Nr:12/01.11.

2023

S.C. ……….

DOSAR I

INSTRUIREA PERSONALULUI ÎN
DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII
ÎN MUNCĂ
Întocmit,Verificat și Avizat,
INSPECTOR SSM

APROB,
Asociat Unic și Administrator
SC….

PROGRAM DE INSTRUIRE – TESTARE

1
 A SALARIAȚILOR IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Nr. Forma de
Continutul temelor si instrurilor Durata Data instruirii Efectueaza
crt. pregatire
INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALA
I. Legislatia de securitate si sanatate in munca
1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319
din 14.06.2006
2. Normele Metodologice privind aplicarea Legii
nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea in
munca aprobate prin H.G. nr. 1425/2006
3. H.G. privind cerintele minime de securitate si
sanatate in munca
1. Serviciu
II.Consecintele necunoasterii si nerespectarii 4 ore Teoretic La angajarea extern
legislatiei de securitate si sanatate in munca salariaților prevenire si
protectie
III.Riscuri de accidentare si imbolnavire
profesionala specifice unitatii.
IV. Masuri la nivelul unitatii privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea salariaților.
V. Test veride verificare
INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA
I. Informatii privind riscurile de accidentare si
imbolnavire profesionala specifice locului de
munca/postului de lucru.
II. Prevederile instructiunilor proprii de
securitate si sanatate in munca specifice locului
de munca/postului de lucru.
III.Prevederi ale reglementarilor de securitate si
sanatate in munca privind activitatea specifica La angajarea
2. locului de munca/postului de lucru Teoretic
salariaților, după Conducator
4 ore Practic
IV.Masuri la nivelul locul de munca privind instruirea loc munca
acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor introductiv generală
si evacuarea salariaților.
V. Demonstratii practice privind activitatea
desfasurata si exercitii practice privind utilizarea
echipamentelor individuale de protectie, a
mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si
prim ajutor.
VI. Test de verificare
INSTRUIREA PERIODICA
I. Respectarea prevederilor legale in domeniul
SSM (hotarari de guvern privind cerintele
minime de securitate si sanatate in munca)
specifice locului de munca
II.Riscurile de accidentare si imbolnavire
profesionala specifice locului de munca/postului
de lucru
Periodic conform
III.Instructiuni proprii de securitate si sanatate in Teoretic Conducator
1 oră tematicilor de
munca specifice locului de munca/postului de Practic loc munca
instruire SSM
lucru
3.

2
3.
IV.Masuri la nivelul locul de munca privind
acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor
si evacuarea salariaților
V.Demonstratii practice
VI. Test de verificare
INSTRUIREA PERIODICA SUPLIMENTARĂ
1. Legea 319/2006 La schimbarea
2. HG. nr. 971 din 26/07/2006 privind cerinţele locului de muncă;
minime pentru semnalizarea de securitate şi/ execuţia de lucrări
sau de sănătate la locul de muncă specifice;
3. H.G. 1091/2006 privind cerintele minime de reîntoarcerea din
securitate si sanatate pentru locul de munca concediu medical/
4. H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime maternal; Serviciu
de securitate si sanatate pentru utilizarea in lipsă de la locul de extern
4 munca de catre lucratori a echipamentelor de Teoretic muncă mai mare de prevenire si
2 ore
munca Practic 30 de zile; protectie
5. Instrucţiuni proprii: specifice locui de muncă accident de muncă; Conducator
6. Factori de risc ce constituie cauze potenţiale introducerea/ loc munca
de accidentare sau de îmbolnăvire profesională modificarea
7. Planul de prevenire și protecție – măsurile echipamentului de
tehnice, organizatorice, igienico-sanitare și de muncă;
altă natură stabilite în baza riscurilor introducerea/
modificarea de
tehnologie.

3
 CONTINUTUL TEMATIC AL INSTRUIRII

INTRODUCTIV GENERALE

I. LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

1. Constitutia Romaniei
2. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificată şi completată
4. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 14.06.2006
5. Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 319/2006 privind securitatea si
sanatatea in munca aprobate prin H.G. nr. 1425/2006
6. H.G. privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca

II. CONSECINTELE NECUNOSTERII SI NERESPECTARII LEGISLATIEI DE SECURITATE SI

SANATATE IN MUNCA

III. RISCURIELE DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA SPECIFICE UNITATII

IV. MĂSURI LA NIVELUL UNITĂŢII PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI-AJUTOR, STINGEREA

INCENDIILOR ŞI EVACUAREA SALARIAȚILOR

V. TEST DE VERIFICARE A CUNOSTINTELOR

I.LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

1.CONSTITUTIA ROMANIEI
Art. 22(1) - “Dreptul la viata, precum si dreptul la integritatea fizica si psihica ale
persoanelor sunt garantate prin lege.”
Art. 41(2) – “Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Aceste privesc securitatea
si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu
mimim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in
conditii deosebite sau speciale, formare profesionala, precum si alte situatii specifice, srabilite
prin lege.”

2. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificată şi completată

Titlul V „Sănătatea şi securitatea în muncă”
✓ art. 6 alin. (1): „Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de
muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate
în muncăa, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio
discriminare”.
✓ art. 39 alin. (2) lit. e): „Salariatul are obligaţia de a respecta măsurile de
securitate şi sănătate a muncii în unitate”.

3. LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA nr. 319 din 14.06.2006

Actul normativ în baza căruia se desfăşoară întreaga activitate de securitate şi sănătate în

muncă în România îl reprezintă Legea securităţii şi sănătăţii în muncă. Cu alte cuvinte, ea
îndeplineşte rolul de lege fundamentală pentru realizarea securităţii şi sănătăţii în muncă, fiind
din acest punct de vedere elementul generator pentru toate prevederile normative cu caracter
de securitate şi sănătate în muncă, indiferent că acestea se regăsesc în actele componente ale
legislaţiei de bază sau conexe (cu excepţia prevederilor din Constituţie şi Codul muncii).

Structura Legii securităţii şi sănătăţii în muncă asigură acoperirea tuturor problemelor de

bază ale organizării şi desfăşurării activităţii practice de prevenire a riscurilor profesionale:

Cap. I – Dispoziţii generale

Scopul transpare chiar din titlul legii, aceasta propunându-şi instituirea de măsuri privind
promovarea îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariaților.

1
 Legea stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia sănătăţii şi securităţii salariaților, eliminarea factorilor de risc si accidentare,
informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea salariaților şi a
reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

Cap. II – Domeniu de aplicare

Acest capitol stabileşte faptul că legea se adresează angajatorilor, salariaților şi
reprezentanţilor salariaților din toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
Sunt evidenţiate excepţiile şi sunt definiţi principalii termeni utilizaţi în cadrul legii (vezi
art. 5).
Definitii
a)SECURITATEA SI SANTATEA IN MUNCA -ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii salariaților şi a altor persoane participante la procesul de
muncă
b)ANGAJATOR - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu
cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii
c)LUCRATOR - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii,
elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la
procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice
d)ALTI PARTICIPANTI LA PROCESUL DE MUNCA - persoane aflate în întreprindere şi/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor
profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau
activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de
pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă
scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate
prin orice alt mijloc de probă
e)REPREZENTANT AL SALARIAȚILOR CU RASPUNDERI SPECIFICE IN DOMNIUL SECURITATII
SI SANATATII SALARIAȚILOR - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele
referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii salariaților în muncă
f) LOC DE MUNCA - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care
lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii
g)PREVENIRE - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele
procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale
h)EVENIMENT- accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană
dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau
legată de profesiune
i) ACCIDENT DE MUNCA- vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces
j) BOALA PROFESIONALA- afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii
sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în
procesul de muncă
k)ACCIDENT USOR - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită
numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată
mai mică de 3 zile
l) BOALA LEGATA DE PROFESIUNE - boala cu determinare multifactorială, la care unii
factori determinanţi sunt de natură profesională
m)PERICOL GRAV SI IMINENT DE ACCIDENTARE - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi
lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment
n)INCIDENT PERICULOS - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau
a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu
a afectat salariații, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost
posibil să producă pagube materiale
o)ECHIPAMENT DE MUNCA - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă
p)ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE - orice echipament destinat a fi purtat sau
mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să
îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau
accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv

2
 q)SERVICII EXTERNE- persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate
să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
conform legii
r) STAGIU DE PRACTICA- instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii
în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie
profesională

Cap. III – Obligaţiile angajatorilor

Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea salariaților în toate
aspectele legate de muncă. Principalele principii de prevenire pe care angajatorul este obligat
să le utilizeze pentru implementarea măsurilor prevăzute sunt următoarele:

a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,
alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai
puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de
muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare salariaților.

Cap. IV – Obligaţiile salariaților

Fiecărui lucrător îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol
de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot
fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă (vezi art. 23 alin. (1).

Cap. VI – Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor, conţine

secţiunile Evenimente, Accidente de muncă şi Boli profesionale.
Sunt prezentate modalităţile de comunicare, cercetare, înregistrare şi raportare a
evenimentelor cu particularităţi speciale pentru cazul accidentelor de muncă şi pentru cazul
bolilor profesionale.

Cap. VII – Grupuri sensibile la riscuri: ridică problema femeilor gravide, a lehuzelor sau
femeilor care alăptează, a tinerilor şi a persoanelor cu dizabilităţi.

Cap. VIII şi IX – Infracţiuni, respectiv Contravenţii: reglementează încadrarea juridică

pentru nerespectarea prevederilor legii şi prezintă pedepsele şi sancţiunile stabilite.

Cap. X – Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu: enumeră aceste

autorităţi şsi instituţii şi le prezintă atribuţiile.

Cap. XI – Dispoziţii finale: prevede apariţia Normelor Metodologice de aplicare a legii şi a

hotărârilor de Guvern prin care se preiau Directivele europene specifice.

5. H.G. nr. 1425/2006, modificata si completata - Norme metodologice de aplicare a

prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006

Normele metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi

sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi sunt structurate în următoarele capitole:
• Cap. I – Dispoziţii generale
• Cap. II – Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă
• Cap. III – Servicii de prevenire si protecţie
• Cap. IV – Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitate si sănătate în muncă
• Cap. V – Instruirea salariaților în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
• Cap. VI – Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
• Cap. VII – Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa
accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi
raportarea bolilor profesionale
3
 • Cap. VIII – Avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

6. H.G. PRIVIND CERINTELE MINIME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA IN VIGOARE

Aceste hotararii de guvern sunt reglementari cu aplicabilitate nationala, care cuprind
cerintele minime de securitate si sanatate in munca obligatorii ce trebuiesc respectate de toti
agentii economici,indiferent de forma de propietate.
Cele mai importante hotarari privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca
sunt:
- H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă;
- H. G. nr. 1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate in munca
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
- H.G. nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea
de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
- H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare
- H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de
muncă
- H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în
muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
- H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii salariaților

H.G. nr. 1091/2006:Anexa nr. 2 Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru

locurile de muncă aflate deja în folosinţă

1. Observaţie preliminară
Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului
de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate şi rezistenţă
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă
corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte
pericol de incendiu sau explozie; salariații trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva
riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă tensiunii nominale,
condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
4. Căi şi ieşiri de urgenţă
4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în
mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure
a salariaților de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri
de urgenţă.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi
deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în caz
de urgenţă.
4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată în locurile
corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea
trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără
dificultate.
4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie
electrică.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea
le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim
potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive
corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi
sisteme de alarmă.
4
 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi
uşor de manevrat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.
971/2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri
corespunzătoare.
6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii
închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse salariaților.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare
de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar
pentru sănătatea salariaților.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru
trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi
de cerinţele fizice impuse salariaților.
7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu
permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor
trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi dacă este cazul.
8. Iluminatul natural şi artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural
suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea
salariaților.
8.2. Locurile de muncă în care salariații sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de
defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de
intensitate suficientă.
9. Uşi şi porţi
9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.
9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
10. Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii,
există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în
măsura în care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea salariaților neautorizaţi în
aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja salariații care sunt autorizaţi să
pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi şi zone pentru odihnă
11.1. Dacă securitatea sau sănătatea salariaților, în special datorită tipului activităţii sau
prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, salariaților
trebuie să li se pună la DECIZIE încăperi pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă
corespunzătoare.
Această prevedere nu se aplică dacă salariații sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de
lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar.
11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru
proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.
12. Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în
poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare
13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
13.1.1. Salariaților trebuie să li se pună la DECIZIE vestiare corespunzătoare dacă aceştia
trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de
decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.
13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie
îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie),
vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de vestiarele pentru
vestimentaţia şi efectele personale.
13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru
bărbaţi şi pentru femei.
13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât salariații să aibă în apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
5
 - locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.
13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă
este necesar).
13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a
duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a
cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.
15. Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de salariații cu dizabilităţi,
dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie,
scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de
salariații cu dizabilităţi.
16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor
Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii
şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.
17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)
Când salariații sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru
trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar,
împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată
primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să
supravegheze salariații care lucrează în condiţii de izolare.
18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de
muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu
persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de
luat vederi şi monitor).
19. Principii ergonomice
19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile
anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi
caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările
lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru
manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea
posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de
muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care
respectă prevederile reglementărilor în vigoare.
19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune
concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman,
precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de
lucru.
19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de
regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de
exemplu, scaune, bănci).
19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu
suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu
posibilitatea mişcării acestora.
19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în
funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale
lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a
mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a
fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele
de muncă la care lucrătorul intervine direct.

6
 H.G.nr.1048/2006: Anexa3 LISTA orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor
de activitate care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie
1. Protecţia capului (protecţia craniului)
Căşti de protecţie:
- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi locurilor
de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi
instalare, activitate desfăşurată pe schele şi de demolări;
- lucrări în şanţuri;
- terasamente şi lucrări în piatră;
- lucrări în cariere, excavări la suprafaţă, halde;
- lucrări în vecinătatea dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a transportoarelor;
- lucrări la instalaţii de concasare fină;
- lucrări la silozuri, buncăre şi conducte;
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi
demontarea cofrajelor;
- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperişuri.
- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice,
forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:
- lucrări pe acoperişuri.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudură, polizare şi debitare;
- lucrări de găurire.
4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări în locuri cu zgomot peste limita admisă;
la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive;
Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:
- lucrări de sudură în spaţii înguste.
Şorţuri din piele:
- lucrări de sudură;
Mănuşi:
- lucrări de sudură;
- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă
riscul ca mănuşa să fie prinsă;
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
- lucrări în locuri în care salariații trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.

H.G. nr. 971/2006: Anexa nr. 1 CERINŢE MINIME GENERALE privind semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă
1. Observaţii preliminare
1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate, în

7
conformitate cu obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din hotărâre, aceasta trebuie să fie în
conformitate cu cerinţele specifice prevăzute în anexele nr. 2-9 la hotărâre.
1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de securitate şi/sau
de sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind interşanjabilitatea
şi complementaritatea acestora.
1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a
transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
2. Modalităţi de semnalizare
2.1. Semnalizare permanentă
2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi
semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să
se realizeze prin utilizarea panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri şi/sau o
culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării şi identificării
materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor.
2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă conform
prevederilor anexei nr. 3.
2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor
trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.
2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
2.2. Semnalizarea ocazională
2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale
acustice şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile
prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune
specifică, precum şi pe4ntru evacuarea de urgenţă a persoanelor.
2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol
trebuie să se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare
verbală.
3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor
3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori
denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care
conţin o culoare de securitate:

Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări

Semnal de interdicţie Atitudini periculoase
Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenţă
Pericol-alarmă
Roşu Evacuare
Materiale şi echipamente de
Identificare şi localizare
prevenire şi stingere a incendiilor
Galben sau
Atenţie,precauţie
galben- Semnal de avertizare
Verificare
oranj
Comportament sau acţiune specifică
Albastru Semnal de obligaţie Obligaţia purtării echipamentului individual
de protecţie
Semnal de salvare sau de prim Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente,
Verde ajutor posturi, încăperi
Situaţie de securitate Revenire la normal

8
 II. CONSECINTELE NECUNOSTERII SI NERESPECTARII LEGISLATIEI DE SECURITATE SI
SANATATE IN MUNCA

Nerespectarea legislaţiei din domeniul SSM se poate datora necunoaşterii acestei legislaţii
sau nerespectării cu bună stiinţă.

Persoana juridică poate fi sancţionată contravenţional sau se poate propune începerea

urmăririi penale în cazul nerespectării legislaţiei de protecţia muncii, în conformitate cu
prevederile cap. VIII şi IX din Legea nr. 319/2006, a securităţii şi sănătăţii în muncă.

În cadrul unității, la propunerea conducătorului locului de muncă, serviciului extern de

prevenire sau chiar a conducerii unității, în cazul nerespectării legislaţiei de protecţia muncii, se
pot aplica sancţiuni administrative sau disciplinare stabilite prin Regulamentul Intern.

Necunoaşterea si nerespectarea legislaţiei poate avea cea mai gravă consecinţă, aceea de
producere a unui eveniment soldat cu pierderea unei vieţi sau pierderea capacităţii de muncă –
invaliditate de gradul I, II sau III.

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de

autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau
supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea

invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei
persoane;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Necunoaşterea si nerespectarea legislaţiei în domeniul protecţiei muncii poate avea

consecinţe deosebite atât pentru conducerea unității, cât şi pentru lucrător.

Consecinţele pe care le poate avea pentru lucrător

1. suferinţa de pe urma unui accident ce poate avea urmări grave (deces, invaliditate)
atât pentru accidentat, cât şi pentru familie;
2. pierderea unor sume importante din veniturile cuvenite, în perioada de concediu
medical pentru refacerea capacităţii de muncă, datorită perioadei de întrerupere a activităţii.
3. sancţiuni

a) art. 38 din Legea nr. 319/2006

(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la
securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şsi iminent de
producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.

(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi

utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor,
pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.

(4) Faptele prevăzute la alin. (1) si (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

b) art. 39 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificată şi completată
Salariatului are obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate în muncă,
obligaţie care este concretizată în instrucţiunile proprii ale unităţii în materia protecţiei muncii
şi în regulamentul intern. Nerespectarea cu vinovăţie a acestei obligaţii de către salariat poate
atrage răspunderea disciplinară a acestuia.

9
 Sancţiunile disciplinare prevăzute în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificată şi
completată, vor fi aplicate în funcţie de gravitatea încălcării normelor de protecţia muncii. La
stabilirea lor se va ţine seama de gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul
de vinovăţie al făptuitorului, dacă acesta a mai avut abateri în trecut, precum şi urmările
acestora.

Faţă de reglementarea legală este posibilă ipoteza aplicării sancţiunii desfacerii

disciplinare a contractului individual de muncă, chiar la prima abatere, dacă încălcarea
măsurilor de protecţia muncii, prin gravitatea ei concretă, justifică aceasta măsură;

III. RISCURIELE DE ACCIDENTARE SI IM BOLNAVIRE PROFESIONALA SPECIFICE UNITATII

Notă
Pericolul –- orice poate cauza o vătămare.
Riscul – combinaţia între gravitatea şi probabilitatea unui pericol de a cauza o vătămare.
Evaluarea riscului –- procesul de estimare a pericolelor la postul de lucru.
Prevenirea – aplicarea de măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscului înainte ca un
incident să aibă loc.

Capacitatea de muncă reprezintă o rezervă potenţială de muncă mobilizată la un nivel mai

scăzut sau mai ridicat în funcţie de cerinţele îndeplinirii sarcinii de muncă, prin intermediul unor
mijloace de producţie şi în anumite condiţii de mediu.

Capacitatea de muncă are un caracter dinamic, variază de la un executant la altul şi chiar

la acelaşi individ de la un moment la altul. Pe parcursul desfăşurării activităţii, principalele faze
ale dinamicii capacităţii de muncă sunt:
• faza de încălzire – caracterizată printr-o capacitate crescândă de muncă, cu valori
relativ scăzute ale rapidităţii şi preciziei operaţiilor şi atenţie instabilă (deci, prielnică
producerii accidentelor);
• faza capacităţii optime de muncă – nivel maxim şi relativ constant al performanţelor;
• faza scăderii treptate a capacităţii de muncă – caracterizată prin apariţia oboselii,
prielnică şi ea producerii accidentelor.

Aceleaşi faze ale dinamicii capacităţii de muncă se înregistrează pe parcursul săptămânii şi

al lunii. Diferenţele individuale prezente la nivelul capacităţii de muncă depind de factori ca:
• nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale;
• însuşiri şi capacităţi individuale (temperament, aptitudini, caracter, vârsta, experienţa
profesională, stare de sănătate etc.).

Capacitatea de muncă individuală, la rândul ei, nu este constantă, depinzând de factori de

moment, cu acţiune temporară, respectiv:
• oboseala;
• boala;
• emoţiile;
• interesele de moment;
• stările de depresiune;
• conflictele familiale sau profesionale;
• influenta alcoolului;
• factori alimentari;
• efortul voluntar de moment.

Deci, se poate face o distincţie între capacitatea de muncă potenţială (permanentă) şi cea
actuală (de moment). Prima este dependentă de variabile individuale cvasistatice (cum sunt
aptitudinile, experienţa), dar şi de variabile de moment, ca oboseala.

Se identifica urmatorii factori de risc specificii activitatii:

• Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă sau de o altă manieră decât
prevederile legale sau cele cuprinse în instrucţiunile specifice postului.
• Efectuarea de lucrari sau activitati pentru care nu este calificat, instruit si autorizat,
dupa caz.
• Nerespectarea normelor de igenă personală şi de igenă în muncă – infectare organism
• Adoptarea de metode neergonomice la manipularea manuală
• Prezentarea la lucru în condiţii psihico-fizice necorespunzătoare (oboseală, sub
influenţa alcoolului)

10
 • Deplasări/staţionări în zone periculoase, pe căile de acces ale mijloacelor de transport
si/sau în zona de descărcare a marfurilor.
• Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare.
• Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie
din dotare
• Efort dinamic la manipularea manuală a sarcinilor
• Poziţii de lucru forţate, vicioase şi ortostatice
• Lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea pe traseul normal dintre
domiciliu si serviciu
• Organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie de
către transmisiile prin curele
• Deplasări pe suprafeţe alunecoase (îngheţate,proaspăt spălate) -luxatii,fracturi
• Tăierea, înţeparea, vătămarea membrelor datorită muchiilor tăietoare, ascuţite ale
sculelor şi uneltelor de mână utilizate
• Electrocutare prin atingere directa sau indirecta
• Temperatura aerului scăzută iarna şi ridicată vara
• Curenţi de aer la lucrul in depozit sau în curtea societăţii.
• Zgomot - oboseala auditiva
• Calamităţi naturale – seism, inundaţii, viscol, grindină, alunecări de teren, trăsnet etc.

IV. Măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi

evacuarea salariaților

Măsurile cu caracter preventiv se iau în scopul de a evita producerea unui eveniment

deosebit şi sunt structurate pe trei categorii principale: organizatorice, tehnice şi sanitare şi
sunt stabilite în planul anual de măsuri în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Concretizând, măsurile cu caracter preventiv luate în cadrul societăţii sunt:
• identificarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă;
• stabilirea unor obligaţii şi răspunderi în domeniul protecţiei muncii prin regulamentul
intern şi fişa postului;
• supravegherea medicală periodică a personalului societăţii;
• elaborarea instrucţiunilor proprii de aplicare a măsurilor de prevenire şi protecţie în
funcţie de particularităţile proceselor de muncă;
• stabilirea unui plan de măsuri pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă;
• efectuarea instructajelor de protecţia muncii;
• acordarea gratuită a materialelor igienico-sanitare;
• dotarea cu truse sanitare de prim-ajutor a locurilor de muncă;
• verificarea periodică a instalaţiilor electrice (continuitatea legării la pământ,
conformitatea cu normele CE etc.)
• cunoaşterea legislaţiei în vigoare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Apărarea împotriva incendiilor

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri

şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică,
planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii
riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi
stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate,
protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenta determinate de incendii
(art. 1 din Legea nr. 307/2006 - privind apărarea împotriva incendiilor, modificată şi
completată).

Terminologie
• incendiu - ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu,
care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o
intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
• cauză a incendiului - suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care
constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material
care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
• mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor - sisteme, instalaţii, echipamente,
utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe şi autospeciale
destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;
• operaţiuni de lunga durată - intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea
efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore;

11
 • organizare a intervenţiei în caz de incendiu - ansamblul măsurilor tehnico-
organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor,
metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi
animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru stingerea incendiilor;
• pericol iminent de incendiu - situaţia creată de cumularea factorilor care concură la
iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
• stingere a incendiilor - totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de
ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice.

Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:

a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă,

sub orice formă, de conducere;

b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi

echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de conducătorul locului de
muncă;

c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi

instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;

d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare

a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un
pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare
împotriva incendiilor;

e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de conducătorul locului de muncă, după caz,

respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul

apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă,
referitoare la producerea incendiilor.

Acordarea primului-ajutor

Orice personal angajat are datoria de a preveni accidentele de muncă şi de a interveni

pentru evitarea acestora sau diminuarea urmărilor acestora, inclusiv pentru acordarea primului-
ajutor.
Orice intervenţie se va face având în vedere următoarele:

1. victima trebuie scoasă din zona în care s-a accidentat, dar:

• prin aceasta nu trebuie expus riscului de accidentare şi un alt lucrător;
• nu trebuie agravată starea victimei;

2. victimei i se va acorda primul-ajutor;

3. starea generală a victimei trebuie menţinută stabilă până la sosirea cadrelor medicale;
4. se vor lua masuri de delimitare şi interzicere a accesului în zona unde s-a produs
evenimentul, în vederea evitării producerii unui nou eveniment şi stabilirii cu exactitate a
cauzelor care au condus la eveniment – prin grija conducătorului locului de muncă;
5. în zona unde s-a produs evenimentul se vor lua măsuri de oprire imediată a activităţii,
inclusiv de oprire a utilităţilor (curent, apă, gaze etc.).

Prin măsuri de prim-ajutor se înţeleg primele îngrijiri urgente care se dau unui accidentat,
înainte de a sosi organele sanitare, care urmează să acorde asistenţă medicală calificată.

Eficacitatea măsurilor de prim-ajutor depinde de rapiditatea cu care se aplică, de corecta

lor aplicare şi de prezenţa de spirit a persoanelor din imediata apropiere a accidentatului; ele
trebuie să fie cunoscute de întregul personal.

Primul-ajutor în caz de răni, hemoragii, fracuri, arsuri, degerături, leşin, intoxicaţii,

axfisiere, sufocare, electrocutare, se acorda după cum urmează:

12
 Rănile
Se curăţă pielea din jurul rănii, prin spălare (de preferat cu apa fiartă şi răcită) şi se
dezinfectează cu alcool, tinctură de iod, eter, benzină, bromocet, apa oxigenată (la sânge din
abundenţă); se va respecta direcţia dinspre marginea plăgii spre afară. Spălarea rănii propriu-
zise cu îndepărtarea cheagurilor de sânge este interzisă. Se va da atenţie deosebită rănilor
murdare de pământ, a celor cauzate de materiale metalice ruginite, deoarece prezintă pericolul
îmbolnăvirii de tetanos.

În cazul unor răni uşoare, se face spălătura cu o soluţie slab antiseptică (rivanol, apa
oxigenată etc.), după care se procedează la aplicarea pansamentului (doua-trei comprese sterile
peste care se pune vată şi se execută înfăşurarea cu tifon). După pansare, accidentatul va fi
transportat la cea mai apropiată unitate medicală.
Corpurile străine care pătrund sub pleoape se îndepărtează uşor, cu un tampon de vată sau
tifon sau prin spălarea ochiului cu jet de acid boric sau de apă curată, jet îndreptat dinspre
colţul de la tâmplă al ochiului spre colţul interior (spre nas). Dacă nu se reuşeşte înlăturarea
corpului, accidentatul va fi transportat imediat la medicul oftalmolog.

Hemoragiile
După felul vasului sanguin care sângerează, pot fi hemoragii externe, interne sau
exteriorizate (curgerea sângelui din nas).

Hemoragia externă materială (sângele de culoare roşie-deschisă ţâşneşte în ritmul bătăilor

inimii) şsi hemoragia externă venoasă (sângele de culoare roşie-închisă curge continuu) se opresc
prin compresie digitală deasupra (la artere) sau sub rană (la vene), prin îndoirea membrelor din
încheieturi şi mai ales prin aplicarea garoului.

În acest din urmă caz, la o hemoragie produsă la un membru se va proceda astfel: garoul
se aplică pe un tifon sau o bucată de pânză, mai sus sau mai jos de plagă, după cum hemoragia
este arterială sau venoasă. Strângerea garoului se face până când pielea membrului respectiv
devine palidă, iar pulsul arterial la nivelul lui nu se mai simte.
Pentru a nu se produce gangrenarea membrului, garoul se menţine 1,5-2 ore, apoi se
desface pentru puţin timp şi se leagă din nou.

În apropierea garoului se prinde un bilet pe care se indica ora şi minutul când s-a aplicat,
pentru a fi cunoscut de organele sanitare.
La hemoragiile de abdomen, torace, cap, unde nu se poate aplică garoul, se vor folosi
pansamente compresive (bandaje puternic strânse).

Hemoragia internă, care se manifestă atât prin dureri localizate, cât şi prin starea
generală gravă, impune transportarea bolnavului, înfăşurat în paturi, la cel mai apropiat spital.

Fracturile si luxaţiile
Fracturile pot fi închise (pielea şi muşchii nevătămaţi) sau deschise (însoţite de răni). Se
interzice rănitului orice mişcare a membrului traumatizat, care va fi imobilizat cu ajutorul unor
atele îmbrăcate în vată. Atelele se aplică astfel încât să nu apese pe fractură, ci numai să
împiedice progresarea ei. Ele vor depăşi cele două articulaţii vecine fracturii, fixându-se cu
fâşii. Primul-ajutor în caz de accidentare se poate acorda de orice persoană care este pregătită
pentru această situaţie şi care se numeşte salvator.

Salvatorii pot fi:

• medici,
• cadre medii medicale,
• cetăţeni instruiţi în aceasta direcţie.
Salvatorii din categoria a treia trebuie să cunoască riscurile specifice locurilor de muncă.
Aceştia se găsesc, de regulă, la locurile de muncă şi sunt colegi de muncă ai victimelor.

Se vor respecta următoarele restricţii la producerea unui accident soldat cu victime:

• dacă persoanele aflate în apropierea victimei nu sunt pregătite pentru acordarea
primului-ajutor nu trebuie sa intervină cu orice preţ în salvarea victimei;
• se va cheme cel mai apropiat salvator;
• se va anunţa cel mai apropiat post de prim-ajutor.

În activitatea desfășurată mai frecvent pot apărea următoarele situaţii privind

accidentele la locul de muncă:
• pierderea cunoştinţei

13
 Această stare se datorează unor posibile traume cranio-cerebrale, contuzii cerebrale,
insolaţii.
Nu se administrează nimic pe cale orală unei persoane inconştiente. Dacă victima respiră
este aşezată pe burtă sau pe o parte. Ea nu va mai fi manipulată (întoarsă pe spate sau pe o
parte) avându-se grija să se faciliteze respiraţia şi curgerea eventualelor vărsături. Se cheamă
medicul.

• plăgi – hemoragii
Plaga (rana, leziune) – orice întrerupere a continuităţii unui ţesut (tegumente, mucoase).
Plaga este însoţită de sângerări, hemoragii. Obiective principale în îngrijirea plăgilor sunt:
✓ constatarea hemoragiei;
✓ prevenirea infecţiei;
✓ combaterea durerii.
Materiale necesare: comprese sterile, vată, leucoplast, alcool sanitar, tinctura de iod, apa
oxigenată sau tablete de perogen, soluţie de cloramină, permanganat de potasiu, rivanol,
algocalmin, antinevralgic.

• fracturi, entorse, luxaţii

Fractura este orice rupere de os, zdrobire, pleznire ca urmare a unui traumatism puternic.
Primul-ajutor are rolul să prevină complicaţiile şi să diminueze durerea.
Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile. Victima nu
trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii. Primul-ajutor în
cazul fracturii se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un pericol pentru
salvator sau pentru victimă. În acest caz victima trebuie aşezată în cel mai sigur loc pentru a i se
acorda primul-ajutor.
Se diminuează durerea cu calmante. Se cheamă medicul.

Alte posibile accidente sunt:

• leziuni ale ochilor;
• leziuni ale muşchilor;
• arsuri;
• accidente determinate de curentul electric (electrocutări).

În aceste situaţii se recomandă transportul bolnavului la spital pentru acordarea ajutorului

de specialitate.

Instructajul la locul de muncă va include obligatoriu demonstraţii practice privind

activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura.

Admiterea definitivă la lucru a persoanei instruite se va face numai după ce şeful ierarhic
superior celui care a făcut instructajul a verificat că persoana supusă instructajului şi-a însuşit
cunoştinţele de protecţie a muncii.

Orice accident de muncă va fi comunicat de îndată conducerii de orice altă persoană care
are cunoştinţă despre producerea accidentului.

Accidentul de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă ori, după caz, urmat de
invaliditate sau deces, precum şi accidentul de muncă colectiv vor fi comunicate de îndată de
către conducerea societăţii Inspectoratului Teritorial de Muncă şi, după caz, organelor de
urmărire penală competente, potrivit legii.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime

sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, conducerea societăţii va anunţa
de îndată Inspectoratul Teritorial de Muncă din judeţul în raza căruia s-a produs accidentul.

14
 V. TEST DE VERIFICARE A CUNOSTINTELOR

TEST
pentru verificarea cunostintelor asimilate dupa efectuarea instruirii introductive generala

Nume si Prenume ________________________

Functia ________________________________
Pregatirea Profesionala ___________________
Calificativul obtinut _____________________

Cititi cu atentie si marcati raspunsul corect

Nr. Întrebări Răsp.

crt.
Ce acte normative reglementează activitatea de securitate si sanatate in munca
a
la nivel naţional ?
b
a. Legea 319/2006 şi Norma metodologica de aplicare a L 319/2006;
c
b. Legea 90/1996;
c. Instrucţiunile echipamentelor tehnice.
În ce alte documente, întocmite la nivelul institutiei se găsesc clauze
referitoare la SSM ?
a
a. Contractul individual de muncă, Regulamentul de organizare şi
b
funcţionare, Regulamentul intern, instrucţiunile proprii de SSM şi fişa
c
postului;
b. Doar in instructiunile de lucru specifice;
c. Normele generale de PSI.
Echipamentul de muncă este:
a) orice maşină, aparat, unealtă, sau instalaţie folosită în muncă; a
b) orice maşină, aparat, unealtă, sau instalaţie folosită în muncă şi b
echipamentul de protecţie; c
c) utilajele folosite în muncă.

Obligatia de a asigura securitatea si sanatatea salaria ilor in toate aspectele

a
legate de munca o are :
b
a) salariatul;
c
b) inspectorul cu protectia muncii;
c) angajatorul;
Obligatia de a utiliza corect masinile, aparatura, uneltele o are: a
a) angajatorul; b
b) salariatul; c
c) inspectorul cu protectia muncii;
Ce reprezintă echipamentul individual de protectie ?
a
a. Mijloacele pe care angajatorul le acordă salariaților pentru protectia
b
impotriva riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala ;
c
b. Mijloacele pentru protecţia feţei şi părului ;
c. Mijloacele pentru efectuarea curăţeniei la locul de muncă.
Ce obligaţie are salariatul la apariţia unui pericol iminent de producere a
accidentului ? a
a. Continuă lucrul cu atenţie, pentru a nu se produce accidentul ; b
b. Avertizează colegii de muncă şi înlătură pericolul ; c
c. Opreşte lucrul şi îl informează imediat pe conducătorul locului de
muncă.
Cine suportă cheltuielile necesare măsurilor de prevenire referitoare la
a
securitatea şi sănătatea în muncă ?
b
a. Salariatul şi medicul de familie ;
c
b. Angajatorul ;
c. Jumătate angajatorul şi jumătate salariatul.

15
ț
 Când poartă salariatul echipamentul individual de protecţie ?
a
a. Pe timpul deplasării la serviciu şi în timpul programului de lucru ;
b
b. Pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă sau activităţii pe care o
c
desfăşoară în unitate ;
c. Numai în cazul sesizării unui pericol.
Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului, precum
şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau
a
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă:
b
a. incapacitate temporară de muncă de cel putin 5 zile;
c
b. incapacitate temporară de muncă de cel putin 3 zile calendaristice,
invaliditate sau deces;
c. invaliditate sau deces.

Pe baza acestui test se vor da calificative astfel :

FB = 9-10pct B = 7-8pct S = 6-5pct I = 1-5pct

Nivelul minim de cunoştinţe necesare este corespunztor calificativului „S”.

Data:

Semnatura angajat.................................

16
 Tematica privind instruirea la locul de muncă
(elaborată în confomitate cu prevederile art. 90 – 94 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006)

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca

scop prezentarea riscurilor pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către
conducătorul locului de muncă.
Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru SSM, precum şi de
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă. Durata
instruirii la locul de muncă este de 4 ore.

Instruirea la locul de muncă cuprinde:

1. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice

locului de muncă;
2. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă;
3. măsuri la nivelul locului de muncă privind acordarea primului-ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea salariaților;
4. prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice ale locului de
muncă;
5. în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana
respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului
individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim-
ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face

numai după verificarea cunoştinţelor de către superiorul ierarhic celui care a făcut
instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

1. Se vor prezenta angajaţilor riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională

specifice
2. Se vor prezenta angajaţilor prevederile

• instrucţiunilor proprii generale;

• instrucţiunilor proprii privind acordarea primului-ajutor;
• instrucţiunilor proprii pentru deplasarea salariaților
• instructiunilor proprii referitoare la utilizarea echipamentelor electrice

3. Măsuri la nivelul locului de muncă privind acordarea primului-ajutor, stingerea

incendiilor şi evacuarea salariaților

3.1. Primul-ajutor în accidentele de muncă

DEFINIŢIE
Primul-ajutor reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse imediat după producerea
unui accident (de muncă), până la momentul intervenţiei cadrelor medicale de
specialitate.
Primul-ajutor (asistenţă de urgenţă) se acordă în trei etape diferite: la locul
accidentului sau îmbolnăvirii; în timpul transportului; în unităţile sanitare.

La locul unde s-a produs accidentul şi până la intervenţia cadrelor medicale de

specialitate, primul- ajutor trebuie acordat de către persoane care sunt pregatite în acest
scop – salvatori. Salvatorul nu înlocuieşte medicul dar, prin măsurile pe care le aplică, el
trebuie să reuşească să evite:
• înrăutăţirea stării accidentatului;
• apariţia complicaţiilor;
• producerea morţii victimei.
17
 Formarea salvatorilor trebuie să fie predominant practică, repetată în mod periodic,
pentru ca salvatorii să poata acţiona oricând şi oriunde.

ATENTIE!
O persoană care nu este pregatită ca salvator NU trebuie să intervina cu orice
preţ; obligaţiile sale sunt:
- să nu atingă victima;
- să cheme pe cel mai apropiat salvator;
- să anunţe accidentul şi să solicite ajutor calificat;
- să organizeze protecţia victimei;
- să prevină extinderea stării de accident.

Cum se protejează victima?

- se identifică riscurile care persistă pentru a proteja victima şi persoanele care ar
putea fi expuse la riscurile identificate;
- se suprimă riscurile;
- se instituie un „baraj de securitate” în jurul victimei, îndepărtând persoanele
neavizate.

Cum se examinează victima?

- se cercetează semnele care indică faptul că viaţa victimei este ameninţată:
sângerează abundent; răspunde la întrebari; respiră; are puls;
- se stabileşte ordinea de prioritate a intervenţiilor;
- se realizează triajul victimelor, pe baza ierarhizarii leziunilor în funcţie de
gravitatea lor.

UTIL
Cum se anunţă accidentul?
Apelul de prim-ajutor contine informaţii despre: ce s-a intamplat; locul
accidentului; accesibilitatea drumului; numărul şi starea victimei; tipurile de leziuni
produse; numele persoanei care face apelul. Persoana care a facut apelul trebuie să
astepte confirmarea corectă a mesajului transmis.

Cum se acordă primul-ajutor?

Dacă victima nu vorbeşte (este inconştientă), dar respiră şi are puls: aşezarea în
poziţie de siguranţă; acoperirea victimei; supravegherea circulaţiei, a stării de conştienţă,
a respiraţiei, până la sosirea ajutoarelor medicale.

Dacă victima nu raspunde, nu respiră, dar are puls: degajarea (eliberarea) căilor
respiratorii; manevra Heimlich; respiraţia „gură la gură” sau „gură la nas.”

Dacă victima nu răspunde, nu respiră, nu are puls: reanimare cardio – respiratorie

(masaj cardiac extern asociat cu respiraţie „gură la gură” sau „gură la nas”).

Dacă victima sângerează abundent: compresie manuală locală; pansament

compresiv; compresie manuală la distanţă (în zona subclaviculară sau inghinală).

Dacă victima prezintă arsuri: spălare abundentă cu apă.

Dacă victima vorbeşte, dar nu poate efectua anumite mişcări: - oricare ar fi

semnele, se acţionează ca şi cum victima ar avea o fractură, evitând deplasarea ei şi
respectând toate eventualele deformări la nivelul membrului superior, al membrului
inferior, al coloanei vertebrale.

Dacă victima prezintă plăgi: plăgi grave: aşezarea victimei într-o poziţie adecvată,
îngrijirea segmentului amputat, compresie pentru oprirea sângerării etc.; plăgi simple:
curăţarea şi pansarea plăgii.

Cum se transportă accidentaţii – principii generale:

- transport numai cu autosanitara (ambulanţă);
- transport cu mijloace improvizate numai pentru victimele cu leziuni uşoare, care
nu influenţează funcţiile vitale ale organismului şi atunci când accidentul s-a produs în
locuri izolate, la mare distanţă de staţiile de salvare.
Numai în conditii excepţionale se poate indica şi transportul celor grav accidentaţi
cu aceste mijloace improvizate.

18
 Niciun accidentat nu va fi transportat înainte de a fi adus în starea de a suporta în
bune condiţii transportul, adica înainte de a fi examinat şi a i se fi acordat, efectiv,
primul-ajutor.

În condiţiile actuale de organizare şi dotare a serviciilor de urgenţă, numai cadrele

medico-sanitare de specialitate (salvatorii de gradul I şi II) au dreptul să dispună ridicarea
şi transportul victimelor de la locul accidentului.

Nu este indicat ca, din dorinţa de a transporta accidentatul în timpul cel mai scurt
posibil la o unitate sanitară competentă, să se apeleze la orice vehicul. Tehnica de
intervenţie pentru transport trebuie subordonată ideii de a nu agrava şi a nu complica
vătămările produse de accident (pentru aceasta, mobilizarea accidentatului va trebui
astfel executată încât segmentul format din cap – gat – trunchi – bazin, să rămână
nemişcat, ca un bloc rigid).

3.2. Stingerea incendiilor

La descoperirea unui incendiu, orice persoană are următoarele obligaţii:

- să anunţe IMEDIAT incendiul;
- să încerce să stingă focul, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1
stingător; dacă focul nu s-a stins, se evacuează imediat zona);
- să anunţe telefonic pompierii militari, din cea mai apropiată zonă neafectată;
- să comunice conducerii unităţii detaliile referitoare la locaţie şi la amploarea
incendiului.

La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:

- încetează orice activitate;
- abandonează obiectele personale;
- lasă uşile deschise;
- părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă sau prin locurile indicate de
membrii echipei de intervenţie;
- merg către locul de adunare stabilit;
- menţin libere căile de acces către clădire;
- urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
- asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara uității;
- rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.

La declanşarea alarmei de incendiu, membrii echipei de primă intervenţie sunt

obligaţi să:
- intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să
dirijeze personalul pentru evacuarea clădirii;
- îndrume personalul către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;
- menţină calmul pe timpul evacuării;
- meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;
- preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nicio persoană nu intră
înapoi în clădire până la primirea DECIZIEI, în acest sens, a conducerii unității;
- participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice
dificultăţi întâlnite în procesul de evacuare.

Contabilizarea persoanelor se va face consultând:

• condica de prezenţă a personalului salariat;
• registrul de poartă;
• informaţiile primite de la personalul salariat al unităţii, după asigurarea validităţii
informaţiei.
ATENŢIE
Se va ţine cont de starea emotivă a persoanelor într-o astfel de situaţie şi se va
încerca validarea informaţiilor primite prin consultarea a cel puţin 2 surse de informare.

Accesul Pompierilor Militari

Accesul echipajelor specializate ale Pompierilor militari se va face pe poarta de
acces principală. Reprezentantul unității va comunica pompierilor detaliile incendiului, îi
vor informa cu privire la eventualele persoane lipsă la apel (împreună cu locaţia presupusă
a acestora) şi vor rămâne la DECIZIA acestora pe durata operaţiunii de stingere a
incendiului.

19
 4. Prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice tehnician
sisteme de detecție, supraveghere video, control acces
− H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/
sau de sănătate la locul de muncă;

5. Efectuarea de exercitii practice Demonstratii practice privind activitatea

desfasurata si exercitii practice privind utilizarea echipamentelor individuale de protectie,
a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si prim ajutor.

1. Utilizarea echipamentelor individuale de protecție

2. Utilizarea mijloacelor de alarmare.
3. Utilizarea mijloacelor de interventie.
4. Utilizarea mijloacelor de evacuare.
5. Utilizarea mijloacelor de prim ajutor.

6. Verificarea cunostintelor

20