Activitatea 1.3.1.

  Proiectarea  demersului  didactic

Procesul

Proiectarea demersului didactic este o activitate conştientă, organizată, sistematică,

orientată spre atingerea unor finalităţi, scopuri, obiective precise, toate în concordanță cu
programa școlară. Acest fapt presupune o pregătire temeinică şi o anticipare a modului în care
urmează să se desfăşoare întreaga activitate didactică. Proiectarea educaţională presupune
crearea cadrului instituţional şi organizarea de activităţi care să conducă la realizarea idealului
educaţional al unei epoci şi societăţi.

Rolul proiectării este acela de a eficientiza educaţia, de a prefigura cât mai exact
demersul didactic, astfel încât să ofere rezultatul unui act de predere-învățare-evaluare
Proiectarea educaţională afectează întregul sistem de învăţământ, având o structură ierahică.
Putem distinge o proiectare care se realizează la nivelul sistemului instituţional, o proiectare a
unui modul şi o proiectare a unei secvenţe didactice. Proiectarea oricărui nivel influenţează
întotdeauna celelalte niveluri.

Proiectarea sistemului educaţional constă în stabilirea obiectivelor fundamentale ale

învăţământului într-o anumită etapă istorică. Idealul educaţional al unei societăţi va fi
întotdeauna în concordanţă cu factorii socio-economici specifici societăţii respective, cu
realitatea actuală, dar şi cu direcţiile de dezvoltare ale acesteia, cu tendinţele devenirii ei.
Proiectarea sistemului are un caracter interdisciplinar şi este rezultatul colaborării între mai mulţi
specialişti din domenii diverse. Ea oferă soluţii problemelor viitoare cu care s-ar putea confrunta
societatea, pentru asta luându-se în calcul resursele de care aceasta dispune.

       Proiectarea  demersului  didactic  este o premisă a aplicării programei  școlare

actuale ,devenind activitatea  prin care profesorul  îsi propune etapele și  acțiunile de parcurs si
de realizat în actul de predere-învățare-evaluare.Proiectarea demersului didactic se realizează
prin raportarea la programa școlară și presupune:

-lectura integrală si personalizată a programei școlare;

-elaborarea planificării calendaristice;

-proiectarea unitătilor de învățare.

        Proiectarea implică în esență anticiparea, estimarea unor activităţi didactice coerente. Ea se

realizează pe baza cerinţelor programei şcolare, nu după manual - care este cea mai importantă
resursă a demersului didactic. De aceea, profesorul trebuie să parcurgă cu atenție programa şi să
segmenteze demersul didactic în funcţie de preferinţele şi interesele de comunicare ale elevilor ,
iar competenţele de producere şi receptare trebuie să fie structurate pe baza unor contexte reale
care au relevanţă pentru elevi.

        În esență, actul de proiectare implică o preocupare constantă pentru dobândirea de

competenţe specifice(derivate din competenţele generale), deoarece ele se concretizează în
rezultatele aşteptate după încheierea procesului învăţării.

       Profesorul, având ca punct de plecare aceste competenţe specifice, trebuie să le coreleze cu

activităţile propuse, cu resursele adecvate fiecărei tip de activitate, cu formele de organizare ale
elevilor, cu timpul adecvat fiecărei activităţi şi cu tipul de evaluare. Toate acestea sunt prezente
şi detaliate în scenariile didactice, reprezentând elementele componente şi aflându-se în relație de
interdependență.

Cu trecerea la un curriculum bazat pe competențe, deși principalele activități de învățare sunt

sugerate de programa școlară ,dar se pot stabili și altele ,astfel încât să răspundă concret
necesităților clasei,elevului astfel încât să se atingă potențialul maxim al elevului.

Avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare vizează:

- Coordonarea activității prin raportare tematică, acoperind mai multe ore de

curs,flexibilitate ;

- Satisfacerea diversității ritmurilor de învățare ale elevilor;

- finalizarea demersului prin evaluare, în funcție de care se poate evidenția gradul de

utilitate a metodelor de predare raportat la nevoile elevului
 -conexiunile inter și transdisciplinare care ajută elevul să își formeze o viziune integrată ,de
ansamblu asupra cunoașterii.

Proiectarea devine astfel «o strategie probabilistică care trebuie reluată continuu, în

funcţie de factorii variabili care determină ca orice secvenţă a instruirii să nu fie identică cu cele
anterioare sau cu cele ce vor urma.» Educaţia, spune Nicola, presupune o doză de imprevizibil.
Nu putem prevedea totul, o relaţie biunivocă obiective-acţiune fiind, practic imposibilă.