2019 - Redactați un text de 1-2 pagini cu privire la predare, ca activitate de organizare și

conducere a situațiilor de învățare. În redactarea textului, veţi avea în vedere următoarele

repere:
- explicarea detaliată a conceptului de predare, în contextul dimensiunilor predare - învățare -
evaluare;
- specificarea distincției dintre strategie și stil de predare;
- prezentarea rolului strategiilor didactice interactive în eficientizarea procesului instructiv
educativ din învățământul primar;
- analizarea a două stiluri de predare;
- enumerarea a cinci categorii de competențe specifice ale profesorului pentru învățământul
primar de care se ține seama în evaluarea comportamentului său didactic; pag 95-96
- precizarea a trei elemente caracteristice personalității profesorului pentru învățământul
primar care contribuie la creșterea eficienței procesului de învățământ.(FP vocație, dragoste,
calitati atitudinale)
Activitatea instructiv-educativă în unitățile școlare este proiectată și desfășurată în
cadrul procesului de învățământ, ale cărui componente esențiale sunt învățarea, predarea și
evaluare, văzute ca procese generatoare de schimbare, transformare a comportamentelor de
natură cognitivă, afectivă și psihomotrică, ce asigură instituțiilor școlare semnificația unui
laborator grandios de formare deplină a personalității umane.

Componentele fundamentale ale instruirii se află într-o permanentă interacțiune

întrucât predarea își justifică prezența doar în contextul în care declanșează învățarea, iar
evaluarea devine eficientă dacă este integrată în procesul învățării și dacă ameliorează
procesul predării.

Predarea reprezintă ansamblul acțiunilor de proiectare, determinare, organizare și

dirijare a experiențelor de cunoaștere în care sunt implicați elevii așa încât să producă
modificări comportamentale dezirabile din perspectivă teleologică. Viziunea modernă și
postmodernă asupra PÎ subliniază importanța mutării accentului de pe activitatea de predare,
înțeleasă ca o simplă transmitere a unor informații de la profesor la elev, pe activitatea de
stimulare, determinare a învățări, prin asigurarea condițiilor favorabile declanșării acesteia.
Predarea implică activități de organizare a situațiilor de învățare eficiente, de gestionarea
adecvată a sarcinilor de învățare prin stimularea activă a resurselor psihice și fizice ale
educabililor. Interacțiunea cu învățarea rezultă din faptul că experiențele noi declanșate de
predare sunt responsabile de producerea schimbărilor comportamentele, adică a învățării. De
asemenea, rezultatele predării sunt condiţionate de activitatea de învăţare depusă de elevi, de
calitatea învăţării şi intervenţia altor diferiţi factori implicaţi în desfăşurarea ei. În privința
relației cu evaluarea, de menționat este că predarea își validează eficiența prin intermediul
procesului de evaluare. Prin feedback de diferite forme și tipuri de evaluare, profesorul își
analizează propria activitate, elaborează judecăți de valoare despre calitatea orelor, despre
gradul de atingere a obiectivelor propuse, despre reușita sau nereușita strategiilor didactice
utilizate. În funcție de rezultatele evaluării procesului de predare se produc reglări pentru
activitatea viitoare. (În acest mod, predarea este influențată de activitatea de evaluare.) Și
predarea influențează evaluarea, aceasta din urmă concentrându-și probele pe conținuturile
vehiculate și abilitățile dezvoltate sub coordonarea profesorului.
Una dintre etapele care vizează activitatea de predare o reprezintă stabilirea unui
traseu procedural bine contextualizat şi articulat, realizată în cadrul proiectării didactice.
Complexitatea situațiilor de instruire impune folosirea diferitelor metode și mijloace de
învățământ și conduce la necesitatea combinării acestora, folosirea lor ca resurse
interdependente. Modalitatea în care cadrul didactic alege, combină și organizează — într-o
ordine cronologică — ansamblul de metode, materiale şi mijloace în vederea atingerii
anumitor obiective, este denumită prin termenul de strategie didactică. Eficiența predării
depinde și de ansamblu de comportamente ale cadrului didactic, prezente în orice acțiune.
Ele nu sunt altceva decât instrumente prin intermediul cărora se asigură execuția acțiunii
proiectate, purtând denumirea de stiluri de predare. Spre deosebire de strategia didactică care
presupune alegerea anumitor metode didactice și mijloace, combinarea și utilizarea optimă a
acestora în scopul atingerii unor rezultate maxime, stilul de predare vizează ansamblul
abilităților, priceperilor, îndemânărilor și atitudinilor cadrului didactic cu ajutorul cărora
coordonează procesul de învățământ, reflectând capacitatea profesională, concepția,
competențele sale pedagogice și având, astfel, un caracter personal.
Pentru eficientizarea activității de predare este necesară utilizarea unor moduri
variate de abordare a învățării, unei game de strategii generale şi particulare, care vor putea
deveni, la cele din urmă, caracteristici ale stilului lui de predare. După modul de grupare al
elevilor, se împart în: strategii frontale, de grup (colective), de microgrup (echipă), de lucru în
perechi (duale), individuale (bazate pe munca individuală) şi mixte (??). Un loc aparte ocupă
în acest grupaj strategiile interactive, eficiente prin aceea că încurajează interacţiunile pozitive
dintre membrii grupului (relaţii de cooperare, de competiţie), bazate deci pe învăţarea prin
colaborare ori prin competiţie just înţeleasă. Rolul lor este de a implica activ elevii în actul
învățării, deoarece ei sunt subiectul construcțiilor propriilor achiziții (ceea ce contribuie la
creșterea valorii formativ-educative a învățării.) Presupun o colaborare susţinută între elevi
care, organizaţi în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea unor obiective
prestabilite, valorificând potențialitățile psihice și fizice ale subiectilor învățării. Conform
strategiilor interactive elevii însușesc cunoștințe, deprinderi și priceperi căutând, analizând,
sintetizând, aplicând, exprimându-și puncte de vedere proprii, realizând un schimb de idei cu
ceilalți, argumentând, punând întrebări cu scopul de facilita înțelegerea ideilor, cooperând cu
colegii în rezolvarea problemelor și a sarcinilor. Cadrul didactic creează situații de învățare,
rolul său nefiind cel de transmițător de mesaje informaționale, ci de organizator, facilitator și
mediator al învățării. Aceasta conduce la utilizarea cu precădere a metodelor activ-
participative și a unor mijloace care să permită elevilor implicarea efectivă cu scopul de a le
dezvolta potențialul biopsihic de care dispun. Promovând o învățare activă, strategiile
interactive contribuie la eficientizarea procesului instructiv-educativ din învățământul primar.
În practica educațională întâlnim manifestări ale stilului de conducere a clasei de
elevi, implicit în activitățile didactice, de tip autoritar, democratic sau permisiv. Stilul
autoritar presupune ....
Personalitatea profesorului este o condiție importantă a asigurării reușitei în
profesiunea didactică. Ea este cea care imprimă o anumită direcție procesului de învățământ și
influențează semnificativ rezultatele învățării.
Toate calitățile necesare unui bun cadru didactic sunt integrate în structuri
psihologice complexe cunoscute sub denumirea de competențe. În domeniul educațional,
competența poate fi abordată ca o combinație dinamică de cunoștințe, abilități cognitive și
practice, atitudini și valori pe care o persoană le folosește în context profesional. Categoriile
de competențe specifice ale profesorului pentru învățământul primar de care se ține seama în
evaluarea comportamentului său didactic sunt: competența științifică – se referă la însușirea
informațiilor actualizate, precise din cadrul culturii generale și a celei specifice disciplinelor,
la abilități necesare manipulării cunoștințelor, aptitudini pentru cercetare, experimentare și
control, inteligență și înțelepciune, capacități de transfer. (din FP: cultura generală îi oferă
posibilitatea de a face corelații interdisciplinare, îl ajută să facă față curiozității elevilor.);
competența psihopedagogică – (vol II- pag 95);
competența metodologică presupune utilizarea adecvată a cunostințelor de didactică
generală, de didacticile disciplinelor, de psihologie si pedagogie scolară/ pedagogia
învățământului primar în proiectarea si desfăsurarea activității didactice cu copiii; proiectarea
conținuturilor instructiv-educative în acord cu prevederile programei si cu nivelul grupei/
clasei la care învățătorul/ institutorul îsi desfășoară activitatea; utilizarea optimă a factorilor
spațio-temporali, în vederea eficientizării procesului instructiv-educativ; proiectarea si
utilizarea de strategii didactice eficiente în procesul de predare-învățare evaluare; aplicarea
corectă a pedagogiei învățământului primar în procesul de predare-învățare evaluare;
manifestarea unei conduite metodologice flexibile si inovative în plan profesional.
Competemța psihosocială și de comunicare – pag 95 + proiectarea, conducerea si realizarea
procesului instructiv-educativ, ca un act de comunicare; exprimarea orală cursivă, înțelegerea
si utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale/ orale, a semnificațiilor mijlocite de
limbajul scris; selectarea si aplicarea unor comportamente prosociale adecvate, de adaptare
eficientă si rapidă la schimbările sociale si la provocările existente; facilitarea procesului de
socializare a elevilor; identificarea situațiilor conflictuale într-o relație, analizarea acestora si
rezolvarea optimă a conflictului.
Competența managerială – pag 95 Vol II PIPP
Personalitatea profesorului nu se reduce însă doar la cultura sa. Profesia de cadrul
didactic reclamă anumite trăsături de personalitate și în primul rând anumite calități atitudinale și
aptitudinale. Trei elemente specifice personalității profesorului pentru învățământul primar care
contribuie la creșterea eficienței procesului de învățământ sunt: vocația pentru profesiunea de
educator – care înseamnă o atracție deosebită, o angajare hotărâtă în direcția educării și
formării omului; dragostea față de copii și calități atitudinale de natură caracterial-morală
precum spiritul de dreptate, obiectivitatea, cinstea, modestia, stăpânirea de sine. Alături de
alte calități aptitudinale, cum ar fi capacitatea de cunoaștere a elevilor, imaginația pedagogică,
atenția distributivă, creativitatea, tactul pedagogic, elementele precizate formează profilul
profesorului eficient.

În concluzie, atingerea succesului și a performanței în activitatea didactica depinde

în mare măsură de realizarea predării ca activitate de stimulare și organizare a învățării, de
modalitatea de combinare a ansamblului de metode, materiale şi mijloace, de stilul
comportamental al cadrului didactic și de caracteristicile personalității acestuia.