PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT, CA PROCES DE

CORELARE A PREDĂRII, ÎNVĂȚĂRII ȘI EVALUĂRII

1
III. EVALUAREA
III.1. Câteva considerații de ordin general
a) Deși evaluarea este latură inseparabilă de celelalte laturi ale procesului de
învățământ, atât conceptul, cât mai ales procesul de evaluare au provocat
multe discuții în teoria și practica pedagogică, îndeosebi din perspectiva
încărcăturii morale a rezultatelor evaluării însăși.
De ce?

Pentru că:
- rezultatele evaluate stabilesc ierarhii (clasificări), selecții, rute profesionale
etc.,;
- în funcție de aceste ierarhii și selecții se stabilesc statusuri și roluri pentru
individ.

2
 b) Semnificația și evaluarea reprezintă momente esențiale ale „lanțului”
didactic, întrucât fiind premeditată și vizând atingerea unor scopuri, acțiunea
didactică revendică procese de măsurare a rezultatelor

Măsurarea scoate în evidență dacă ceea ce trebuia făcut, a fost făcut.

c) La nivelul mediului școlar și universitar, evoluția evaluării – din perspectivă istorică – a

condus atât la perfecționarea criteriilor în baza cărora se înfăptuiește aprecierea, cât și la
lărgirea domeniilor supuse evaluării.
 Paradigma magistrocentrismului: reduce aprecierea doar la acțiunea de evaluare a
elevilor / studenților, conturându-se două direcții:
- orientarea / centrarea evaluării pe surprinderea însușirilor psihice ale elevilor de vârstă
școlară, spre a se observa în ce măsură se realizează integrarea lor în activitatea școlară la
diferite niveluri și a-i orienta spre diferite filiere de formare, apreciate ca fiind
corespunzătoare însușirilor lor psihice (sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al
XX-lea)
3
- orientarea / centrarea evaluării pe rezultatele școlare, în strânsă legătură cu
proliferarea examenelor și a diferitelor forme de examinări, cu funcții
predominant selective (prima jumătate a secolului al XX-lea)
Se cristalizează o știință psihopedagogică nouă: DOCIMOLOGIA („Știința
examenelor”).
Teoria și metodologia evaluării ca urmare a extinderii cercetărilor
docimologiei asupra problematicii de ansamblu a educației / instruirii, cercetări
ce se concentrează pe aprecierea relației profesori elevi.
• Orientările evaluării
- Orientarea psihologică – accent pe evaluarea însușirilor psihologice;
- Orientarea pedagogică – accentul pe evaluarea rezultatelor școlare, asociate cu
alți factori ce conduc la succesul sau insuccesul școlar;
- Orientarea managerială – accent pe evaluarea conducerii activității instructiv-
educative la diferite niveluri ale sistemului și procesului de învățământ
4
• Obiectul de studiu al Teoriei și metodologiei evaluării EVALUAREA
acțiunea de verificare a rezultatelor obținute la nivelul activităților de
educație / instruire, având ca funcție esențială reglarea – autoreglarea acestora,
acțiune bazată pe operații de: măsurare
apreciere
decizie

Conceptul:
în extensia sferei sale de cuprindere, vizează întreaga activitate de instruire
și educație, proiectată, organizată și realizată la nivelul sistemului și
procesului de învățământ :

5
 Două tipuri de evaluare

Evaluarea de sistem scop: măsurarea Evaluarea de proces scop: măsurarea

gradului de realizare a finalităților gradului de realizare a finalităților
macrostructurale, dând indicii asupra microstructurale, respectiv a obiectivelor
contribuției învățământului la generale, specifice și concrete în funcție de
dezvoltarea socială care se organizează și orientează procesul de
învățământ

6
• În ambele ei ipostaze (de sistem și proces) evaluarea este abordată ca factor
de politică educațională în corelație cu:

structură, infrastructură școlară, organizare, fluxuri școlare,

- sistemul național de
management, finanțare, efecte socioeconomice și culturale
învățământ:
(impact asupra mediului social);

plan de învățământ, programe școlare, ghiduri metodice,

- curriculum școlar: pachete de instruire, softuri educaționale etc;

moduri de instruire, tipuri de relații, metode, mijloace,

- procesele de instruire: strategii etc;

7
 nivel de pregătire științifică, psihopedagogică și metodică;
- personal didactic: eficiența și eficacitatea activităților prestate, aprecierea de
care se bucură comunitatea școlară/universitară, prestigiul în
comunitate / societate etc;
Deci:

Evaluarea nu se reduce doar la aspectele ce o caracterizează ca o componentă a

procesului didactic – evaluarea randamentului școlar.

Se disting – în modernitatea târzie – mai multe niveluri ale evaluării în învățământ:

- evaluarea globală a educației în raport cu celelalte activități ale existenței sociale;
- evaluarea instituțiilor de învățământ în acord cu anumite standarde de calitate, în
vederea autorizării / acreditării;
8
- evaluarea programelor de studii prin raportare la standardele de calitate,
în scopul dobândirii autorizării/acreditării;

- evaluarea personalului didactic, a calității managerului și a decidenților

în raport cu standardele ocupaționale;

- evaluarea curriculumului, cu toate componentele lui;

- evaluarea calității învățământului;

- evaluarea elevilor / studenților, ca beneficiari ai educației

9
III. 2. Evaluarea – componentă (latură) a procesului de învățământ
III. 2.a. Concept
Premisă
Componentă a procesului de învățământ, evaluarea reprezintă „o
activitate complexă de apreciere a modului comun de lucru al profesorilor și
elevilor lor, în efortul de realizare a obiectivelor didactice proiectate, la un
nivel de performanță cât mai ridicat.
Definiții
Conceptul are mai multe accepțiuni, evaluarea fiind definită ca:

 proces de măsurare și apreciere a valorii rezultatelor sistemului de învățământ sau a

unei componente a acestuia, a eficienței resurselor, condițiilor și strategiilor utilizate
prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării unor decizii de
îmbunătățire și rentabilizare. 10
 proces de obținere a informațiilor – asupra elevului, profesorului sau a programului
educativ – și de valorificare a acestor informații în vederea elaborării unor aprecieri
care, la rândul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii.
Notă
Informațiile conferă baza pentru formularea aprecierilor;
Aprecierile sunt estimări ale situației prezente sau prognoze privind rezultatele viitoare;
Deciziile sunt opțiuni pentru anumite modalități de acțiune.

 proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu

obiectivele prestabilite (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea
eficienței) cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

11
 Care sunt notele comune din aceste definiții?

Notele comune ce pot fi desprinse:

 evaluarea este un proces de complexitate ridicată, proces ce se desfășoară în timp,

conținând mai multe etape;
 este un proces bipolar: subiectul evaluator (profesorul, o agenție specializată,
persoanele ce ocupă funcții de conducere, îndrumare și control, comunitatea etc.) și
subiectul / domeniul evaluat (elevul / studentul, procesul de predare – învățare,
instituția școlară, programul de studiu etc.);
 nu se rezumă la notarea elevilor / studenților (care e necesară, dar necesită o precizie
ridicată și obiectivitate în aprecierea performanțelor școlare prin note), ci vizează
domenii și probleme mult mai complexe (exemplu: evaluarea consecințelor sociale ale
reformei curriculare, evaluarea mediului școlar, evaluarea resurselor de predare-
învățare ș.a.); 12
• evaluarea implică un șir de activități prealabile, dar și o serie de operațiuni
precum măsurarea, comparația, aprecierea, ierarhizarea – exprimate, ca
urmare a rezultatelor lor – în termenii judecăților de valoare;
• evaluarea nu este un proces în sine, fără finalitate; ea nu are doar o funcție
indicativ – constatativă (nu este doar un proces din care se desprind
indicatori de stare), ci rezultatele obținute, în funcție de relevanța lor, pot
fundamenta deciziile de optimizare;
• este un proces specializat, realizat de persoane și agenții acreditate, prin
utilizarea unor metode științifice și prin respectarea unor cerințe
psihopedagogice, psihosociale și manageriale menite a ridica gradul de
obiectivitate a procesului;
• fiind, în esența sa, un proces de măsurare, comparare și apreciere, evaluarea
are ca substrat ontic relația evaluator – evaluat, revendicând obiectivitate,
probitate profesională și exigență egal distribuită, prin raportarea la
standarde, criterii, indicatori, indici general acceptați și universal
recunoscuți; 13
• implică, de fiecare dată, termeni de comparare:
Exemple:
- obiectivele planificate (evaluarea calității),
- resursele utilizate (evaluarea eficienței),
- rezultatele anterioare (evaluarea progresului),
- finalitățile proiectate (evaluarea eficacității),
- țintele asumate (evaluarea managementului) etc.

14
 Definiție

Evaluarea – ca latură a procesului de învățământ – este un proces complex,

concretizat, într-o serie de operații de măsurare, comparare, apreciere și ierarhizare a
unor activități / persoane / domenii, prin utilizarea unor metode științifice și raportarea
la standarde consacrate, în vederea obținerii unor informații relevante privitoare la
randamentul școlar / instituțional, care să fundamenteze strategiile de optimizare a
evaluatului.

15
 III.2.b. FUNCȚIILE EVALUĂRII
• Vizează rolul
obiectivele
sarcinile evaluării
destinațiile

psihopedagogice
Prin raportare la seturi de criterii sociologice
docimologice

16
 Funcțiile se concretizează în efectele evaluării în plan:
- individual;
- școlar;
- sociocultural;

De ce?

Pentru că scopul evaluării n u stă doar în obținerea anumitor informații (date), ci este un
scop multiplu orientat spre perfecționarea și creșterea randamentului acțiunilor
întreprinse în procesul educațional.
Deci: nu se are în vedere doar stabilirea unei judecăți asupra randamentului școlar,
ci instituirea unor acțiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile
educative la:
particularitățile situației didactice;
particularitățile elevilor;
condițiile instituționale și economice existente.

17
 • Procesul de învățământ nu trebuie abordat unilateral unidimensional și secvențial
static, după modelul:
Predare Învățare Evaluare, evaluarea reprezentând punctul final al
procesului

El trebuie abordat într-o ciclicitate continuă, în care cele trei laturi ale sale sunt mereu
intercondiționate, evaluarea încheind doar temporal un ciclu și declanșând un altul, după
modelul P Î E P Î P ...

NOTĂ
Pornind de la evaluare se poate determina, de fiecare dată, în ce măsură se pot
introduce transformări în situația educațională, încât aceasta să devină o realitate
adecvată obiectivelor, mereu mai complexe, ale școlii.
18
III.2.c Clasificări ale funcțiilor evaluării
• Există mai multe clasificări, însă în toate acestea apar drept constante funcțiile:
- de control;
- de reglare, ameliorare și optimizare;
- de predicție, prognosticare și orientare;
- de clasificare și selecție
- de certificare;
- diagnostică;
- educativă;
- socială;

19
 FUNCȚII – SISTEMATIZARE PRIN PUNERE ÎN CORELAȚIE CU
FUNCȚIILE AUTOEVALUĂRII ELEVULUI
Funcții specifice dimensiunii normative a autoevaluării și evaluării didactice
Conotații în plan autoevaluativ
Funcția specifică Conotații în plan autoevaluativ

Indicator de bază al gradului de

Modalitate de surprindere a nivelului de
optimizare și eficiență cu privire
pregătire atins și de raportare a acestuia
CONSTATATIVĂ atât la depășirea procesului de
atât la experiențele proprii cât și la cele
predare, cât și la derularea celui de
ale profesorului.
învățare.

Radiografiere a capacităților și Evidențiere și interpretare a

performanțelor în autoevaluare; lacunelor existente în planul
DIAGNOSTICĂ surprinderea înclinațiilor spre subevaluare pregătirii elevilor și a cauzelor
sau supraevaluate și eliminarea acestora.
discrepanțelor constatate
20
Funcția specifică Conotații în plan autoevaluativ Conotații în plan autoevaluativ

Reconsiderare a stilului propriu de Identificare a modalităților de

PROGNOSTICĂ muncă și a modului de dozare a restructurare a strategiilor didactice
efortului de învățare. în vederea optimizării lor

21
 Funcții specifice dimensiunii formative a autoevaluării și evaluării didactice

Conotații în plan autoevaluativ

Funcția specifică Conotații în plan autoevaluativ

Efectul motivațional este mediat de Sancțiune sau recompensă

personalitatea elevului și de relația acordată elevilor în funcție de
MOTIVAȚIONALĂ
funcțională dintre autoevaluare și apropierea acestora de criteriile de
evaluare. evaluare.
DECIZIONALĂ Reper pentru aprecierea de sine și Suport pentru plasarea adecvată în
pentru relaționarea socială în cadrul ierarhia clasei sau în raport cu
grupului de apartenență. standardele docimologice.

INFORMAȚIONALĂ Element central pentru medierea Mijloc de informare a elevilor,

predicțiilor privind evoluția școlară părinților și societății cu privire la
ulterioară. randamentul școlar realizat.
22
 O CLASIFICARE OPERAȚIONALĂ
CRITERIUL DE FUNCȚIA CONOTAȚII
RAPORTARE

• Verifică – prin identificare –

1. Funcția de control și achizițiile școlare, evaluarea
diagnostic având rol de feedback

•Perfecționarea strategiilor de
2. Funcția de autoreglare și formare a indivizilor, prin
reglare a procesului de identificarea și stimularea celor
I. Raportare la un ansamblu învățământ mai accesibile căi de instrucție și
structurat de activități de formare educație.

Prefigurare probabilistică a nivelului și

performanțelor ce pot fi atinse de elev /
student în etapele următoare (de
3. Funcția prognostică (de predicție) anticipare a rezultatelor, ca urmare a
măsurilor preconizate).
23
 CRITERIUL DE FUNCȚIA CONOTAȚII
RAPORTARE

•Identificarea și stabilirea căilor

optime de încorporare a
4. Funcția de orientare a deciziilor cunoștințelor și deprinderilor, în
de natură pedagogică vederea progresului continuu în
dezvoltarea personalității elevului.

II. Raportare la nivelul unei Informarea elevilor și a părinților

populații școlare (clase, școli, asupra stadiului formării și a
absolvenți ai unui ciclu școlar, 5. Funcția de informare progreselor reale și posibile.
admiși într-un ciclu școlar
superior etc.)

•Stabilirea unei ierarhii, în funcție

de rezultate, a unui loc sau a unui
6. Funcția de clasificare (ierarhizare) rang valoric.
și de selecție

24
 CRITERIUL DE FUNCȚIA CONOTAȚII
RAPORTARE

• Motivarea, stimularea,
orientarea școlară și
profesională în conformitate
cu potențialul și abilitățile
personale, conștientizate și
confirmate de parcursul
III. Raportare la școlar (din perspectiva
finalitățile educaționale elevului); de introspecție și
pretinse de societate 7. Funcția pedagogică (educativă) redefinire a demersului
(comunitate) metodologic (pentru
profesor); de întărire a relației
dintre comunitate și școală,
prin corelarea cererii pentru
educație cu oferta
educațională (pentru
societate).
25
 CRITERIUL DE FUNCȚIA CONOTAȚII
RAPORTARE

 Certificarea rezultatelor la
sfârșitul studiilor școlare /
universitare.
8. Funcția de certificare  Certificarea socială a
(acreditare) mediului școlar, în funcție de
prestigiul instituțiilor /
III. Raportare la finalitățile unităților de învățământ.
educaționale pretinse de
societate (comunitate)

Evidențiază eficiența
învățământului în plan macro-
9. Funcția social-economică socio-economic.

26
APLICAȚII:
Rezolvarea sarcinilor stabilite la paginile 112, 122, 124 din Teoria
procesului de învățământ (Didactica), Editura Universitaria Craiova, 2019;
coord. Adrian Gorun, Horațiu Tiberiu Gorun.

27