În proiectarea demersului didactic trebuie să existe o corelație reală între

COMPETENȚA GENERALĂ > Competența specifică > Obiectivele operaționale,

asigurându-se astfel o dimensiune transversală a conținuturilor vizate. Dezvoltarea
competenței specifice prin activități de învățare adecvate are drept scop formarea profilului
absolventului .
Prin urmare, pentru a aplica programele la clasă este nevoie de proiectare didactică care
să indice o ordonare a parcursului didactic, o alocare de timp a secvențelor acestuia și o
anticipare a actului didactic ca atare.
Noul curriculum lasă libertate profesorului în a-și alege resurse, strategii proprii, de a-
și personaliza proiectarea și de a o îmbunătăți de la an la an și mai ales de a o adapta pe
nivelul unei clase astfel încât competențele vizate să devină cu adevărat rezultatele învățării.
Succesul actului didactic vine dacă în proiectare profesorul are în vedere răspunsurile la
întrebările Ce fac? De ce fac? Cum fac? Cu ce reserse? Cât de mult s-a realizat?
Acum mulți ani o lecție era privită ca ora în care se transmit niste informații. Conform
noului curriculum lecția înseamnă prilejul de a dezvolta o competentă. Competența este
centrul în jurul căruia se învârt toate celelalte (conținuturi, resurse, timpul ). Prin stabilirea
competențelor specifice, se accentuează latura pragmatică a aplicării curriculum-ului:
profesorul face legătura directă și evidentă între ceea ce se învață și ceea ce acumulează
elevul.

Proiectarea este un proces care trebuie privit însă cu flexibilitate din perspectiva
eficienţei şi a feed-back-ului. Având în vedere, că proiectarea nu este programare ci doar
estimare, anticipare, trebuie să acceptăm că modul în care a fost proiectată o secvenţă poate fi
contrazis la aplicarea efectivă.