din Oradea
3. Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia 2001
4. https://aplicatiiutileinscoala.weebly.com/kahoot.html