Sunteți pe pagina 1din 32

Proba practică

Curs perfecţionare
Formator

Cursant:
TEMA
ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI PENTRU CURS DE
CALIFICARE/perfecţionare/iniţiere:.....................................................
..,

NIVEL:
DOMENIUL :
Grupa COR:
Cod COR :
CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTI

EXEMPLU
INTRODUCERE

Formarea profesională a adulţilor se realizează în mod distinct pe niveluri de pregătire,


profesii, ocupaţii, meserii şi specializări. Programele de formare sunt concepute pe baza
standardelor ocupaţionale (care definesc competenţele necesare practicării unei ocupaţii)
pentru ocupaţiile cuprinse în COR– Clasificarea Ocupaţiilor din România.
Având în vedere cerinţele de pe piaţa forţei de muncă am ales să realizez un program de
formare pentru Lăcătuş construcţii metalice şi utilaj tehnologic.
Standardul ocupațional (SO) este documentul care precizează competențele și nivelul
calitativ asociat rezultatelor activităților specifice unei ocupații. Standardul ocupațional
reprezintă descrierea activităților profesionale desfășurate și reflectă abilitatea, autonomia și
responsabilitatea de a îndeplini cu succes sarcinile cerute în cadrul unei ocupații, precum și
aplicarea cunoștințelor, abilităților și înțelegerii în cadrul ocupației.
Așadar, prin SO se stabilește legătura dintre cerințele pieței muncii, exprimate prin
deprinderile și competențele necesare practicării unei ocupații, și elementele definitorii ale
ocupației și formării profesionale, exprimate prin cunoștințe, nivel de calificare, nivel
educațional, plan și programă de educație și formare profesională (teoretică și practică), condiții
de acces etc., în condiții de asigurare a calității sistemului.
În SO se detaliază procesul de învățare:

● CE ÎNVAȚĂ? (prin identificarea modulelor și a conținuturilor tematice),

● CUM ÎNVAȚĂ? (prin formele de organizare)

● CU CE ÎNVAȚĂ? (prin mijloace de formare/resurse de învățare),

● CE A ÎNVĂȚAT? (criterii de evaluare)


● ÎN CÂT TIMP ÎNVAȚĂ (prin stabilirea duratei de pregătire teoretică și practică).

Inspectorul în domeniul SSM are cod COR 325723 ( engl. Health and safety at work
inspector) şi conform standardului ocupaţional desfăşoară următoarele activităţi specifice
ocupaţiei:

● identificarea pericolelor la locurile de muncă;

● elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea și actualizarea planului de prevenire şi protecție

● elaborarea de instrucțiuni proprii pentru completarea/aplicarea reglementărilor de


securitate şi sănătate în muncă;
● propunerea atribuțiilor/răspunderilor ce revin lucrătorilor în domeniul securității și
sănătății în muncă;
● întocmirea necesarului de mijloace materiale şi de documentații cu caracter tehnice

● informarea şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătății în muncă;

● elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicității adecvate


pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul
securității și sănătății în muncă și verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a
informaţiilor primite;
● elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii;

● întocmirea planului de acțiune în caz de pericol grav și iminent și asigurarea ca toți


lucrătorii să fie instruiți pentru aplicarea lui;
● evidența zonelor cu risc ridicat şi specific;

● stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea


tipului de semnalizare necesar și amplasarea acesteia potrivit cerințelor legale;
● evidența meseriilor/profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor
● evidenţa posturilot de lucru care necesită examene medicale suplimentare, necesită
testarea aptitudinilor şi /sau control psihologic periodic
● monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură
şi control, a instalaţiilor de ventilare şi a instalaţiilor pentru controlul noxelor;
● verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă.
● Informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul efectuării
controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie
● Participarea la cercetarea evenimentelor şi întocmirea evidenţelor

● Urmărirea realizării măsurilor impuse de către inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor


de control şial cercetării evenimentelor;
● Urmărirea actulizării planului de avertizare şi a planului de evacure;

● Propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor


şi atribuţiilor în domeniul SSM;
● Propunerea de clauze privind SSM la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alţi
angajatori.

CAPITOLUL 2

PROGRAMA CURSULUI

DENUMIRE CURS: DURATA TOTALA CURS :

NIVEL DE PREGATIRE/ACCES: învăţământ general obligatoriu

Repartizare timp –ore- pe module:

M Timp alocat (ore)


o Pregatire Pregatire Total
d Denumire modul teoretica practica
ul
Timp total (ore)

EXEMPLUL1 – CURS DE PERFECŢIONARE

PROGRAMA CURSULUI

DENUMIRE CURS: INSPECTOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN


MUNCĂ

COD COR - 325723

DURATA TOTALA CURS : 80 de ore

Durata: 26 ore teorie, 54 ore practică

NIVEL DE PREGATIRE/ACCES: învăţământ liceal fără diplomă de BAC

Repartizare timp –ore- pe module:


M
o NR ORE NR ORE TOTAL
d TEORIE PRACTICĂ
ul
1 ACTIVITĂŢI DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE 12 27 39
2 INFORMAREA ŞI INSTRUIREA 3 5 8
LUCRĂTORILOR ÎN DOEMNIUL SSM
3 ACCIDENTE DE MUNCĂ, BOLI 7 15 22
PROFESIONALE ŞI CERCETAREA LOR
4 LEGISLAŢIE ÎN DOMENIUL SSM 2 2 4
5 EVACUAREA ŞI INTERVENŢII ÎN CAZ DE 2 5 7
URGENŢĂ
Timp total (ore) 26 54 80

EXEMPLU 2 – CURS DE PERFECŢIONARE

PROGRAMA CURSULUI

Denumire curs: Specialist în managementul deşeurilor


Durata totala curs : Durata: 42 ore din care 22 teorie şi 20 practică.
Nivel de pregatire/acces: absolvent de studii universitare.
Repartizare timp –ore- pe module:

M Timp alocat (ore)


o Pregatire Pregatire Total
d Denumire modul teoretica practica
ul
I Notiuni introductive (organizarea unei societăţi cu 3 2 5
respectarea cerinţelor de mediu, comunicare la locul
de muncă; norme mediu; asigurarea calităţii activităţii
de management al deşeurilor, lucrul în echipă)
II Planificarea activităţii de management al deşeurilor 3 3 6
III Instruirea personalului implicat în managementul 3 2 5
deşeurilor
IV Organizarea activităţilor specifice managementului 3 3 6
deşeurilor
V Evaluarea activităţii de management al deşeurilor 3 3 6
VI Raportarea rezultatelor privind managementul 3 3 6
deşeurilor
VII Pregătire proiect 4 4 8
Timp total (ore) 22 20 42
CAPITOLUL 3

PLANIFICAREA CURSULUI
MODUL-

Nr. Competen Conţinut tematic Metode/forme Mijloace de instruire/ Criterii de performanţă


crt ţe specifice de activitate material de invatare/
EXEMPLUL 1 – PLANIFICAREA CURSULUI pentru Cursul de perfecţionare INSPECTOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI
SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

MODUL1. PREVEDERI LEGALE ÎN DOMENIUL SSM (Practici şi reglementări europene în domeniul SSM, Sistemul legislativ în
România în domeniul SSM)

Nr. Competenţe Conţinut tematic Metode/forme Mijloace de instruire/ Criterii de performanţă


crt specifice de activitate material de invatare/
I. Practici şi TEORIE: - suport de curs
● Interesul manifestat pentru autoperfecţionare
reglementări - legislaţie
europene în -Expunerea - prezentare PowerPoint continua
domeniul SSM - Dezbatere - computer ● Capacitatea de a asimila noile cunoştinţe în
1. Principii generale - Conversatia - videoproiector
domeniu
care reglementează PRACTICA - flipchart
SSM în cadrul UE -Lucrări ● Uşurinţa de operare cu termenii de
2. Principii generale practice specialitate
legate de prevenirea
Verificarea riscurilor - Studii de caz ● Capacitatea de a facilita schimburi de
respectării profesionale - Fişe de lucru informaţii în cdrul echipei
1. prevederilor 3. Rolul Agenţiei - Chestionare
legale în Europene pentru ● Respectarea ierarhiilor în cadrul echipei
domeniul SSM SSM ● Adaptabilitatea la situaţii neprevăzute

● Operativitate în transmiterea/primirea
informaţiilor
II.Sistemul legislativ în TEORIE: legislaţie
● Capacitatea de a asimila noile cunoştinţe în
România în domeniul - prezentare PowerPoint
SSM -Expunerea - computer domeniu
- Dezbatere - videoproiector ● Uşurinţa de operare cu termenii de
1. Acte normative care - Conversaţia - flipchart
specialitate
reglementează PRACTICA
activitatea de SSM în -Lucrări ● Capacitatea de a aplica prevederile legle în
România practice domeniu
2. Prevederi ale actelor
● Operativitate în transmiterea/primirea
normative prin care s- - Studii de caz
au transpus directivele - Fişe de lucru informaţiilor
europene - Chestionare
3. Cerinţe legale
privitoare la SSM
4. Verificarea
respectării legislaţiei
EXEMPLUL2

Modulul I: Noţiuni introductive (organizarea unei societăţi cu respectarea cerinţelor de mediu, comunicare la locul de muncă; norme mediu;
asigurarea calităţii activităţii de management al deşeurilor, lucrul în echipă)

Nr. Competen Conţinut tematic Metode/forme de Mijloace de Criterii de performanţă


crt ţe specifice activitate instruire/
material de
invatare/
1 Efectuarea 1.1 Introducere şi definiţia - Expunerea - documente 1.1Cunoaşterea organigramei, ierarhizarea posturilor,
muncii in unei societăţi cu respectarea - Explicaţia specifice responsabilitatilor.
societate/ec cerinţelor de mediu. - Conversatia - legislaţie 1.2. Identificarea responsabilităţilor membrilor
hipa, 1.2 Locul şi rolul -Demonstraţia - suport curs echipei de management al deşeurilor în funcţie de
cunoastere specialistului în - Studiul de caz - prezentare rolul, experienţa, cunoştinţele şi impactul fiecărui
a managementul deşeurilor. PowerPoint membru.
rolului/loc 1.3 Comunicare la locul de 1.3. Verificarea periodică a aplicării sarcinilor,
ului/contri muncă şi în organizaţie. urmărind respectarea termenelor stabilite şi ţinând
buţiei cont de stilul de lucru al echipei şi de cerinţele
proprii. organizaţiei.
Comunicar 1.4.Transmiterea informatiilor corect, rapid,
e. responsabil

2 Identificare 2.1 Planificarea activitatii - Expunerea - documente 2.1.Cerinţele de calitate sunt identificate în funcţie de
a cerinţelor proprii la locul de munca; - Explicaţia specifice domeniul de activitate, de tipul de deşeuri generate şi
de calitate. 2.3. Principiile de protecţie a - Conversaţia - suport curs de standardele aplicabile în domeniu.
mediului; -Demonstraţia - prezentare
2.4. Metode de analiză şi - Exerciţii PowerPoint 2.2.Propunerea măsurilor de îmbunătăţire a
evaluare a ciclului de viaţă al sistemului de management al calităţii se face în
unui produs/serviciu; cadrul analizelor efectuate de management, conform
2.5. Metode de evaluare şi procedurilor aplicabile, conform procedurilor
control a deşeurilor; aplicabile.
2.6. Programe de gestiune a
deşeurilor la nivel local,
regional, naţional sau
european;
2.7. Cele mai bune tehnologii
disponibile la momentul
evaluării pentru valorificarea
deşeurilor
2.8.Sistemul de ierarhizare a
deşeurilor
3 Asigurarea 3.1 Noţiuni de bază privind - Expunerea - legislaţie 3.1. Facilitarea circuitului informaţiilor utilizând
calităţii managementul calităţii; - Explicaţia -documente corect terminologia de specialitate, aplicând cu
activităţii 3.2. Tehnici de audit; - Conversaţia specifice responsabilitate principiile de protecţie a mediului,
de 3.3. Terminologie de -Demonstraţia - suport curs metodele de analiză şi evaluare a ciclului de viaţă al
manageme specialitate; - Studiul de caz -prezentare unui produs/ serviciu, cele mai bune tehnologii
nt al 3.4. Principiile PowerPoint disponibile la momentul evaluării pentru valorificarea
deşeurilor managementului calităţii; deşeurilor.
3.5. Metode de evaluare şi 3.2.Cunoasterea legislaţiei, a comportamentului în
control a managementului situaţii de urgenţă şi pt. protecţia mediului
calităţii; (gestionarea resurselor şi a deşeurilor).
3.6. Programe de
îmbunătăţire a
managementului calităţii
CAPITOLUL 4

EVALUARE

Metode de evaluare utilizate:

● Test final scris

● Teste la final de modul

● Observare directă

● Simulare

● Întrebări orale

● Portofoliu de lucrări realizate practic

● Proiect

Evaluarea se face astfel:

1. EVALUAREA CONTINUĂ

a. Activitatea la curs / proiect - descriere


Aprecierea activităţii pe parcursul cursului, atat la curs, cât şi a activităţii aplicative:
dobândirea abilităţilor de cercetare independentă şi în echipă, capacitatea de a aplica, în mod creativ,
tehnicile de studio şi rezolvare a problemelor, de a comunica în contexte dintre cele mai diverse,
operativitatea, încadrarea în termene, aspectul şi gradul de finalitate a lucrărilor la sfârşitul fiecărui
modul, rigurozitatea şi creativitatea în interpretarea datelor de proces, adoptarea variantelor de
soluţionare a problemelor specifice managementului deşeurilor.
Ponderea în nota finală: 20%
b. Teste pe parcurs- descriere ( un exemplu ca anexă)

Scopul testelor este de a verifica nivelul abilitaţilor de operaţionalizare a cunoştinţelor dobândite


şi de a pregăti baza de date pentru rezolvarea temelor practice de specialitate. Cursanţii trebuie să
răspundă la teste la sfarşitul fiecarui modul. In anexa 2 este redat un exemplu de test, cu baremul de
notare.
Ponderea în nota finală: 10%

Lucrări aplicative de specialitate – teme practice

Lucrări aplicative de specialitate – teme practice


Scopul temelor este de a dezvolta şi fixa nivelul abilitaţilor de operaţionalizare a
cunoştinţelor dobândite în cadrul cursului, prin realizarea unui raport privind managementul
deşeurilor.
Criteriile de apreciere a temelor sunt: gradul de sistematizare şi sinteză, calitatea execuţiei,
implicarea şi respectarea termenelor şi a argumentării soluţiilor adoptate. Se susţin şi oral, iar în
acest context se are în vedere şi evaluarea abilităţii de operare cu terminologia de specialitate şi a
capacităţii de susţinere, comunicare şi argumentare a soluţiilor propuse.
Ponderea în nota finală: 20%

2. EVALUAREA FINALĂ

Evaluarea finală: Examen


Ponderea în nota finală: 50%,

● Test scris 25%

● Proiect 25% va fi prezentat cu 48 ore înainte de examen


CAPITOLUL 5

SUPORT CURS

Se prezintă în continuare ca şi exemplu, o tema de curs, în anexa 2.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
EXEMPLU

CONCLUZII

Protejarea mediului este o prioritate a zilelor noastre, iar specialistul în managementul


deşeurilor are, în acest context, rolul lui bine determinat în orice societate. El este cel care prezintă
problemele în vederea organizării serviciului de gestionare a deseurilor, organizează colectarea
selectivă a deşeurilor, conştientizează angajaţii în respectarea unui mediu curat.
Cursul are în vedere toate aceste aspecte, precum şi prezentarea de exemple pentru întocmirea
raportarilor lunare, semestriale, anuale pentru deşeurile generate într-o organizaţie.
Nu în ultimul rând, cunoaşterea şi respectarea legislaţiei de mediu duce la evitarea plăţii
amenzilor şi la posibilitatea de a găsi soluţii potrivite pentru micşorarea poluării.
Specialistul in managementul deşeurilor ocupă o funcţie reprezentativă în cadrul companiei,
fiind colaborator apropiat al directorului, motiv pentru care pregatirea sa trebuie să fie complexă, să
vizeze cunoştinte variate de management, marketing, legislaţie. Tematica cursului surprinde în
detaliu elementele esenţiale ce caracterizează aceste domenii, care au aplicabilitate directă în
activitatea unui specialist în managementul deşeurilor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Wanda Wallace, „Auditing” – PC World Romania 6/95 p. 48 – Lucrarea „Procedurile


controlului intern şi auditul financiar”
2. Simona Sava, Educatia adultilor, Ed. Polirom, Bucureşti 2007.
3. Liliana Ezechil, Educatia adultilor. O abordare psiho-pedaogică, Ed. Paralela 45, Piteşti
2007.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
ANEXE

Anexa 1 –Standardul ocupaţional pentru „Specialistului în managementul deşeurilor”

Anexa 2 –test cu barem de notare

Anexa 3 –Curs (parţial), pe suport scris


ANEXA 2
EXEMPLU:

ANEXA 2 – TEST CU BAREM DE NOTARE

TEST DE EVALUARE

NUMELE CURSANTULUI……………………………………………………………………….

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

DATA……………………………………………………………….............

MODUL Noţiuni introductive

UNITATEA DE COMPETENŢĂ: Asigurarea calităţii activităţii de management al deşeurilor

COMPETENŢA EVALUATĂ: Recunoaşte semnificaţia simbolurilor, principiilor şi termenilor de


specialitate

Toate subiectele sunt obligatorii.

Se acorda 10 puncte din oficiu

1. Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind:

........................................................,

…………………………………….,

.........................................................,

..........................................................și

........................................................ deșeurilor. (5x5p=25p)

2. Deșeurile gestionate pot fi atât ................, cât și .................sau ...................

(3x5p= 15 puncte)
3. Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:

● Principiul .............., conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței:


evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea
prin recuperare, tratarea prin eliminare.
● Principiul ..............., care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care
nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive
Cost ).
● Principiul „................”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de acoperire a
pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce.
● Principiul ................, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele
nepericuloase.
● Principiul ................., care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor.
Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară
tratării lor.
● Principiul ……………, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza
unor criterii uniforme.
● Principiul …………… stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă
din activitățile social-economice care le generează. (7x5p=35p)

4. Care este semnificaţia următoarelor figuri?

Simbol de avertizare pentru ……………………….

Simbolul internaţional al ………………….


Autogunoieră cu încărcător frontal (3x5p= 15 puncte)

BAREM DE NOTARE

Se acorda 10 puncte din oficiu.

1. Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind


colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. (5x5p=25p)

2. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase

(3x 5p= 15p)

3. Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:

● Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței:


evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea
prin recuperare, tratarea prin eliminare.
● Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile
care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing
Excessive Cost ).
● Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de
acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce.
● Principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele
nepericuloase.
● Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor.
Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară
tratării lor.
● Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza
unor criterii uniforme.
● Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă
din activitățile social-economice care le generează. (7x5p=35p)

4. Care este semnificaţia următoarelor figuri?


Simbol de avertizare pentru substanţe radioactive depozitate.

Simbolul internaţional al reciclării.

Autogunoieră cu încărcător frontal (3x 5p= 15p)

Total punctaj=10p din oficiu+25p subiectul 1+15p subiectul2+35p subiectul 3+15p subiectul
4=100p=nota 10
ANEXA 3
EXEMPLU

Anexa 3 –Curs (parţial)


Modulul: Noţiuni introductive

1. Introducere şi definiţia managementul deşeurilor

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația


privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se
referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății
oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și
economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi
atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive),
necesitând metode de tratare specifice fiecărora.
În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe OUG 78/2000, care
implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activități cade în
sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).
Tipuri de deșeuri
După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:
A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt
grupate în:
● A1 - Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante,
instituții publice.
● A2 - Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).

● A3 - Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și


modernizarea și întreținerea străzilor.
● A4 - Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.
B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.
C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

● C1 Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:


● Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
o Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice.
Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.
o
Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
o
Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile
o
produse de termocentralele care funcționează pe cărbune.
● C2 Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.[10]

● C3 Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.[10]

Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele
(pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții
economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se
face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie,
verde, albastră, maro și negru antracit. Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor
tipuri de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile,
albastru - hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu
sunt respectate întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot
pune în recipientul respectiv

● Etichete pe recipientele de precolectare selectivă

Pentru materiale plastice

Pentru metale

Pentru hârtie și carton


Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere
tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari. Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată sau din
plastic. Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții
sunt folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de tip
Abroll.
Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii
specializate, cum sunt REBU la București și RETIM la Timișoara. Aceste servicii dispun de utilaje
speciale pentru colectări. Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până la 1100 l este
efectuată cu ajutorul autogunoierelor, care sunt echipate cu sisteme de basculare a pubelelor și
containerelor și cu instalație de compactare. Deșeurile colectate în cupe de 4 m³ sunt transportate cu
tot cu containerul de către autospeciale prevăzute cu instalație de ridicat, iar containerele de tip
Abroll sunt tractate, ele deplasându-se pe rolele proprii.

● Utilaje pentru colectarea deșeurilor

Autogunoieră tipică

Încărcarea unei pubele

Autogunoieră cu încărcător frontal

Autospecială pentru cupe


Transportul deșeurilor se poate face pe cale rutieră, feroviară sau navală. Din cauza
problemelor care apar la transbordări, transportul feroviar sau naval se justifică doar pentru cantități
mari (de obicei deșeuri industriale), transportate pe distanțe foarte lungi, de sute sau mii de km.
Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere tipizate de
1,1 m³, 4 m³ sau mai mari. Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată sau din plastic. Pentru
deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt folosite containere
de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de tip Abroll.

Metode de tratare ale deșeurilor


Odată colectate, urmează etapa de tratare a deșeurilor. Metodele de tratare ale deșeurilor sunt
variate, la fel ca deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu, deșeurile pot fi scoase din
circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate).

Depozite

Depozit de gunoi în Hawaii.

În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deșeuri


periculoase (clasa a), depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru materiale
inerte (clasa c) și depozite pentru un singur fel de deșeuri (monodeponie). Depozitele trebuie să
dispună de sisteme de pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare
a gazului de depozit și de tratare a levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare,
screpere, excavatoare) și de servicii de întreținere a acestor utilaje.

Incinerare
Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de
tratare termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă.
Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi
incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde
nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor deșeuri
periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este
controversată, din cauza poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate —
PCDD și benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere.
Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu grătar cu împingere directă sau
răsturnată, cuptoare rotative, cuptoare verticale, focare cu ardere în strat fluidizat, sau cu ardere în
suspensie Ele pot trata (arde) deșeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg.
În ultima perioadă se discută despre coincinerarea deșeurilor. În acest caz deșeurile sunt arse în
focarele marilor cazane energetice sau în cuptoarele de ciment, în amestec cu combustibilul uzual al
acestora. Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de cca. 10 %. Termenul de
„coincinerare” se aplică în cazul în care arderea amestecului combustibil care conține și deșeuri nu
deturnează instalația de ardere de la utilizarea sa obișnuită. Dacă într-o asemenea instalație scopul
principal devine incinerarea deșeurilor, procesul va fi considerat incinerare, nu coincinerare, iar
condițiile de autorizare a funcționării în acest caz vor fi mai stricte, adică cele pentru incineratoare.
Metode de recuperare

Simbolul internaţional al reciclării.

Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite.
Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a
materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele
pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Ca și
în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea
unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase

Simb
Proprietate
ol

„Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt
H1
mai sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.

„Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu alte
H2
substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.

„Foarte inflamabile”:

● substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv


lichide extrem de inflamabile)
● substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la
temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară
H-3A
● substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid cu o
sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea
sursei de aprindere
● substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală

● substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte
inflamabile în cantități periculoase.
„Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere egal sau mai
H3-B
mare de 21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C.

„Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau
H4
repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamații.
„Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează
H5
pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.

„Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice) care, dacă
H6 sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute
sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.

„Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
H7
penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.

H8 „Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu acestea.

„Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care


H9
sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.

„Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
H10 penetrează pielea, pot induce malformații congenitale neereditare sau creșterea incidenței
acestora.

„Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
H11
penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea incidenței acestora.

Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau
H12
un acid.

Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să producă altă
H13
substanță (de exemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.

„Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau
H14
întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

Simbol de avertizare pentru substanţe radioactive depozitate.


Un caz aparte de deșeuri periculoase este cel al deșeurilor radioactive. Acestea nu pot fi
eliminate prin distrugere, ci doar prin depozitare. Pentru eliminarea deșeurilor radioactive, România
are nevoie de două depozite de deșeuri care să stocheze deșeurile radioactive de la Centrala
Nucleară de la Cernavodă.
Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:
● Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței:
evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea
prin recuperare, tratarea prin eliminare.
● Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile
care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing
Excessive Cost ).
● Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de
acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce.
● Principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele
nepericuloase.
● Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor.
Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară
tratării lor.
● Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza
unor criterii uniforme.
● Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă
din activitățile social-economice care le generează.

Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe baza


Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor, elaborată de MMDD, și a Planului Național de
Gestionare a Deșeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului național, Agențiile Regionale de
Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor
Legislație
Legislația privind gestionarea deșeurilor este bogată. În februarie 2008 la nivel european
acquis-ul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. Pentru aderarea la Uniunea
Europeană România a trebuit să implementeze în legislația sa aceste directive. Principalele directive
sunt:

● Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind


deșeurile
● Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (modificată prin Directiva
Consiliului 94/31/CE)
● Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (modificată de Directiva
Parlamentului European și a Consiliului 2004/12/CE)
● Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor

● Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor


● Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
● Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe
periculoase în echipamentele electrice și electronice
● Directiva Parlamentului European și Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din
uz
● Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva
Consiliului 87/101/CEE)
● Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori
● Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor
● Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați (PCB
și PCT)
● Directiva Consiliului 86/278/CEE privind protecția mediului și în particular a solurilor când
se utilizează nămoluri provenite din epurare în agricultură

În februarie 2008, dintre cele 29 directive, 21 erau complet transpuse în legislația românească,
3 erau transpuse parțial, iar 5 încă nu erau transpuse. În total un număr de 116 acte legislative
transpuneau aceste directive: legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență ale guvernului și ordine
emise de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD, fost Ministerul Mediului și
Gospodăririi Apelor – MMGA, fost Ministerul Apelor și Protecției Mediului – MAPM), Ministerul
Economiei și Finanțelor (MEF, fost Ministerul Economiei și Comerțului – MEC) și Ministerul
Transporturilor (MT, fost Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor – MTCT). [4] Actual
această transpunere este completă.
Legislaţie România
● Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată şi modificată prin
Legea 265/2006 (cu modificările şi completările ulterioare)
● Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

● Regulamentul nr. 333/2011 de stabilire a criteriilor de determinare a condiţiilor în care


anumite tipuri de deşeuri metalice nu mai constituie deşeuri în temeiul Directivei
2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei
● Ordonanţa de Urgenţă nr. 78/2001 privind regimul deşeurilor, aprobată şi modificată prin
Legea nr. 426/2001 (cu modificările şi completările ulterioare)
● Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Gestionare a
Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor
● Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei
cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase (cu modificarile si completarile
ulterioare)
● Ordinul comun nr. 1364/1499/2006 al MMDD de aprobare a planurilor regionale de
gestiune a deşeurilor (cu modificările şi completările ulterioare)
● Ordinul MMDD nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor
Alte cerinţe legale sau de reglementare aplicabile la nivel naţional sau european.

Concluzii :
Gestionarea sau managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea,
transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. Materialele rezultate din activități umane
au efect negativ lor asupra sănătății oamenilor, a mediului sau aspectului unui habitat. Gestionarea
deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile şi
reducerea efectelor negative ale acestora, ele necesitând metode de tratare specifice.
Aceste metode, precum şi legislaţia aferentă lor trebuie cunoscute şi aplicate în folosul
întregii omeniri.

S-ar putea să vă placă și