PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT-CONCEPT, FUNCŢII, STRUCTURĂ.

CARACTERISTICI
GENERALE. SPECIFICUL ABORDĂRII SISTEMICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREPRIMAR ȘI
PRIMAR

ANALIZĂ CONCEPTUALĂ
Procesul de învatamânt este principalul subsistem al sistemului de învatamânt în cadrul caruia se
realizeaza instruirea si învatarea elevilor si studentilor prin intermediul activitatilor proiectate, organizate si
dirijate de catre profesori, în conformitate cu anumite norme si principii didactice, într-un context
metodic adecvat, apelând la resurse materiale si didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor
educatiei.
Procesul de învatamânt reprezinta dimensiunea dinamica a sistemului de învățământ, deoarece
în cadrul lui are loc activitatea de învatare iar elevii si studentii sunt îndrumati de catre profesori cum sa
învete. Functiile generale ale sistemului de învatamânt sunt realizate în cadrul procesului de
învatamânt prin intermediul programelor de instruire formala (dar si nonformala) structurate si ierarhizate
pe cicluri si ani de studii.
Procesul de învatamânt este subordonat din punct de vedere structural si functional fata de
sistemul de învatamânt. Dimensiunea operationala a procesului de învatamânt, dependenta de decizia
profesorului, conferă acestuia un anumit grad de libertate în proiectarea, realizarea și dezvoltarea curriculara
a instruirii, dinamizând si actualizând permanent sistemul de învatamânt.
Perspectiva dinamica priveste procesul de învatamânt ca un sistem ―deschis unui sistem superior
(suprasistem), cu o dinamica proprie (fluxuri de intrare, ―input‖ – si fluxuri de ieșire – ―output‖),
cu capacitate de autoreglare.‖
Procesul de invătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfaşoară
etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în
vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.
În cadrul procesului de invăţământ se desfăşoară următoarele tipuri activităţi:
a) de predare, învăţare şi evaluare (Activitatea cu frecvenţa cea mai mare în ceea ce priveşte
repetitivit atea este cea de predare, învăţare şi evaluare, care constituie însăşi esenţa procesului invăţământ,
ei fiindu-i subordonate toate celelalte tipuri de activităţi.);
b) manageriale (Activitatea managerială cuprinde, în principal, acţiuni şi operaţii de planificare
şi prograr nare, de organizare şi coordonare, control si indrumare, atât nivelul instituţiei de învăţământ, cât
şi la nivelul formaţiunilor de studiu.);
c) economico-financiare (Activitatea economico-financiară se referă, îndeosebi, la gestionarea
fondurilor băneşti alocate prin buget. În instituţiile de învăţământ, cea mai mare parte a bugetului se
cheltuieşte pentru salarii şi întreţinere.);
d) administrativ-gospodăreşti (Activitatea administrativ - gospodărească are drept principal scop
menţinea, funcţionalităţii spaţiilor de invăţământ şi a unui mediu ambiental cât mai stimulator pentru
invătare, cu respectarea normelor igenico- sanitare în vigoare.);
e) în afara clasei şi a şcolii (Activităţile organizate în afara clasei şi a şcolii sunt cele
cunoscute: consultatii si meditaţii, activitatea cultural-artistică şi sportivă, precum şi cea desfășurată în
cadrul cercurilor pe obiecte de studii, excursiilor şi vizitelor, diverse activitati cu părinţii, de orientare
şcolară şi profesională.).
Fiecare dintre acestea are un anumit specific, în funcţie de natura activitatii de tipul de şcoală şi de
treapta de şcolarizare. Unele sunt reglementate prin acte normative, în timp ce altele se supun doar normelor
pedagogice.
Page1
 Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente (obiective,
continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi —
resurse materiale — spaţii de invatamant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive etc. - strategii
de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare,), care interacţionează în cadrul unei activităţi
complexe, desfăsurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi dinainte stabilite.
La baza procesului de invăţământ stă activitatea instructiv-educativă, deci o activitate de cunoastere
şi asimilare a unui sistem de valori, stabilit prin documente oficiale cu caracter obligatoriu (planurile de
invăţământ şi programele scolare).

Procesul (lat. processus = schimbare, modificare, transformare, dinamică) de învăţământ este activitatea
instructiv-educativă complexă, desfăşurată în mod sistematic şi organizat de către profesori şi elevi, într-o instituţie
şcolară, activitate graţie căreia elevii sunt înzestraţi cu seturi de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi, competenţe,
necesare unei bune integrări socio-profesionale.
Procesul instructiv-educativ se află în centrul procesului de învăţământ, are ca scop formarea adecvată a
elevilor prin organizarea mediului educaţional şcolar, a climatului şi atmosferei educative, prin proiectarea şi
realizarea scopurilor educaţionale, prin transmiterea unui sistem de cunoştinţe esenţializate, sistematizate, utile,
atractive.
Page1

Procesul de învăţământ este un ansamblu de acţiuni exercitate în mod conştient şi sistematic de

către educatori asupra educaţilor într-un cadru instituţionalizat, organizat în vederea formării
personalităţii acestora în concordanţă cu cerinţele idealului educaţional. Este cea mai înaltă formă de
organizare şi desfăşurare a educaţiei, determinate de prezenţa educatorului, pregătit special pentru
conducerea acestui proces.

Notele esenţiale ale conceptului de proces de învăţământ:

 în esenţă, realizează acţiunea de instruire şi educare prin învăţământ (lat. „actio”, faptul de a face
ceva, desfăşurare a unei activităţi, influenţare);
 în sensul larg utilizat, termenul proces ilustrează o caracteristică a acestei acţiuni (lat.
„processus” - mers, evoluţie, dezvoltare, prefacere, transformare succesivă, progresivă), în
raport cu scopurile şi obiectivele învăţământului, cu sensul acţiunii asupra obiectului educaţiei
(elevul);
 implică un sistem de acţiuni informative, formative şi educative;
 studiază sistemul de efecte, transformări asupra elevilor, în raport cu scopurile şi obiectivele
stabilite, cu particularităţile individuale, cu aşteptările sociale;
 este orientat către realizarea scopurilor, obiectivelor formării şi educării;
 este o acţiune de instruire, informare şi formare, de predare şi însuşire de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi, priceperi, competenţe;
 se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat (de stat, particular) de diferite tipuri şi grade, ca
forma cea mai înaltă de organizare conştientă, ca problemă de interes naţional;
 utilizează abordarea intra-, inter-, pluridisciplinară, în conceperea, interpretarea, organizarea,
evaluarea acţiunilor educative;
 vehiculează conţinuturi (valori informative, formative, educative) definite, structurate,
precizate, perfecţionate după criterii pedagogice, în raport cu scopurile, obiectivele stabilite;
 respectă norme, principii, reguli, cerinţe în conceperea, desfăşurarea, antrenarea elementelor
componente ale acţiunii specifice;
 utilizează strategii didactice (metode şi mijloace de învăţământ, forme şi moduri de activitate) după
criterii de eficienţă;
 se desfăşoară cu cadre didactice, ca principali factori, special formate şi perfecţionate, cu statut
precizat;
 evidenţiază complexitatea relaţiilor pedagogice între factorii implicaţi (cadre didactice,
elevi), între subsistemele acţiunii;
 solicită un continuu management, conducere optimizată a acţiunii (proiectare, organizare,
decizie, coordonare, control, evaluare);
 presupune determinarea, organizarea, utilizarea eficientă a timpului cerut de activitate, pe etape
scurte, medii şi lungi;
 sprijină trecerea de la instruire la autoinstruire, prin antrenarea elevilor în transformarea
progresivă din obiect în subiect al acţiunilor specifice învăţământului;
 urmăreşte dezvoltarea în spirală a sistemului de acţiuni instructiv- educative, în raport cu
etapele realizării scopurilor, cu evoluţia personalităţii elevilor: are caracter dinamic;
 manifestă deschidere către influenţele externe sistemului, corelează cu alte sisteme nonfomale
(extraşcolare) de activitate şi îşi perfecţionează, optimizează continuu elementele, organizarea.
Page1
 Funcţiile procesului instructiv-educativ pot fi:

 instructive, de comunicare a valorilor şi produselor culturale, ştiinţifice, prin

susţinerea cunoaşterii lor de către elevi, fie în mod senzorial-perceptiv, fie în mod
raţional, teoretic, prin crearea situaţiilor adecvate de predare-învăţare;
 formative, de pregătire pentru integrare continuă în viaţa socială, profesională, de
dezvoltare axiologică (pedagogul Marin Călin).

Caracteristici generale:

 este determinat socio-cultural și evoluează în timp (specificul fiecărei epoci, evoluția societății și a
cunoașterii își pun amprenta asupra procesului de învățământ;
 interacţiunea subiect (învăţător/ educatoare) - obiect (elev, receptor) pentru construirea
unui repertoriu comun pentru înţelegerea mesajelor, cu antrenarea empatiei pedagogice, prin
comunicarea didactică. Aceasta depinde de scopul activităţii, de personalitatea cadrului didactic, de
stilul educaţional;
 unitatea informativ (de transmitere a cunoștințelor) – formativ (de formare a personalității,
caracterului etc.), în baza legăturii funcţionale între conţinutul acţiunii didactice şi efectele lui
psihologice, prin respectarea legii procesului de învăţământ, prin medierea pedagogică a
cunoaşterii ştiinţifice, prin adaptarea discursului pedagogic;
 caracter bilateral, presupunând implicarea activă și efectivă (reală) a doi parteneri, adică a
binomului profesor-elev;
 acordă roluri bine definite profesorului și elevilor, chiar dacă acestea pot fi schimbate temporar
și/ sau secvențial;
 generează cunoaștere și ”redescoperă” cunoașterea umană (la nivelul elevilor care descoperă
cunoștințe și valori);
 generează autoînvățare și motivează, formează elevul (subiectul) pentru a continua învățarea
autonomă;
 autoreglarea activităţii învăţătorului/ educatoarei în funcţie de răspunsul elevului, prin conexiune
inversă;
 este caracterizat de interacțiunea dintre predare-învățare-evaluare (evaluarea este o acțiune
aparținând profesorului, în principal, necesară pentru reglarea atât a predării, cât și a învățării, dar este
prezentă și la nivelul elevului, sub forma autoevaluării).
Page1
 ABORDĂRI STRUCTURAL–SISTEMICE, ABORDĂRI FUNCŢIONALE, ABORDĂRI
INTERACŢIONALE LA NIVELUL PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

MODELUL SISTEMIC al procesului de învățământ derivă din analiza sistemică a fenomenelor și

proceselor realității, aplicabilă și la procesul de învățământ. Din perspectivă sistemică, procesul de
învățământ este un anasmblu de elemente aflate într-o interacțiune dinamică. Relațiile de interacțiune
și intercondiționare dintre elementele componente ale sistemului dau naștere unei structuri bine delimitate
care funcționează ca un tot unitar și dobândește caracteristici noi față de cele pe care le posedă fiecare
element în parte. Așadar, sistemul nu poate fi redus la suma elementelor sale componente. Orice
transformare a unui element component al sistemului face ca întregul ansamblu/ sistem să suporte
restructurări, în virtutea interacțiunilor dinamice dintre componente.
Ioan Cerghit: ”Din punct de vedere sistemic, procesul de învățământ este un anasamblu
complex și dinamic de componente care interacționează și converg (conduc) spre realizarea unor
obiective instructiv-educative clar definite”.
Abordarea sistemică a procesului de învățământ presupune mai multe aspecte:
 identificarea elementelor componente ale sistemului și a modului în care acestea
interacționează;
 raportarea sistemul la mediul înconjurător;
 delimitarea sistemului pe niveluri.

Abordarea sistemica a procesului de învatamânt permite ―valorificarea:

a) raporturilor dintre variabilele independente de cadrul didactic (dependente de
finalitatile/functiile si de structura sistemului de învatamânt) si variabilele dependente exclusiv
de cadrele di dactice (calitatea proiectarii si realizarii activitatilor didactice/educative concrete);
b) principiilor pedagogice generale de proiectare si de realizare a activitatii didactice/educative
(comunicarea–cunoasterea–creativitatea pedagogica);
c) structurilor implicate în proiectarea pedagogica a activitatii didactice/educative (obiectivele-
continutul-metodologia-evaluarea procesului de învatamânt).

Page1
Page1
(Dan Potolea, Ioan Neacșu, 2008)

Page1