N r. 1 3 / 0 1 . 1 1 .

2 0 2 3

S.C ……

DOSAR II

INSTRUCȚIUNI PROPRII ÎN
DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI
SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ

Întocmit,Verificat și Avizat,
INSPECTOR SSM

APROB,
Asociat Unic și Administrator
S.C…………………

____________________________________________________________________

CUPRINS
INSTRUCŢIUNI GENERALE PRIVIND SECURITATEA ŞI SANATATEA ÎN MUNCĂ ..............1
INSTRUCŢIUNI PROPRII PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR .................................11
INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU DEPLASAREA SALARIAȚILOR DE LA DOMICILIU LA
LOCUL DE MUNCA SI RETUR PRECUM SI IN INTERES DE SERVICIU ................................25
INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU ACTIVITĂŢILE DE BIROU ...............................................29
INSTRUCTIUNI PROPRII REFERITOARE LA UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR CU
ECRAN DE VIZUALIZARE (ECHIPAMENTE DE CALCUL) ......................................................38
INSTRUCTIUNI PROPRII IMPOTRIVA ELECTROCUTARILOR LA LOCUL DE MUNCA .....47
INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU PROTECTIA IMPOTRIVA PERICOLULUI DE
ELECTROCUTARE LA ECHIPAMENTELE TEHNICE ................................................................51
INSTRUCTIUNI APLICABILE IN TIMPUL PAUZEOR DE MASA ȘI LA SFARSITUL
PROGRAMULUI ...............................................................................................................................56
INSTRUCTIUNI PENTRU PENTRU ACTIVITATI DE CURATENIE ...........................................58
INSTRUCTIUNI PENTRU PREVENIREA ACCIDETARILOR DIN CAUZA CADERILOR SAU
ALUNECARILOR .............................................................................................................................62
INSTRUCTIUNI PRIVIND MENȚINEREA ÎN STARE OPTIMĂ A CĂILOR DE CIRCULAȚIE ...
66
INSTRUCTIUNI PENTRU CONDUCATORII AUTO .....................................................................67
INSTRUCTIUNI PRIVIND MANIPULAREA, TRANSPORTUL PRIN PURTARE A MASELOR
PRECUM ŞI DEPOZITAREA ACESTORA .....................................................................................72
INSTRUCTIUNI PRIVIND SECURITATEA SALARIAȚILOR ÎN CAZUL UNOR AGRESIUNI ...
81
RISCURI PSIHO – SOCIALE LA LOCUL DE MUNCĂ ................................................................92
INSTRUCTIUNI PENTRU SEMNALIZAREA DE SECURITATE ŞI/SAU DE SĂNĂTATE LA
LOCURILE DE MUNCĂ ..................................................................................................................94
ZONE CU RISC RIDICAT SI SPECIFIC .........................................................................................99
PLAN DE ACTIUNE IN CAZ DE PERICOL GRAV SI IMINENT...............................................100
MODALITATEA DE ACORDARE ŞI UTILIZARE A ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE
PROTECŢIE ....................................................................................................................................101
OBLIGAŢIILE ANGAJATOR.........................................................................................................105
OBLIGAŢIILE SALARIAȚILOR ...................................................................................................109
 INSTRUCŢIUNI GENERALE PRIVIND SECURITATEA ŞI SANATATEA ÎN MUNCĂ

Elaborate în conformitate cu:

• prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţia din 21 noiembrie 1991, republicată;
• prevederile art. 13 lit. e) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
• prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.

Capitolul 1
Prevederi generale

Art. 1 Prezentele instrucţiuni proprii cuprind cerinţele necesare pentru asigurarea

securităţii şi sănătăţii în muncă a personalului.
Art. 2 Instrucţiunile proprii au ca scop instituirea de măsuri privind promovarea
îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a salariaților.
Art. 3 Prezentele instrucţiuni proprii se vor revizui periodic şi vor fi modificate ori de
câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă survenite la nivel
naţional, a schimbărilor intervenite în tehnologia de lucru şi particularităţilor metodelor de
lucru care urmează a fi reglementate din punctul de vedere al SSM.
Art. 4 Procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente
ce interacţionează: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie, mediul de
muncă, locul de muncă.

Art. 5
(1) În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru
protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a
riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a
organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.

(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine

seama de următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de
muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea
atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii
efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
 Capitolul 2
Încadrarea şi repartizarea personalului pe locuri de muncă

Art. 6
(1) Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică,
denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator,
persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
(2) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în
forma scrisă, în limba română.
Art. 7 O persoana poate fi angajată numai în baza unui certificat medical, care
constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea muncii respective.
Art. 8 La repartizarea în muncă a tinerilor şi a persoanelor cu diverse infirmităţi vor fi
respectate reglementările în vigoare privind angajarea acestor categorii de personal.

Capitolul 3
Obligaţiile angajatorului

Art. 9 Angajatorul are următoarele obligaţii:

a)să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea salariaților;
b)să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri;

Notă
Pentru aplicarea prevederilor art. 9 lit. a) şi b), angajatorul desemnează salariații
care aplică măsurile de prim-ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a salariaților.

c) să informeze, cât mai curând posibil, toţi salariații care sunt sau pot fi expuşi unui
pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile
luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
d) sa ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da salariaților posibilitatea să
oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă
sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
e) să nu impună salariaților reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol
grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.

Capitolul 4
D otarea cu echipament individual de protecţie (EIP)

Art. 10 Se va face în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1.048/2006 privind cerinţele

minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă (M.Of. nr. 822 din 23 august 2006).
Art. 11 Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc
mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
Art. 12 EIP se distribuie gratuit de către angajator, care asigură buna sa funcţionare şi
o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor
necesare.
 Art. 13
(1) EIP este, în principiu, destinat purtării de către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea EIP de către mai multe persoane, se iau măsuri
corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori
nicio problemă de sănătate sau de igienă.
Art. 14 Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea EIP.
Art. 15 Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a EIP.
Art. 16
(1) EIP poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de
instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul salariaților.

Capitolul 5
Protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor

Art. 17
(1) Angajatorul stabileşte, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de
organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, le actualizează ori de câte
ori apar modificări şi le aduce la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror alte
persoane interesate.
(2) Angajatorul asigură identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitate şi
asigură corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor.
Art. 18
(1) Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la
cunoştinţă, sub orice formă, de către șeful ierarhic;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi
echipamentele potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de șeful ierarhic;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi
instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice
încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de
acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi
instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi, care au atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul
apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are
cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.
(2) În caz de incendiu, oricare salariat trebuie să acorde ajutor, când şi cât este
raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la
solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a
personalului serviciilor de urgenţă.
Art. 19 Periodic, angajatorul verifică dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile
necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor.
 Capitolul 6
Organizarea locului de muncă

Art. 20 Amenajarea locului de muncă trebuie astfel realizată încât să ofere

utilizatorilor confort şi libertate de mişcare şi să diminueze, în măsura maxim posibilă,
riscurile de natură vizuală şi mentală.
Art. 21 În spaţiile de lucru se va asigura un iluminat corespunzător (natural, artificial
sau mixt).
Art. 22 Geamurile şi piesele de cristal sau semicristal din componenţa mobilierului vor
fi întregi, fără spărturi, crăpături sau bucăţi lipsă. Marginile acestora trebuie să fie şlefuite,
fără porţiuni tăioase sau zgrunţuroase.
Art. 23 Orice obiect de mobilier va fi finisat corespunzător, pentru a nu provoca
accidente.
Art. 24 Periodic va fi verificată stabilitatea pieselor de mobilier.
Art. 25 Posturile de muncă trebuie concepute şi amenajate astfel încât să permită
unor persoane diferite să realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă, într-un mod
confortabil şi eficace, la nivelul de performanţe cerut.
Art. 26 Amenajarea posturilor de muncă trebuie să permită adaptarea acestora la
schimbări de cerinţe şi situaţii.
Art. 27 Locul de muncă trebuie să permită o bună corelare între caracteristicile
antropofuncţionale ale utilizatorilor şi munca lor prin asigurarea posibilităţilor de reglare a
diferitelor elemente componente ale acestuia.
Art. 28 Înainte de începerea lucrului, conducătorul locului de muncă este obligat să ia
toate măsurile necesare asigurării condiţiilor normale şi sigure privind securitatea muncii
pentru salariaţii din subordine.
Art. 29 Utilizatorii trebuie să aibă posibilităţi de modificare a poziţiei de lucru, în
timpul activităţii.
Art. 30 Înaintea începerii lucrului, conducătorul locului de muncă este obligat să se
asigure dacă:
• salariaţii din subordine au instructajul de protecţie a muncii efectuat în termen,
• salariaţii sunt apţi de lucru,
• salariaţii poartă echipamentul de lucru sau de protecţie, dacă este cazul.
Art. 31 Salariaţii vor executa numai lucrările încredinţate şi numai pe acelea pentru
care sunt calificaţi, instruiţi şi autorizaţi.
Art. 32
(1) Conductorii electrici şi cablurile trebuie să respecte următoarele condiţii:
a)să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol;
b)să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale
utilizatorilor, inclusiv în cazul unei reamenajări a încăperii;
c)să asigure accesul uşor, iar întreţinerea să se efectueze fără întreruperea activităţii;
d)cablajul trebuie să corespundă întregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.
(2) Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva
deteriorărilor mecanice.

Capitolul 7
Obligaţiile conducătorului locului de muncă şi ale executantului

Art. 33 Conducătorul locului de muncă are următoarele obligaţii:

• să verifice vizual la începerea lucrului existenţa şi starea tehnică a protectorilor şi/
sau dispozitivelor de protecţie, a aparatelor de măsură şi control şi să ia măsuri pentru
înlăturarea eventualelor deficienţe constatate;
• să repartizeze salariaţii din subordine numai la activităţile pentru care aceştia
posedă pregătirea corespunzătoare şi numai după instruirea tehnică şi de protecţie a
muncii;
 • să nu permită desfăşurarea oricărei sarcini de muncă de către salariaţii aflaţi într-o
stare psiho-fiziologică necorespunzătoare;
• să ia măsuri pentru asigurarea igienei, ordinii şi curăţeniei la locul de muncă, şi să
menţină permanent libere căile de acces şi/sau circulaţie;
• să urmărească pe toata durata timpului de lucru menţinerea în stare corespunzătoare
a căilor de acces şi evacuare şi a iluminatului;
• să oprească imediat procesul de muncă în cazul apariţiei unor pericole iminente de
accidentare sau de producere a avariilor;
• în cazul producerii unui accident de muncă, să ia măsuri de acordare a primului-
ajutor şi să informeze conducerea, corect şi complet, asupra celor întâmplate;
• să verifice existenţa semnalizării de securitate şi/sau sănătate la locurile de muncă,
în conformitate cu Cerinţele minime generale din 26 iulie 2006, pentru semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
• să interzică folosirea de improvizaţii la utilizarea echipamentelor tehnice, indiferent
de natura lor;
• să ia măsuri pentru menţinerea în stare de curăţenie a zonelor din jurul
echipamentelor tehnice;
• să ia orice măsuri, în cadrul activităţii sale la locul de muncă, pentru prevenirea
accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Art. 34 Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să coordoneze activitatea, în aşa

fel încât să nu expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana
proprie, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.
Art. 35 Pentru ca salariatul să îşi desfăşoare în siguranţă activitatea la locul de muncă
este obligat să respecte dispoziţiile primite din partea conducătorului locurilor de muncă,
atribuţiile şi obligaţiile specifice postului pe care îl ocupă, cerinţele specifice fiecărui
echipament tehnic în parte, prezentate în cele ce urmează.
Art. 36 Salariaţii sunt obligaţi să îşi desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu
expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât şi
pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.
Art. 37 Pentru desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii de securitate şi sănătate
în muncă, salariaţii sunt obligaţi:
• să verifice înainte de începerea lucrului dacă echipamentele tehnice pe care le vor
utiliza sunt în stare tehnică corespunzătoare;
• să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă eventualele defecţiuni
constatate;
• să nu părăsească locul de muncă fără aprobare, decât în cazul în care, din cauza unor
defecţiuni apărute neaşteptat, i s-ar pune in pericol viaţa sau integritatea fizică;
• să nu părăsească locul de muncă atunci când echipamentele tehnice se află în stare
de funcţionare;
• să nu utilizeze echipamentele tehnice pentru alte operaţii decât cele pentru care au
fost proiectate şi numai cu respectarea parametrilor funcţionali prevăzuţi în Cartea
tehnică;
• să respecte tehnologia de lucru şi instrucţiunile de protecţie a muncii la locul de
muncă;
• să utilizeze echipamentul individual de protecţie corespunzător activităţii pe care o
desfăşoară;
• să menţină curăţenia la locul de muncă;
• să nu introducă sau să consume băuturi alcoolice la locul de muncă;
• să nu fumeze decât în locurile special amenajate;
• să respecte disciplina la locul de muncă;
• să acorde primul-ajutor în cazul producerii unui accident de muncă;
 • să înştiinţeze imediat conducătorul locurilor de muncă despre producerea unui
accident de muncă şi să nu schimbe starea de fapt a evenimentului, decât numai dacă
aceasta se impune, pentru a limita efectele produse de eveniment.

Art. 38 De asemenea, personalul angajat este obligat:

• să-şi însuşească măsurile de protecţia muncii;
• să se prezinte la lucru înaintea orei de începere a programului pentru a avea timp să-
şi ia toate măsurile necesare de verificare din punct de vedere al protecţiei muncii;
• la terminarea programului de lucru să facă ordine şi curăţenie la locul de muncă şi să
aducă la cunoştinţa conducătorului de muncă eventualele defecţiuni ale maşinilor,
utilajelor si instalaţiilor pe care le deservesc.

Art. 39
(1) Este strict interzis salariaţilor să intervină în vederea remedierii oricărei defecţiuni
apărute la instalaţia electrică, indiferent de simplitatea operaţiunii. În astfel de cazuri, au
obligaţia să anunţe superiorul direct care va lua măsurile necesare în vederea remedierii.
Art. 40 Se interzice ca salariaţii să intervină pentru remedierea defecţiunilor, curăţare
sau revizii la echipamentele tehnice aflate în funcţiune sau sub tensiune.
Art. 41 Folosirea instalaţiilor, precum şi a sculelor necorespunzătoare la deservirea
utilajelor sau maşinilor este interzisă cu desăvârşire.
Art. 42 Prezentarea la locul de muncă într-o stare fizică şi/sau psihică
necorespunzătoare este interzisă.
Art. 43 Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de
angajator, să nu le deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale
acestora.

Capitolul 8
Efortul fizic

Art. 44 Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate:

• poziţiile de muncă vicioase şi/sau fixe;
• mişcările extreme;
• mişcările bruşte;
• mişcările repetitive.

În acest sens, angajatorul asigură:

• evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor;
• respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de muncă şi a
activităţii;
• instruirea şi formarea adecvată a angajaţilor privind modul de desfăşurare a
activităţilor profesionale, apelând la specialişti din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.

De asemenea, supravegherea sănătăţii salariaților este asigurată de către medicii

specialişti de medicină a muncii în conformitate cu prevederile H.G. nr. 355 din 11 aprilie
2007 privind supravegherea sănătăţii salariaților.
 Capitolul 9
Instruirea salariaților în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Procedura instruirii salariaților din punct de vedere al SSM s-a stabilit în conformitate
cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 319/2006: „Angajatorul trebuie să asigure
condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în
domeniul SSM, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de
muncă şi postului”.

Art. 45
(1) Instruirea salariaților în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează în
timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată
timp de muncă.
Art. 46 Instruirea salariaților în domeniul SSM cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
Art. 47 La instruirea personalului în domeniul SSM vor fi folosite mijloace, metode şi
tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme,
diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Art. 48 Angajatorul asigură baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
Art. 49
(1) Rezultatul instruirii salariaților în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi
datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face imediat după verificarea
instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către
lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă
şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicină a
muncii în urma examenului medical la angajare.
Art. 50
(1) Pentru salariații din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe baza de contract de prestări de servicii pentru societate, angajatorul va asigura
instruirea salariaților privind activităţile specifice beneficiarului, riscurile pentru SSM,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul beneficiarului, în
general.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) se consemnează în fişa de instruire colectivă.
(3) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar
se va păstra de către angajator şi un exemplar se păstrează de către angajatorul salariaților
instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
(4) Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la SSM (inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de
muncă) vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se
întocmi fişa de instructaj.

Instruirea introductiv-generală

Art. 52 Instruirea introductiv-generală se face la angajarea salariaților.

Art. 53 Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile
specifice unității, riscurile pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul unității, în general.
 Art. 54 Instruirea introductiv-generală se face de către serviciul extern de prevenire şi
protecţie.
Art. 55 Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20
de persoane.
Art. 56 Durata instruirii introductiv-generale este de 4 ore.
Art. 57
(1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi
sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului-ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea salariaților.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica
aprobată de către angajator.

Art. 58
(1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor
pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Salariații nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în
instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă

Art. 59
(1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca
scop prezentarea riscurilor pentru SSM, precum şi a măsurilor şi activităţilor de prevenire şi
protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor salariaţilor noi, precum şi la
schimbarea locului de muncă în cadrul unității.
Art. 60
(1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Art. 61
(1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi
sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă este de 4 ore.
Art. 62
(1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate
la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de
lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea salariaților;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
 e) instruirea la locul de muncă include demonstraţii practice privind activitatea pe
care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea EIP, a
mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim-ajutor.

Instruirea periodică

Art. 63 Instruirea periodică se face tuturor salariaților şi are drept scop

reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul SSM.
Art. 64
(1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă .
(2) Intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 3 luni, timp de 1 oră.
(3) Verificarea instruirii periodice se face de către serviciul extern de prevenire şi
protecţie, care va semna fişele de instruire ale salariaților, confirmând astfel că instruirea a
fost făcută corespunzător.
(4) Instruirea periodică se completează cu demonstraţii practice.
Art. 65 Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele
cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de SSM privind activităţi specifice ale
locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită
evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 66 Durata instruirii periodice prevazuta la art. 65 este de 2 ore.
Art. 67 Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Capitolul 10
Procedura în cazul pericolului grav şi iminent de accidentare

Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi constatată de către orice

lucrător din cadrul unității, precum şi de către serviciul extern de prevenire şi protecţie cu
care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract.

Art. 68
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

Art. 69
(1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 68 lit. a), angajatorul desemnează,
prin decizie, salariații care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura
instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. b), angajatorul:
a) întocmeşte planul de evacuare a salariaților;
 b) afişează planul de evacuare la loc vizibil;
c) instruieşte salariații în vederea aplicării planului de evacuare şi verifică modul în
care şi-au însuşit cunoştinţele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. c), angajatorul:
a) desemnează salariații care trebuie să contacteze serviciile specializate şi îi
instruieşte în acest sens;
b) asigură mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. d), angajatorul stabileşte
modul operativ de anunţare la
nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 68 lit. e), angajatorul:
a) desemnează salariații care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol
grav şi iminent şi asigură instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) stabileşte serviciile specializate care pot interveni.

Capitolul 11
Comunicarea evenimentelor

Eveniment – accidentul care a antrenat decesul sa vătămări ale organismului, produs

în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de
persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au
fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală
profesională sau legată de profesiune.

Art. 70 Orice eveniment va fi comunicat de îndată angajatorului, de către

conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre
producerea acestuia.
Art. 71 Dacă pintre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori,
evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora.
Art. 72
(1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt
rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor
care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa
salariaților şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
(2) În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din
producerea evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului
unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă
a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor
constitui probe în cercetarea evenimentului.
 INSTRUCŢIUNI PROPRII PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

Elaborate în conformitate cu:

• prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţia din 21 noiembrie 1991, republicată;
• prevederile art. 13 lit. e) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319/2006;
• prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006;
• cu prevederile art. 93 alin. (2) lit. e) din H.G. nr. 1.425 din 11 octombrie 2006
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii
şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006)

Aceste instrucţiuni de prim-ajutor au ca scop formarea unei imagini de ansamblu asupra

ajutorului medical de urgenţă (acordarea primului-ajutor în caz de fracturi, contuzii,
hemoragii etc.).

A. Supravegherea sănătăţii
Fiecare lucrător care îşi desfăşoară activitatea în şcolii beneficiază de supravegherea
sănătăţii la intervale regulate. Supravegherea sănătăţii este asigurată prin medicul specialist
de medicina muncii (conf. art.25 din L.319/2006). În temeiul H.G. 355/2007 privind
supravegherea sănătăţii salariaților, salariații care lucrează în instituţii de învăţământ sunt
investigaţi medical la angajare şi periodic.

B. Dotări: Spaţiile sunt dotate cu truse medicale, conform Ordinului 427 din 14
iunie 2002 al Ministrului sănătăţii şi familiei

CONŢINUTUL MINIM OBLIGATORIU AL TRUSEI SANITARE

Nr. Numărul
Denumirea materialului
crt. de bucăţi
1 Cutie din material plastic, etanşă, cu colţuri rotunjite 1
2 Foarfece cu vârfuri boante 1
3 Garou 50 cm 1
4 Deschizător de gură din material plastic 1
5 Dispozitiv de respiraţie gură la gură 1
6 Pipă Guedel mărimea 4 1
7 Pipă Guedel mărimea 10 1
8 Mănuşi de examinare, pereche 4
9 Pahare de unică folosinţă 5
10 Batiste de hârtie cu soluţie dezinfectantă 10
11 Atele din material plastic 2
12 Feşi din tifon mici 5 cm/4 m 5
13 Feşi din tifon mari 10 cm/5 m 3
 14 Bandaj triunghiular I = 80 mm 2
15 Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g 2
16 Ace de siguranţă 12
17 Leucoplast 5 cm/3 m 1
18 Leucoplast 2,5 cm/2,5 m 1
19 Alcool sanitar 200 ml 1
20 Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10 buc. 10
21 Pansament individual 2 cm/6 cm 10
22 Pansament cu rivanol 6 cm/10 cm 5
23 Plasture 6 cm/50 cm 1
24 Creion 1
25 Caiet a 50 de pagini 1
26 Broşură cu instrucţiuni de prim ajutor 1
27 Rivanol soluţie 1 la mie, 200 ml 1
28 Apă oxigenată sau perogen 1
29 Alcool iodat 200 ml 1

C. Acordarea primului ajutor

Noţiuni de anatomie a sistemului respirator

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la

realizarea schimburilor de gaze dintre organism şi mediul extern. Acest aparat are rolul de a
asigura preluarea oxigenului din aer şi eliminarea dioxidului de carbon din organism. În plus,
la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioară a cavităţii nazale) şi se
realizează fonaţia-vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale).

Aparatul respirator este alcătuit din:

1. căile aeriene-respiratorii prin care aerul pătrunde şi iese din organism. Căile aeriene se
împart în:
• superioare (alcătuite din cavitatea nazală şi faringe)

Cavitatea nazală este primul segment al căilor respiratorii şi este divizată de septul
nazal în două cavităţi numite fose. Fosele nazale sunt căptuşite cu o mucoasă umedă, care
are rolul de a încălzi aerul. Tot aici se găseşte mucusul, cu rol de a reţine impurităţile din
aer. Deci, nasul are rolul unui adevărat filtru.
Faringele este un organ comun pentru calea aeriană şi digestivă (alimentară).

• inferioare (alcătuite din laringe, trahee şi bronhii)

Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai
mare fiind aşezat în faţă ca o proeminenţă având forma unei cărţi deschise, cunoscută şi sub
denumirea de “mărul lui Adam”. În laringe se găsesc şi două perechi de cute (pliuri) numite
corzi vocale, cele situate inferior având rol în producerea sunetelor.
 Traheea continuă laringele, este situată în faţa esofagului. Se ramifică la partea sa
inferioară în două ramuri care se numesc bronhii principale.
Bronhiile sunt ultimele segmente ale căilor aeriene inferioare şi fiecare din ele
pătrund în câte un plămân.

2. plămânii sunt organele la nivelul cărora are loc schimbul de gaze.

Respiraţia

Aerul pătrunde în plămâni pe căile respiratorii cu ajutorul contracţiei muşchilor

cutiei toracice numiţi muşchi respiratori – acesta este actul respiraţiei. Apoi muşchii
respiratori se relaxează şi se contractă muşchii expiratori, ca urmare, o parte din aerul din
plămâni se elimină – acesta este procesul expiraţiei. Inspiraţia şi expiraţia se repetă în ritm
de 14-18/minut în funcţie de nevoile organismului. Variază în funcţie de vârstă şi sex (este
mai accelerată la copii şi la femei).

Valori normale ale frecvenţei respiratorii: nou-născuţi – 40/min., copii – 20-30/

min., adulţi – 14-18/min. Măsurarea frecvenţei respiraţiilor se face timp de un minut având
mâna aşezată pe toracele pacientului, numărându-se expansiunile toracice fără ca pacientul
să conştientizeze acest lucru.

Noţiuni de anatomie a sistemului circulator

Aparatul cardio-circulator este format dintr-un organ central – inima şi un sistem

închis de vase, format din artere, capilare şi vene.

Inima este un organ musculos, cavitar, de aproximativ 300 g cu un volum care a fost
comparat cu volumul pumnului drept al unui adult. Este alcătuită din două jumătăţi complet
separate, dreapta şi stânga, despărţite printr-un perete vertical. Fiecare jumătate este la
rândul ei împărţită de un perete transversal în câte două cămăruţe, care comunică între
ele. Cămăruţele din partea de sus se numesc atrii, iar cele din partea de jos se numesc
ventriculi.

Arterele sunt vase sangvine prin care circulă sângele de la inimă în întreg organismul.
Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie.

Venele sunt vase care aduc sângele la inimă. Calibrul lor creşte de la periferie spre
inimă.

Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între sânge şi
celule. Sângele circulă într-un singur sens: artere → capilare → vene. Arterele şi venele
poartă diferite denumiri, după regiunea şi organul pe care-l irigă.

În structura arborelui circulator există circulaţia mare şi circulaţia mică. Circulaţia

mare transportă oxigen spre ţesuturi şi organe, aduce CO2 de la ţesuturi şi organe spre
inimă, având traseul: inimă → artere → organe → vene → inimă.
Circulaţia mică asigură transportul sângelui neoxigenat de la cord spre plămâni şi a
celui încărcat cu oxigen înapoi la inimă.

Circulaţia sângelui prin artere se face prin împingerea sângelui ca urmare a

contracţiei ventriculelor. Sângele este împins cu intermitenţă prin contracţii, dar el curge în
curent continuu, datorită elasticităţii pereţilor arteriali. Pereţii arterelor opun rezistenţă,
ceea ce face ca sângele să fie sub o anumită presiune sau tensiune. Aceasta se numeşte
presiune sau tensiune arterială (TA). Deci TA reprezintă presiunea exercitată de sânge
asupra pereţilor arterelor (variază în funcţie de vîrstă, sex, ora din timpul zilei şi gradul de
activitate).

Valori normale: adult – 115-140/70-90 mmHg, mai mică la femei; în copilărie

91-110/60-65 mmHg. Valori peste cele normale poartă numele de hipertensiune. Valori sub
cele normale poartă numele de hipotensiune.

Măsurarea tensiunii arteriale:

• poziţia pacientului – decubit dorsal, după un repaus de 10 minute;

• la 1/3 inferioară a braţului se aşază manşonul tensiometrului;
• stetoscopul se pune pe proiecţia arterei brahiale (marginea inferioară a braţului);
• se umflă manşonul tensiometrului până pe la 180 / 200 mmHg, ca apoi sa se înceapă
dezumflarea lentă;
• valorile TA reprezintă prima şi ultima bătaie care se aud cu ajutorul stetoscopului în
timpul dezumflării manşonului.

Cu fiecare contracţie a ventriculelor se împinge în aortă un val de sânge, care izbeşte

sângele existent în vas şi se propagă ca o undă, dând pulsul. Pulsul se măsoară prin
comprimarea unei artere pe un plan osos, cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radială,
se măsoară timp de 1 minut.
Valori normale: adult – 60-80/min., copii – 90-100/minut; nou-născut – 130-140/
minut. Creşterea frecvenţei peste valorile normale se numeşte tahicardie, scăderea
frecvenţei sub valorile normale poartă numele de bradicardie.

Secvenţele resuscitării cardio-respiratorii

Se includ aici toate elementele de resuscitare (fără echipament) efectuată de o

persoană sau de persoanele care acordă primul-ajutor unei victime aflate în stop cardio-
respirator. Aceste elemente includ evaluarea primară, asigurarea libertăţii căilor aeriene,
ventilaţia artificială cu aer expirat şi masajul cardiac extern.

Scopul suportului vital de bază este menţinerea unei circulaţii şi a unei ventilaţii
adecvate nepermiţând instalarea stării de moarte biologică până la sosirea personalului
medical calificat. Cu alte cuvinte, resuscitarea cardio-pulmonară de bază este un
ansamblu de manevre care încearcă să menţină perfuzia şi oxigenarea organelor vitale
(creier, cord).
Câteodată această operaţiune poate să necesite un timp îndelungat depinzând de
cauza care a dus la instalarea stopului cardiac. Orice întârziere reduce şansa victimei de a-şi
reveni. De aceea, trebuie acţionat rapid şi conform protocolului.

Evaluarea primară

• salvatorul evaluează situaţia generală asigurându-se de lipsa oricărui pericol;

• acesta se asigură că nici victima şi nici el însuşi nu sunt în pericol.

Riscurile majore pentru salvator pot fi: trafic intens, curentul electric, structuri
instabile în care sau sub care se află victima, substanţe toxice, gaze, boli transmisibile care
necesită o protecţie specială în timpul efectuării ventilaţiei artificiale;

• se evaluează starea victimei: este conştientă sau inconştientă – victima este

scuturată cu grijă de umăr şi întrebată cu voce tare: “Ce s-a întâmplat? Vă simţiţi bine?”
sau este determinată să răspundă la comenzi ca de exemplu: “Deschideţi ochii”;
 • dacă răspunde sau se mişcă, deci victima este conştientă, se lasă în poziţia în care a
fost găsită, (vă asiguraţi încă o dată că nu este în pericol) şi încercaţi să identificaţi
motivul pentru care pacientul se află în poziţia respectivă;
• se cheamă ajutor calificat anunţând situaţia la 112;
• starea victimei se reevaluează periodic până la sosirea echipei calificate.

Eliberarea căilor aeriene

• eliberaţi căle respiratorii prin ridicarea bărbiei şi hiperextensia capului apăsând pe

frunte;
• puneţi una dintre mâini pe fruntea pacientului (astfel încât degetul mare şi cel
arătător să rămână libere pentru a putea pensa nasul victimei când i se face respiraţie
gură la gură). Ridicând bărbia, limba se ridică şi eliberează căile aeriene;
• eliberaţi gâtul de eventualele haine strânse;
• îndepărtaţi orice cauză de obstrucţie evidentă din gură: dantură ruptă, proteze
dentare rupte, salivă, sânge etc. Nu pierdeţi timpul căutând obstrucţii ascunse.

Verificarea respiraţiei

Păstrând căile respiratorii libere ascultaţi, simţiţi şi observaţi dacă victima respiră
adecvat. Aplecaţi-vă asupra victimei cu faţa către torace şi ascultaţi la nivelul cavităţii
bucale a victimei zgomotele respiratorii, simţiţi dacă există schimb de aer apropiind obrazul
de nasul şi gura victimei, observaţi mişcările pieptului.
Pentru a decide prezenţa sau absenţa respiraţiei ascultaţi, simţiţi şi vedeţi timp de
minimum 5 – 10 secunde.

Verificarea circulaţiei

Circulaţia este realizată de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului.
Pulsul se poate simţi cel mai bine pe artera carotidă care este situată în şantul
format de unul dintre muşchii gâtului şi mărul lui Adam. Degetele arătător şi mijlociu
localizează mărul lui Adam şi vor aluneca lateral pe gât până se simte bătaia în vârful
acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parţi ale gâtului, dar niciodată în acelaşi timp.
Aceasta etapă poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea
timp de 5 – 10 secunde.

Prim-ajutor de bază (protocoale de intervenţie)

1. Victima nu respiră şi nu are puls

• primul gest în această situaţie este anunţarea situaţiei la 112, solicitând ajutorul
echipei medicale calificate şi cu dotare corespunzătoare;
• se începe resuscitarea cardio-pulmonară;
• dacă victima nu respiră, nu are puls şi sunteţi sigur că va sosi ajutor profesionist
calificat, începeţi ventilaţia artificială şi compresiunile toracice. Acestea se execută
succesiv.

În cazul în care sunteţi singurul salvator, raportul ventilaţie – masaj cardiac trebuie
să fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut. În cazul în care sunteţi doi
salvatori, acest raport trebuie să fie de 1:5.
Se execută 10 cicluri după care se face re-evaluarea pacientului. Fiecare ciclu se
începe cu ventilaţia artificială şi se termină cu ventilaţie.
 Tehnica ventilaţiei artificiale

Îngenuncheaţi lângă pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menţine gura uşor

întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pensează nasul.

Inspiraţi profund aer, aşezaţi etanş gura pe gura victimei, şi insuflaţi aer timp de 2-3
secunde. În acelaşi timp se verifică dacă toracele se ridică atunci când noi insuflăm.

Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică astfel încât toracele să se

ridice. Tineţi capul în hiperextensie cu bărbia ridicată îndepărtând gura de la gura victimei
şi lăsaţi ca toracele pacientului să revină. Volumul de aer pe care îl insuflăm este mai
important decât ritmul în care îl administrăm.

Tehnica masajului cardiac extern

Cu victima aşezată pe spate pe un plan dur se localizează punctul de compresie

situat în partea inferioară a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal
până la apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). La acest nivel lângă acest deget se
aşază alte două degete, respectiv degetul mijlociu şi cel arătător, după care aşezăm podul
palmei celeilalte mâini, tangent la cele două degete plasate pe piept, acesta este locul în
care trebuie făcute compresiunile toracice.

Îngenuncheaţi lângă victimă, faceţi două ventilaţii, după care găsiţi punctul de reper
cu degetul inelar, pornind din partea inferioară a rebordului costal către apendicele xifoid
(locul de întâlnire a coastelor). Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid, aşezaţi
degetul mijlociu şi arătător lângă el, apoi aşezaţi podul palmei celeilalte mâini, acesta fiind
locul în care trebuie făcute compresiunile.
Aşezăm cealaltă mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna
situată pe stern fără ca degetele să se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse, cu braţele perpendicular pe stern, linia umerilor să fie paralelă cu

linia longitudinală a pacientului se fac compresiunile astfel încât să înfundăm sternul cu o
adâncime de aproximativ 4–5 cm (numărând cu voce tare „şi 1 şi 2 şi 3 şi 4 şi 5’’). Frecvenţa
compresiunilor externe trebuie să fie de 80-100/min.

2. Victima nu respiră, dar are puls

• prima etapă de acţiune constă în efectuarea unui număr de 10 ventilaţii artificiale;

• se va anunţa 112, solicitând ajutor medical calificat;
• vă reîntoarceţi, reevaluaţi starea pacientului şi acţionaţi în funcţie de ceea ce veţi
constata. În cazul în care situaţia va fi nemodificată se va continua ventilaţia
pacientului, verificând periodic pulsul pacientului.

3. Victima respiră şi are puls

• dacă victima respiră şi are puls, dar este inconştientă o veţi aşeza în poziţia laterală de
siguranţă;
• îngenunchind lângă victimă, veţi elibera căile aeriene prin hiperextensia capului şi
ridicarea bărbiei;
• aşezaţi braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă de corp, iar antebraţul se
îndoaie în sus;
• veţi trece celălalt braţ al victimei peste torace aşezând dosul palmei pe obrazul
victimei;
• veţi ridica genunchiul (cel opus faţă de dvs., în calitate de salvator) victimei, trăgându-l
în sus şi menţinând piciorul pe pământ;
• cu o mână veţi prinde umărul opus faţă de dvs. şi cu cealaltă mână genunchiul
pacientului;
• îl veţi întoarce lateral spre dvs., vă asiguraţi că se sprijină pe genunchi şi pe cot,
rearanjaţi capul în hiperextensie şi îi deschideţi gura;
• anunţaţi la 112 solicitând ajutor medical calificat;
• vă reîntoarceţi apoi la victimă, reevaluaţi situaţia şi supravegheaţi pacientul până la
sosirea echipajului medical.

Dezobstrucţia căilor aeriene superioare

▪ pacient conştient

Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un bol

alimentar sau un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau
completă. Daca victima este conştientă va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o
mână sau cu două mâini.

În cazul obstrucţiei incomplete respiraţia este zgomotoasă, pacientul este aplecat în

faţa şi încurajat să tuşească.
Dacă aceasta nu dă rezultate va trebui să încercaţi o altă manevră, numită manevra
Heimlich – se aplică atunci când obstrucţia devine completă. Apropiaţi-vă de victima din
spate, cuprindeţi-l pe sub braţe, îndepartaţi picioarele, aşază-ţi o mână la mijlocul distanţei
dintre ombilic şi apendicele xifoid.

Aceste mişcări vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plămânii şi
presiunea creată în bronhii va arunca corpul străin în cavitatea bucală. Faceţi aceste mişcări
până eliberaţi căile aeriene.

▪ pacient inconştient

Dacă victima devine inconştientă, întindeţi-o pe pământ şi aplicaţi aceeaşi manevră,

încălecând picioarele victimei. Reperaţi locul, aşezând podul palmei la mijlocul distanţei
dintre ombilic şi apendicele xifoid. Aşezaţi cealaltă mână peste aceasta (ca la masajul
cardiac) şi faceţi compresiuni cu mişcări bruşte în adâncime şi în sus.

Repetaţi aceste mişcări de 4-5 ori după care, întorcând capul victimei într-o parte,
verificaţi cavitatea bucală a acesteia pentru a îndepărta bolul alimentar sau corpul străin.
Dacă acesta nu este vizibil, încercaţi din nou să ventilaţi, observând dacă intră sau nu aerul.
În caz de insucces, repetaţi manevra Heimlich până când căile aeriene vor fi libere.

Aspiraţia căilor aeriene

Din punct de vedere anatomic, căile aeriene sunt împărţite în căi respiratorii
superioare şi inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune de
obstrucţie a căilor repiratorii superioare includ: limba, ţesuturile moi, sângele, voma, corpii
străini şi laringospasmul.
La nivelul căilor aeriene inferioare, obstrucţia poate fi cauzată de secreţii, edem,
brohospasm, sânge şi conţinut gastric aspirat.

Eliberarea căilor respiratorii superioare se face utilizând un aspirator şi o sondă de

aspiraţie dură de tip Yankauer în cazul în care cauza obstrucţiei este un lichid, iar în cazul în
care cauza obstrucţiei este un corp străin dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea
căilor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.

Ventilaţia pe mască

În cazul resuscitării cardio-pulmonare, materialele de care putem dispune pentru

asigurarea avansată a căilor respiratorii şi a ventilaţiei adecvate includ pipe Guedel sau cală
oro-faringiană de diferite mărimi.

Pipa Guedel poate fi folosită la orice pacient inconştient, rolul ei fiind menţinerea
liberă a căilor aeriene superioare. Pipa de mărime corespunzătoare şsi corect introdusă va
apăsa baza limbii împiedicând căderea acesteia în spate, spre faringele posterior.

Alegerea mărimii corespunzătoare pentru pipă se face prin măsurarea distanţei de la

comisura bucală la unghiul mandibulei.

Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală se face ţinând pipa cu concavitatea în

sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul gurii) se roteşte 180 de grade şi se
continuă înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.

Măştile de ventilaţie gură la mască de diferite mărimi asigură protecţia salvatorului în

timpul ventilaţiei. La folosirea măştii se asigură o mărime corespunzătoare feţei bolnavului.

Cu capul aşezat în hiperextensie aplicăm partea îngustă a măştii pe baza nasului,

plasăm ferm masca pe faţă şi o menţinem ferm cu degetele de o parte şi de alta a orificiului
măştii cu ridicarea concomitentă a mandibulei cu celelalte degete.

Noţiuni de anatomie a sistemului osteo-articular

Corpul omenesc este împarţit în 4 segmente: cap, gât, trunchi şi membre. Capul
reprezintă segmentul superior şi este format din craniu şi oasele feţei.

Gâtul este segmentul care leagă capul de trunchi.

Trunchiul cuprinde trei regiuni: toracele, abdomenul, bazinul. Toracele este regiunea
superioară a trunchiului, delimitată înapoi de coloana vertebrală, înainte de stern, lateral
de cele 12 perechi de coaste şi în jos de muşchiul diafragm. Cutia toracică conţine plămânii,
inima, vasele mari, traheea, bronhiile şi esofagul.
Abdomenul este regiunea de mijloc a trunchiului, conţine organele digestiei: ficat,
stomac, intestin subţire şi gros, pancreasul, precum şi splina şi rinichii.
Bazinul este regiunea inferioară a trunchiului, cuprinde vezica urinară, organele
genitale interne. Portiunea inferioară a bazinului este pelvisul.

Membrele sunt părţi ale corpului legate de trunchi şi se clasifică în:

• membre superioare care cuprind patru segmente: umăr, braţ (partea dintre umăr şi
cot), antebraţ (secţiunea dintre cot şi mână) şi mâna (partea terminală a membrului
superior). Centura membrului superior formează scheletul umărului şi asigură legătura
dintre oasele membrului liber şi toracele osos. Ea este constituită din două oase:
clavicula şi scapula;
• membre inferioare care cuprind: coapsa (porţiunea dintre sold şi genunchi), gamba
(porţiunea dintre genunchi şi picior) şi piciorul (partea terminală a membrului inferior).
Centura membrului inferior se compune din două oase coxale. Oasele coxale se unesc
înainte între ele, înapoi cu sacrul şi coccigele, formând peretele osos al unei cavităţi
importante numită pelvis.
 Aparatul locomotor îndeplineşte funcţiile de mişcare ale diverselor părţi ale corpului.
Este alcătuit din sistemul osteo-articular specializat pentru funcţia de susţinere şi sistemul
muscular pentru funcţia de mişcare.

Oasele au rol în susţinerea muşchilor şi menţin poziţia verticală a corpului.

Articulaţiile permit mişcările oaselor. Ele sunt mobile, semimobile şi fixe.

Muşchii efectuează mişcările. Ei sunt înseraţi pe oase şi produc mişcarea lor prin
contracţii. Deosebim două categorii de muşchi: muşchii scheletici fixaţi pe oase sau muşchii
striaţi, care dau contracţii şi care servesc pentru mişcările corpului. Muşchii viscerali sau
muşchii netezi sunt muşchii organelor interne.

Evaluarea primară a pacientului traumatizat

În cazul pacienţilor traumatizaţi foarte important este să ştiţi exact ce trebuie şi

ce nu trebuie să faceţi. Orice greşeală comisă poate agrava starea bolnavului punându-i
viaţa în pericol.
Obiectivul principal urmărit în cazul pacienţilor traumatizaţi constă în asigurarea
tratamentului precoce şi corect pentru ca acest lucru poate îmbunătăţi semnificativ ulterior
reabilitarea bolnavului. Deci principiul fundamental care trebuie să conducă
comportamentul dvs. în timpul unei urgente este: a nu agrava starea victimei!

Secvenţele urmărite în cazul acestor situaţii sunt similare cu cele întâlnite la

pacienţii fără traumatisme.
Evaluarea zonei şi siguranţa salvatorului rămân în atenţia dvs. Dacă este necesar,
se încep imediat manevrele de resuscitare, excepţie fiind situaţia în care se constată
existenţa unei hemoragii masive, situaţie când se realizează hemostaza, apoi se vor începe
manevrele de resuscitare.

În toate cazurile de traumă se are în vedere posibilitatea existenţei leziunii de

coloană cervicală. Suspiciunea existenţei leziunii de coloană cervicală apare:
• la orice pacient politraumatizat (pacienţii care au mai mult de două leziuni din care
cel puţin una pune viaţa în pericol);
• la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;
• la orice pacient care prezintă traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului;
• la orice pacient conştient care acuză dureri la nivelul gâtului;
• la orice pacient care prezintă deformări la nivelul gâtului;
• la orice pacient care prezintă un status mental alterat (aflaţi sub influenţa
alcoolului).
Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe
baza examenului radiografic. Atenţie sporită trebuie acordată imobilizării coloanei
vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosiţi gulere cervicale (rigide, moi, dintr-o bucată,
din două bucăţi.

Traumatismele osteo-articulare

1. Fracturi şi imobilizarea lor

Fracturile sunt leziuni ce apar în urma acţiunii unui traumatism puternic asupra
osului, constând în întreruperea continuităţii acestuia. În funcţie de modul de acţiune a
agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:
• fracturi închise – tegumentele în jurul focarului de fractură sunt intacte;
• fracturi deschise – focarul de fractură comunică cu exteriorul printr-o plagă;
 • fracturi directe – în care agentul traumatizant acţionează chiar la locul de producere
a fracturii;
• fracturi indirecte – traiectul de fractură apare la distanţa de la locul de acţiune al
agentului vulnerant.

De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, după mecanismul
de producere: fracture spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate. La fel, pot fi fracturi
complete, interesând întreaga circumferinţă a osului sau incomplete (parţiale). La bătrâni
sau la persoane cu diverse afecţiuni osoase pot apărea fracturi în urma unor traumatisme
minore, sau chiar la efectuarea unui pas greşit.
Pentru recunoaşterea unor fracturi sunt două grupe de semne:

• semne de probabilitate – durere spontană sau într-un punct fix, exacerbată la palpare
sau mobilizare; impotenţa funcţională a membrului afectat; deformarea şi scurtarea
regiunii; echimoze tardive tumefacţie, edem, creşterea temperaturii locale;
• semne de certitudine (semne sigure) – mobilitate anormală în focar; perceperea
palpatorie de crepitaţii osoase; netransmiterea mişcărilor distal de focarul de fractură;
întreruperea evidentă (la inspecţie sau palpare) a continuităţii osoase.
Metoda cea mai sigură de diagnostic în cazul suspicionării unei fracturi este
efectuarea radiografiei.

Fracturile se pot însoţi de o serie de complicaţii:

▪ imediate:
• transformarea unei fracturi închise într-o fractură deschisă;
• lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinătate;
• infecţia focarului de fractură.
▪ tardive (întârziate):
• cicatrizarea anormală a plăgii osoase (în unele boli cronice);
• pseudartroza (întârzierea consolidării fracturii);
• calusul vicios.

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicării mişcărilor

fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicaţiilor care pot fi provocate prin
mişcarea unui fragment osos.
Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi şi
lăţimi variabile, în funcţie de regiunile la nivelul cărora se aplică. Pentru a avea siguranţa că
fractura nu se deplasează nici longitudinal şi nici lateral, imobilizarea trebuie să cuprindă,
în mod obligatoriu, articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.
Înainte de imobilizare se efectuează o tracţiune uşoară, nedureroasă a segmentului în
ax. Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se
imobilizează în poziţia găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel, fără a tenta reducerea
lor prin tracţiune.

Tipuri de atele speciale:

• atele Kramer (confecţionate din sârmă);
• atele pneumatice (gonflabile);
• atele vacuum;
• atele improvizate din scândură, crengi de copac etc.
 A. Fracturile membrului superior

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte şi mai rar
directe, sediul de predilecţie constituindu-l zona medie a claviculei. Poziţia în care trebuie
să se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnavă împins către spate şi
în sus.

Fracturile humerusului (braţului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La

imobilizarea fracturii, drept atelă putem folosi chiar toracele de care se fixează segmentul
fracturat cu ajutorul unei eşarfe.

Fracturile antebraţului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea

fracturii se poate face cu oricare tip de atelă specială sau folosind atele improvizate.

Fracturile oaselor mâinii se imobilizează pe faţa palmară de la cot la degete.

B. Fracturile membrului inferior

Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru

imobilizare se folosesc două atele inegale. Atela mai lungă se aplică pe faţa laterală externă
a membrului inferior şi se întinde de deasupra oaselor bazinului până la călcâi. Atela mai
scurtă se aplică pe partea internă şi se întinde de la regiunea inghinală până la călcâi.
Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza
folosind o singură atelă trecută prin partea din spate a membrului din regiunea fesieră până
la călcâi.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente, iar imobilizarea poate fi făcută cu orice tip
de atelă.

Fractura de rotulă se produce prin cădere în genunchi, se imobilizează în atele

posterioare.

Fracturile costale nu se imobilizează, excepţie făcând situaţia voletului costal.

Voletul costal este minimum dubla fractură la două coaste învecinate. Imobilizarea se face
prin înfundarea zonei respective împiedicând astfel mişcarile segmentelor la acest nivel.

2. Entorsa – formă minoră a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul

permanent între suprafeţele articulare şi constă din întinderea sau ruptura unuia sau mai
multor ligamente ale unei articulaţii.

3. Luxaţia – leziunea care constă din pierderea contactului normal dintre suprafeţele
articulare ale oaselor care formează o articulaţie (deplasarea capetelor osoase ale unei
articulaţii). După modul de producere, luxaţiile pot fi complete sau incomplete.
Primul-ajutor constă din imobilizarea provizorie a membrului afectat. Accidentatul se
transportă la spital.
Traumatismele părţilor moi

În funcţie de starea tegumentului, acestea pot fi închise (contuzii) sau deschise

(plăgi).

1. Contuzii – traumatisme ce rezultă din acţiunea unui agent vulnerant mecanic, care
produce leziuni tisulare, păstrând însă integritatea tegumentelor. În funcţie de forţa de
acţiune a agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau mixte:
• echimoza este forma cea mai simplă de contuzie, ce apare datorită ruperii vaselor
sangvine din ţesutul subcutanat (apare ca o zonă roşie albăstruie, care în câteva zile îşi
modifică culoarea, devenind vânată, apoi galben-verzuie).
• hematomul este o tumefiere dureroasă, de volum variabil, ce apare din cauza acumulării
între ţesuturi sau organe, a unei cantităţi variabile de sânge, prin ruperea accidentală a
unor vase sangvine mai mari.

2. Plăgi – leziuni produse de agenţi mecanici, fizici, chimici. În cazul plăgilor, o mare
importanţă prezintă intervalul dintre producerea lor şi momentul aplicării primului
tratament. Astfel, se consideră o plagă recentă aceea căreia i se aplică tratament într-un
interval de 6-8 ore de la producere (plagă neinfectată), peste acest interval majoritatea
plăgilor fiind infectate.
Subiectiv, plăgile sunt marcate prin durere, obiectiv, remarcăm alături de prezenţa
plăgii şi hemoragie de intensitate variabilă, care o însoţeşte.
Tratamentul plăgilor urmăreşte prevenirea complicaţiilor şi obţinerea unei vindecări
cât mai rapide şi de bună calitate şi constă din toaleta locală şi pansarea lor.

Hemoragii

Hemoragia reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau

mai multe soluţii de continuitate. Hemoragia poate fi:

▪ în funcţie de tipul vasului lezat:

• arterială – în care sângele este de culoare roşu-deschis, bine oxigenat şi tâsneste
ritmic, sincron cu bătăile inimii;
• venoasă – sângele de culoare roşu-închis (mai puţin oxigen, mai mult CO2), se
exteriorizează cu presiune constantă, relativ modestă;
• capilară – este o hemoragie difuză, fără a se identifica un vas de calibru mai mare
ca sursă principală a hemoragiei.

▪ în funcţie de sediul sângerării:

• externă – sângele se scurge în afară, printr-o soluţie de continuitate tegumentară

(plagă);
• internă – sângele se acumulează într-una din cavităţile normale ale organismului;
• exteriorizată – caracterizată prin hemoragie internă într-un organ cavitar, urmată
de eliminarea sângelui la exterior pe căi naturale:
✓ epistaxis – hemoragia mucoasei nazale;
✓ hematemeza – eliminarea pe gură, prin vărsătură, de sânge amestecat cu
cheaguri şi eventual resturi alimentare;
✓ melena – exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecaţie.
Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul şi culoarea păcurei;
✓ hematuria – hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin
micţiune.

▪ în funcţie de cantitatea de sânge pierdut:

• mică – se pierde o cantitate de sânge până la 500 ml;

• medie – se pierd 500-1 000 ml de sânge şi apar următoarele semne: agitaţie,
ameţeli în ortostatism;
• mare – cantitatea de sânge pierdută 1 000-1 500 ml, iar semnele clinice sunt
următoarele: paloare, tahicardie, transpiraţii reci, hipotensiune arterială, tahipnee;
• cataclismică – pierderi de sânge de peste 1 500-2 000 ml, tensiune arterială
nemasurabilă, pacient inconştient.
 Hemostaza – oprirea sângerării. Ea poate fi spontană în cazul unor hemoragii mici,
prin intervenţia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesară
intervenţia altor persoane, care să realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau
definitivă.

Hemostaza provizorie se poate realiza prin:

• Compresiune digitală – compresiunea corect executată pe vasul rănit trebuie să se aplice

deasupra rănii în cazul unei hemoragii arteriale şi sub plagă în cazul unei hemoragii
venoase, ţinând cont de sensul circulaţiei.
Când hemoragia nu poate fi stăpânită prin compresiune exercitată la distanţă, se
poate folosi compresiune directă în care caz compresiunea vasului ce sângerează se face cu
degetul introdus direct în plagă. Această metodă nu poate fi decât de scurtă durată,
trebuind să recurgem la alta care s-o suplinească şi să o completeze.

• Pansament compresiv – este una dintre cele mai eficiente metode folosite pentru a
realiza o hemostază provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a
pune pe plagă o batistă etc.

• Garou – aplicarea garoului este ultima variantă la care apelăm. Garoul poate fi
improvizat folosind o curea, cravată, fular, sfoara etc. Se foloseşte doar în cazuri
extreme şi în situaţia în care hemoragia nu se putea controla prin alte metode
(amputaţie de membru). Important este oprirea hemoragiei fără a comprima excesiv
ţesuturile.

Garoul, odată cu oprirea sângerării, produce oprirea circulaţiei sângelui în porţiunea

de membru situat dedesubtul lui. Din aceasta cauză, menţinerea sa mai mult de 2 ore poate
duce la complicaţii deosebit de grave. Totdeauna, la montarea unui garou, trebuie ataşat un
bilet, care însoţeşte bolnavul, şi pe care se notează obligatoriu următoarele date: nume,
prenume, ora exactă a aplicării garoului. Din 30 în 30 de minute se slăbeşte puţin garoul
pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
Ridicarea garoului se face doar în condiţii de spital şi de personal competent.

Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea permanentă şi definitivă a vasului

care sângerează.

Pansamente

Acestea se aplică diferenţiat după regiunea anatomică:

• pentru cap, pansamentele se realizează cu ajutorul feşelor, tipică pentru acest segment
fiind capelina care începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor,
pavilioanelor urechii după care se trece succesiv înainte şi înapoi (spre rădăcina nasului
şi spre ceafă), de mai multe ori, până când acoperă tot capul. Capetele feşelor se
fixează apoi cu câteva ture circulare;

• pentru nas, bărbie, ochi şi urechi se realizează aşa-numitul pansament „în praştie”, cu
ajutorul unei fâşii de tifon de 30-50 cm, despicată la capete, cu o parte centrală
nedespicată, care se aplică la nivelul plăgii, legând capetele tăiate încrucişate;
• la nivelul toracelui şi abdomenului
În cazul plăgilor penetrante (adânci) aflate la nivelul toracelui folosim comprese de
dimensiuni mai mari decât plaga fixate cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latură
se lasă liberp, nefixată, permiţând pansamentului să funcţioneze ca o supapă. În timpul
inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se va lipi de torace nepermiţând intrarea
aerului. Dacă avem o plagă abdominală vom folosi pansament pe care îl vom fixa pe toate
cele patru laturi.

Otrăviri accidentale

Prin otravă se înţelege orice substanţă care prin absorbţia sa în organism provoacă
îmbolnăvire sau moarte. Antidotul este o substanţă care acţionează împotriva otrăvirii şi
anulează efectele.

În cazul otrăvirii trebuie avute in vedere:

• identificarea substanţei otrăvitoare;
• determinarea cantităţii absorbite;
• determinarea căii de intrare în organism;
• determinarea timpului scurs din momentul otrăvirii.

Otrăvurile ingerate pot da ameţeală, crampe abdominale, vărsături şi alte tulburări

gastrointestinale. Acestea pot provoca decolorarea buzelor şi a gurii, arsuri sau un miros
specific al respiraţiei.
Procedură: otrăvurile înghiţite nu trebuie diluate. Dacă victima este conştientă puneţi-o să-
şi clătească gura şi ştergeţi-i faţa pentru a elimina orice urmă a otrăvii. Nu provocaţi
vărsături decât dacă medicul indică acest lucru.

Otrăvurile inhalate acţionează în primul rând asupra sistemului respirator şi pot

afecta de asemenea sistemul circulator şi pe cel nervos central.
Procedură: victima trebuie transportată la aer curat departe de sursa de otrăvire.

Otrăvurile absorbite prin piele pot produce iritaţii locale ale pielii şi au efect
imediat sau întârziat asupra sistemului nervos central şi, în consecinţă, şi asupra respiraţiei
şi circulaţiei.
Procedură: acestea trebuie îndepărtate prin spălare cu apa caldă şi după aceea cu apă şi
săpun.

Otrăvurile injectate pot produce iritaţii ale pielii la locul înţepăturii şi au de obicei
efecte mult mai rapide şi mai importante asupra sistemelor nervos central, respirator şi
circulator.
Procedură: otrăvurile injectate trebuie reţinute în zona de injectare. Menţineţi victima cu
membrul afectat la nivelul inimii pentru a întârzia absorbţia.

Actionaţi cât mai repede! Nu pierdeţi timpul în cazul în care otrava nu poate fi
identificată imediat. Cereţi ajutor specializat! Dacă acest ajutor specializat nu este
disponibil de urgenţă, primul-ajutor constă în eliminarea otrăvii sau reducerea efectelor.

În funcţie de eventualitatea producerii unei otrăviri accidentale la utilizarea

substanţelor toxice în procesele de muncă, instrucţiunile de lucru vor cuprinde şi măsurile
preventive şi cele de prim-ajutor, referitoare la noxele specifice fiecărui loc de muncă.

Primul-ajutor nu trebuie să întârzie transportarea victimei la serviciul medical. Nu

aplicaţi respiraţia “gură la gură” în intoxicaţii cu gaze şi vapori.
 INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU DEPLASAREA SALARIAȚILOR DE LA DOMICILIU LA LOCUL DE
MUNCA SI RETUR PRECUM SI IN INTERES DE SERVICIU

1.Obiect
Instructiunile contin reguli de circulatie pietonala, cu mijloacele de transport in comun,
mijloace de transport propietate personala si cu mijloace de transport ale unității sau inchiriate
in timpul deplarasii salariaților la/ de la serviciu, pe parcursul itinerariului declarat in fisa de
instruire individuala de securitate si sanatate in munca., precum si in cazul deplasarilor in
timpul programului de lucru in interes de serviciu.

2.Scopul
Scopul prezentelor instructiuni este eliminarea sau diminuarea pericolelor de accidentare
sau imbolnavire profesionala, existente in cadrul acestei activitati, pentru evitarea accidentelor
de circulatie si accidentelor de traseu.

3.Domeniul de aplicare
3.1. Aceste instructiuni se aplica salariaților incadrati si au caracter intern.
3.2. Cunoasterea, respectarea si aplicarea acestor prevederi sunt obligatorii pentru toti
lucratorii.
3.3. Lucratorii sunt obligati sa-si insuseasca regulile prevazute in legislatia specifica si din
aceste instructiuni privind circulatia pietonala sau cu alte vehicule, cu prilejul instruirilor
periodice efectuate de conducatorii locurilor de munca la fiecare loc de munca.
3.4. Lucratorii, ca participanti la traffic, sunt obligati sa respecte regulile de circulatie si
semnificatia mijloacelor de semnalizare rutiera, precum si celelalte dispozitii din Codul Rutier si
regulamentul de aplicare a prevederilor codului rutier.

4. Reguli privind securitatea si sanatatea in munca

1. Circulatia pietonala
1.Circulatia pietonala pe drumurile publice se desfasoara în conformitate cu regulile de
circulatie si cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere realizate prin mijloacele de
semnalizare, semnalele si indicatiile politistului rutier care dirijeaza circulatia, semnalele
speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporara si semnalele
conducatorilor de vehicule.
2.Pietoni trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si dispozitiile
politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera,
în urmatoarea ordine de prioritate:
a)semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier;
b)semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, ale autovehiculelor:
c)semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfasurare a circulatiei;
d)semnalele luminoase sau sonore;
e)indicatoarele;
f)marcajele;
g)regulile de circulatie.
3 .Pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe
acostamentul din partea stânga a drumului, în directia lor de mers. Când si acostamentul
lipseste, pietonii sunt obligati sa circule cât mai aproape de marginea din partea stânga a partii
carosabile, în directia lor de mers.
4. Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci când sunt
angajati întraversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate sisemnalizate
corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
5. Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia,
numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar în lipsa acestora, în
localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si
pentru ceilalti participanti la trafic.
6. Pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise, la culoarea
rosie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectarii altor obligatii stabilite de normele
rutiere poarta întreaga raspundere a accidentarii lor, în conditiile în care conducatorul
vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulatia prin acel sector.
7. Pe timp de noapte, pietonul care circula pe partea carosabila a drumului, care nu este
prevazut cu trotuar sau acostamente , trebuie sa aiba aplicate pe îmbracaminte, accesorii
reflectorizante sau sa poarte o sursa de lumina vizibila din ambele sensuri.
 8. Se interzice pietonilor:
a) sa circule pe autostrazi;
b) sa circule pe partea carosabila a drumului public daca exista amenajari rutiere
destinate circulatiei acestora;
c) sa traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise ori prin locurile
permise, în fuga si/sau fara sa se asigure;
d) sa prelungeasca timpul de traversare a drumului public, sa întârzie ori sa se
opreasca ori sa se intorca pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevazute cu semafoare;
e) sa ocupe partea carosabila în scopul împiedicarii circulatiei;
f) sa se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un
autovehicul;
g)sa circule pe pistele pentru biciclete, amenajate si semnalizate corepunzator.

4.2 Circulatia cu mijlocele de transport in comun

1. Transportul cu mijloce de transort in comun se face cu respectarea de catre acestia a
regulamentelor, regiilor de transport sau societatilor respective.
2. SE INTERZICE salariaților- calatori cu mijloacele de transport in comun:
o Sa urce, sa coboare, sa tina deschise ori sa forteze deschiderea usilor in timpul mersului
mijlocului de transport in comun;
o Sa calatoareasca pe scari sau pe partile exterioare ale caroseriei unui mijloc de transport
;
o Sa arunce din mijlocul de transport orcie fel de obiecte sau subsatante.
3. La circulatia cu trenul ESTE INTERZISA:
o Urcarea sau cobararea din tren inainte de oprirea completa a cestuia in dreptul
peroanelor;
o Calatoria in alte spatii ale trenului aflate in afara locurilor special amenajatepentru
calatorie;
o Scoatera pe geam, in timpul mersului, a unor organe anatomice ale corpului(cap, brate,
etc.)

4.3. Circulatia cu mijloce de transport personale/ sau propeitatea unității -

autovehicule
1. Pentru a fi admise pe drumurile publice, autovehiculele trebuie sa corespunda normelor
tehnice privind siguranta circulatiei rutiere, protectia mediului si utilizarea conform destinatiei.
2. Autovehiculele trebuie sa fie inmatriculate, trebuie sa aiba efectuate inspectiile tehnice
periodice si trebuie sa aiba asigurare obligatorie pentru raspunder civila in caz de pagube
produse tertilor prin accidente de circulatie conform legii.
3. Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele trebuie sa fie dotate cu truse
medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante si stingatoare de incendiu, omologate.
4. Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducatorul acestuia trebuie sa
posedepermis de conducere corespunzator si sa aiba vârsta minima de 18 ani împliniti.
5. Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie
cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte în timpul circulatiei pe
drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute în regulament.

4.4 Conducatorul de autovehicul este obligat:

1.Sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare sau de înregistrare, precum si celelalte documente prevazute de legislatia în
vigoare.
2.Sa circule numai pe sectoarele de drum pe care îi este permis accesul si sa respecte
normele referitoare la masele totale maxime autorizate admise de autoritatea competenta
pentru autovehiculele conduse.
3.Sa verifice functionarea sistemului de lumini si semnalizare, a instalatiei de climatizare,
sa mentina permanent curate parbrizul, luneta si geamurile laterale ale autovehiculului,
precum si placutele cu numarul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului si
remorcii.
4.Sa aiba în autovehicul trusa medicala de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante si
stingator de incendiu omologate.
5.Sa transporte politistii, la cererea acestora, pentru luarea de masuri legale ce nu sufera
amânare si nu pot fi aduse la îndeplinire altfel.
6.Sa opreasca imediat autovehiculul la semnalele regulamentare ale politistilor de
frontiera, aflati în zona de competenta.
7.Sa acorde prioritate pietonilor angajati în traversarea drumurilor publice, pe trecerile
marcate sau semnalizate cu indicator. Atunci când drumul este prevazut cu cel putin doua
 benzi de circulatie pe sens, conducatorul de autovehicul trebuie sa acorde prioritate de
trecere pietonilor angajati în traversare pe sensul lui de mers.
8.Sa sesizeze cea mai apropiata unitate de politie imediat ce ia cunostinta despre
existenta, pe drumul public pe care a circulat, a obstacolelor sau surparilor de natura a pune
în pericol siguranta circulatiei.
9.Sa înmâneze, la cerere, politistului documentele prevazute cerute, precum si cele
referitoare la bunurile transportate.
10.Sa se prezinte în termen la unitatea de politie care l-a invitat, pentru solutionarea
oricarei probleme legate de calitatea de conducator de autovehicul sau de detinator de vehicul
înmatriculat sau înregistrat.
11.Sa permita controlul starii tehnice a vehiculului, precum si al bunurilor transportate, în
conditiile legii.
12.Sa conduca în asa fel încât sa nu stropeasca pe ceilalti participanti la trafic.
13.Sa opreasca motorul si sa semnalizeze autovehiculul imobilizat în pasaje subterane sau
tuneluri.
14.Sa ia toate masurile pentru înlaturarea defectiunilor survenite pe parcursul deplasarii,
atunci când autovehiculul nu mai îndeplineste conditiile tehnice, iar daca nu le poate remedia
pe loc, sa se deplaseze la cea mai apropiata unitate de depanare, cu o viteza care sa îi asigure
evitarea oricarui accident.
15.Sa ajute la scoaterea de pe partea carosabila sau la deplasarea lânga bordura sau
acostament a autovehiculului ramas în pana sau avariat într-un accident.
16.Sa se prezinte la verificarea medicala sau psihologica la solicitarea politiei ori periodic,
potrivit legii.
17.Sa aplice pe parbrizul si pe luneta autovehiculului semnul distinctiv stabilit pentru
conducatorii de autovehicule începatori, daca are o vechime în conducere sub 1 an.

4. 5. Se interzice conducatorului de autovehicul:

1. Sa conduca autovehiculul dupa ce a consumat bauturi alcoolice, produse sau substante
stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora, precum si în cazul în care este bolnav,
ranit sau într-o stare avansata de oboseala, de natura a pune în pericol siguranta circulatiei.
2. Sa transporte în autovehicul mai multe persoane decât numarul de locuri stabilite în
certificatul de înmatriculare sau înregistrare.
3. Sa transporte copii în vârsta de pâna la 12 ani pe scaunul din fata al autovehiculului,
chiar daca sunt tinuti în brate de persoane majore.
4. Sa transporte în si pe autoturism obiecte a caror lungime sau latime depaseste,
împreuna cu încarcatura, dimensiunile acestuia.
5. Sa deschida usile autovehiculului în timpul mersului, sa porneasca de pe loc cu usile
deschise.
6. Sa aiba în timpul mersului preocupari de natura a-I distrage în mod periculos atentia ori
sa foloseasca instalatii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în
siguranta, a lui si a celorlalti participanti la trafic.
7. Sa intre pe drumurile modernizate cu autovehiculul care are pe roti sau pe caroserie
noroi ce se depune pe partea carosabila ori din care cad sau se scurg produse, substante sau
materiale ce pot pune în pericol siguranta circulatiei.
8. Sa aplice pe parbriz, luneta sau pe geamurile laterale afise, reclame publicitare sau
înscrisuri de natura a conferi libera trecere, acces sau prioritate în circulatia pe drumurile
publice.
9. Sa aiba aplicate folii sau accesorii pe parbrize, luneta ori pe geamurile laterale ce
restrâng sau estompeaza vizibilitatea în timpul mersului, atât din interior, cât si din exterior, ori
sa împiedice sau sa diminueze eficacitatea dispozitivelor de iluminare si semnalizare luminoasa
ori citirea numarului de înmatriculare.
10. Sa lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comanda.
11. Sa foloseasca în mod abuziv mijloacele de avertizare sonora.
12. Sa circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici
decât cele prevazute în certificatul de înmatriculare ori care prezinta taieturi sau rupturi ale
cordului sau sunt uzate peste limita admisa.
13. Sa circule cu autovehiculul având placutele cu numerele de înmatriculare deteriorate
ori neconforme cu standardul.
14. Sa savârseasca acte sau gesturi obscene, sa profereze injurii, sa adreseze expresii
jignitoare sau vulgare, sa ameninte cu acte de violenta pe ceilalti participanti la trafic, de
natura sa provoace indignarea ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora.
15. Sa circule cu autovehiculul avariat mai mult de 30 de zile de la data producerii avariei.
 5. DEPLASAREA PE TEREN
1.Deplasarea în îndeplinirea sarcinilor de seviciu se va face pe căile de circulaţie
amenajate şi bine întreţinute.
2.Este interzisă deplasarea salariaților prin locuri neamenajate, chiar dacă aceste căi
posibile de acces scurtează distanţa între imobilele aflate în campusul universitar.
3.În timpul deplasării, salariații sunt obligaţi să şină seama de semnalizarea de securitate.
4.Deplasarea se va face astfel încât să se poată evita orice fel de coliziune.
5.Orice lucrător trebuie ca la coborârea scărilor, la deplasarea pe culoare, şi în general în
timpul deplasării pe căile de acces, să nu execute alte operaţii ce îi distrag atenţia.
6.Toate căile de acces ale spaţiilor de lucru vor fi menţinute în stare de curăţenie, libere
de orice obstacol, pentru a se evita expunerea salariaților la accidente.
7.Circulaţia pe scări se va face respectându-se, printre altele:
- se va circula numai pe partea dreaptă;
- se va sprijini de mana curentă;
- se va circula atent, păşind pe fiecare treaptă, fără a sări;
- în timpul deplasării nu se vor face activităţi care distrag atenţia (cititul,număratul
banilor,aprinsul ţigării etc.).
8.Atunci când se transportă pachete în braţe , întotdeauna trebuie să se privească în
faţă, în direcţia de mers, iar înălţimea pachetelor nu trebuie să impiedice vizibilitatea.
9.Pentru evitarea lovirilor, împiedicărilor etc., sertarele şi uşile dulapurilor trebuie ţinute
închise;
10.Pentru că pe timpul iernii se pot forma sloiuri de gheaţă pe şarpantele clădirilor, trebuie
ca deplasarea în aceste zone de risc să se facă cu atenţie sporită, până la degajarea acestora
de către personalul de întreţinere.
 INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU ACTIVITĂŢILE DE BIROU
Elaborate în conformitate cu:
• prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţia din 21 noiembrie 1991, republicată;
• prevederile art. 13 lit. e) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
• prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006;
1. SCOP

1. Scopul prezentei instrucţiuni este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici
activitatii de birou.
2. DOMENIU

2. Prezentele instrucţiuni proprii de prevenire şi protecţie se aplică împreună cu alte

instrucțiuni care detalizază măsurile SSM care vizează celelalte categorii de activitati pe
care le poate desfasura la un moment dat un lucrator , activitati care sunt incredintate
unui lucrator prin sarcina de serviciu de baza sau suplimentara sarcinii de serviciu de
baza.
3. Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor prezentei instrucţiuni este obligatorie
pentru salariații care desfăşoară astfel de activităţi.

3. PREVEDERI GENERALE

4. Conducerea va face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condiţiile de

securitate şi sănătate oferite salariaților, în special în ceea ce priveşte eventualele riscuri
pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală.
5. Participarea la instructajele de SSM, însuşirea instrucţiunilor proprii de prevenire şi
protecţie şi aplicarea corespunzătoare a prevederilor acestora reprezintă o obligaţie de
serviciu.
6. Pentru desfăşurarea activităţilor în condiţii optime, personalul are obligaţia ca la
începerea programului de lucru să se prezinte apt pentru lucru.
7. În timpul programului de lucru exploatarea echipamentelor de muncă se va face numai
conform instrucţiunilor de utilizare de către personalul care le are în dotare.
8. Personalul îşi va desfăşura activitatea în aşa fel încât să prevină accesul neautorizat al
altor persoane la echipamentul pe care îl are în dotare, în special în cazurile în care prin
accesul neautorizat s-ar putea crea prejudicii, de orice natură, celorlalte persoane sau
chiar instituției.
9. Personalul tehnico-administrativ este dator sa semnaleze:
a. orice accident sau incendiu cunoscut in incinta instituției;
b. toate situatiile periculose de munca;
c. toate pagubile materiale produse in urma unui accident sau incendiu.
10. În cazul în care se constată anomalii în funcţionarea echipamentului de muncă din
dotare sau care pot împiedica buna funcţionare a acestuia, personalul este obligat să
întrerupă activitatea, să anunţe persoana desemnată pentru astfel de situaţii şi pe
superiorul ierarhic, fără ca prin aceasta să pună în pericol sănătatea şi securitatea în
muncă a propriei persoane, a celorlalţi lucrători sau a altor participanţi la procesul de
muncă.
11. Intervenţia altor persoane, decât a celor autorizate pentru întreţinerea şi repararea
echipamentelor de
12. muncă, sau utilizarea echipamentelor de muncă care prezintă improvizaţii constituie
abatere gravă de la prezentele instrucţiuni proprii de prevenire şi protecţie.
13. Blocarea căilor de acces/evacuare cu materiale, mobilier, aparatură sau orice alte
obiecte, chiar şi temporar, este interzisă.
14. Salariații au obligaţia să-şi însuşească măsurile de prim-ajutor şi să acorde primul-ajutor
în caz de accidentare a unui alt lucrător sau a altui participant la procesul de muncă şi
să pună în aplicare măsurile stabilite pentru astfel de situaţii.
15. Orice deplasare dintr-o incapere in alta se va efectua atent, cu fata inainte. Deschiderea
usii se va executa lent pentru a nu accidenta vreo persoana aflata in incaperea alaturata,
in imediata apropiere a ei.
16. Circulatia pe scari se va efectua respectandu-se urmatoarele norme:
a. se va circula numai pe partea dreapta;
b. se va merge incet, unul dupa altul, in sir simplu;
c. se va sprijini de mana curenta, nu se va citi in timp ce se urca pe scari, nu se va aprinde
tigarea, nu se vor numara bani, nu se va merge distrat, sarind cate 2-3 trepte deodata
etc.
d. vor fi indepartate de pe trepte toate obiectele care ar putea provoca alunecarea
(creioane, cotoare si coji de fructe etc.)
17. Cand trebuie luat un obiect aflat la inaltime obligatoriu se va folosi o scara sigura. Este
interzis sa se improvizeze podete formate din scaune, cutii, sertare, asezate unele peste
altele deoarece, nefiind stabile se pot rasturna.
18. Usile cu geamuri trebuie manevrate atent. Este interzisa a se sprijini sau a se impinge
de partea de sticla a usilor.
19. La iesirea din cladire, orice persoana se va asigura in toate directiile pentru a nu fi
surprinsa de vreun mijloc de transport.
20. Parasirea cladirii instutiei in timpul programului de lucru se va face numai cu
instiintarea si acceptul conducatorului locului de munca(sef birou ,sef serviciu ,etc. )
21. La intersectii trebuie sa se circule pe partea dreapta, mergandu-se incet, pentru a se
evita coleziunea cu o persoana sau un mijloc de transport, care ar putea veni din sens
opus sau dupa coltul cladirii.
22. Totdeauna trebuie sa se priveasca in directia de mers, iar atunci cand se transporta
pachete in brate, acestea nu trebuie sa impiedice vizibilitatea.
23. Pardoseala incaperilor va fi in buna stare, fara denivelari sau materiale asezate pe jos,
precum si fara sa aiba suprafete alunecoase.
24. Pardoselile din incaperi trebuie sa fie intretinute iar urmele de ulei si apa trebuie
inlaturate pentru a se evita alunecarile.
25. Trebuie semnalate orice defectiuni in pardoseli (sparturi sau rupturi de linoleum,
covoare, etc.)
26. In timpul programului, trebuie folosita o incaltaminte corespunzatoare pentru a se evita
orice sursa de accident.
27. La folosirea ascensoarelor vor fi respectate urmatoarele norme:
a) este interzisa intrarea sau iesirea din cabina in fuga;
b) este interzisa impiedicarea functionarii normale a usii;
c) totdeauna se intra cu fata inainte in cabina;
d) este interzis a se intra cu tigara aprinsa in cabina;
e) nu se va depasi sarcina maxima de transport a ascensorului, iar incarcatura va
trebui sa fie repartizata uniform pe platforma cabinei;
f) se va semnala orice defectiune constatata la ascensor.
28. Pentru ridicarea obiectelor, efortul trebuie facut cu muschii picioarelor si nu cu muschii
spatelui. Trebuie evitate intinderile rapide ale bratelor si intoarcerile bruste.
29. Pentru protecţia personalului care face curăţenie, cioburile din sticlă trebuie învelite şi
depuse astfel încât să poată fi uşor identificate de acest personal, de preferat fiind să se
lase la vedere, pe birou.
30. În cazul în care în incinta sediului au loc lucrări de amenajare sau reparaţii a spaţiilor
aferente, se interzice deplasarea salariaților în interiorul zonei de lucru, delimitată sau
semnalizată corespunzător.
31. În caz de necesitate, părăsirea locului de muncă se va face conform măsurilor stabilite şi
pe cât posibil fără panică, cunoscut fiind faptul că panica conduce la o creştere
exponenţială a consecinţelor unor evenimente deosebite.
32. Regula generală, pentru toate categoriile de personal, este aceea de a nu interveni în
activităţi pentru care nu sunt instruiţi sau care necesită instruire specială.
33. Amenajarea posturilor de lucru într-o încăpere se va realiza astfel încât sa se asigure:
• accesul facil al lucrătorului la locul de muncă;
• accesul rapid al salariaților de întreţinere la toate părţile echipamentului de muncă, pe cât
posibil fără întreruperea celorlalte activităţi aflate în desfăşurare;
• spaţiul de lucru necesar facilitării comunicării între persoane şi asigurării confidenţialităţii
lucrărilor executate.
34. Punerea în funcţiune a unui echipament după revizii sau reparaţii se va face numai după
ce personalul autorizat să efectueze revizia sau reparaţia confirmă în scris că
echipamentul respectiv este în stare bună de funcţionare.
35. Cordoanele de alimentare trebuie să respecte următoarele condiţii:
• să nu prezinte risc de electrocutare prin atingere directă, la trecerea pe planul de lucru sau
pe pardoseală;
• să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta nevoilor reale şi previzibile ale utilizatorilor,
fără a fi supus la eforturi de întindere nejustificate;
• să asigure accesul uşor pentru întreţinere sau verificare.
36. Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul:
• să intervină la tablouri electrice, prize, ştechere, cordoane de alimentare sau la orice alte
instalaţii auxiliare specifice;
• să îndepărteze dispozitivele de protecţie;
• să permită intervenţia neautorizată asupra echipamentului de muncă;
• continuarea lucrului, atunci când constată o defecţiune.
37. Înaintea începerii lucrului se verifică starea tehnică a echipamentelor din dotare,
precum şi existenţa şi funcţionabilitatea mijloacelor de stingere a incendiilor.
38. Nu se permite nici unui lucrător să acţioneze echipamentele de muncă din dotare fără a
respecta instrucţiunile de folosire ale acestora şi prezentele instrucţiuni proprii de
prevenire şi protecţie.
39. Este interzisă efectuarea de către lucrători a altor activităţi în afara sarcinilor de muncă
(de ex.: schimbarea becurilor arse de către personal neautorizat).
40. Remedierea eventualelor defecţiuni depistate va fi executată de către persoane
calificate.
41.
Este interzisă efectuarea de improvizaţii pentru fixarea echipamentelor.
Se interzice conectarea echipamentelor la prize defecte sau fără împământare.
Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces.
Se interzice îndepărtarea dispozitivelor de protecţie ale echipamentelor de calcul.
42. Se va crea unui spaţiu de muncă ce permite accesul sau/şi evacuarea rapidă la/de la
locul de muncă al utilizatorilor şi al personalului de întreţinere.
43. Nu este permisă prezenţa animalelor şi a copiilor în cadrul birourilor.
44. Se interzice fumatul în sălile cu volum mare de documente.
45. Se interzice consumul de alimente pe masă, pe suportul calculatorului sau deasupra
tastaturii.
46. În timpul folosirii videoterminalelor se va evita folosirea ochelarilor coloraţi pentru
evitarea reflexiilor.
47. Lucrătorul are obligaţia de a cunoaşte necesitatea şi posibilităţile de reglare a
echipamentului de muncă şi a mobilierului de lucru în funcţie de caracteristicile
psihofiziologice individuale. Se vor regla de către lucrător, în principal:
1) luminozitatea ecranului, contrastul dintre caractere şi fond, poziţia ecranului
(înălţime, orientare, înclinare);
2) înălţimea şi înclinaţia suportului pentru documente.
48. Transportul manual al maselor, atunci când este cazul, nu va depăşi 25-30 kg (funcţie de
vârstă) pentru bărbaţi şi 12 kg pentru femei.
49. Suprafeţele căilor de circulaţie pentru lucrători trebuie să fie netede şi nealunecoase.
4. ALTE ACTIVITATI

50. Atunci cand se foloseste un cutit de mana sau o lama pentru taierea hartiei, trebuie
tinute degetele cat mai departe de taisul lamei.
51. In sertare trebuie aranjate obiectele taioase sau ascutite (creioane, cutite, lame, etc.) in
compartimente separate.
52. La producerea unei taieturi sau raniri se va folosi trusa de prim-ajutor sau se va cere
interventie de specialitate.

5. MOBILIERUL DIN BIROURI

53. Inainte de folosirea unui scaun, trebuie controlata starea lui, dupa care se potriveste
intr-o pozitie stabila, evitandu-se asezarea pe marginea lui.
 54. Inainte de indepartarea unui scaun de birou, salariatul trebuie sa se asigure ca nu exista
pericolul de a se rasturna sau lovi alta persoana.
55. Este interzisa miscarea de leganare pe doua din picioarele scaunului sau de rasturnare pe
spate.
56. Este interzisa urcarea pe scaunul cu ax pentru a lua un obiect aflat la inaltime. Pentru
aceasta operatie se recomanda un taburet solid, un podium sau o scara corespunzatoare.
57. Pentru a se asigura o stabilitate buna clasorului, este necesar ca lucrarile grele sa fie
amenajate in sertarele de jos.
58. Pentru evitarea impiedicarilor, sertarele birourilor, fisetelor sau ale dulapurilor trebuie
tinute inchise.
59. Este interzis sa se deschida in acelasi timp mai multe sertare din partea de sus a unui
clasor, deoarece ele pot aluneca si, prin cadere, pot provoca accidente.
60. Pentru a se evita prinderea degetelor, trebuie apucate bine manerele atunci cand se
inchid sertarele sau usile birourilor si dulapurilor.
61. Se interzice utilizarea mobilierului deteriorat, cu posibilitati de cadere sau cu parti
ascutite sau taiosae.
62. Trebuie adusa la cunostinta sefului orice piesa de mobilier ale carei margini nu sunt
netede sau sunt crapate, se misca sau prezinta defectiuni.
63. Mobilierul de lucru trebuie conceput si realizat in functie de caracteristicile functionale
ale utilizatorului si de caracteristicile sarcinii de lucru, astfel incat sa asigure acestuia
libertatea de miscare, o pozitie de lucru corecta si comfortabila.
64. Materialele depozitate în birouri vor fi astfel dispuse încât să nu împiedice :
• distribuţia normală a luminii naturale sau artificiale la locul de muncă;
• exploatarea corectă a echipamentelor de calcul;
• folosirea nestânjenită a căilor de acces, a trecerilor sau a zonelor de trafic;
• funcţionarea şi deservirea în bune condiţii a echipamentelor pentru stingerea
incendiilor, a tablourilor electrice, prizelor de curent şi a altor instalaţii specifice.

6. ECHIPAMENTELE

65. Echipamentele utilizate in activitatile de birou (computere, copiatoare, faxuri,

imprimante,
etc.) vor fi utilizate in conformitate cu instructiunile furnizorului si vor fi pastrate in bune
conditii.
66.Ecranul de vizualizare
Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni
corespunzătoare şi cu spaţiu suficient între caractere şi între rânduri. Imaginea de pe ecran
trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate.
Strălucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de
reglat de către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante. Pentru a se adapta nevoilor
operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă.
Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru
ecran. Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja
utilizatorul.
67.Tastatura
Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului
găsirea unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi a mâinilor.
Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi
braţelor operatorului. Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată.
Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii.
Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de
lucru.
68.Masa sau suprafaţa de lucru
Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţă puţin reflectantă, să aibă dimensiuni
suficiente şi să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi a
echipamentului auxiliar.
Reglarea înălţimii biroului trebuie să se facă fără risc de coborâre bruscă sau de basculare
pentru evitarea riscurilor de accidentare. Suprafaţa de lucru trebuie să fie mată pentru a se
evita reflexiile şi pentru a nu antrena o conductivitate excesivă a căldurii sau frigului către
corpul utilizatorului.
 Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel
încât să diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor.
Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite salariaților o poziţie confortabilă.
69.Scaunul de lucru
Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o
poziţie confortabilă.
Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.
Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală.
Spătarul trebuie sa fie convex şi să sprijine zona lombară, pentru a deveni plat sau concav în
zona umerilor şi în partea superioară a toracelui. Suprafaţa de şedere trebuie să fie
antiderapantă şi să aibă o mărime suficientă (minimum 45 cm lăţime şi adâncime de minimum 35
cm).
Un reazem pentru picioare va fi pus la dispoziţia celor care îl doresc.
70.Interfaţa operator – computer
La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor, precum şi pentru
definirea sarcinilor care implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul
trebuie să ţină seama de următoarele principii:
a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă;
b) programul trebuie să fie uşor de folosit şi, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de
cunoştinţe sau experienţei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativă sau cantitativă
nu poate fi folosit fără ştirea salariaților;
c) sistemele trebuie să furnizeze salariaților indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor;
d) sistemele trebuie să afişeze informaţiile într-un format şi într-un ritm adaptate
operatorilor;
e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatică, în special în cazul operaţiilor de
prelucrare a datelor de către operator.

7. MEDIUL DE MUNCĂ

71. Resturile menajere sau rezultate în urma operaţiilor de igienizare a spaţiilor se vor
colecta în saci din material plastic, în recipiente etanşe, confecţionate din materiale
rezistente, evacuarea făcându-se de o unitate de specialitate, agreată de unitate, înainte ca
acestea să depăşească capacitatea de depozitare şi să intre în descompunere.

8. SUBSTANTELE CHIMICE

72. La lucrul de birou se pot utiliza mici cantitati de substante chimice - cerneala
imprimanta, toner copiator, substante de curatenie, fluide corectoare.
73. Lucratorii vor respecta indicatiile si recomandarile furnizorilor referitoare la aceste
produse (materialele de informare vor fi pastrate intr-un loc in care sa poata fi consultate).

9. VENTILAREA

74. Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii
închise.
75. Atunci cand este necesar un microclimat strict controlat, se va urmari sa nu se creeze
curenti de aer suparatori. Umiditatea aerului va fi mai mare de 40% pentru a se evita uscarea
mucoaselor.
76. Instalaţiile de ventilare a aerului nu trebuie să antreneze o creştere peste 3 dB a
nivelurilor sonore din încăpere.
77. In incaperile prevazute cu ventilare mecanica sau aer conditionat trebuie asigurata
verificarea periodica si pastrarea curata a sistemului de ventilare.

10. ILUMINATUL

78. Iluminat – iluminatul general şi iluminatul local (lămpi de lucru) trebuie să asigure
condiţii de iluminat satisfăcătoare şi un contrast corespunzător între ecran şi mediul
înconjurător, ţinând seama de tipul de activitate şi de necesităţile vizuale ale utilizatorului.
79.
80. În măsura în care este posibil, locurile de muncă aibă iluminat natural suficient, şi să fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sanatatea si securitatea salariaților.
81. Iluminatul incaperilor de lucru va fi astfel realizat incat sa corespunda sarcinilor de
munca si cerintelor vizuale ale utilizatorilor.
82. Locurile de muncă în care salariații sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de
defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă
de intensitate suficientă.

11. REFLEXIILE ŞI STRĂLUCIRILE

83.Strălucirile şi reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie

evitate prin amenajarea locului de muncă şi a postului de lucru în funcţie de amplasarea şi
caracteristicile tehnice ale surselor de lumină artificială.
84. Posturile de lucru vor fi amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele şi
alte deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de
culori deschise, să nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin
posibil reflexii pe ecran.
85. Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare
pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.

12. ZGOMOTUL

86. La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de

echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita
distragerea atenţiei sau perturbarea comunicării verbale.

13. CĂLDURA

87. Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort

salariaților prin producerea de căldură în exces.

14. RADIAȚIILE

88. Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse
la niveluri neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea salariaților.

15. UMIDITATEA

89. Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător. Microclimatul va fi

strict controlat (să nu se creeze curenţi de aer supărători, umiditate mai mare de 40% pentru
evitarea uscării mucoaselor). În cazul în care în spatiile de lucru, temperatura depăşeşte
valoarea de 250 C, se va asigura o viteză de mişcare a aerului de cel puţin 0,5 m/s, indiferent
de intensitatea efortului fizic.
16. SITUATII DE URGENTA

90. Pe linie de P.S.I. trebuie sa se respecte urmatoarele norme ;

a.sa nu arunce bete de chibrituri sau resturi de tigari aprinse pe jos sau in cosurile de
hartie
b.FUMATUL INTERZIS in birouri ;
c.sa nu se depuna pe calorifere hartii, tesaturi sau alte materiale combustibile ;
d.este interzis sa se depoziteze in birouri substante inflamabile ;
e.este interzis a se bloca culoarele cu materiale ce ar impiedica evacuarea in caz de
incendiu sau interventie pentru stingere.
91. Locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea
incendiilor
92. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi
uşor de manevrat.
93. In cazul aparitiei unei situatii de urgenta la locul de munca (incendiu, cutremur, scurgeri
de gaze, etc.) se va respecta planul de evacuare din imobilul respectiv.
94. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod
cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
95. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a
salariaților de Ia toate posturile de lucru.
96. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.
97. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
98. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri
de urgenţă.
99. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi
deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în
caz de urgenţă.
100.Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă
şi să fie amplasată în locurile corespunzătoare.
101.Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
102.Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea
trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment
fară dificultate.
103.Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu
energie electrică.

17. UTILIZAREA APARATELOR DE AER CONDIȚIONAT

104.Înainte de începerea utilizării aparatelor trebuie citite și înțelese toate instrucțiunile de

siguranță și operare ale acestora.
105.Instrucțiunile de siguranță și operare trebuie păstrate pentru a putea fi consultate ori de
câte ori este nevoie.
106.Toate instrucțiunile de folosire și operare trebuie respectate.
107.Toate etichetele de "ATENŢIE" de pe aparate și din instrucțiunile de folosire trebuie
respectate cu strictețe.
108.Toate persoanele care operează aparatele trebuie instruite in legătura cu modul
acestora de funcționare, in legătura cu dispozitivele de siguranță și protecție și cu
instrucțiunile pentru operarea în siguranță.
109.Operatorii trebuie să cunoască și să înțeleagă instrucțiunile de securitate și modul de
funcționare a aparatelor înainte de a efectua orice operație.
110.Aparatele trebuie alimentate numai de la sursa de putere indicată pe aparat. Dacă nu
sunteți siguri de tipul de sursă de putere consultați un tehnician autorizat sau compania de
electricitate.
111.Pentru aparate care folosesc baterii sau alte surse de alimentare urmați instrucțiunile de
utilizare corespunzătoare.
112.Aparatul trebuie conectat la o sursă individuală în linie cu o siguranță corectă, cu
valorile specificate pe plăcută aparatului.
113.Traseul cablurilor de alimentare trebuie gândit astfel încât sa nu se calce pe ele sau sa
nu fie amplasate sub obiecte care le-ar putea avaria.
114.Trebuie acordata atenție în mod special la prelungitoare, la cablurile din zona prizei și la
punctul pe unde ies din aparat.
115.Pentru o bună protecție, aparatele trebuie scoase din priza in timpul furtunilor cu
fulgere sau in perioade când nu sunt folosite. Astfel se pot preveni daune cauzate aparatelor
de fulgere sau de creșteri pe linia electrică.
116.Sursa electrică la care se conectează aparatul trebuie să fie prevăzută cu împământare.
117.Prizele și prelungitoarele nu trebuie supraîncărcate pentru că pot rezulta incendii și
șocuri electrice.
118.Service-ul și reparațiile se fac doar de către personal calificat pentru ca deschiderea
îndepărtarea unor pârți din aparat pot expune la voltaj periculos sau alte riscuri .
119.Intervenția sau modificarea aparatului fără acordul producătorului este interzisă.
120.Aparatul trebuie scos din priză și anunțat personalul calificat în următoarele condiții:
· când cablul de alimentare este stricat;
· dacă s-a scurs lichid din aparat sau au căzut obiecte în acesta;
· dacă aparatul, respectându-se instrucțiunile de operare, nu funcționează normal.
· dacă aparatul a fost scăpat sau deteriorat în orice fel;
 · când aparatul are o schimbare sensibilă a performanțelor (acest lucru indică necesitatea
reparării).
121.Când sunt necesare piese de schimb, asigurați-vă că tehnicianul a folosit piese
specificate de fabricant sau că au aceleași caracteristici ca și piesele originale. Substituții
neautorizate pot avea ca efect incendii, șoc electric sau alte riscuri.
122.Când se încheie o reparație sau o operație de service, cereți tehnicianului să facă o
verificare de siguranță pentru a vedea dacă aparatul este în stare optimă de funcționare.
123.Când sunt folosite echipamente electrice, întotdeauna trebuie respectate măsurile de
siguranță pentru reducerea riscului apariției unui incendiu, a șocurilor electrice și a rănirii
persoanelor.
124.Sursa electrică la care se conectează aparatul trebuie să fie prevăzută cu împământare.
125.Folosirea unei surse nepământate expune utilizatorul la riscul de șoc electric și poate
afecta buna funcționare a aparatului.
126.Dacă sunt necesare prelungitoare, asigurați-vă că intensitatea curentului electric
absorbit de mașina este suportata de cablul electric. Este recomandabil să utilizați doar
cablul electric cu care este prevăzut aparatul iar dacă este nevoie de prelungitoare, acestea
trebuie să fie cât mai scurte.
127.Înainte de conectarea electrică a mașinii, asigurați-vă că alegeți voltajul corespunzător
regiunii (pentru acesta este 220 - 240 V).
128.Dacă voltajul nu este ales corespunzător, aparatul nu va opera normal, fapt ce conduce
la risc de incendiu sau accidente.
129.Înainte de a se efectua orice operație de curățare, întreținere sau reparație aparatul
trebuie deconectat de la sursa de alimentare.
130.Deconectarea aparatului se face prin tragerea de ștecher și nu de cablu, pentru a
preveni avarierea cablului electric.
131.Cablurile electrice trebuie protejate corespunzător de căldură, umezeală, margini
ascuțite sau tăioase, obiecte în mișcare.
132.Se interzice folosirea de cabluri deteriorate, înnădite sau cu alte defecte.
133.Se interzice lăsarea nesupravegheata a aparatul când acesta este în funcțiune.
134.Instalarea aparatului se va face de către o firma specializata pentru a se evita montarea
în mod greșit, pentru a nu apărea probleme sau accidente cauzate de scurgeri, șocuri
electrice, foc sau căderea aparatului.
135.Conectarea/deconectarea se face cu mâinile uscate pentru evitarea pericolului de
electrocutare;
136.Se interzice folosirea cablurilor înnodate, in timpul supraîncălzire acesta se poate arde
sau pot apărea scântei.
137.Fixarea cablurilor pe perete se va face astfel încât sa se evite ruperea cablului.
138.Dacă cablul de alimentare devine prea slăbit, nu-l mai folosiți, se poate arde sau poate
lua foc.
139.La apariția fumului sau a unui miros neobișnuit, se închide imediat aparatul și se scoate
cablul din priză. Remedierea defecțiunilor apărute se va face numai de către personal
specializat.
140.Aparatul trebuie împământat, în funcție de locul de instalare. Fără împământare există
riscul de șoc electric sau de incendiu.
141.Se interzice instalarea aparatului in locuri unde există riscul de scurgeri de gaze
inflamabile. Dacă acest gaz se scurge și este în jurul aparatului, se poate produce o scânteie.
142.Aparatul nu trebuie expus la umiditate mare, mult praf și nisip, pentru că există pericol
de incendiu și șoc electric.
143.Se va evita amplasarea aparatului într-un loc expus la fum, lângă o masă de bucătărie
sau umidificator pentru că există pericol de incendiu sau șoc electric.
144.Se va verifica periodic modul de fixare a aparatului. Dacă sistemul de fixare este slăbit
se va proceda la realizarea unei fixări corespunzătoare pentru a se evita căderea aparatului
si producerea de accidente;
145.Se va evita amplasarea aparatului lângă TV, radio sau computere. Imaginea și sunetul pot
fi afectate.
146.Este interzisa expunerea aparatelor la razele solare sau in apropierea altor elemente de
încălzire, carcasa aparatului se poate deforma cu risc de foc sau șoc electric.
147.La curățarea aparatelor este interzisa folosirea apei sau a lavetelor umede, evitând-se
pericolul de electrocutare.
148.Periodic interiorul aparatelor electrice va fi curățat de către o firma specializata,
depunerile de praf putând duce la producerea de scurtcircuite sau incendii.
149.In cazul în care se folosește aparatul pentru răcire, se recomandă ca ferestrele să fie
închise, iar pe uși traficul să fie cât mai redus. De asemenea, este recomandata instalarea de
draperii sau jaluzele la ferestre; ajută la păstrarea climatului în cameră.
150.Se interzice staționarea in dreptul curentului produs de aparatul de climatizare, pentru
evitarea riscului de îmbolnăvire.
151.Se interzice acoperirea fantelor de intrare/ieșire. Acest lucru provocând reducerea
performanței în funcționarea aparatului.
152.Instalațiile de încălzire sau alte surse de căldură nu trebuie așezate sub sau lângă aparat
sau telecomanda acestuia. Căldura afectează aparatul, care se poate deforma.
153.Este interzisa introducerea de obiecte în aparat (bețe, nisip, pietre, etc...). Ventilația
funcționează la viteze mari și există pericol de accidentare.
154.Înainte de a folosire se va verifica filtrul de aer sa fie montat si curățat, nerespectarea
acestui lucru, poate face ca mizeria sa pătrundă in aparat și componentele sa se defecteze.
155.Dacă aparatul a fost oprit brusc (accidental sau nu), pentru a-l repune în funcțiune este
nevoie de mai mult de 3 minute de repaus.
156.Dacă se întrerupe curentul se va apasă butonul pornit/oprit pentru a opri aparatul.
157.Curățarea aparatului de aer condiționat se va realiza dup ace in prealabil acesta a fost
deconectat de la sursa de alimentare.
158.Se interzice curățarea aparatului cu apă cu temperatura mai mare de 40° C, aparatul
putând suferi schimbări de forma sau culoarea. Aparatul poate fi stricat de benzină,
gazolină, diluanți, insecticide și alți agenți chimici.
159.Se interzice folosirea lângă aparat substanțe inflamabile cum ar fi: lacuri, spray-uri de
păr, etc. Pentru curățarea unității din interior se va folosi o cârpă uscată și moale. Un lichid
cu PH neutru de curățat este recomandat, dar trebuie înlăturat cu grijă cu altă cârpă uscată
după curățare.
160.Instalațiile de aer condiționat, acestea trebuie sa funcționeze astfel încât sa nu creeze
disconfort prin expunerea salariaților la curenți de aer.

18. DISPOZITII FINALE

161.Continutul prezentelor instructiuni respecta legislatia in vigoare referitoare la

securitatea si sanatatea in munca.
162.Instructiunile se vor revizui ori de cite ori conditiile concrete de lucru sau legislatia se
vor modifica.
163.Urmari posibile ale nerespectarii prezentelor instructiuni
• Raniri usoare pana la foarte grave cauzate de prabusiri, caderi, alunecari, taieri,
electrocutari, etc!
• Consecinte legate de aplicarea prevederilor legii sanatatii si securitatii muncii
 INSTRUCTIUNI PROPRII REFERITOARE LA UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR CU ECRAN DE
VIZUALIZARE (ECHIPAMENTE DE CALCUL)
1. SCOP

1. Scopul prezentei instrucţiuni este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici
activitatii de operare, prelucrare a datelor, programare pe calculator.

2. DOMENIU

2. Prezentele instrucţiuni proprii de prevenire şi protecţie se aplică împreună cu alte

instrucțiuni care detalizază măsurile SSM care vizează celelalte categorii de activitati pe
care le poate desfasura la un moment dat un lucrator , activitati care sunt incredintate
unui lucrator prin sarcina de serviciu de baza sau suplimentara sarcinii de serviciu de
baza.
3. Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor prezentei instrucţiuni este obligatorie
pentru salariații care desfăşoară astfel de echipamente.

3. PREVEDERI GENERALE

4. Prezenta instrucţiune cuprinde cerinţele minime obligatorii de securitate şi sănătate în muncă

privind utilizarea echipamentelor de muncă cu ecran de vizualizare.
5. Angajatorul are obligaţia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condiţiile
de securitate şi sănătate oferite salariaților, în special în ceea ce priveste eventualele riscuri
pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală.
6. Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a diminua sau elimina riscurile
constatate în urma analizei efectuate, ţinând seama de efectele suplimentare si/sau
combinate ale riscurilor identificate.
7. (1) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de munca pus la
dispoziţia salariaților din intreprindere si/sau unităţi sa corespundă lucrului prestat ori sa fie
adaptat acestui scop şi sa poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol
securitatea sau sănătatea lor.
(2) La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii salariaților,
angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă,
caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la posturile de lucru
din cadrul unităţii unde riscurile sunt susceptibile să apară în utilizarea echipamentelor de
muncă.
(3) În situaţia în care nu este posibil sa se asigure ca echipamentele de munca sunt utilizate fără
niciun risc pentru sănătatea şi securitatea salariaților, angajatorul este obligat sa ia măsuri
corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.

4. PREVEDERI SPECIFICE
4. 1. Incadrarea şi repartizarea salariaților pe posturi de lucru

8. Exploatarea echipamentului de calcul se face de catre lucratori calificati si instruiti in

utilizarea acestor echipamente, absolventi de cursuri de operator, ajutor programator,
programator, inginer de sistem, etc.
9. Pentru fiecare echipament de calcul se va efectua mai intai instruirea angajatilor pe baza
manualului de utilizare a echipamentului.
10. Salariații care urmează să desfăşoare activităţi la echipamentele de muncă cu ecrane de
vizualizare vor fi încadraţi şi repartizaţi la posturile de lucru numai după efectuarea
examenelor medicale obligatorii :
a) înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;
b) ulterior, la intervale regulate;
c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de
vizualizare.
11. Lucratorii care urmeaza sa desfasoare activitati la echipamentele de calcul, vor efectua mai
intai controlul medical la medicul de medicina muncii, inclusiv examen medical oftalmologic.

4. 2. Protecţia vederii
12. În cazul în care, la controlul medical oftalmologic se constată că nu pot fi utilizaţi ochelari
de corecţie obişnuiţi, salariații vor fi dotaţi cu mijloace de corecţie speciale, adecvate
sarcinii de muncă.
13. Salariații beneficiază de un examen oftalmologic complex, dacă rezultatele examenului
oftalmologic arată că acesta este necesar.
14.Examenul medical se va realiza periodic conform programarii elaborata de catre medicul de
medicina muncii si ori de cate ori lucratorii acuza simpotome vizuale sau generale posibil a fi
determinate de exercitarea profesiei.

4. 3. Informarea şi instruirea salariaților

Angajatorul va asigura informarea salariaților asupra aspectelor de securitate şi sănătate

derivate din cerinţele desfăşurării activităţilor, precum şi asupra măsurilor aplicabile lapostul de
lucru.
15. Salariații vor fi instruiţi în utilizarea echipamentelor de muncă cu ecran de vizualizare
înainte de începerea activităţii şi ori de câte ori se modifică organizarea sau dotarea
posturilor de lucru.
16. Salariații vor fi instruiţi special asupra necesităţii amenajării ergonomice a locului de muncă
şi asupra poziţiilor corecte pe care trebuie să le adopte în timpul lucrului.
17. Salariații trebuie sa fie instruiţi în legatura cu :
a) riscurile la care sunt expusi,
b) echipamentele de munca din imediata vecinătate a locului lor de munca,
c) modificările prevăzute a fi efectuate asupra echipamentelor de muncă.
18.Salariații beneficiază de un examen oftalmologic complex, dacă rezultatele examenului
oftalmologic arată că acesta este necesar.

4. 4. Organizarea activităţii

19. (1)Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încat folosirea zilnică a
ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care
să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare.
(2) În cazul în care alternarea activităţilor nu este posibilă, iar sarcina de muncă impune
utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze suplimentare
faţă de cele obişnuite care vor fi incluse în timpul de lucru.
(3) Durata si periodicitatea pauzelor suplimentare este stabilita pentru fiecare salariat in functie
de modul de organizare a activitatii si de caracteristicile sarcinii de munca (complexitate, ritm,
durata, repetivitate, etc.)
(4) Timpul de aşteptare a răspunsului echipamentului de muncă cu ecran de vizualizare nu va fi
considerat ca pauză în activitatea salariaților.

4. 5. Amenajarea postului de lucru

Amenajarea postului de lucru trebuie astfel realizată incât să ofere salariaților confort şi
libertate de mişcare şi să diminueze în măsură maxim posibilă riscurile de natură vizuală,
mentală şi posturală.
20. Postul de lucru trebuie conceput şi amenajat astfel încât să permită unor lucrători diferiţi să
realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă, într-un mod confortabil şi eficace, la nivelul de
performanţe cerut.
21. Postul de lucru trebuie să permită o bună corelare intre caracteristicile antropofuncţionale
ale salariaților şi munca lor, prin asigurarea posibilităţilor de reglare a diferitelor elemente
componente ale acestuia. (Anexa 1)
22. Salariații trebuie să aibă posibilităţi de modificare a poziţiei de lucru, în timpul activităţii
(Anexa 1).
23. Distanţele şi unghiurile de vedere trebuie să fie în raport cu poziţia de lucru uzuală.
24. Pentru a evita reflexiile şi efectul de orbire este recomandat salariaților :
a) să încline, să basculeze sau să rotească ecranul, oricare ar fi distanţa de la ochi la planul de
lucru;
b) să poziţioneze ecranul astfel încât centrul ecranului să corespundă unei direcţii de privire
inclinate intre 10 şi 20 º sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.
25. Inălţimea tastaturii trebuie să asigure în timpul utilizării un unghi intre braţ şi antebraţ de
minimum 90º.
26. În poziţie aşezat, distanţa dintre planul de lucru şi suprafaţa de şedere trebuie să fie
cuprinsă intre 200 şi 260 mm.
27. Ecranul, suportul de documente şi tastatura trebuie amplsată la distanţe aproximativ egale
faţă de ochii lucrătorului, respectiv 600±150mm.
28. Echipamentele de muncă cu ecran de vizualizare vor fi astfel amplasate incât direcţia de
privire să fie paralelă cu sursele de lumină (naturală şi artificială).
29. (1) Se recomandă ca amplasarea echipamentelor de lucru cu ecran de vizualizare să respecte
următoarele principii:
a) ecranele vor fi amplasate la distanţă faţă de ferestre.
b) în cazul în care ecranele sunt amplasate în incăperi în care se desfăşoară şi alte activităţi, în
apropierea ferestrelor vor fi amplsate posturile de lucru ce nu necesită activitate la ecran.
c) suprafeţele vitrate nu trebuie să fie situate în faţa sau în spatele lucrătorului.
d) evitarea, pe cât posibil, amplsarea ecranelor în incăperi cu suprafeţe vitrate de mari
dimensiuni; dacă acest lucru nu este posibil, în cazul încăperilor mari, cu suprafeţe vitrate
importante dispuse pe mai mulţi pereţi, se vor lua măsuri adecvate pentru mascarea zonelor
cu luminanţă ridicată (pereţi mobili, storuri cu lamele orizontale la ferestre etc. ).
30. Pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi stabilitate, la postul de lucru trebuie
corespundă următoarele cerinţe :
a) să se reducă la minimum vibraţiile inerente sau transmise;
b) să se elimine posibilitatea basculării planului de lucru;
c) să fie posibilă reglarea inălţimii mesei fără risc de coborâre bruscă şi deci, de rănire;
d) să nu se utilizeze obiecte împrovizate pentru fixarea echipamentului de calcul.
31. Amenajarea posturilor de lucru intr-o incăpere trebuie realizată astfel incât să se asigure:
a) accesul uşor şi rapid al salariaților la posturile lor de lucru;
b) accesul uşor şi rapid al salariaților care asigură intreţinerea la toate părţile echipamentului,
la poziţiile cablurilor şi la prizele elctrice, fără intreruperea activităţii în desfăşurare sau cu o
întrerupere minimă;
c) un spaţiu de lucru care să răspundă nevoilor de spaţiu personal, de comunicare intre indivizi
şi de intimitate.
32. (1)Conductorii electrici şi cablurile de alimentare a echipamentelor de muncă utilizate de
lucrători trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol;
b) să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale salariaților,
inclusiv în cazul unei reamenajări a încăperii;
c) să se asigure accesul uşor iar intreţinere să se efectueze fără intreruperea activităţii;
d) cablajul trebuie să corespundă intregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.
(2) Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva deteriorărilor
mecanice.

5. EXPLOATAREA ECHIPAMENTELOR DE MUNCĂ CU ECRAN DE VIZUALIZARE

33. Se interzice salariaților să utilizeze echipamentele de muncă cu ecran de vizualizare pentru

care nu posedă cunoştinţele necesare şi pentru utilizarea cărora nu au fost instruiţi.
34. Se interzice salariaților să intervină asupra circuitelor de alimentare a echipamentelor de
muncă electrice.
35. Punere sub tensiune a echipamentelor de muncă se va face cu respectarea instrucţiunilor
furnizate de producător.
36. Punerea în funcţiune a unui echipament după revizii sau reparaţii se va face numai după ce
personalul autorizat să efectueze revizia sau reparaţia confirmă în scris că echipamentul
respectiv este în bună stare de funcţionare.
37. Se interzice indepărtarea dispozitivelor de protecţie ale echipamentelor de muncă.
38. Se interzice efectuarea oricărei intervenţii în timpul funcţionării echipamentelor de muncă.
39.(1) Funcţionarea echipamentelor de muncă va fi permanent supravegheată pentru a se putea
interveni imediat ce se produce o defecţiune;
(2) Se interzice continuarea lucrului la echipamentelor de muncă atunci când se constată o
defecţiune a acestora.
(3) Remedierea defecţiunilor se va realiza numai de către personalul de intreţinere autorizat.
40. Dacă funcţionarea echipamentelor de muncă creează zgomote anormale, acestea vor fi
oprite şi se va anunţa personalul de intreţinere pentru control şi remediere.
41. Se interzice conectarea echipamentelor de muncă la prize defecte sau fără legătură la
pământ.
42. La utilizarea echipamentelor de muncă se vor evita supraincălzirile care pot duce la
incendii.
43. (1) La utilizarea echipamentelor de muncă se va evita atingerea părţilor fierbinţi.
(2) Orice intervenţie în timpul funcţionării imprimantelor, permisă în documentaţia tehnică, se
va realiza cu luarea măsurilor de evitare a antrenării părţilor de îmbrăcăminte de către
imprimantă.
44. Se interzice consumul alimentelor sau bauturilor pe masa suport a echipamentului de muncă
cu ecran de vizualizare sau deasupra tastaturii.

6. INTREŢINEREA ŞI REPARAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

45. Orice reparaţie a echipamentelor de muncă se va efectua în conformitate cu prevederile din

documentaţia tehnică furnizată de producător de către firme specializate.
46. Suprafeţele ecranelor se vor curăţa periodic de depunerile de praf sau amprente digitale,
pentru a nu se reduce lizibilitatea.
47. Curăţarea se va face numai cu produsele prescrise de producător.

7. CERINŢE PENTRU ECHIPAMENTELE DE MUNCĂ CU ECRAN DE VIZUALIZARE ŞI A

PERIFERICELOR

48. Echipamentele de muncă cu ecran de vizualizare şi instalaţiile electrice care le alimentează

cu energie electrică trebuie astfel proiectate şi realizate incât să fie asigurată protecţia
împotriva electrocutării prin atingere directă şi indirectă.
49. Echipamentele de muncă cu ecran de vizualizare şi instalaţiile electrice care le alimentează
cu energie electrică trebuie să corespundă mediului în care sunt utilizate.
50. Tensiunea de alimentare a echipamentelor de muncă cu ecran de vizualizare trebuie să fie
de maximum 220 V.
51.Echipamentele de muncă cu ecran de vizualizare,inclusiv perifericele, trebuie să fie
alimentate cu energie electrică printr-un cablu care, pe lângă conductoarele de lucru, trebuie
să conţină şi un conductor de protecţie prin care să se lege masa echipamentelor la nul de
protecţie, în cazul alimentării dintr-o reţea electrică legată la pământ (reţea TN) sau la
pământ în cazul alimentării dintr-o reţea izolată faţă de pământ (reţea IT).
52. Circuitele de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă trebuie să fie
separate de cele care alimentează alte instalaţii şi prevăzute cu posibilitatea de alimentare
incă cel puţin 5 minute de la intreruperea tensiunii reţelei electrice şi semnalizarea acestui
defect.
53. Orice dispozitiv periferic al calculatorului va fi prevăzut cu un intreruptor care să permită
operatorului de conectarea dispozitivului respectiv,in caz de necesitate.
54. La utilizarea ecranelor de vizualizare se vor respecta următoarele reguli:
a) caracterele de pe ecranul de vizualizare trebuie să fie bine definite cu un format clar, de
mărime suficientă şi spaţiu corespunzător intre caractere şi intre linii.
b) înălţimea minimă a caracterului trebuie să subântindă un arc de 16´.
c) lăţimea caracterelor va fi de 50 până la 100% din inălţimea lor.
d) spaţiul intre caractere trebuie să fie egal sau mai mare decât grosimea liniei de scriere a
caracterului (sau 1 pixel).
e) grosimea liniei de scriere a caracterelor va fi cuprinsă intre 8 şi 17% din inălţimea lor.
f) spaţiul intre linii va fi mai mare sau egal cu 1 pixel.
g) raportul dintre lăţime şi inălţime va fi cuprins intre 0,7:1 şi 0,9:1.
h) spaţiul intre cuvinte trebuie să fie egal cu minimum lăţimea unui caracter (”N” pentru
spaţiere proporţională).
i) pentru prezentarea caracterelor numerice şi alfanumerice numai cu majuscule, trebuie să fie
folosită o matrice de cel puţin 5x7 pixeli.
j) pentru sarcini care necesită citirea continuă a textului sau în care este importantă
vizibilitatea fiecărui caracter în parte, se va folosi o matrice de 7x9 pixeli.
k) la ecranele cu contrast negativ (caractere deschise pe fond inchis), rapoartele optime de
luminanţă trebuie să fie cuprinse intre 3:1 şi 14:1 (optim intre 5:1 şi 10:1).
l) se va asigura un contrast adecvat intre caractere şi fond.
55. (1) Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă.
(2)Pentru a evita fenomenul de scânteiere a imaginii se va asigura o frecvenţă de regenerare
verticală a fosforului mai mare de 65 Hz pentru ecranele cu fond deschis şi de cel puţin 75 Hz.
pentru ecranele cu rezoluţie indicată.
(3) Se va prevedea posibilitatea controlului şi a reglării luminanţei caracterelor si/sau a fondului
de către lucrător.
56. (1)Ecranul nu trebuie să prezinte reflexii care să provoace disconfort lucrătorului. Este de
preferat ca el să fie tratat din fabricaţie împotriva reflexiilor.
(2)Ecranul trebuie să poată fi orientat şi inclinat uşor şi liber pentru a putea fi adaptat nevoilor
utilizatorilor.
(3) Ecranul trebuie să fie vizibil sub orice unghi de vedere mai mic de 40 º(unghi măsurat în
raport cu perpendiculara la suprafaţa ecranului intr-un plan oarecare).
(4) Se va prevedea posibilitatea poziţionării ecranului astfel incât acele zone ale sale care
trebuie privite în mod continuu să poată fi văzute sub un unghi al liniei de vedere cuprins intre
orizontală şi 60º sub orizontală.
57. (1) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a
căror securitate depinde de condiţiile de instalare sa fie supuse unei verificări iniţiale, după
instalare şi inainte de prima punere în funcţiune şi unei verificări după fiecare montare intr-
un loc de munca nou sau pe un nou amplasament; aceste verificări trebuiesc efectuate de
persoane competente, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în scopul asigurării unei
instalări corecte şi a bunei funcţionari a acestor echipamente de munca.
(2) Pentru a garanta ca cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări
sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca
echipamentele de munca, care sunt supuse unor influente ce pot genera deteriorări susceptibile
de a fi la originea unor situaţii periculoase, sa facă obiectul:
a) unor verificări periodice si, dacă este cazul, unor incercări periodice efectuate de persoane
competente, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;
b) unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia
aplicabilă de fiecare data când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile sa aibă
consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de munca, cum ar fi modificări ale
procesului de munca, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
58. Tastatura utilizată trebuie să răspundă la următoarele cerinţe :
a) tastatura trebuie sa fie inclinabila şi separată de ecran, astfel incât sa permită lucrătorului
găsirea unei poziţii de lucru confortabile, care sa evite oboseala bratelor şi mainilor.
b) spaţiul din fata tastaturii trebuie sa fie suficient pentru a permite sprijinirea mainilor şi
bratelor operatorului.
c) pentru a evita reflexiile, suprafata tastaturii trebuie sa fie mata.
d) poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie sa faciliteze utilizarea tastaturii.
e) simbolurile tastelor trebuie sa prezinte contrast suficient şi sa fie lizibile din poziţia normală
de lucru.
59. Mobilierul de lucru trebuie conceput şi realizat în funcţie de caracteristicile
antropofuncţionale ale utilizatorilor şi de caracteristicile sarcinii de lucru.
60. Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să răspundă la următoarele cerinţe (Anexa 1):
a) sa aibă o suprafaţă puţin reflectanta, sa aibă dimensiuni suficiente şi să permită o
amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar; sunt
contraindicate culorile deschise care pot produce un contrast excesiv de luminanţă;
b) suportul pentru documente trebuie sa fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie pozitionat astfel
incât sa diminueze miscarile incomode ale capului şi ochilor.
c) să existe spaţiu suficient pentru a permite salariaților o poziţie confortabila;
d) să fie suficientă pentru o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi
echipamentului auxiliar;
e) să aibă lăţimea minimă de 800 mm.
f) mesele nereglabile să aibă o inălţime de 730 – 740 mm.
g) să fie reglabile în inălţime, cu posibilităţi de reglare intre 650 şi 740 mm. pentru situaţia în
care echipamentul de muncă este utilizat succesiv de mai multe persoane,
h) adâncimea minimă a spaţiului liber disponibil pentru membrele inferioare sub planul de
lucru să fie de 700 mm.
61. Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure lucrătorului libertate de mişcare şi o
poziţie confortabila.
62. Este recomandat ca scaunul de lucru să fie reglabil pe vericală, cu spătarul reglabil pe
verticală, cu posibilitatea de înclinare (Anexa 1) şi să fie prevăzut cu un reazem pentru
picioare pentru cei care îl doresc.
63. Dacă inălţimea scaunului nu poate fi reglată, se va prevedea un reazem pentru picioare.
64. Mediul de muncă trebuie să răspundă la următoarele cerinţe:
a) prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure lucrătorului un spaţiu
suficient, care să îi permită schimbarea poziţiei şi varierea mişcărilor.
b) iluminatul general şi iluminatul local trebuie să asigure condiţii satisfăcătoare şi un contrast
corespunzător intre ecran şi mediul înconjurător, ţinând seama de tipul de activitate şi de
necesităţile vizuale ale lucrătorului.
c) strălucirile şi reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate
prin amenajarea postului de lucru în funcţie de amplasarea şi caracteristicile tehnice ale
surselor de lumină artificială.
d) posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel incât sursele de lumină, cum ar fi :
ferestrele şi alte deschideri, pereţii transparenţi/translucizi, echipamentele şi pereţii de
 culori deschise să nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin
posibil reflexii pe ecranul de vizualizare;
e) ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare
pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.
f) amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să aibă în vedere nivelul de zgomot emis de
echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, pentru a se evita distragerea
atenţiei sau perturbarea comunicării verbale.
g) echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort
salariaților prin producerea de căldură în exces.
h) toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la
niveluri neglijabile pentru protecţia sănătăţii şi securitatea salariaților.
65. La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor informatice precum şi
pentru definirea sarcinilor care implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare,
angajatorul trebuie sa ţină seama de următoarele :
a)programul trebuie adaptat cerinţelor sarcinii de muncă;
b)programul trebuie să fie uşor de folosit şi, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de
cunoştinţe sau experienţei operatorului;
c)sistemele trebuie să furnizeze salariaților indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor.

8. CERINTE MINIME ALE LOCULUI DE MUNCA

A. ECRAN DE VIZUALIZARE

a) Imaginea de pe ecran sa fie stabile.

b) Contrastul adecvat intre caractere si fond.
c) Ecranul nu trebuie sa prezinte reflexii care sa provoace disconfort utilizatorului.
d) Ecranul trebuie sa aiba posibilitatea de a fi orientat si inclinat usor si liber conform cu
nevoile utilizatorului.
e) Zonele de pe ecran care trebuie private in mod continuu sa poata fi vazute sub un unghi al
liniei de vedere cuprins intre orizontala si 600 sub orinzontala.

B. INSTALATIA ELECTRICA DE ALIMENTARE CU ENERGIE A ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

a) Realizarea instalatiei electrice trebuie sa asigure protectia impotriva electrocutarii prin

atingere directa sau indirecta.
b) Tensiunea de alimentare a echipamentelor electronice de calcul trebuie sa fie de max. 220V.
c) Echipamentele electronice de calcul trebuie sa corespunda cel putin gradului de protectie
IP2X.
d) Pentru echipamentele electrice de clasa I de protectie alimentarea cu energie electrica se
face printr-un cablu care, pe langa conductoarele de lucru trebuie sa contina si un conductor de
protectie prin care sa se lege masa la NUL DE PROTECTIE in cazul alimentarii dintr-o retea
electrica legata la PAMANT (tabloul elctric are legatura la priza de pamant, iar consumatorii
legati prin circuite derivate de la tabloul electric se alimenteaza prin priza + stecker schuko); in
cazul in care nu exista aceasta protectie se va realiza obligatoriu legarea separata a
echipamentului de calcul (carcasa, suport metalic) la pamant (centura de impamantare + priza
de pamant).
e) Ca protectie suplimentara impotriva electrocutarii pe circuitul de alimentare cu energie
electrica a echipamentelor electrice de clasa I de protectie trebuie sa fie prevazut un
intrerupator de curent de defect care sa deconecteze la un curent de defect de 30 mA.
f) Circuitele electrice din care sunt alimentate echipamentele electronice de calcul trebuie sa
fie protejate la curenti de scurtcircuit prin sigurante fuzibile, sigurante automate sau
intrerupatoare automate.
g) Sigurantele fuzibile trebuie sa fie originale si calibrate la curent nominal indicat de
proiectant.
h) Curentul de scurtcircuit la care deconecteaza sigurantele fuzibile si intrerupatoarele
automate trebuie sa aiba valoarea indicata de proiectant.
i) Echipamentele electrice de clasa II de protectie sunt construite cu izolatie suplimentara sau
intarita si nu necesita nicio alta masura de protectie impotriva electocutarii prin atingere.
j) Echipamentele de clasa III de protectie sunt construite pentru a fi alimentate la o tensiune
foarte joasa.
Sursa de tensiune foarte joasa trebuie sa fie realizata astfel incat sa nu poata aparea in
circuitul de tensiune foarte joasa o tensiune foarte mare.
k) Circuitele de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de calcul trebuie sa fie
separate de cele care alimenteaza alte instalatii si prevazute cu posibilitatea de alimentare
inca cel putin 5 minute de la intreruperea tensiunii retelei electrice si semnalizarea acestui
defect.
l) Orice dispozitiv periferic al calculatorului va fi prevazut cu un intrerupator care sa permita
operatorului deconectarea dispozitivului respectiv, in caz de necesitate.
C. CERINTE PENTRU TASTATURA

a) Tastatura trebuie astfel conceputa incat sa permita utilizatorului localizari si actionari

corecte, rapide si confortabile ale tastelor si in final o performanta ridicata.
b) Tastatura trebuie sa fie separata si mobila fata de ecran pentru a permite reglarea distantei
de citire in functie de cerintele vizuale si de utilizarea optima a planului de lucru.
c) Inclinarea tastaturii trebuie sa fie cuprinsa intre 00 si 250 fata de orinzontala .
d) Tasatura trebuie sa fie mata spre a se evita reflexiile.

D. CERINTE PENTRU MOBILIERUL DE LUCRU

a) Masa de lucru va avea o suprafata suficienta pentru a amplasa ecranul, tastatura,

documente, echipamente auxiliare. Latimea minima va fi de 800 mm.
Suprafata de lucru trebuie sa fie mata pentru a evita reflexiile. Mesele nereglabile vor avea o
inaltime de 730 ± 10 mm.
b) Scaunul de lucru trebuie sa fie stabil si sa-i permita utiliztorului libertatea de miscare si o
protectie confortabila.
c) Inaltimea scaunului trebuie sa fie reglabila. Mecanismele de reglare a inaltimii scaunului
trebuie sa poata fi actionate cu usurinta si concepute astfel incat sa nu fie posibila o
modificare involuntara a inaltimii scaunului.
d) Atunci cand inaltimea scaunului nu poate fi reglata pentru a se adapta unor utilizatori de
talie mica, se va prevedea un reazam pentru picioare.
e) Scaunul trebuie prevazut cu mecanism de basculare astfel incat sa fie posibila o basculare de
cateva grade spre inainte a suprafetei de sedere si sa poata fi adoptate pozitii de lucru
inclinate (in caz in care bascularea scaunului trebuie sa functioneze sincronizat cu inclinarea
spatarului).
Miscarile scaunului prin mecanismul de basculare nu trebuie sa modifice inaltimea marginii
anterioare a scaunului.
f) Spatarul scaunului trebuie sa fie reglabil atat ca inaltime cat si ca inclinare.
Spatarul trebuie sa sprijine zona lombara, umerii si partea superioara a toracelui si trebuie sa fie
convex in regiunea lombara pentru a deveni plat sau concav mai sus. Se va evita curbarea
excesiva a spatelui.
g) Unghiul sau bascularea suprafetei de sedere a scaunului trebuie sa functioneze simultan cu
unghiul spatarului, determinand o basculare pozitiva atunci cand spatarul este inclinat, dar
nu o basculare excesiva care sa deranjeze la asezarea sau ridicarea de pe scaun.
h) Daca este necesar, locul de munca va fi prevazut cu reazem pentru picioare.
Reazamul trebuie pozitionat pe sol si trebuie sa prezinte stabilitate.
Suprafata trebuie sa fie antiderapanta si sa prezinte o marime suficienta pentru a permite
libertatea de miscare (latime mai mare sau egala cu 450 mm si adamcime mai mare sau egala cu
350 mm).
Inclinarea suprafetei de sprijin trebuie sa fie reglabila intre 00 -150.

E. CERINTE PRIVIND MEDIUL DE MUNCA

a) Iluminatul incaperilor de lucru va fi proiectat in functie de caracteristicile sarcinii de munca

si cerintele vizuale ale utilizatorilor, astfel incat sa se asigure nivelul de iluminat si un
contrast adecvat intre ecran si mediu, pentru obtinerea unei performante vizuale ridicate.
b) In incaperile unde se desfasoara activitati de prelucrare automata a datelor, se vor asigura
conditii de confort termic.
c) Limita maxima admisa pentru nivelul de zgomot va fi de 60Db.
Nivelul de zgomot din spatiul de lucru nu trebuie sa distraga atentia si sa perturbe comunicarea
verbala - permitand totodata concentrarea atentiei operatorilor.
F. CERINTE MINIME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA, conform H.G. 1028/2006

a) Angajatorul trebuie sa planifice sarcinile salariatului astfel incat folosirea zilnica a ecranului
de vizualizare sa fie intrerupta periodic prin pauze sau schimburi de activitate care sa reduca
suprasolicitarea in fata ecranului.
b) Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii efectuat
de o persoana care are competenta necesara (medic specialist oftalmolog):
- inainte de inceperea activitatii la ecranul de vizualizare prin examenul medical la angajare;
- ulterior, la intervale regulate ( examen periodic -1 an);
- ori de cate ori apar tulburari de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecran de
vizualizare.
Daca rezultatele examenului prevazut la punctul b) arata ca este necesar, salariaților trebuie sa
li se furnizeze dispozitive de corectie speciale care sa corespunda activitatii respective (ochelari
speciali pentru lucrul la ecran de vizualizare).
Aceasta masura nu trebuie sa implice in nici in caz costuri financiare pentru lucratori.

G. UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL ÎN BIROURI

1. Activităţile de prelucrare automată a datelor vor fi planificate si organizate astfel încât

activitatea zilnică in faţa ecranului să alterneze cu alte activităţi.
2. În cazul în care alternarea activităţilor nu este posibilă, iar sarcina de muncă impune
utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze
suplimentare faţă de cele obişnuite (7,5 - 10 minute la fiecare oră, sau o pauză de 15- 20 minute
la fiecare două ore, iar timpul total de lucru la video-terminale să nu depăşească 6 ore/zi).
3. Amenajarea posturilor de muncă intr-o încăpere trebuie realizată astfel încât să se
asigure:
- accesul uşor şi rapid al utilizatorilor la locul de muncă;
- accesul rapid al personalului de întreţinere la toate părţile echipamentului, !a poziţiile
cablurilor şi la prizele electrice, fără întreruperea activităţii in desfăşurare sau cu o
întrerupere minimă;
- un spaţiu de lucru care să răspundă nevoilor de spaţiu personal, de comunicare intre indivizi şi
de intimitate.
4. Se interzice salariaților să utilizeze echipamentele de calcul pe care nu le cunosc şi pentru
care nu au instruirea necesară.
5. Se interzice îndepărtarea dispozitivelor de protecţie ale echipamentelor de calcul.
6. Se interzice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fără legătură la
pământ.
7. Funcţionarea echipamentelor de calcul va fi permanent supravegheată pentru a se putea
interveni imediat ce se produce o defecţiune.
8. Se interzice continuarea lucrului la echipamentul de calcul atunci când se constată o
defecţiune a acestuia.
9. Remedierea defecţiunilor se va realiza numai de către personalul de întreţinere autorizat.
10. Punerea in funcţiune a unui echipament după revizii sau reparaţii se va face numai după
ce personalul autorizat să efectueze revizia sau reparaţia confirmă in scris că echipamentul
respectiv este in bună stare de funcţionare.
11. La utilizarea imprimantelor de mare viteză se vor evita supraîncălzirile care pot conduce la
incendii.
12. În timpul lucrului cu video-terminale, se va evita purtarea ochelarilor coloraţi.
13. Conductorii electrici si cablurile trebuie sa respecte următoarele condiţii :
- să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol;
- să aibă o lungime suficienta pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale
utilizatorilor, inclusiv în cazul unei reamenajări a încăperii;
- să asigure accesul uşor, iar întreţinerea să se efectueze fără întreruperea activităţii;
- conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva deteriorărilor
mecanice.
14. Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul să intervină la tablouri
electrice, prize, fişe, cordoane de alimentare, grupuri stabilizatoare, instalaţii de climatizare
sau la orice alte instalaţii auxiliare specifice.
15. Înlocuirea siguranţelor la instalaţiile electrice se va face numai de către personalul
autorizat in acest scop.
16. La încheierea programului de lucru, se vor lua măsuri de deconectare a tuturor instalaţiilor
electrice: iluminat, scoatere din priza a aparaturii utilizate (maşini de calcul sau marcat,
reşouri, fierbătoare, veioze etc.). Se vor face verificări asupra lichidării oricăror surse de foc.
Această operaţiune revine ultimului lucrător care părăseşte încăperea.
 INSTRUCTIUNI PROPRII IMPOTRIVA ELECTROCUTARILOR LA LOCUL DE MUNCA

Riscul de electrocutare este prezent la majoritatea locurilor de munca.

Acest risc este determinat de utilizarea instalatiilor electrice de iluminat si de forta
precum si de utilizarea echipamentelor tehnice actionate electric, din dotarea locurilor de
munca.
Pentru reducerea la maximum a riscurilor de electrocutare la utilizarea
echipamentelor actionate electric, angajatorii trebuie sa ia in considerare pericolele pentru
securitatea personalului, inca din faza de alegere a echipamentului tehnic respectiv. Pe de
alta parte atunci cind riscul nu poate fi eliminat in totalitate trebuie sa ia masuri de
reducere la maximum a acestuia.

Principalele masuri care pot sa asigure protectia impotriva electrocutarilor sunt:

• Verificarile instalatiilor electrice se vor face periodic conform SSM pentru

utilizarea energiei electrice in medii normale de lucru (anual se face
masurarea rezistentei de dispersie la pamint a maselor echipamentelor, si
verificarile privind protectia impotriva atingerilor indirecte);
• Echipamentele tehnice trebuie sa fie accesibile doar persoanelor desemnate cu
aceasta atributie;
• Reglarea, repararea, modificarea sau intretinerea echipamentelor actionate
electric sa fie facute de persoane specializate si desemnate;
• Amplasarea echipamentelor trebuie facuta astfel incit alimentarea cu energie
sa fie facuta in conditii de securitate;
• Personalul sa fie informat asupra riscurilor existente si asupra conditiilor de
utilizare a echipamentelor pentru asigurarea securitatii;
• Se vor aplica semnalizari de securitate pentru informarea personalului asupra
pericolelor , si pentru actionare adecvata a personalului in zonele periculoase;
• Nu se utilizeaza instalatii electrice care prezinta defectiuni sau improvizatii;
• Organele de comanda ale ehipamentelor de munca trebuie sa fie vizibile, usor
de identificat si sa fie marcate ( prin culori sau inscriptii).

I. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa sau indirecta se

aplica masuri tehnice si organizatorice.
Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in realizarea protectiei
necesare.
A. Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectie impotriva electrocutarii
prin atingere directa sint urmatoarele:
a)acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active,
b)inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare,
c)ingradiri.
d)protectie prin amplasare in locuri inaccesibile personalului.
e) scoaterea de sub tensiune a echipamentului la care urmeaza a se efectua
lucrari sau verificari electrice.
f)utilizarea de dispozitive pentru legare la pamint
g)folosirea mijloacelor de protectie electroizolante
h)alimentarea la tensiuni foarte joase,de protectie.
 i)egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamint a platformei de lucru.
B. Masurile organizatorice care pot fi aplicate sint:
a)executarea interventiilor numai de specialisti.
b)executarea interventiilor in baza unei forme de lucru indicate.
c) delimitarea materiala a locului de munca.
d)esalonarea operatiilor de interventie.
e)elaborarea unor instructiuni de lucru pentru interventii.
f) organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de
protectie impotriva atingerilor directe.

II. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa

se realizeze numai masuri si mijloace tehnice, cele organizatorice fiind interzise.
Aceste masuri se iau la proiectarea si realizarea instalatiilor electrice prin
mijloace tehnice, asa cum s-a aratat .
La locurile de munca unde exista echipamente tehnice actionate electric se vor
verifica zilnic masurile tehnice de protectie impotriva atingerilor directe.

Verificarile obligatorii zilnice pentru testarea eficientei

protectiei impotriva pericolului de electrocutare

Nr. Felul utilajelor si a echipamentului

crt. Denumirea verificarii (se executa Utilaje
zilnic de operator inainte de Echipamente Echipamente
fixe alimentate la o
punerea sub tensiune) electrice electrice
retea de joasa
mobile portabile
tensiune
1 Verificarea vizuala a
imposibilitatii atingerii pieselor da da da
sub tensiune
2 Verificarea vizuala a inchiderii
da da da
tuturor capacelor
3 verificarea vizuala a integritatii
carcaselor tuturor
echipamentelor tehnice si a da da da
elementelor electrice ale
instalatiei
4 Verificarea vizuala a legaturilor
vizibile ale instalatiei de
da (daca este da (daca este
protectie prin legarea la pamant da
cazul) cazul)
a echipamentelor tehnice
electrice
5 Verificarea vizuala a legaturilor
de imbinare fixare si racord ale
da da da
cablurilor si protectia lor contra
deteriorarii
 6 Verificarea vizuala a masurilor
de electro-securitate cu privire la
da da da
modul de pozare a cablurilor
electrice
7 Verificarea vizuala a integritatii
cablurilor electrice fara atingerea da da da
acestora
8 Obligativitatea verificarii
ehipamentului de protectie
da da da
electroizolant inaintea inceperii
lucrului
9 Verificarea inexistentei
improvizatiilor la instalatia da da da
electrica
10 Verificarea interdictiei
suspendarii echipamentelor si a
da da da
oricaror piese de cablurile
electrice

In cazul depistarii unor deficiente ale instalatiilor de alimentare a

echipamentelor tehnice cu energie electrica se va anunta conducerea pentru luarea
masurilor ce se impun.

In cazul producerii unor accidente prin electrocutare , primul ajutor consta in:
• scoaterea accidentatului de sub actiunea curentului electric avandu-se grija ca
salvatorul sa nu devina victima si victima sa nu sufere si alte leziuni de exemplu
prin cadere de la inaltime;
• -scoaterea de sub tensiune se face prin intreruperea tensiunii sau prin impingerea
accidentatului cu mijloace electroizolante (prajini,scanduri, etc).

Daca accidentatul este inconstient se va trece imediat la efectuarea respiratiei

artificiale sau reanimare cardio-respiratorie.
Metoda de respiratie utilizata va fi metoda ‘’gura la gura’’ sau ‘’gura la nas’’.
Pentru aceasta accidentatului I se desfac hainele de la git si se deblocheaza
caile respiratorii prin desclestarea gurii, lucru care se realizeaza cu ajutorul unui
dispozitiv special sau improvizat.
Daca limba este cazuta in git aceasta se trage cu putere si apoi se curata
mucozitatile din git, cu ajutorul degetului.
Capul i se impinge spre spate apasind cu o mina fruntea si cu cealalta i se
impinge in sus ceafa.
Se trece apoi la efectuarea respiratiei artificiale, metoda gura la gura.
Salvatorul se aseaza in genunchi linga capul victimei, cu o mina prinde nasul
victimei iar cu cealalta prinde colturile gurii, tinind-o deschisa.
Apoi salvatorul trage aer in piept si il sufla in gura accidentatului in ritmul de
respiratie normala (16-18 insuflari pe minut), urmarind daca aerul patrunde in
plaminii accidentatului(daca abdomenul se ridica)
 Dupa aceasta se apasa pe abdomenul victimei pentru scoaterea aerului din
plamini.
Aceste operatii se repeata pina la sosirea medicului care va prelua resuscitarea
victimei.
Daca accidentatului i s-a oprit si inima se face alternativ si masaj cardiac prin
apasari cu palmele suprapuse in dreptul inimii victimei.
Peste gura accidentatului se poate pune o batista pentru salvatorii mai sensibili.
Respiratia artificiala trebuie inceputa cit mai repede posibil deoarece sansele
de salvare scad foarte mult cu trecerea minutelor . ’’.
Respiratia se face pana vine medicul.
Daca accidentatul este constient, accidentatul se transporta la medic fiind
urmarit si supravegheat pentru parcursul transportului pentru interventii in caz de
necesitate.
 INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU PROTECTIA IMPOTRIVA PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE LA
ECHIPAMENTELE TEHNICE

Electrocutarea este efectul fiziologic determinat de trecerea unui curent electric prin
corpul omenesc.
Electrosecuritatea include totalitatea metodelor şi mijloacelor de protecţie împotriva
electrocutării.

Măsurile şi mijloacele de protecţie impotriva pericolului de electrocutare se clasifică

astfel:
• Măsuri şi mijloace de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere directă.
• Măsuri şi mijloace de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă.

Măsurile de protecţie împotriva electrocutării prin atingere directă se clasifică astfel:

- măsuri tehnice
- măsuri organizatorice.
Măsurile şi mijloacele de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă sunt
numai măsuri şi mijloace tehnice.

1. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice

masuri tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in
realizarea protectiei necesare.

Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere
directa sunt urmatoarele:
a. acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale
instalatiilor si echipamentelor electrice;
b. inchideri de carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare (carcasarea);
c. ingradiri;
d. protectie prin amplasarea in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de
securitate;
e. scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care urmeaza a se
efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune;
f. utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pamant si in scurtcircuit;
g. folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
h. alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa) de protectie;
i. egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.
Masurile organizatorice care pot fi aplicate impotriva electrocutarii prin atingere directa
sunt urmatoarele:
a. executarea interventiilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari, etc.)
trebuie sa se faca numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit
pentru lucrul respectiv;
b. executarea interventiilor in baza uneia din formele de lucru;
c. delimitarea materiala a locului de munca (ingradire);
d. esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice;
e. elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile electrice;
f.organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de protectie
impotriva atingerilor directe.

2. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se

realizeze si sa aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnica. Este interzisa inlocuirea
masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu masuri de protectie organizatorice.
 Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de
protectie:
- o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii si
- o masura de protectie suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii
protectiei principale.

Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe
cealalta. In locurile putin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este
suficienta aplicarea numai a unei masuri, considerate principale.

Pentru evitarea accidentelor de electrocutare prin atingere indirecta, masurile de

protectie care pot fi aplicate sunt urmatoarele:
a. folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b. legarea la pamant;
c. legarea la nul de protectie;
d. izolarea suplimentara de protectie, aplicata utilajului in procesul de munca;
e. izolarea amplasamentului;
f. separarea de protectie;
g. egalizarea si/sau dirijarea potentialelor;
h. deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau unui curent de defect
periculoase;
i. folosirea mijloacelor de protectie electroizolante.
Este interzisa folosirea drept protectie principala a masurilor indicate la punctele e., g.,
h., i.
Fac exceptie instalatiile electrice casnice, la care deconectarea automata la curenti de
defect poate constitui mijloc principal de protectie, si stalpii liniilor electrice de joasa tensiune,
la care dirijarea distributiei potentialelor constituie mijloc principal de protectie.
Pentru instalatiile si echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protectie
impotriva electrocutarii prin atingere indirecta se realizeaza prin aplicarea uneia sau cumulativ,
a mai multor masuri de protectie, dintre care insa legarea la pamant, de protectie, este
totdeauna obligatorie.

Verificarea mijloacelor si a echipamentelor electrice de protectie inainte de utilizare, de

punerea in functiune, dupa reparatii sau modificari si apoi periodic (in exploatare) trebuie sa se
faca in conformitate cu prevederile normelor specifice.
Este interzis ca in exploatarea, intretinerea si repunerea in functiune a unei instalatii sau
a unui echipament electric, sa se aduca modificari fata de proiect. In cazuri speciale, se pot
efectua modificari numai cu acordul proiectantului.
Pentru operatiile de intretinere si reparare a instalatiilor, retelelor, utilajelor si
echipamentelor electrice, in instructiunile de securitate a muncii trebuie prevazute masuri
privind esalonarea corecta a lucrarilor si organizarea locului de munca, astfel incat sa se evite
accidentele.
Instalatiile electrice in faza de experimentare trebuie sa indeplineasca toate conditiile
prevazute in standarde si norme specifice pentru protectia impotriva electrocutarii sau
accidentelor tehnice.
Este interzisa folosirea instalatiilor sau a echipamentelor electrice improvizate sau
necorespunzatoare.
Receptionarea si punerea in functiune a unei instalatii sau a unui echipament electric
trebuie facute numai dupa ce s-a constatat ca s-au respectat normele de securitate si protectie
a muncii.
La exploatarea echipamentelor electrice trebuie sa existe urmatoarele documente:
a. instructiuni de exploatare;
b. instructiuni de protectie impotriva pericolului de electrocutare;
c. instructiuni de interventie si acordare a primului ajutor in caz de electrocutare;
 d. programul de verificari periodice ale echipamentelor electrice si ale instalatiilor si
mijloacelor de protectie impotriva pericolului de electrocutare.
Ingradirile mobile trebuie sa se foloseasca pentru protectia persoanelor numai in timpul
executarii unor lucrari in instalatii electrice, impotriva apropierii directe sau prin intermediul
unor elemente de lucru (scule, conductoare, etc.) de partile active, la distante mai mici decat
cele minime admise de protectie.
Distantele de protectie minime admise, care trebuie respectate in timpul lucrarilor in
instalatiile electrice, sunt stabilite in standardele si normele specifice in vigoare, in functie de
conditiile specifice: categoria instalatiei electrice, tensiunea de lucru, modul de supraveghere a
angajatilor, pozitia de lucru, zona de manipulare.
In cazul lucrarilor care se executa cu scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau
echipamentelor electrice, trebuie scoase de sub tensiune urmatoarele elemente:
- partile active aflate sub tensiune, la care urmeaza a se lucra;
- partile active aflate sub tensiune la care nu se lucreaza, dar se gasesc la o distanta mai
mica de limita admisa la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte,
etc.) indicate in documentatia tehnica specifica;
- partile active aflate sub tensiune ale instalatiilor situate la o distanta mai mare decat
limita admisa, dar care, datorita lucrarilor care se executa in apropiere, trebuie scoase de sub
tensiune.
Detaliile si precizarile privind realizarea celor mentionate mai sus se stabilesc in
documentatia tehnica specifica in vigoare pentru securitatea muncii la instalatiile electrice, in
functie de conditiile specifica.
Exploatarea echipamentelor electrice trebuie facuta numai de catre personal calificat,
autorizat si instruit a lucra cu respectivele echipamente.
Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si prima punere sub tensiune a
echipamentelor electrice trebuie facuta numai de personal calificat in meseria de electrician,
autorizat si instruit pentru aceste operatii la echipamentele respective.
Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si prima punere sub tensiune a echipametelor
tehnice trebuie facute conform instructiunilor special intocmite de unitatea care executa aceste
operatii.
Autorizarea personalului pentru lucru la instalatiile tehnice electrice in activitatiile de
exploatare, intretinere si reparatii, trebuie facuta conform regulamentului pentru autorizarea
electricienilor din punctul de vedere al normelor de protectia muncii, pe baza de examen
medical, psihologic si test de verificare a cunostintelor professionale, de protectia muncii si de
acordare a primul ajutor.
Interventiile la instalatiile, utilajele, echipamentele si aparatele care utilizeaza energia
electrica sunt premise numai in baza unei autorizatii de lucru scrise, sau in baza unor
instructiuni tehnice interne de protectie a muncii sau a atributiilor de serviciu sau a dispozitiilor
verbale sau a unor procese verbale sau a obligatiilor de serviciu sau pe proprie raspundere.
Modul de lucru in baza fiecarei forme indicare in paragraful de mai sus sunt precizate in
normelor specifice de securitate a muncii.
Se interzice executarea de lucrari la instalatiile electrice pe timp de ploaie, furtuna,
viscol.
Se interzice executarea de lucrari la instalatiile electrice fara intreruperea tensiunii, daca
locul respectiv nu este bine iluminat.
Pentru prevenirea accidentelor de munca provocate de curentul electric, toate instalatiile
si mijloacele de protectie trebuie verificate la receptie, inainte de darea in functiune, si apoi
periodic in exploatare, precum si dupa fiecare reparatie sau modificare.
Serviciul de intretinere trebuie sa intocmeasca lista verificarilor periodice pentru fiecare
utilaj electric si sa execute aceste verificari.
Este strict interzisa punerea sub tensiune a instalatiei, utilajului sau echipamentului care
nu a corespuns la una dintre aceste verificari.
 INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR TEHNICE

Prescurtări
ET= echipmente tehnic

Art. 1. Punerea in functiune, utilizarea, intretinerea si repararea echipamentelor tehnice se va

face numai de catre salariati calificati si /sau instruiti.
Art. 2. Se interzice utilizarea E.T. daca acestea nu au montati toti protectorii si daca
dispozitivele de protectie si /sau de avertizare sau aparatele de masura si control din dotare nu
functioneaa sau func]ioneaza defectuos.
Art. 3. Se interzice functionarea ET la care pot aparea in timpul functionarii, emisii de praf,
pulberi, aschii sau noxe daca ET nu sunt racordate la o instalatie de captare sI exhaustare.
Art. 4. Folosirea de improvizatii la utilizarea ET este interzisa.
Art. 5. Dispozitivele de comanda ale ET trebuie mentinute in stare de functionare.
Art. 6. Cand se constata functionarea defectuoasa a unui ET, salariatii sunt obligati sa-l opreasca
si sa anunte imediat conducatorul locului de munca, care are obligatia de a lua masuri de
remediere.
Art. 7. Se interzice ca salariatii sa intervina pentru remedierea defectiunilor, curatare sau
revizie la ET aflate in func]iune.
Art. 8. Remedierea defectiunilor se face de personal desemnat in acest scop, numai dupa
intreruperea alimentarii cu energie.
Art.9. Este interzis accesul la posturile de lucru ale ET pentru salariatii care nu au sarcini de
munca referitoare la acestea. Este interzisa parasirea locului de munca de catre salariati atunci
cand ET la care lucreaza se afla in stare de functionare.
Art. 10. Utilizarea ET pentru alte operatii decat cele pentru care au fost proiectate este
interzisa.
Art. 11. Se interzice depozitarea pe ET a materialelor, sculelor sau reperelor de prelucrat.
Art. 12. Zonele din jurul ET trebuie pastrate in stare de curatenie, eliberate de materiale,
obiecte etc. care ar putea impiedica desfasurarea in conditii de securitate a activitatilor.
Art. 13. Curatarea, ungerea si reglarea ET pe durata functionarii acestora, sunt interzise.
Art. 14. Reglarea distantei de retezare precum si reglarea diferitelor elemente ale organelor de
masini in miscare se face numai cu masina oprita si scoasa de sub tensiune.
Art. 15. Esta interzisa utilizarea ET cu protectorii si dispozitivele de protectie aflate in stare
necorespunzatoare sau lipsa.
Art.16. Functionarea ET cu instalatia de exhaustare anulata, aflata in stare necorespunzatoare
sau neracordata la acestea, este interzisa.
Art. 17. Este obligatorie efectuarea reglajelor ET inainte de pornirea acestora, cu exceptia celor
pentru care, in Cartea tehnica se prevede ca efectuarea reglajelor sa se faca si in timpul
functionarii.
Art. 18. Este interzis salariatilor care deservesc ET sa efectueze remedieri in timpul func]ionarii
acestuia. Pentru remedieri se solicita personal calificat desemnat in acest scop.
Art.19. Interventiile pentru reglarea, intre]inerea si curatarea ET trebuie efectuate numai dupa
oprirea si intreruperea alimentarii cu energie.
Art. 20. Este obligatorie verificarea integritatii elementelor de prindere de la dispozitivele de
protectie ale elementelor in miscare.
Art. 21. Este interzisa utilizarea ET care au panzele taietoare aflate in stare necorespunzatoare.
Art. 22. La inceputul fiecarui schimb salariatii care deservesc ET au obligatia de a verifica
starea tehnica a acestuia.

Protectia impotriva electrocutarii

Art.22. Inainte de utilizarea ET electrice sau acTionate electric salariatii sunt obliga]I sa verifice
vizual imposibilitatea atingerii pieselor care se afla normal sub tensiune (sigurante fuzibile,
relee etc.) si starea legaturii la centura de impamantare.
Art. 23. Este interzisa efectuarea de improvizatii la ET electrice sau actionate electric sau in
dispozitivele de alimentare cu energie electrica.

Protectia impotriva incendiilor

Art. 24. Conducerea instituției are obligatia de a asigura echiparea si dotarea cu materiale si
echipamente de prevenire si stingere a incendiilor in conformitate cu Instructiunile proprii de
prevenire si stingere a incendiilor.
Art. 25. La fiecare loc de munca unde exista pericol de incendiu se vor afisa indicatoare de
interdictie si instructiuni cu privire la prevenirea si stingerea incendiilor.
Art. 26. Fumatul si focul deschis nu sunt permise decat in locurile destinate in acest scop.

Prelucrari mecanice

Art. 27 Inainte de inceperea operatiilor de prelucrare salariatul care deserveste ET trebuie sa

verifice eficacitatea sistemului de captare si evacuare a aschiilor si pulberilor de lemn rezultate
precum si starea tehnica a racordurilor si a tubulaturii instalatiei de exhaustare la care este
racordat ET.
Art. 28. Remedierea defectiunilor se va efectua numai de personal calificat si desemnat pentru
efectuarea acestei operatii.
Art. 29. Utilizarea ET care nu sunt racordate electric la centura de impamantare este interzisa.

Prezentele instructiuni intocmite in conformitate cu legislatia in vigoare vor fi aduse

la cunostinta salariaților.
 INSTRUCTIUNI APLICABILE IN TIMPUL PAUZEOR DE MASA ȘI LA SFARSITUL PROGRAMULUI

1. SCOP

1. Scopul prezentei instrucţiuni este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc in

timpul pauzelor de masa.

2. PREVEDERI PE TIMPUL PAUZELOR DE MASĂ

2. Pe timpul pauzelor de masă salariații nu pot desfăşura activităţi care pot genera
accidente sau îmbolnăviri profesionale.
3. Astfel vor folosi cu atenţie mijloacele care pot provoca tăieturi, înţepări, foc sau
explozii, pot fi înghiţite, supraîncălzite sau răcite, conţin substanţe periculoase sau alterate,
ori pot pune sub orice formă în pericol integritatea fizică sau psihică a persoanei.
4. Hrana se va servi la locul stabilit, evitându-se spaţiile de lucru sau zonele care pot
prezenta pericol de accidentare, după ce au fost asigurate normele de igienă personale şi
colective.
5. La terminarea servirii hranei se face curăţenie şi resturile vor fi colectate la
containerul special.
6. Este interzisă servirea mesei în afara orelor stabilite prin programul orar.
7. Pauzele de masă vor începe doar cu aprobarea şefului locului de muncă.
8. În unitate este interzis consumul de alcool, substanţe halucinogene, droguri sau
oricare alte substanţe lichide, gazoase sau solide care pot influenţa starea de sănătate a
salariaților, deciziile sau activităţile acestora.
9. În situaţia apariţiei altor situaţii pentru care nu au fost instruiţi salariații vor aplica
procedurile de anunţare şi vor urma indicaţiile primite.
3. INSTRUCTIUNI APLICABILE LA SFĂRȚITUL PROGRAMULUI

10. Responsabilitatea aplicarii instructiunilor revine fiecarui angajat in parte la locul de

munca, precum si ultimei persoane care paraseste firma la terminarea orelor de
program.
11. Daca cel care pleaca ultimul, in urma verificarii intregului sediu gaseste birouri in care:
ferestrele nu erau inchise, luminile erau aprise, monitoarele si imprimantele erau
deschise, la fel aparatele de aer conditonat/convertoarele, are obligatia de a raporta
evenimentul in ziua urmatoare.
12. Fiecare angajat are obligatia ca inainte de plecare sa verifice echipamentele pe care le
opereaza, precum si orice alt element ce ar putea fi considerat o sursa de pericol
(geamuri uitate deschide peste noapte).
13. Prin aceasta verificare se intelege:
- inchiderea computerelor/monitoarelor (inclusiv echipamentul aferent);
- inchiderea oricarui echipament electric;
- verificarea oricarui alt echipament electronic folosit;
- intreruperea luminii;
- inchiderea, respectiv verificarea ferestrelor;
- verificarea echipamentului de aer conditionat.

Art. 14. Exceptand aceste actiuni, angajatul care pleaca ultimul din sediu este obligat sa faca o
verificare generala a intregului spatiu, a fiecarui birou in parte, tinand cont de respectarea
urmatoarelor etape:
- echipamente electrice inchise;
- lumini stinse;
- ferestre inchise, inclusiv cele de la grupurile sanitare;
- in bucatarie o atentie deosebita trebuie acordata aragazului (închiderea focului);
- verificare robinete;
- usa din spate trebuie incuiata;
- persoana care pleaca ultima din firma trebuie sa iasa pe usa din fata si sa asigure cladirea
prin incuiere.

Prezentele instructiuni vor fi aduse la cunostinta salariaților.

 INSTRUCTIUNI PENTRU PENTRU ACTIVITATI DE CURATENIE

1. CONTINUT
Instructiunile din prezentul document cuprind masuri de prevenire a accidentelor de
munca si protectie a sanatatii salariaților pentru activitatea de intretinere si curatenie.

2. SCOP

Prevenirea accidentelor de munca la executarea lucrarilor de intretinere curatenie,

eliminarea riscurilor de accidentare existente in cadrul activitatilor proprii celor patru elemente
componente ale sistemului de munca (executant, sarcina de munca, mijloc de productie, mediu
de munca), pentru a permiteorganizatiei sa-si desfasoare activitatea intr-un mediu de munca
sanatos, pentru evitarea la maximum a riscurilor de accidentare al salariaților.

4. ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA SI A ACTIVITATILOR

1. Activitatea de intretinere si curatenie va fi organizata de către conducatorul unitatii.

2. Activitatea de intretinere si curatenie va fi condusa si supravegheata de persoane desemnate
in acest scop (conducatori loc munca), care poseda o pregatire de specialitate corespunzatoare
si cunosc prevederile actelor normative referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
3. Aceste atributiuni si raspunderi trebuie sa se regaseasca în fisa postului.
4.Conducatorul locului de munca va verifica, dupa fisele de instruire individuala, daca toti
lucratorii sunt instruiti din prevederile actelor normative referitoare la securitatea şi sanatatea
în munca. In caz contrar va proceda la efectuarea unei instruiri şi consemnarea acesteia, sub
semnatura, in fisa individuala de instruire.
5.Angajatorul trebuie sa ia masuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie sa utilizeze
mijloace corespunzatoare, in special echipamente mecanice, pentru a evita necesitatea
manipularii manuale a maselor de catre lucratori;
6.Sa urmareasca evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucratori, in special de afectiuni
dorsolombare, prin adoptarea de masuri corespunzatoare, avand in vedere caracteristicile
mediului de munca si cerintele activitatii.

5. EXECUTAREA LUCRARILOR DE CURATENIE SI INTRETINERE

5.1 Generalitati
• să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului
pentru care s-a acordat.
• să păstreze in bune condiţii amenajările lăcute de instituţia unde funcţionează, să nu le
deterioreze, să nu le descompleteze şi să nu sustragă componente ale acestora.
• să cunoască normele de securitate a muncii şi modul de utilizare al diferitelor
echipamente puse la dispoziţie de angajator.
• să utilizeze numai spaţiul destinat consumului de alimente în pauza de masă.
• curăţenia si intretinerea spaţiilor din cadrul școlii, a sălilor comune, culoare şi anexe şi
aprovizionarea cu materiale consumabile (săpun, hârtie igienică, becuri, pahare etc.) se va
efectua de personal instruit în acest scop (ingrijitoare, femei de serviciu).
• activitatea de curăţenie se va desfăşura conform prezentelor instrucţiunilor proprii.
• substanţele folosite la curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare se vor utiliza
conform reglementărilor organelor sanitare şi instrucţiunilor emise de furnizori.
• este interzisă curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare fără utilizarea
echipamentului de protecţie şi lucru din dotare (mănuşi din cauciuc, halate etc.).
• să utilizeze şi să păstreze în bune condiţii echipamentele, utilajele, mijloacele fixe,
obiectele de inventar care îi sunt repartizate şi este responsabil pentru aceste produse pe
durata deţinerii lor. eventualele lipsuri si defecţiuni vor fi anunţate imediat şefului ierarhic
superior.
• să se prezinte la serviciu în starea corespunzătoare îndeplinirii în bune condiţii a
sarcinilor, să nu introducă şi să nu consume băuturi alcoolice la locul de muncă şi să nu fie sub
influenţa lor.
• nu părăsească locul de muncă în timpul serviciului, cu excepţia situaţiilor în care este
permis acest lucru.
• să respecte regulile de acces în unitate, să nu primească persoane străine la locul de
muncă, decât în conformitate cu reglementările în vigoare.
• să adopte şi să manifeste o comportare civilizată la serviciu.
• să nu aibă alte preocupări în timpul programului de lucru decât cele realizate de sarcinile
de serviciu.
• să păstreze igiena grupului sanitar.
• să păstreze ordinea şi curăţenia la locul de muncă, în zonele comune şi spatiile sanitare.
• în condiţiile în care nu pot să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu este obligat să-şi
informeze şeful ierarhic, motivând în scris, dacă este cazul, cauzele care conduc la
neîndeplinirea acestora.
• îngrijitorii vor purta obligatoriu echipamentul individual de protecţie acordat.
• îngrijitorii vor folosi mânuşi de protecţie atunci când folosesc detergenţi, săpunuri,
detartranţi pentru întreţinerea curăţeniei.
• detergenţii, săpunurile, detartranţii şi alte asemenea substanţe se vor depozita în
camere sau dulapuri special amenajate, în ambalaje originale. este interzis cu desăvârşire
mutarea acestor substanţe în alte ambalaje decât cele originale, neetichetate corespunzător
sau cu alte etichete (apă minerală, băuturi etc.).
• vor folosi creme de protecţie ori de cate ori este necesar, atunci când folosirea
detergenţilor creează neplăceri la contactul cu pielea.
• aparatele electrocasnice din dotare vor ii folosite numai în perfectă stare de funcţionare
din punct de vedere electric şi mecanic. în caz de zgomote suspecte, fum, încălziri
nejustificate ale cordonului de alimentare, a ştecherului sau a carcasei de protecţie, se vor
opri imediat şi va lî anunţat şeful locului de muncă pentru a dispune remedierea acestora de
către personal calificat şi instruit în acest sens.
• la utilizarea scărilor pentru curăţarea ferestrelor, pereţilor şi a casei scărilor, este
necesar ca îngrijitorii să aibă o sănătate bună. celor care au sau au mai avut simptome de
ameţeală, rău de înălţime, pierderi de echilibru nu le este permisa desfăşurarea unor astfel de
activităţi pentru a elimina pericolul de cădere şi accidentare. lucrul pe scară la înălţime se va
face numai cu asigurarea echilibrului scării de către o altă persoană. scara trebuie să fie în
stare perfectă de lucru (fără rupturi, legături provizorii, picioare inegale etc.). în caz de
defecţiune a scării, se va anunţa imediat şeful locului de muncă pentru remediere.
• este interzisă spălarea cu lichide inflamabile a covoarelor, carpetelor, parchetului etc.,
precum şi uscarea lor în interiorul spaţiilor ce nu sunt destinate acestui scop.
• în timpul spălării pardoselilor cu petrosin sau alte lichide inflamabile, nu se va fuma şi nu
se va utiliza focul deschis, iar geamurile vor fi deschise.
• substanţele inflamabile şi combustibile se păstreză în bidoane închise sau cisterne,
indicându-se prin etichete conţinutul acestora, asigurând respectarea normelor psi.
• materialele inflamabile de întreţinere şi curăţenie (neofalină, benzină, ceară de
parchet) vor fi păstrate în boxe separate cu respectarea normelor psi.
 • utilizarea substanţelor insecticide se va face de către personal de la firme specializate
sau de personal propriu specializat în acest scop.
• este interzisă folosirea substanţelor insecticide necunoscute.
• este interzisă amplasarea ghivecelor de flori pe pervazul ferestrelor, lângă balustradele
scărilor sau pe căile de evacuare.
• aprinderea şi stingerea focului la centrala termica se va efectua de către personalul de
serviciu, instruit în acest scop, care va controla la intervale relativ scurte dacă focul arde.
• cheile de închidere şi deschidere a gazului metan se vor păstra de către persoanele de
serviciu, fiind interzis altor personae să manevreze robinetele de gaze.
• covoarele care acoperă scările vor fi bine fixate pe trepte pentru a se evita alunecarea
accidentală a personalului şi a copiilor.
• este interzisă utilizarea aparatelor care prezintă pericol de incendiu (reşouri, spirtiere,
lămpi cu gaze etc.) în spatiile din cadrul unitatii.
• centrala termica proprie va fi exploatate de personal calificat şi instruit conform
prevederilor din cartea tehnica de utilizare a acesteia.
• aspiratorul de praf, indiferent de tip şi capacitate, trebuie să fie dotat cu cordon electric
care să aibă conductor de nul.
• este interzisă folosirea aspiratorului cu defecţiuni de funcţionare a motorului sau
cordonul de alimentare cu izolaţia deteriorată.
• utilizarea aspiratorului se va face după o verificare a funcţionării motorului, starea
furtunului, a anexelor şi a cordonului de alimentare cu energie electrică. dacă se constată
defecţiuni în funcţionare, se va solicita intervenţia persoanelor cu calificare (electrician,
mecanic).
• folosirea aspiratoarelor care efectuează şi alte operaţii pentru care sunt prevăzute o
serie de dispozitive, se va face cu respectarea prevederilor de exploatare, elaborate de către
firma producătoare.
• este interzisă utilizarea aspiratoarelor pentru pulverizarea substanţelor insecticide sau a
substanţelor explozive.
• la terminarea programului igiena mâinilor este obligatorie.

5. 2 Instructiuni pentru curatarea spatiilor din cadrul instituției

1.Se goleste cosul de gunoi si se schimba sacul de unica folosinta;
2.Solutia de curatat se pulverizeaza pe laveta (nu pe masute, birou- astfel se evita
stropirea accidentala a monitoarelor sau a documentelor aflate pe birou);
3.Se curata ecranul monitorului si suprafetele din plastic incepand cu cele superioare;
4.Cu o mana se curata suprafata superioara a masutelor, biroului prin miscari circulare in
timp ce cu cealata se ridica obiectele aflate pe masute, birou unul cate unul pentru a curata
suprafetele aflate dedesubt. ATENTIE-nu uitati sa curatati si suprafata masutei, biroului care se
afla in spatele monitorului;
5.Se curata tastatura, telefonul si aparatura de birou (capsatoare, perforatoare,
suporturile pentru pixuri, etc..);
6.Se curata suprafetele laterale exterioare ale masutelor, biroului;
7.Se curata dulapurile pe toate partile exterioare incepand cu partea superioara;
9.Se curata suprafata interioara a masutelor, biroului si suparafata interioara a partilor
laterale;
10.Se sterg picioarele scaunelor si suprafetele din plastic.

5.3 Instructiuni pentru curatarea suprafetelor vitrate si a geamurilor

1. Se sterge de praf suprafata care urmeaza sa fie curatata;

2. Se indeparteaza eventualele depuneri grele (stropi de vinarom, stropi de vopsea, insecte
moarte, stropi de noroi, etc.);
 3. Se curata ramele si tocurile care incadreaza geamul sau usa din sticla;
4. Se pulverizeaza solutia pentru curatarea geamurilor pe aplicatorul special si se incepe
curatarea geamului de sus in jos cu miscari paralele pe o suprafata care sa nu depaseasca
un metru patrat;
5. Cu racleta pentru geamuri se trage de sus in jos pentru eliminarea detergentului avand
grija ca acesta sa se scurga pe o laveta in partea inferioara;
6. Se rectifica cu o laveta curata eventualele imperfectiuni si urme de detergent;
7. Se reia activitatea pe urmatoarea suprafata de aproximativ un metru patrat (sau mai
putin);
8. Dupa curatarea intregii suprafete se verifica din nou din mai multe unghiuri si la diferite
distante si eventual se rectifica.
5. 4 Instructiuni pentru aspirarea mochetelor,a tapiteriilor si covoarelor

1. Se verifica aspiratorul sa fie functional, sacul aspiratorului sa nu fie plin, furtunul si

teava sa nu fie infundate;
2. Se incepe din coltul cel mai indepartat al incaperii catre iesire;
3. Se aspira mergand cu spatele pentru evitarea calcarii mochetei care tocmai a fost
aspirata si pentru evitarea tensionarii furtunului aspiratorului (in aceasta pozitie agentul
de curatenie este obligat sa mute aspiratorul cu mana si nu il poate trage de furtun dupa
el);
4. Se aspira doar praful,celelalte obiecte.gasite pe jos (hartii, bucati de celofan, agrafe de
birou, boldur, etc.) se aduna cu matura sau cu laveta;
5. Miscarile talpii aspiratorului trebuie sa fie paralele pe o distanta de maxim un metru;
6. Pentru colturi si tapiterii se folosesc accesoriile specifice.

5. 5 Instructiuni pentru curatarea spatiilor sanitare

1. Se golesc cosurile de gunoi;

2. Se completeaza produsele consumabile (hartie igienica, sapun, prosoape pentru sters pe
maini);
3. Se curata faianta;
4. Se curata accesoriile sanitare-suportul pentru hartie igienica, suportul pentru peria de
curatat toaleta, scaunul de toaleta, chiuveta, suportul pentru sapun lichid sau sapuniera,
oglinda-incepand de sus in jos;
5. Se curate usile si clantele acestora;
6. Se spala pardoseala (incepand din coltul cel mai indepartat inspre iesire) mergand cu
spatele pentru evitarea calcarii in spatiile abia spalate-miscarea mopului trebuie sa
descrie conturul literei”S” pastrand una dintre laturi tot timpul in interior pentru
strangerea eventualelor reziduri;
7. Se noteaza in tabelul situat pe usa ora la care s-a efectuat interventia si se semneaza cu
numele in clar.
 INSTRUCTIUNI PENTRU PREVENIREA ACCIDETARILOR DIN CAUZA CADERILOR SAU
ALUNECARILOR

1. SCOP
1.Scopul prezentei instrucţiuni este instruirea si informarea angajatilor cu privire la
pericolele de accidentare din cauza caderilor sau aluncearilor.

2. DOMENIU
2.Prezenta instrucţiune se aplică se aplica pentru toate locurile de munca din cadrul
intreprinderii.
3.Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor prezentei instrucţiuni este obligatorie
pentru lucrători.

3. Cadrul legal de referinţă al instrucţiunii proprii

- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006;
- Normele metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006;
- HG nr. 355/2007- privind supravegherea sănătăţii salariaților

4.Reguli generale pentru evitarea pericolelor de cadere sau aluncare

4.Cerinţele de securitate pentru locul de muncă, pentru semnalizarea de securitate, pentru
echipamentul individual de protecţie pentru prevenirea alunecării şi împiedicării include
▪ Asigurarea, în măsură cât mai mare posibilă, a iluminatului natural suficient la locurile de
muncă, precum şi dotarea acestora cu mijloace de iluminat artificial corespunzătoare
protejării sănătăţii şi securităţii muncitorilor;
▪ Măsuri pentru ca pardoselile la locurile de muncă să nu prezinte protuberanţe, găuri sau
pante şi să nu fie alunecoase;
▪ Prevederea semnalizării de securitate şi/sau sănătate, acolo unde pericolele nu pot fi
evitate sau reduse în măsură corespunzătoare prin măsuri preventive;
▪ Prevederea de echipament individual de protecţie (încălţăminte de protecţie), adecvat
riscurilor şi acolo unde aceste riscuri nu pot fi evitate prin alte mijloace. Echipamentul trebuie
să fie confortabil şi bine întreţinut şi totodată su contribuie la generarea altor riscuri.
5.La identificarea corectă a pericolelor şi la implementarea unor măsuri de prevenire
adecvate, un rol important îl are consultarea salariaților.

5.Prevenirea accidentelor
6.Pentru prevenirea accidentelor de acest fel se va acţiona în următorul sens:
a.se vor identifica zonele cu probleme;
b.se vor adopta soluţii de remediere a situaţiilor descrise anterior şi practici de lucru care să
ţină sub control riscurile de alunecare-împiedicare;
c.la final se va verifica eficienţa măsurilor întreprinse;
7.Măsurile cele mai eficiente pentru reducerea sau eliminarea riscurilor de alunecare şi
împiedicare sunt cele preventive care includ:
a.Buna gospodărire – mediul de muncă trebuie ţinut în stare de curăţenie şi ordine, fără
obstacole pe pardoseli şi pe căile de acces. Indepărtarea gunoiului, trebuie efectuate
regularitate.
b.Curăţenie şi întreţinere – efectuate cu regularitate, curtenia şi întreţinerea vor minimiza
riscurile. Gunoiul trebuie îndepărtat în mod regulat şi trebuie menţinută curăţenia zonelor de
lucru. Metodele şi echipamentele de curăţenie trebuie să fie adecvate suprafeţelor ce
urmează a fi curăţate. In timpul curăţeniei şi întreţinerii trebuie avut grijă să nu se creeze noi
pericole de alunecare şi împiedicare.
c.Iluminatul – trebuie să se asigure niveluri corespunzătoare de iluminat, funcţionarea şi
poziţionarea corpurilor de iluminat astfel încât toate zonele de pardoseală să fie iluminate în
mod uniform şi să poată fi observate cu claritate pericolele potenţiale, cum ar fi obstacolele şi
scurgerile de fluide. Nivelurile de iluminat trebuie să asigure condiţii de siguranţă pentru
circulaţia în cadrul incintelor de lucru.
d.Pardoselile – Pardoselile trebuie verificate cu regularitate pentru verificarea deteriorărilor
şi atunci când acest lucru este necesar, trebuie efectuate operaţiuni de întreţinere. Trebuie
urmărite pericolele potenţiale de alunecare şi împiedicare, care include găuri, crăpături,
precum şi ştergătoare care nu sunt bine fixate pe pardoseală. Suprafaţa pardoselii trebuie să
corespundă specificului activităţii desfăşurate şi să fie păstrată întotdeauna în stare de
curăţenie.
e.Scările – Multe accidente se petrec pe scări. Prevederea de balustrade, îmbrăcămintea
antiderapantă a treptelor, perfecta vizibilitate şi marcajele antiderapante de pe marginile
frontale ale treptelor, precum şi iluminatul adecvat, sunt toate, măsuri care pot ajuta la
prevenirea alunecărilor şi împiedicărilor pe scări. Diferenţele de nivel în cazul rampelor sunt
dificil de observat, fiind necesar în acest caz ca acestea să fie bine semnalizate, prin
utilizarea unor indicatoare de securitate corespunzătoare.
f. Scurgeri – Scurgerile de fluide trebuie să fie imediat îndepărtate, prin folosirea unei
metode corespunzătoare de curăţare ( poate fi necesară chiar tratarea chimica). Acolo unde
pardoseala este umedă , se vor folosi semnalizări de avertizare şi se vor amenaja rute de
circulaţie ocolitoare. Trebuie analizată cauza apariţiei scurgerilor, apoi se vor lua măsurile
pentru minimizarea acestora (prin schimbarea metodelor de lucru sau locul de muncă).
g.Obstacole – Obstacolele trebuie îndepărtate pentru a evita pericolul de împiedicare. Dacă
împiedicarea obstacolului nu este posibilă, atunci se vor utiliza bariere adecvate şi/sau
inscripţionări de avertizare.
h.Cabluri suspendate – Echipamentele trebuie amplasate astfel încât cablurile să nu se
încrucişeze cu drumurile pentru pietoni. Se vor utiliza măşti de protecţie pentru cabluri,
pentru fixarea acestora pe suprafeţe în condiţii de siguranţă.
i. Incălţăminte – Angajatii/ Lucratorii trebuie să poarte încălţăminte corespunzătoare
mediului în care lucrează. Se va ţine seamă de tipul de activităţi, de suprafaţa pardoselii şi de
proprietăţile antiderapante ale tălpii încălţămintei.
 INSTRUCTIUNI PRIVIND CAILE SI IESIRILE DE URGENTA

1. SCOP

1. Scopul prezentei instrucţiuni este instruirea si informarea angajatilor cu privire la la

recunoasterea si conditiile de utilizare a cailor si iesirilor de urgenta.

2. DOMENIU

2.Prezenta instrucţiune se aplică se aplica pentru toate locurile de munca din cadrul
intreprinderii.
3.Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor prezentei instrucţiuni este obligatorie
pentru lucrători.
3.Reguli privind caile si iesirile de urgenta (Extras Hotărâre nr. 1091 din 16/08/2006
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 739 din 30/08/2006 privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate pentru locul de muncă – Anexa 1.)
4.Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât
mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
5.În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a
salariaților de la toate posturile de lucru.
6.Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de utilizare, de
echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane
care pot fi prezente.
7.Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
8.Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi
deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în
caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au
destinaţia de ieşiri de urgenţă.
9.Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate la locul de muncă. (Vezi Figura 1. (Semnalizare cai/iesiri de evacuare)
 Figura 1. – Semnalizare cai/iesiri de evacuare

10.Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie plasată în locurile

corespunzătoare.
11.Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
12.Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea
trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment
fără dificultate.
13.Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu
energie electrică.
 INSTRUCTIUNI PRIVIND MENȚINEREA ÎN STARE OPTIMĂ A CĂILOR DE CIRCULAȚIE

1. SCOP

1. Scopul prezentei instrucţiuni este instruirea si informarea angajatilor cu privire la

utilizarea si mentinerea in stare optima a cailor de circulatie.

2. DOMENIU

2. Prezenta instrucţiune se aplică se aplica pentru toate locurile de munca din cadrul
instituției.

3. Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor prezentei instrucţiuni este

obligatorie pentru lucrători.

3. Reguli generale de utilizare

4.Lăţimea căilor de circulaţie din clădiri, birouri, hale, depozite sau alte încăperi de
lucru se va stabili în funcţie de felul circulaţiei, gabaritele mijloacelor de transport
utilizate şi demensiunile materialelor sau pieselor care se transportă . Lăţimea lor nu
poate fi mai mică de 2 metri.

5.Căile de circulaţie trebuie să fie :

- Marcate vizibil pentru a fi uşor de recunoscut

- Să aibă legături cât mai directe spre căile de evacuare
- Să fie menţinute permanent libere şi curate încât să permită evacuarea rapidă a
pesoanelor in caz de urgenta.
6.Suprafeţele căilor de circulaţie pentru persoane trebuie să fie netede şi
nealunecoase iar cele destinate circulaţiei vehiculelor trebuie să nu prezinte denevilări, să
fie rezistente la compresiune, şocuri şi uzură .

7.Căile de circulaţie pentru persoane şi trecerile amplasate la înălţime vor fi marcate

corespunzator/ protejate cu balustrade înalte de cel puţin 1 m (in functie de situatie),
prevăzute cu legături de separaţie orizontale întermediare, iar la partea inferioară cu o
bordură înaltă de cel puţin 20 cm.

8.Golurile din planşee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente
care să permită preluarea sarinilor rezultate din activităţile care se desfăşoară la locul de
munca respectiv sau vor fi îngrădite cu balustrade şi marcate cu indicatoare de securitate.
În cazul utilizării de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra daplasării.

Golurile, şanţurile, rigolele situate în zonele de circulaţie vor fi acoperite sau marcate
cu indicatoare, iar în timpul nopţii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare,
avertizoare sau înscripţii luminoase) acolo unde este cazul.
 INSTRUCTIUNI PENTRU CONDUCATORII AUTO

1. SCOP

1.Scopul prezentei instrucţiuni este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici
conducatorilor auto.

2. DOMENIU

2.Instructiunile proprii de sanatate si securitate a muncii privind conducerea

autoturismelor

3. PREVEDERI GENERALE

I. ORGANIZAREA LOCURILOR DE MUNCĂ ŞI A ACTIVITĂŢILOR

Persoanele juridice care utilizează în activitatea lor mijloace auto trebuie :

- să stabilească traseele de acces la / de la drumurile publice;
- să asigure condiţiile de parcare a autovehiculelor;
- să asigure condiţiile de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi exploatare auto;
- să asigure descongestionarea drumurilor de acces şi a spaţiului de manevră pentru
intrarea şi ieşirea la locurile de încărcare - descărcare a autovehiculelor;
- să asigure marcarea şi semnalizarea locurilor sau a zonelor periculoase în care se
limitează viteza de circulaţie a mijloacelor de transport;
- să asigure iluminatul pe timp de noapte a căilor de acces , a spaţiilor pentru
încărcarea – descărcarea şi manevrarea autovehiclelor;
- să asigure instruirea persoanelor care pilotează autovehicule .

I. MĂSURI DE SECURITATE :

1) Conducătorii auto au obligaţia ca, pentru asigurarea condiţiilor optime ale

autovehiculelor, să verifice înainte de plecarea în cursă următoarele :
-instalaţia de alimentare cu carburanţi, instalaţia electrică , instalaţia de evacuare a
gazelor arse (eşapate), instalaţia de încălzire, sistemul de direcţie, semnalizare, rulare şi
frânare care trebuie să fie în stare corespunzătoare şi fără improvizaţii.
-existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovizoare.
-uşile să fie în bună stare de funcţionare .
-să confirme, prin semnătură pe foaia de parcurs, că autovehiculul corespunde din punct
de vedere tehnic .
2) În inventarul autovehiculului trebuie să se găsească :
- trusă medicală de prim ajutor ;
-cric corespunzător autovehiculului ;
-stingător împotriva incendiilor ;
-două triunghiuri reflectorizante sau dispozitiv de semnalizare a avariilor ;
3) La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducătorii auto vor
lua următoarele măsuri :
- vor asigura distanţa de manevrare în siguranţă dintre autovehicule şi dintre acestea şi
construcţii ;
-vor opri motorul ;
-vor scoate cheile din contact ;
-vor închide şi vor asigura prin încuiere uşile autovehiculului .
ATENŢIE : Se interzice părăsirea autovehiculului cu motorul în funcţiune .
Parcarea autovehiculelor se va face în conformitate cu reglementările interne.
 4) Circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice se va face respectând prevederile
Codului Rutier din care recomandăm în mod expres :
-respectarea vitezei maxime admise pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru
categoria din care face parte autovehiculul condus , precum şi cea impusă prin mijloacele de
semnalizare ;
-conducătorii şi pasagerii autovehiculelor , care ocupă locuri prevăzute prin
construcţie cu centuri de siguranţă , sunt obligaţi să le poarte în timpul circulaţiei pe
drumurile publice , atât în localităţi , cât şi în afara acestora .;
-pe drumurile publice pe care sunt aplicate marcaje , conducătorilor de autovehicule
le este interzisă trecerea peste linia continuă, simplă sau dublă şi peste marcajul pentru spaţii
interzise ;
- conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat :
a – să se asigure că cel care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii
unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau stânjeni circulaţia din sens
opus;
b – să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii ;
c – să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul
depăşit ;
d – să reintre pe banda de circulaţie iniţială după ce s-a asigurat că poate efectua
această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit şi pentru ceilalţi participanţi
la trafic ;
- conducătorul de autovehicul este obligat , în funcţie de viteza cu care circulă, să
păstreze o distanţă de siguranţă faţă de vehiculul ce-l precedă pentru a putea evita o coliziune
în cazul când conducătorul acestuia reduce brusc viteza sau opreşte în mod neaşteptat ;

III . FACTORI CARE POT GENERA ACCIDENTE

A - Consumul de alcool, medicamente sau alte substanţe care pot influenţa

comportamentul la volan ;
B - Oboseala şi stresul la volan ;
C - Încălcarea regulilor conduitei preventive ;
D - Conducerea pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă ;
E - Nerespectarea legislaţiei rutiere ;

A - Consumul de alcool , medicamente sau alte substanţe care pot influenţa

comportamentul la volan

a) Alcoolemia reprezintă cantitatea de alcool etilic (exprimată în grame ) aflată într-un

litru de sânge. Legislaţia rutieră din ţara noastră interzice conducerea autovehiculului sub
influenţa băuturilor alcoolice, iar conducerea autovehiculului în stare de ebrietate sau cu o
alcoolemie de cel puţin 0,8 ‰ constituie infracţiune.
Efectele progresive ale alcoolului sunt :
- tulburări ale percepţiei (prevederea şi estimarea distanţelor devin dificile, adaptarea
la întuneric scade, unghiul vizual se diminuează şi apar tulburări de echilibru);
- tulburări ale concentrării (scade atenţia la circulaţie);
- tulburări ale motricităţii (scade rapiditatea execuţiei, coordonarea mişcărilor şi
stabilitatea comportamentului, se încetinesc reacţiile complexe şi creşterea timpului de
reacţie şi scade vigilenţa, coorodnarea mişcărilor devine dificilă);
- modificări de atitudine şi de personalitate (supraestimarea propriilor aptitudini şi
subestimarea riscurilor, apare agresivitatea, scade stăpânirea de sine);
- înregistrarea şi asimilarea informaţiilor (descifrarea semnelor de circulaţie se face cu
greutate, relaţiile cu partenerii din trafic se stabilesc cu dificultate).
b. Consumul de medicamente constituie o cauză importantă a modificărilor ce apar în
comportamentul conducătorilor auto. Este bine de ştiut că orice medicament pe lângă
efectele benefice are şi efecte nedorite (efecte secundare).
 Este interzisă folosirea medicamentelor de tipul sedative, tranchilizante, antidepresive,
hipnotice, etc.
Orice conducător auto are obligaţia să se informeze asupra efectelor ce le pot avea
medicamentele date spre consum şi este foarte important ca acesta să ceară lămuriri
medicului care a prescris tratamentul medicamentos sau citirea cu atenţie a prospectului ce
însoţeşte produsul respectiv.
c- Drogurile produc (ca şi oboseala, alcoolul şi medicamentele) modificări în
comportamentul conducătorilor auto, dar faptul cel mai grav în constituie dependenţa.
Drogurile au efecte negative asupra stătii fizice şi psihice manifestându-se prin :
- excitaţie euforică;
- apariţia halucinaţiilor;
- membrele superioare şi inferioare devin grele;
- slăbirea memoriei;
- sensibilitatea accentuată la lumină.
Atunci când efectele drogurilor încetează, individual devine apatic, simte nevoia de
somn, delirează şi are o stare generală alterată.
De aceea folosirea drogurilor înseamnă diminuarea capacităţii fizice şi psihice şi
provoacă adeseori stări şi comportamente incompatibile cu exercitarea activităţii de
conducere a autovehiculelor.

B. Oboseala şi stresul la volan.

Oboseala reprezintă scăderea temporară a capacităţii de muncă, datorită unor

eforturi fizice şi psihice prelungite.
Ea poate duce la reducerea potenţialului de coordonare a mişcărilor, provoacă
dificultăţi în concentrarea şi distribuţia atenţiei, generând modificări ale câmpului
informaţional, precum şi creşterea timpilor de reacţie. Când oboseala atinge cote ridicate, se
produce o scădere totală a capacităţii de conducere, manifestată prin adormirea la volan.
Adormirea la volan sau, atipirea la volan constituie cauza multor accidente de circulaţie.
Din punct de vedere al timpului când se produce oboseala, aceasta poate fi acumulată
înainte de plecarea la drum sau în timpul conducerii autovehicolului. Oboseala acumulată
înaintea plecării la drum poate avea drept cauze :
- odihnă insuficientă în noaptea (sau perioada ) anterioară plecării la drum;
- eforturile fizice sau intelectuale din ziua (zilele ) premergătoare plecării la drum;
- consumul de alcool, medicamente, droguri;
- starea nesatisfăcătoare a sănătăţii.
Cea mai bună măsură preventivă în cazul oboselii accumulate înaintea plecării la drum, o
constituie amânarea plecării şi decizia începerii deplasării trebuie luată numai după ce
conducătorul auto s-a odihnit şi se afă în deplinătatea forţelor sale fizice şi psihice.

Oboseala acumulată în timpul conducerii autovehiculului se datorează în principal

următoarelor cauze:
- numărului mare de manevre de pornire, oprire, schimbarea treptelor de viteză,
frânări, viraje, semnalizări, depăşiri, etc.;
- vizibilitatea redusă (din cauza nopţii, ceţii, ploii torenţiale, ninsori abundente),
conducerea pe drumuri publice alunecoase sau în localităţi aglomerate, atenţia concentrată
(pentru recepţionarea indicatoarelor şi semnalelor), supravegherea funcţionării aparatelor
de bord, anticiparea şi rezolvarea situaţiilor periculoase conduc la consumul unei însemnate
cantităţi de energie nervoasă, făcând posibilă, în final instalarea oboselii;
- conducerea autovehicolului un timp îndelungat (fără pauze necesare refacerii
forţelor). Consumul mare de energie datorat extinderii timpului de conducere peste limitele
recomandate are drept consecinţă oboseala, manifestată prin aţipirea la volan.
Contracararea oboselii se poate realiza prin respectarea recomandărilor făcute în această
instrucţiune proprie referitoare la durata timpului de conducere a vehiculului şi de odihnă;
 - Conducerea cu viteze ridicate solicită sistemul nervos al şoferului, necesitând în
permanenţă o serie de procese psihice (percepţii, senzaţii, comparaţii, analize, judecată,
etc.) declanşate pentru a observa, într-un timp scurt semnalizarea rutieră, obstacolele din
cale şi pentru a decide efectuarea în siguranţă a mai multor manevre (depăşiri, viraje,
frânări etc.). Toate aceste forme ale activităţii nervoase implică eforturi suplimentare, şi o
stare puternică şi continuă de tensiune, ducând la o rapidă instalare a oboselii.
- Monotonia multor drumuri cu aliniamente lungi, din zonele de şes.
De aceea este foarte important ca fiecare conducător auto să-şi cunoască limitele fizice
şi psihice, să le evalueze obiectiv şi să caute să nu le depăşească, ştiind că oboseala se
manifestă mai repede la conducătorii auto începători şi la persoanele vârstnice.
Apariţia oboselii se manifestă prin :
- amorţirea unor părţi ale corpului;
- creşterea timpului de reacţie;
- dificultăţi în menţinerea atenţiei la nivel optim;
- căscături dese şi prelungite;
- pleoapele devin grele şi clipitul mai des;
- ochii lăcrimează şi privirea se înceţoşează.
La primele semne de oboseală conducătorul auto trebuie să oprească pentru a se odihni
15-20 minute, iar dacă oboseala acumulată este mai mare şi forţele nu s-au refăcut prin pauze
scurte, trebuie să se asigure odihna câteva ore.
b- Stresul participă la instalarea unor afecţiuni deosebit de grave. Gama acestora este
foarte largă afectând organe şi sisteme deosebit de importante : cardiace, respiratorii,
digestive, neuropsihice, metabolice.
Stăpânirea de sine, calmul şi echilibrul comportamental sunt trăsăturile fundamentale
care stăpânesc stresul şi asigură securitatea în trafic.

C. Aplicarea în practică a conduitei preventive are la bază următoarele

componente:

- cunoştinţele teoretice şi practice (presupune cunoaşterea normelor de circulaţie, a

normelor conduitei preventive, şi dobândirea cunoştinţelor şi a capacităţilor legate de
conducerea autovehicolului).
- vigilenţa (reprezintă capacitatea conducătorului auto de a observa şi de a fi permanent
atent la ceea ce se întâmplă în jurul său când conduce autovehicolul);
- prevederea (reprezintă capacitatea unui conducător auto de a intui, a anticipa
evenimentele care s-ar putea produce în timpul conducerii autovehicolului);
- judecata( reprezintă capacitatea unui conducător auto de a analiza situaţiile din trafic
şi de a găsi soluţiile cele mai bune la problemele ce se ivesc);
- îndemânarea (reprezintă capacitatea unui conducător auto de a executa în mod corect
şi rapid manevrele de conducere a autovehicolului).

D.Conducerea pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă.

Datorită întunericului, a unei slabe iluminări sau a condiţiilor meteo nefavorabile (ploaie,
ceaţă) informaţiile de la factorul rutier se recepţionează mai greu, ceea ce poate duce la
unele întreruperi în circuitul informaţional.
În funcţie de factorii de risc se impun măsuri de conduită preventivă :
- vizibilitatea redusă impune asigurarea unei bune vizibilităţi prin starea de curăţenie a
parbrizului şi a lentilelor farurilor, iar pe timp rece se va efectua dezaburirea parbrizului
curăţarea de depuneri de zăpadă şi gheaţă. Importantă este vizibilitatea în spate, atunci
cand se efectuează trecerea de pe o bandă pe alta, când se execută virajele şi parcarea,
luneta din spate trebuie să fie întotdeauna curată, dezaburită fără depuneri de gheaţă sau
zăpadă. In asigurarea vizibilităţii în spate, un rol important îl au oglinzile retrovizoare din
exterior şi interior. Tot la asigurarea vizibilităţii în spate trebuie să se ţină seama de unghiul
 mort . Pentru o bună vizibilitate, conducătorul auto trebuie să facă periodic controale
oftalmologice.
- distanţele şi vitezele se apreciază greu. În timpul nopţii viteza de deplasare trebuie
redusă cu cca 20-30% faţă de cea folosită în cursul zilei. De asemenea, viteza trebuie
adaptată şi la condiţiile meteo (ploaie, zăpadă, ceaţă), la cele de drum (uscat, alunecos),
precum şi la condiţiile de trafic. Conducătorul auto trebuie să înţeleagă că în astfel de
condiţii viteza trebuie redusă, numai pentru a se evita producerea unui accident.
- orbirea (temporară) a conducătorului auto. Este o măsură de conduită preventivă
deoarece este imprudent să se continue deplasarea autovehiculului atunci când eşti orbit de
luminile farurilor autovehiculului care circulă din faţă. Se recomandă respectarea
reglementărilor în vigoare referitoare la folosirea luminilor de drum (fază lungă) la o
distanţă mai mică de 200 m faţă de un alt vehicul. Se recomandă reglarea farurilor şi
dotarea cu becuri de putere normală.
- întâlnirea unor vehicule nesemnalizate.
- întîlnirea unor obstacole nesemnalizate. În ambele situaţii se recomandă
conducătorilor auto folosirea conduitei preventive şi preocuparea în permanenţă a acestora
de anticipare a situaţiilor care pot deveni periculoase, cum ar fi : existenţa unui biciclist, a
unui vehicul de tracţiune animală, a unui utilaj agricol sau a unor obstacole nesemnalizate
şi neobservate.
- condiţiile meteorologice. Când se circulă noaptea, pe timp de ploaie, ceaţă, vânt,
zăpadă, polei, aceşti factori de risc se pot asocia cu vizibilitatea redusă. Ceaţa, ploaia şi
ninsoarea abudente, reduc mult vizibilitatea şi vehiculele şi pietonii se văd cu mare
greutate şi întârziere ceea ce se poate solda chiar cu accident.Din cauza poleiului
carosabilul devine chiar alunecos, producând derapajul autovehiculului.
Pe timp de ploaie, factorii de risc sunt : drumuri alunecoase, mărirea spaţiului de oprire,
vizibilitatea redusă, obstacole întîlnite în drum, nervozitatea participanţilor la trafic,
oboseala, acvaplanarea.
Pentru a înlătura aceste riscuri, trebuie să luăm următoarele măsuri de conduită
preventivă : adaptarea vitezi de deplasare la condiţiile de vizibilitate, meteo, de drum şi de
trafic, asigurarea unei bune vizibilităţi, anticiparea situaţiile periculoase, sporirea atenţiei,
autovehicolul să fie bine văzut de ceilalţi participanţi din trafic şi în ultimă instanţă oprirea
autovehicolului.
Pe timp de ceaţă factorii de risc sunt : vizibilitatea redusă, aprecierea dificilă şi eronată
a distanţelor şi a vitezelor, lipsa marcajelor, drumuri alunecoase, intersecţii, obstacole întânite
în drum, oboseala.
Pentru evitarea acestor riscuri trebuie să luăm următoarele măsuri de conduită
preventivă : evitarea sau întreruperea călătoriei, planificarea judicioasă a călătoriei,
adaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de vizibilitate, meteo, de drum şi de trafic,
evitarea depăşirilor şi a opririlor şi asigurarea unei bune vizibilităţi.
 INSTRUCTIUNI PRIVIND MANIPULAREA, TRANSPORTUL PRIN PURTARE A MASELOR PRECUM ŞI
DEPOZITAREA ACESTORA

1. SCOP

1. Scopul prezentei instrucţiuni este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici
manipulării, transportului prin purtare şi cu mijloace nemecanizate precum şi a depozitării
maselor.

2. DOMENIU

2. Prezenta instructiune de protectia muncii se aplica salariatilor care isi desfasoara astfel
de activitati.
3. Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor prezentei instrucţiuni este obligatorie
pentru salariații care desfăşoară astfel de activităţi.

3. PREVEDERI GENERALE

4.Prin manipulare si transport prin purtare sau manipulare manuala a maselor conform
definitiei din lege se intelege orice operatie de transport si sustinere a unei mase de catre
unul sau mai multi salariati, inclusive ridicarea, coborarea, imingerea, tragerea, purtarea sau
deplasarea unei mase care, din cauza caracteristicilor sale sau a conditiilor ergonomice
nefavorabile, implica riscuri de accidentare sau imbolnavire profesionala.
5.Conducatorul persoanei juridice trebuie sa ia masuri organizatorice corespunzatoare sau sa
foloseasca mijloace adecvate, in special echipament mecanic, pentru a evita manipularea si
transportul prin purtare a maselor de catre salariati.
6.In toate cazurile in care nu se poate evita manipularea sau transportul prin purtare a
maselor, conducerea persoanei juridice prebuie sa organizeze locutile de munca astfel incat la
manipularea sau transportul prin purtare sa fie eliminat sau redus riasul de accidentare sau
imbolnavire profesionala.
3. Efectuarea operaţiilor de manipulare, transport prin purtare şi cu mijloace nemecanizate
a maselor precum şi depozitarea acestora se va repartiza numai salariaților care corespund
din punct de vedere fizic, conform fişei de aptitudini, interzicându-se manipularea frecventă
şi prelungită a maselor, fără efectuarea controalelor medicale periodice.

4. Manipularea şi transportul prin purtare a maselor

4. Manipularea şi transportul prin purtare a maselor, din cauza condiţiilor ergonomice

nefavorabile şi a caracteristicilor proprii, implică riscuri de accidentare sau îmbolnăvire
profesională (în special afecţiuni dorsolombare) pentru lucrători.
5. În cazurile în care manipularea şi transportul prin purtare nu pot fi evitate, angajatorul:
(1) va organiza locurile de muncă astfel încât activitatea să se desfăşoare în condiţii de
siguranţă şi cu risc cât mai mic pentru sănătatea salariaților şi va analiza în prealabil condiţiile
de securitate şi sănătate pentru activitatea respectivă în ceea ce priveşte:
a) caracteristicile masei:
➢ greutatea şi dimensiunile;
➢ dificultarea de apucare;
➢ instabilitatea sau riscul deplasării conţinutului;
➢ plasarea în aşa fel încât ea trebuie manipulată la o anumită distanţă de trunchi sau cu
flexie ori răsucire a trunchiului;
➢ susceptibilitatea de producere a unor leziuni datorită marginilor, muchiilor, în special în
eventualitatea unei ciocniri.
 b) efortul fizic depus;
➢ prea intens;
➢ care nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
➢ care antrenează o mişcare bruscă a masei;
➢ care este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.
c) caracteristicile mediului de muncă;
➢inexistenţa unui spaţiu suficient în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;
➢pardoselile alunecoase şi/sau care prezintă neregularităţi;
➢imposibilitatea ridicării manuale la înălţime, în siguranţă;
➢manipularea maselor la mai multe niveluri;
➢instabilitatea pardoselii pe care sunt manipulate mase ;
➢condiţiile climatice (temperatură, umiditate, circulaţia aerului) necorespunzătoare,
d) caracteristicile activităţii.
➢ efortul fizic frecvent şi prelungit;
➢ insuficienţa repausului fiziologic sau de recuperare;
➢ distanţele mari pentru transportat mase;
➢ ritm impus de un proces de muncă care nu poate fi schimbat de lucrător.
(2) va dispune şi va urmări realizarea măsurilor corespunzătoare în scopul evitării sau
reducerii riscurilor de accidentare sau afectare a sănătăţii.
6. La efectuarea operatiilor de manipulare si transport prin purtare a maselor, se vor
repartiza numai salariati care corespund din punct de vedere fizic.
7. Se interzice manipularea frecventă şi prelungită a sarcinilor, fără efectuarea unor
controale medicale periodice.
8. În timpul manipulării manuale a maselor salariații trebuie să aibă vizibilitate. Se interzice
transportul prin purtare a maselor care împiedică vizibilitatea.
9. Conducătorul locului de muncă va stabili numărul de lucrători care vor efectua
manipularea şi transportul maselor cu centrul de greutate excentric. Se interzice
manipularea de către un singur lucrător a maselor cu centre de greutate excentrice, care pot
genera dezechilibrări.
10. Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere
corespunzătoare.
11. Manipularea în acelaşi timp a două sau mai multe mase se va face numai dacă sunt
fixate între ele corespunzător. Se interzice manipularea sau transportul prin purtare în
acelaşi timp a maselor care sunt instabile între ele.
12. Masele ambalate în cutii, lăzi etc. trebuie fixate în interiorul ambalajelor. Se interzice
transportul prin purtare a maselor nefixate corespunzător în cutii, lăzi etc.
13. Traseul pe care îl parcurge lucrătorul in timpul transportului prin purtare nu trebuie să
fie cu obstacole, instabil sau alunecos.
14. Manipularea şi transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafeţe tăietoare
sau care datorită naturii lor pot produce leziuni ale mâinilor se vor face numai cu palmare.
15. Se interzice manipularea manuală a maselor în/din locuri în care nu există spaţiu pe
orizontală sau verticală corespunzător pentru realizarea acestei activităţi, dacă nu se iau
măsuri suplimentare pentru micşorarea riscului de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
16. Se interzice utilizarea salariaților la manipularea şi transportul manual al maselor dacă
nu au echipament individual de protectie şi/sau de lucru corespunzător şi în bună stare
conform prevederilor Hotărârii nr. 1048 din 09/.08/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de
protecţie la locul de muncă
17. Planurile înclinate utilizate de lucrători pentru manipularea şi transportul manual al
maselor trebuie să aibă stabilitate şi să fie prevăzute cu parapeţi de protecţie.
18. În cazul în care condiţiile climatice (vânt, ceaţă, căldură excesivă etc.) nu permit
manipularea şi transportul manual al maselor în condiţii de securitate, conducătorul locului
de muncă trebuie să ia măsuri suplimentare pentru eliminarea sau diminuarea riscului de
accidentare sau îmbolnăvire profesională.
19. Depozitarea maselor pe rafturi se face în aşa fel încât să nu fie posibilă căderea lor.
 5. Obligatiile salariatilor

62.La efectuarea operatiilor de manipulare si transport prin purtare a maselor, se vor

repartiza numai lucratorii care corespund din punct de vedere fizic si cu varsta mai mare de 18
ani.
63.Se interzice manipularea frecventa si prelungita a sarcinilor fara efectuarea unor
controale medicale periodice.
64.Pentru femeile gravide pana in luna a 6-a, masele admise a fi transportate se reduc cu
75%, in acest sens fiind respectate si prevederile OG 96/2003 privind protectia maternitatii.
65.Angajaţii vor desfăşura activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare
sau îmbolnăvire profesională, persoana proprie sau alţi angajaţi.
În acest scop angajaţii au următoarele obligaţii:
- să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii şi măsurile de
aplicare a acestora;
- să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte mijloace de
producţie;
- să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor, precum şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune sau altă situaţie
care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil
accidentele de muncă survenite de persoana proprie sau de alţi angajaţi;
- să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să
informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
- să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalţi participanţi la procesul de
producţie;
- să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru
care a fost acordat;
- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea să se
asigure că toate condiţiile de munca sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru
securitate şi sănătate la locul sau de muncă;
- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru realizarea oricărei sarcini sau cerinţe
impuse de autoritatea competentă pentru prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale;
- să dea relaţii din proprie iniţiativă sau la solicitarea organelor de control si de cercetare în
domeniul protecţiei muncii.

6. Urmari posibile ale nerespectarii prezentelor instructiuni

66.Raniri usoare pana la foarte grave cauzate de prabusiri ale obiectelor de la inaltime, de
striviri, de afectiuni dorsolombare, de sectionari, de accidentare prin plagi, etc.
Consecinte legate de aplicarea prevederilor legii sanatatii si securitatii muncii si ale
regulamentului de organizare si functionare.
 Anexa 1

LIMITE MAXIME ADMISE PENTRU MANIPULAREA MANUALÅ A MASELOR

(în Kg)

Tip de Frecvenţa Bărbaţi Femei

manipulare operaţiilor
Vârstă (ani) Vârstă (ani)
16-19 19-45 peste 45 16-19 19-45 peste 45
Ridicare rar 35 55 50 13 15 13
frecvent 25 30 25 9 10 9
foarte 20 25 20 8 9 8
frecvent
Purtare rar 30 50 40 13 15 13
frecvent 20 30 25 9 10 9
foarte 15 20 15 8 10 8
frecvent
Tragere rar 15 10
frecvent 10 7
Împingere rar 16 11
frecvent 11 7,5

Notă: - rar: sub 5 % din durata schimbului

- frecvent: între 6-10 % din durata schimbului
- foarte frecvent: peste 10 % din durata schimbului

Elemente de referinţă ce sunt considerate la analiza posturilor de lucru ce presupun

manipularea manuală a maselor

1. Caracteristicile masei
Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare,
dacă masa este:
- prea grea sau prea mare;
- greu de mânuit şi de prins;
- instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;
- poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă de trunchi sau
cu flexia ori răsucirea trunchiului;
- susceptibilă să producă leziuni salariaților, din cauza marginilor şi/sau consistenţei sale, în
special în cazul unei coliziuni.
2. Efortul fizic necesar
Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
- este prea intens;
- nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
- poate să antreneze o deplasare bruscă a masei;
- este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.

3. Caracteristicile mediului de muncă

Caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor, în special de afecţiuni
dorsolombare, dacă:
- nu există suficient spaţiu liber, în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;
- solul prezintă denivelări, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru
încălţămintea lucrătorului;
- locul de muncă sau mediul de muncă nu permite lucrătorului manipularea manuală a maselor
la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;
- solul sau planul de lucru prezintă denivelări care implică manipularea masei la diferite
niveluri;
- solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
- temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.

4. Cerinţe ale activităţii

Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implică una sau
mai multe dintre următoarele cerinţe:
- efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicită în special coloana vertebrală;
- perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare;
- distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;
- ritm de muncă impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrător.

Lucrătorul este expus unor riscuri dacă :

- este necorespunzător din punct de vedere fizic să execute sarcina de muncă respectivă;
- poartă îmbrăcăninte, încălţăminte sau alte efecte personale necorespunzătoare;
- nu are cunoştonţe sau instruire suficientă sau adecvată.
 Anexa 2

Pericolele şi riscurile asociate cu manipularea manuală

a maselor la locul de muncă

Manipularea manuală a maselor -Manipularea manuală a maselor (MMM) reprezintă oricare

dintre următoarele activităţi desfăşurate de către unul sau mai mulţi lucrători:
➢ ridicarea,
➢ susţinerea,
➢ aşezarea,
➢ împingerea,
➢ tragerea,
➢ purtarea sau deplasarea unei mase
Aceasta poate fi animată (o persoană sau un animal) sau neanimată (un obiect).
Deşi a scăzut în ultimul timp, procentul salariaților din UE-28 care declară că efectuează
operaţii de purtare sau de deplasare a maselor grele rămâne foarte ridicat (34,5 %), ajungând la
38,0 % în UE-10 (2).

Manipularea manuală a maselor poate cauza:

➢ afecţiuni cumulative, cauzate de deteriorarea progresivă şi repetată a sistemului musculo-
scheletic prin activităţi continue de ridicare sau manipulare manuală, de exemplu afecţiunile
dorsolombare;
➢ traumatisme acute produse prin accidentare, de exemplu tăieturile sau fracturile.
Afecţiunile dorsolombare de origine profesională constituie o problemă majoră de sănătate (23,8
%) în UE, numărul salariaților afectaţi fiind mult mai mare (38,9 %) în noile state membre .

Există mai mulţi factori de risc care fac ca operaţiile de manipulare manuală a maselor să fie
periculoase şi, astfel, să crească riscul producerii unor traumatisme. În special, riscul de
afecţiuni dorsolombare este asociat cu patru aspecte ale manipulării manuale a maselor.

Caracteristicile masei
Riscul apariţiei unor afecţiuni dorsolombare creşte dacă masa este:
➢ prea grea: nu există o anumită limită de siguranţă care să garanteze absenţa riscului - o
greutate de 20-25 kg este mare pentru majoritatea oamenilor;
➢ prea mare: dacă masa este prea mare, nu este posibilă respectarea regulilor
de bază referitoare la ridicarea şi purtarea acesteia – respectiv de a ţine greutatea cât mai
aproape de corp posibil; astfel, muşchii vor obosi mai repede;
➢ greu de prins: poate determina alunecarea obiectului şi accidentarea; masele cu
marginile tăioase sau cele care conţin materiale periculoase pot produce vătămări
salariaților;
➢ dezechilibrată sau instabilă: aceasta determină solicitarea inegală a muşchilor şi
extenuarea din cauza faptului că centrul de greutate al obiectului se află la distanţă faţă
de mijlocul trunchiului lucrătorului;
➢ poziţionată astfel încât necesită prinderea masei cu braţele întinse, cuaplecarea sau
răsucirea trunchiului, ceea ce impune un efort muscular maimare;
➢ având o formă sau mărime care împiedică vizibilitatea lucrătorului, mărind astfel
posibilitatea alunecării/dezechilibrării, căderii sau lovirii.

Sarcina de muncă
Riscul apariţiei unor afecţiuni dorsolombare creşte dacă sarcina:
➢ este foarte solicitantă, de exemplu dacă aceasta este executată frecvent sau pe o
perioadă îndelungată;
➢ implică poziţii sau mişcări incomode, de exemplu trunchi aplecat şi răsucit, braţe
ridicate, încheieturi ale mâinilor răsucite, prea întinse;
 ➢ implică manipulări repetitive.

Mediul de muncă
Următoarele caracteristici ale mediului de muncă pot conduce la creşterea riscului apariţiei unor
afecţiuni dorsolombare:
➢ insuficient spaţiu liber pentru operaţiile de manipulare manuală a maselor; lucrătorul
poate fi constrâns să adopte o poziţie incomodă sau să deplaseze masele într-o manieră
periculoasă;
➢ sol cu denivelări, instabil sau alunecos, ce poate cauza creşterea riscului de accidentare;
➢ temperatura ridicată produce oboseală salariaților, în timp ce transpiraţiaîngreunează
prinderea uneltelor, impunând un efort mai mare; temperatura scăzută poate determina
amorţirea mâinilor, îngreunând, de asemenea, prinderea;
➢ iluminatul insuficient poate cauza creşterea riscului de accidentare sau poate obliga
salariații să adopte poziţii incomode, pentru a vedea clar ceea ce fac.

Factori individuali de risc

Există câţiva factori individuali care pot influenţa riscul apariţiei unor afecţiuni dorsolombare:
➢ lipsa de experienţă, de instruire şi de cunoştinţe corespunzătoare meseriei;
➢ vârsta – riscul apariţiei afecţiunilor dorsolombare creşte odată cu vârsta şi cu vechimea în
muncă;
➢ caracteristicile şi capacităţile fizice, precum înălţimea, greutatea şi forţa;
➢ afecţiuni dorsolombare anterioare.

Evaluarea riscurilor
Angajatorii sunt obligaţi să evalueze riscurile pentru securitate şi sănătate la care sunt expuşi
salariații acestora. În vederea realizării unei evaluări eficiente a riscurilor, se parcurg
următoarele etape simple:
➢ Identificaţi pericolele care pot provoca accidente, vătămări sau care pot dăuna sănătăţii.
➢ Identificaţi persoane care pot fi vătămate şi modul în care se poate produce vătămarea.
➢ Evaluaţi măsurile de protecţie existente, dacă sunt suficiente sau dacă sunt necesare alte
măsuri.
➢ Monitorizaţi riscurile şi revizuiţi măsurile de prevenire.

Măsuri de prevenire
Accidentele de muncă şi bolile profesionale pot fi prevenite prin eliminarea sau cel puţin
reducerea riscurilor asociate manipulării manuale a maselor. Se recomandă respectarea
măsurilor de prevenire următoare, în această ordine de prioritate.
➢ Eliminarea - se ia în considerare posibilitatea evitării manipulării manuale a maselor, de
exemplu utilizând echipamente de manipulare electrice sau mecanice, asemenea
transportoarelor sau stivuitoarelor.
➢ Măsuri tehnice – dacă manipularea manuală nu poate fi evitată, trebuie luată în
considerare utilizarea unor dispozitive de ajutor asemenea elevatoarelor, cărucioarelor şi
dispozitivelor de ridicare sub vid.
➢ Măsuri organizatorice, cum ar fi alternarea activităţilor şi introducerea de pauze suficient
de lungi, trebuie luate în considerare doar dacă eliminarea sau reducerea riscurilor
asociate manipulării manuale a maselor nu este posibilă.
➢ Furnizarea de informaţii privind riscurile şi efectele negative pe care le are manipularea
manuală a maselor asupra sănătăţii şi instruirea în vederea utilizării echipamentelor şi a
tehnicilor corecte de manipulare.
Reabilitarea şi reintegrarea profesională a salariaților cu afecţiuni musculo- scheletice (AMS)
trebuie să constituie o parte integrantă a politicii în domeniul AMS la locul de muncă. Aceasta va
contribui la îmbunătăţirea sănătăţii şi a stării de bine a salariaților, precum şi la evitarea
scăderii productivităţii.
Este esenţială implicarea salariaților şi a reprezentanţilor acestora în combaterea riscurilor la
locul de muncă.
Tehnicile corecte de manipulare
Ridicarea
Înainte de a ridica o masă, trebuie să vă pregătiţi şi să vă planificaţi sarcina de muncă. Asiguraţi-
vă că:
➢ ştiţi unde trebuie să mergeţi;
➢ spaţiul în care urmează să faceţi operaţia de manipulare este liber de orice obstacol;
➢ mâinile dumneavoastră, masa şi dispozitivele de prindere de orice fel nu sunt
alunecoase;
➢ dacă executaţi operaţia de ridicare împreună cu încă o persoană, fiecare trebuie să ştie
cu precizie cum se procedează.
La ridicarea unei mase trebuie să aplicaţi următoarea tehnică:
➢ poziţionaţi picioarele în jurul masei, cu trunchiul aplecat deasupra acesteia
(dacă acest lucru nu este posibil, încercaţi să vă apropiaţi cât mai mult
posibil de masă);
➢ la ridicare, sprijiniţi toată greutatea în muşchii picioarelor;
➢ îndreptaţi-vă spatele;
➢ trageţi masa cât mai aproape posibil de corpul dumneavoastră;
➢ ridicaţi şi purtaţi masa cu braţele întinse îndreptate în jos.
Împingerea şi tragerea
Este important:
➢ să utilizaţi greutatea proprie a corpului în timpul împingerii şi tragerii; pentru împingere
aplecaţi-vă înainte iar pentru tragere, lăsaţi-vă pe spate;
➢ să aveţi suficientă aderenţă pe sol pentru a vă putea apleca înainte/pe spate;
➢ să evitaţi încovoierea şi răsucirea spatelui;
➢ dispozitivele de manipulare să fie echipate cu mânere/elemente de prindere, astfel încât
să vă puteţi folosi mâinile pentru a exercita o forţă; mânerele trebuie să fie poziţionate
la o înălţime între umăr şi talie astfel încât să puteţi împinge/trage într-o poziţie bună,
neutră;
➢ dispozitivele de manipulare să fie bine întreţinute, astfel încât roţile să aibă dimensiuni
potrivite şi să se învârtă uşor;
➢ planurile de sprijin să fie tari, nivelate şi curate.

Legislația Europeană
Directiva 90/269/CEE a Consiliului stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare.
Cerinţele altor directive, standarde şi ghiduri europene, împreună cu prevederile fiecărui stat
membru pot fi, de asemenea, relevante pentru prevenirea problemelor de sănătate cauzate de
manipularea manuală a maselor la locul de muncă

Manipularea manuală corectă a maselor

Trebuie evitate încovoierea şi răsucirea spatelui
 INSTRUCTIUNI PRIVIND SECURITATEA SALARIAȚILOR ÎN CAZUL UNOR AGRESIUNI

I CONŢINUT

1. (1) Prezentele instrucţiuni conţin cerinţele minime obligatorii pentru eliminarea sau
diminuarea factorilor de risc specifici şi desfăşurarea procesului de muncă în condiţii de
securitate în cazul unor agresiuni verbale sau fizice asupra salariaților.
(2) Locurile de muncă ale -salariaților sunt amplasate în locuri publice.
2. Prin loc public se înţelege orice loc care, prin natura sau destinaţia lui, este în permanenţă
accesibil publicului, precum şi orice alt loc în care publicul are acces în anumite intervale de
timp.
3. Termenii folosiţi sunt definiţi în ANEXA 1.

II SCOP

4. Scopul prezentelor instrucţiuni este stabilirea prevederilor care, însuşite, aplicate şi

respectate, constituie măsuri preventive pentru diminuarea şi/sau eliminarea, în măsura
maxim posibilă, a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale ce s-ar putea datora
factorilor de risc specifici locului de muncă aflate în locuri publice, în special proprii celor
patru componente ale sistemului de muncă (executant – sarcină de muncă – mijloace de
producţie – mediu de muncă).
5. Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu instruirea şi
pregătirea sa precum şi cu prezentele prevederi, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi
afectate de acţiunea sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

III DOMENIU DE APLICARE

6. Aceste instrucţiuni se aplică tuturor salariaților care, datorită specificului muncii, sunt în
legătură directă cu persoane din afara serviciului (public).
7. Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea acestor prevederi sunt obligatorii pentru toţi salariații
din cadrul unităţii.
8. Măsurile cuprinse în această instrucţiune sunt conforme cu prevederile specifice din:
8.1 Legea nr. 319/14.07.2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă; MO P. I, nr. 646/
26.07.2006;
8.2 NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006; MO, P. I, nr.
882/30.10.2006 aprobate prin HG nr. 1425/11.10.2006
8.3 HG nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul
de muncă; MO, P. I, nr. 739/30.08.2006;
8.4 HG nr. 355/11.04.2007 privind supravegherea sănătăţii salariaților, cu modificările
şi completările ulterioare; MO P.I, nr. 332/17.05.2007
8.5 Legea nr. 333/8.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare; MO P. I., nr. 525/22.07.2003
8.6 Manual pentru pregătirea specifică în domeniul pazei bunurilor, valorilor şi
protecţiei persoanelor, Ed. PACO, 2002, colectiv de specialişti din cadrul Direcţiei Poliţiei de
Ordine Publică, societăţilor specializate de pază şi corpurilor gardienilor publici, coordonat de
col. Ion Sultănescu- şeful Direcţiei Poliţiei de Ordine Publică
8.7 Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu
modificările şi completările ulterioare; MO P. I., nr. 45/28.01.2003;
8.8 Cartea taximetristului – Ghid de bună practică a profesiei, Ed. Presa Naţională, 2004,
autori Victor Anghel, Roxana Radu, Ion Bedrosian
9. (1) Măsurile prezentelor instrucţiuni nu sunt limitative.
(2) Ele se completează cu instrucţiuni tehnice de exploatare şi mentenanţă specifice
fiecărui echipament de muncă, respectiv sisteme de protecţie mecano-fizice sau siteme de
alarmă împotriva riscurilor, şi se aplică cumulativ cu prevederile specifice din legislaţia şi actele
normative enunţate la pct. 8.
 IV RISCURI

10. Riscurile de agresiune considerate specifice lucrului în locurile publice, pe lîngă cele
datorate calamităţilor naturale (cutremure, inundaţii şi incendii), defecţiuni ale instalaţiilor
electrice, sanitare în timpul şi în afara programului de lucru, sunt:
a) violenţa verbală (insulte, ameninţare orală);
b) violența fizică (tâlharia, lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății,
omorul, atac terorist);
c) încercarea de pătrundere forţată sau frauduloasă a unor persoane la locul de
muncă al lucrătorului sau tulburarea desfăşurării normale a activităţii;
d) încercarea de sustragere de bunuri materiale, documente, etc.;
e) huliganismul;
f) hărţuire sexuală;
g) discriminare pe bază de origine etnică, religie, orientare sexuală, etc.

V PREGĂTIREA ŞI INSTRUIREA SALARIAȚILOR

11. Salariații vor fi instruiţi conform documentelor emise de către angajator privind
organizarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă în cadrul unităţii, potrivit
prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii 319/2006.
12. (1) Salariații trebuie să aibă o înfăţişare care să impună respect persoanelor cu care vin în
contact.
(2) La serviciu, ei trebuie să aibă şi să păstreze o igienă corporală corespunzătoare, să aibă
o ţinută prezentabilă, îmbrăcaţi îngrijit şi decent adecvat anotimpului, cu haine curate şi
călcate, cu încălţămintea lustruită.
(3) Regulile de igienă corporal care trebuie respectate sunt:
a) spălarea mâinilor cu apă şi săpun cât mai des;
b) tăierea cu regularitate a unghiilor;
c) menţinerea părului curat, pieptănat şi periat;
d) folosirea batistelor individuale;
e) curațarea și spălarea dinţilor, dimineaţa şi seara;
f) schimbarea rufăriei de corp cât mai des şi menţinerea în stare de curăţenie a
hainelor şi a încălţămintei;
g) efectuarea băii corporale generale (de curăţenie) cel puţin o dată pe săptămână.
13. Salariații trebuie să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din punct de vedere al
valorilor şi bunurilor deţinute, a pătrunderii prin efracţie, existenţa şi starea încuietorilor,
existenţa şi funcţionarea amenajărilor tehnice de pază, a sistemului de alarmare împotriva
efracţiei, existenţa, starea şi amplasarea surselor care ar putea produce pericole, incendii,
explozii, emana substanţe nocive, periculoase sau alte evenimente grave.
14. (1) Lucrătorul trebuie să cunoască care sunt atracţiile şi valorile de la locul său de muncă
ce pot motiva un răufacător să-l facă victimă.
(2) Atracţia devine mai importantă dacă valorile sunt expuse în mod vizibil şi sunt uşor
accesibile, iar căile de fugă nu sunt închise.
15. (1) La începutul şi terminarea programului, salariații trebuie să controleze dacă ferestrele
sunt închise, iar acolo unde este cazul, dacă grilajele de la uşi sunt încuiate şi intacte, gratiile
de la ferestre, vitrine sunt intacte şi nu prezintă urme de forţare, pereţii, zidurile, acoperişul,
autovehiculul, etc. nu prezintă urme de spargeri, existenţa bunurilor şi materialelor date în
dotare.
(2) În timpul serviciului trebuie să se sesizeze de existenţa mirosurilor suspecte, de fum,
gaze, de alcool, de substanţe toxice, mirosuri care pot demasca un pericol iminent ori un
eveniment petrecut sau care se poate petrece.
16. Salariații trebuie instruiţi privind funcţionarea sistemelor tehnice de protecţie, de alarmă
împotriva efracţiei/agresiunii şi, acolo unde există, funcţionarea sistemelor tehnice de
semnalizare şi alarmare împotriva începuturilor de incendiu, incendiilor, inundaţiilor, etc.
17. (1) Salariații trebuie să fie instruiţi să ia primele măsuri imediat după constatarea unor
avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apă, de combustibil sau de substanţe
chimice, la reţelele electrice sau de telefonie, în cazul declanşării unor incendii şi în orice alte
împrejurări care sunt de natură să producă pagube.
(2) Salariații trebuie să încunoştiinţeze de îndată conducerea unităţii sau pe şefii ierarhici
superiori despre producerea oricărui eveniment în timpul serviciului şi despre măsurile luate.
18. În caz de calamităţi naturale (cutremur, incendii sau inundaţii), atac terorist, salariații
trebuie să ia imediat măsuri de salvare a persoanelor, a bunurilor şi valorilor, conform
procedurilor prevăzute şi instrucţiunilor elaborate de compartimentul de Situaţii de Urgenţă.
 19. Cu acordul conducerii instituției, salariații vor sesiza poliţia în legătură cu orice faptă de
natură a prejudicia prestigiul şi/sau patrimoniul instituției şi să dea concursul pentru
îndeplinirea misiunilor ce-i revin poliţiei şi jandarmeriei.

VI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

20. (1) Salariații trebuie să reprezinte cu demnitate, cu eleganţă şi fermitate unitatea şi

interesele ei.
(2) Salariații trebuie vorbească frumos despre unitatea pe care o reprezintă, să păstreze
curăţenia la locul de muncă, să ofere cărţi de vizită, să-şi ofere serviciile pentru viitor, să nu se
certe şi să respecte principiul conform căruia ¨solicitantul serviciului are întotdeauna dreptate¨,
să aibă iniţiativă, să nu facă discriminări sau abuzuri verbale, să încerce nu fie influenţaţi la
locul de muncă de problemele personale.
21. (1) Salariații trebuie să se prezinte la serviciu odihniţi pentru a fi capabili să execute
sarcinile de serviciu în mod corespunzător,.
(2) ESTE INTERZIS să consume băuturi alcoolice, droguri sau substanţe cu efect
halucinogen înainte sau în timpul serviciului.
(3) Ei trebuie să respecte riguros graficul, disciplina şi ritmul programului de lucru şi de
pregătire care le-au fost stabilite, specifice activităţii prestate şi în colectivul de muncă din care
fac parte.
22. Faţă de persoanele cu care intră în contact, conform atribuţiilor de serviciu, ei trebuie să
fie:
a) grijulii (să informeze persoanele despre eventualele riscuri specifice locului de
muncă respectiv, ex.: descrierea verbală a obstacolelor pentru persoanele nevăzătoare),
b) amabili (să apeleze la toate cunoştinţele pe care le au pentru rezolvarea cererilor
persoanelor solicitante, să acorde prioritate femeilor însărcinate sau cu copii, persoanelor
în vârstă, persoanelor cu dizabilităţi),
c) prietenoşi (să salute, să zâmbească, să stabiliească contact vizual, să folosească
numele persoanei dacă aceasta şi l-a făcut cunoscut),
d) cinstiţi (să nu ascundă date şi prevederi legale despre care are cunoştinţă şi care
se referă la o rezolvare pozitivă a solicitărilor persoanelor respective),
e) răbdători (faţă de persoanele cu dificultăţi de vorbire, auz, vedere sau de
mişcare, faţă de persoanele cu capacitate mentală scăzută, faţă de persoanele cu nevoi
personale)
f) politicoşi (să se adreseze cu „vă rog” şi „mulţumesc”),
g) optimişti (să se concentreze asupra lucrurilor bune şi nu asupra celor rele).
23. Comportarea lucrătorului faţă de persoanele cu nevoi personale înseamnă:
a) să determine care sunt nevoile personale (persoane în vârstă, scaun rulant, aparat
ambulant, membre imobilizate);
b) să fie sensibil, nepunând întrebări personale directe sau stânjenitoare cu privire
la invaliditate;
c) să fie răbdător, negrăbind persoana respectivă;
d) să nu considere din start că este nevoie de ajutor, ci să întrebe persoana dacă are
nevoie de ajutor şi să acorde ajutorul solicitat. Pentru aceasta, poate cere sprijinul fizic
colegilor sau altor persoane prezente;
e) să conducă persoanele cu deficienţe de vedere;
f) să vorbească rar şi clar, cu faţa către persoanele cu probleme de auz. Faţă de
aceste persoane poate folosi gesturi şi mâinile, hârtie şi creion pentru a comunica.
24. (1) Salariații trebuie să manifeste consideraţie, disponibilitate şi în situaţii limită, spirit de
sacrificiu faţă de colegii de muncă.
(2) Ei trebuie să nu admită compromisul şi să fie apţi să prevină comiterea actului
infracţional.
(3) Pe timpul executării serviciului, salariații nu trebuie să poarte alte discuţii cu
persoanele fizice cu care comunică, în afară de cele impuse de natura serviciului.
25. (1) Atunci când se lucreaza cu oameni iritabili, grosolani, furioşi sau nerăbdători, în general
nu este o idee bună a riposta.
(2) Lucrătorul trebuie să evalueze bine situaţia inainte de a actiona si trebuie sa evite,
inainte de toate, neglijarea riscurile oricarei actiuni luate.
26. (1) In caz de pericol, lucrătorul trebuie sa comunice cat mai repede natura corecta si
exacta a oricarei situatii superiorilor sai.
(2) Pentru aceasta, el trebuie sa se asigure ca are intotdeauna la indemana un echipament
de comunicatie in buna stare de functionare si care este usor de folosit.
Abilităţi ale lucrătorului care îl pot ajuta să comunice eficient cu oameni dificili:
 a) PARAFRAZAREA: a repeta ceva cu alte cuvinte, a reformula, a transmite un mesaj
sub o altă formă sau a amplifica un mesaj;
b) LIMBAJUL SIMŢURILOR: presupune determinarea principalului limbaj senzorial al
celuilalt (vizual, auditiv sau chinestezic);
c) INTERPRETAREA DIFERITĂ A CUVINTELOR: multe cuvinte au interpretări diferite în
funcţie de persoană;
d) CUNOAŞTEREA MODULUI CUM INTERPRETEAZĂ LUCRURILE BĂRBAŢII ŞI FEMEILE:
stilurile lor de comunicare diferă, ei interpretează diferit aceeaşi conversaţie;
e) FEEDBACKUL: a spune ceea ce este de spus imediat şi la obiect;
f) VORBIREA – capacitatea de a spune ce este de spus;
g) ÎNŢELEGEREA SEMNALELOR NONVERBALE
h) RESPECTAREA SPAŢIULUI PERSONAL: distanţa care trebuie păstrată, de obicei, faţă
de ceilalţi pentru a avea o stare de bine;
i) STABILIREA CONTACTULUI VIZUAL: maxim trei secunde pentru a fi confortabil;
j) ASCULTAREA: toţi merită şansa de a fi ascultaţi.

VII ECHIPAMENTE DE MUNCĂ

27. Salariații care îşi desfăşoară activitatea în spaţii publice şi sunt supuşi riscurilor de violenţă
trebuie să dispună de echipamente de muncă adecvate, formate, după caz, din:
a) mijloace de comunicare/alarmare rapide mascate (buton/pedală de panică);
b) mijloace de comunicare rapidă cu şefii direcţi (pagere, telefon, staţie radio);
c) sisteme de protecţie mecano-fizice (geamuri cu orificii de comunicaţie, geamuri
cu folie de protecţie, grilaje, uşi şi încuietori, ziduri, plase, blindaje, case de fier, dulapuri
metalice, tezaure, etc.);
d) sisteme de alarmă împotriva efracţiei (ansamblu de echipamente compus din
centrala de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare de prezenţă, antişoc şi
acustice, butoane şi pedale de panică, televiziune cu circuit închis şi cu posibilităţi de
înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor.

VIII MOD DE COMPORTARE ÎN CAZ DE VIOLENŢĂ

28. (1) În cazul când lucrătorul observă/constată că anumite persoane sunt pe cale de a încălca
legea şi/sau condiţile impuse pentru desfăşurarea normală a activităţii va interveni prin viu grai
pentru atragerea atenţiei şi chemarea la ordine.
(2) Intervenţia se va face pe ton oficial, prin cuvinte scurte, fără brutalitate verbală şi cu
argumente.
29. (1) Pentru intervenţie, în caz de agresiune, lucrătorul va trebui să se aleagă mijlocul de
acţiune cel mai simplu şi eficace şi, pe cât posibil, să se evite forţa.
(2) În majoritatea cazurilor, comunicarea este soluţia optimă a problemei.
(3) Inteligenţa trebuie să primeze forţei, prin folosirea unor mici trucuri, stratageme,
inducere în eroare, toate în scopul de a se preveni sau aplana situaţia, fără folosirea forţei.
(4) De asemenea, trebuie evitată la maximum posibil folosirea forţei în cazul mulţimii, sau
în alte împrejurări speciale, care pot determina riposte dintre cele mai violente, precum şi
comentarii nefavorabile la adresa unităţii.
30. În caz de agresiune, lucrătorul nu trebuie să uite că este singura persoană care poate
controla discuţia, trebuind:
a) să se abţină de la reacţii faţă de unele manifestări ironice ale unor persoane,
atâta timp cât nu frizează buna cuviinţă sau ordinea publică. Oamenii foarte agresivi,
incearca sa se agate de cineva pe care sa-si reverse furia. Astfel, ei incearca sa „momeasca”
folosind tot felul de remarci personale, sa tachineze si sa provoace. Daca raspunsul
lucrătorului este la acelasi nivel emotional cu cel al agresorului, situaţia va degenera în
conflict. Ce este de facut? Lucrătorul nu va incepe nicio propozitie cu „EU”, cu exceptia
cazului in care prezintă scuze. De indata ce spune ceva de genul „Eu nu cred ca modul cum
reactionati este corect” sau „Eu nu sunt aici sa ascult astfel de lucruri”, lucrătorul devine
centrul conversatiei si tinta furiei agresorului;
b) să asculte cu atenţie agresorul şi, dacă acesta este persoană anormală din punct
de vedere psihic, să o trateze cu foarte mult tact. Nu trebuie ignorat ce simte persoana. De
multe ori lucrătorul are de-a face cu persoane care nu fac nici un efort in stapanirea furiei.
Intr-o astfel de situatie, pentru lucrător este tentant sa se concentreze strict pe problema
reclamata, oricare ar fi ea. Neluarea in seama a starii persoanei poate fi o mare greseala.
Motto-ul lucrătorului trebuie sa fie „Trateaza cu persoana inainte de a trata problema”.
Astfel, lucrătorul trebuie să asculte cu calm si cu atentie si să spună lucruri de genul „Cred
ca aceasta v-a suparat foarte rau!” sau „Imi pot imagina cat a putut sa va deranjeze
 aceasta”, tactică dovedită că functioneaza foarte bine. Furia scade si agresorul simte acum
ca are un aliat sau un protector in persoana lucrătorului. Daca a inceput prin a insulta şi a
ameninţa, se presupune că acum el este dependent de lucrător si, cand se intampla asa
ceva, lucrătorul se află pe o pozitie de pe care poate controla lucrurile.
c) să vorbească pe un ton jos, liniştit. Vorbind in acest fel unuia/uneia care are un
ton ridicat, il/o determină sa coboare vocea. Efectul este imediat, dar nu dureaza mult.
d) să-şi păstreze stăpânirea de sine pentru a nu deveni pradă emoţiilor (calm
imperturbabil, sânge rece), având grijă nu lase eventualul conflict sa se dezvolte;
e) să afişeze o atitudini de siguranţă firească şi să adopte o ţinută ireproşabile
(controlul gesturilor, mâna degajată, dialog constructiv, convingător, care să liniştească şi să
nu incinte).
31. Lucrătorul trebuie
a) să transmită agresorului ce gandeşte folosind gesticulatia si limbajul corpului:
stare linistită, cu picioarele departate, umerii drepti si bratele intinse drept pe langa corp.
Lucrătorul nu trebuie să incrucişeze bratele si nici să introducă mâinile in buzunare (prima
ipostaza comunica faptul ca este „inchis” pentru orice dialog, iar a doua tradeaza
slabiciunea). Lucrătorul trebuie să privească din cand in cand in ochi pe agresor pentru a-i
da impresia ca-l ascultă. Cand nu-l priveşte in ochi, se va uita deasupra crestetului si va
misca usor din cap ca si cand ar intelege ce spune;
b) să fie prompt şi consecvent în discuţia purtată pentru a nu se pierde controlul
situaţiei;
c) să prezinte argumente şi să evite afirmaţiile care nu au la bază certitudini sau
temei legal (afirmaţii jignitoare, culpabilizări nedrepte sau neîntemeiate, insistenţe pe
fapte minore sau nesemnificative).
Atitudini ale lucrătorului agresat
32. (1) Când sunteţi atacaţi verbal, mecanismul de apărare se declanşează.
(2) Instinctiv, vă apăraţi verbal.
(3) Este puţin probabil că o atitudine defensivă va rezolva ceva.
(4) Totul se poate transforma într-un concurs de urlete, care va crea sentimente negative
de ambele părţi.
(5) Este o situaţie în care ambii parteneri de discuţie au numai de pierdut.
33. (1) Înainte de a răspunde, acordaţi-vă un răgaz pentru a înţelege dacă pe celălalt îl
deranjează persoana sau situaţia.
(2) Această reacţie este eficientă deoarece vă permite să opriţi din start mecanismul
defensiv.
(3) Dacă nu intraţi în defensivă, veţi putea să vă păstraţi calmul.
34. (1) Multe conflicte şi resentimente se nasc din faptul că oamenii au impresia că trebuie să
se apere împotriva unui agresor, sau că au profitat fără să vrea de o persoană mult prea pasivă.
(2) Capacitatea lucrătorului de a se comporta pozitiv, nu agresiv sau pasiv, poate reduce
semnificativ nivelul stresului şi al conflictelor.
(3) Conflictele nu pot fi însă evitate în întregime.
Principalele atitudini pentru depasirea unui conflict
35. (1) Lucrătorul va acorda atenţie reacţiilor trupului.
(2) Dacă i s-a declanşat reacţia „luptă sau fugi”, va respira adânc, sporind în acest fel
aportul de oxigen către creier şi, datorită acestui fapt, va putea analiza mai clar situaţia.
36. (1) Lucrătorul trebuie să se asigure că ştie ce vrea agresorul.
(2) El trebuie să asculte răspunsul şi-l va confirma sau corecta.
(3) Lucrătorul va folosi parafrazarea pentru a-i confirma agresorului că a înţeles exact
ceea ce i s-a spus.
37. Lucrătorul trebuie să fie dispus să negocieze, afirmând clar şi răspicat cea ce vrea.
38. (1) Lucrătorul trebuie să determine ce anume doreşte.
(2) Poate trebuie să negocieze mai mult (să mai lase un pic de la el), astfel încât să fie în
căştig şi lucrătorul şi persoana agresoare.
39. Lucrătorul poate cere timp de gândire, perioadă în care va profita pentru calmarea
agresorului.
40. (1) Lucrătorul trebuie să se convingă dacă agresorul este conştient că îl ascultă.
(2) Dacă agresorul pare să nu asculte, lucrătorul va insista să fie ascultat.
(3) Poate spune: „Eu am ascultat cu atenţie ce ai avut de spus. Pot conta pe tine să faci
acelaşi lucru pentru mine?” sau poate întreba: „Ce vrei să fac?”.
41. (1) Lucrătorul nu trebuie să se răstească la cealaltă persoană.
(2) S-ar putea să regrete o remarcă aruncată în grabă, ce poate avea consecinţe de durată.
42. (1) Dacă agresorul şi-a pierdut cumpătul, lucrătorul nu trebuie să mai negocieze până când
agresorul nu îşi revine.
(2) Întotdeauna, în astfel de împrejurări, cea mai bună abordare este tăcerea.
 43. (1) Lucrătorul trebuie să aştepte până când agresorul este dispus să asculte versiunea sa.
(2) Lucrătorul trebuie să asculte şi el, cu atenţie, versiunea agresorului.
44. Odată ce s-a ajuns la o înţelegere, lucrătorul trebuie să facă rezumatul detaliilor ca să fie
sigur că a înţeles bine.
Comportamentul lucrătorului faţă de persoanele-problemă
45. Lucrătorul trebuie să rămână calm şi să nu reacţioneze exagerat după evaluarea situaţiei.
46. Lucrătorul trebuie să comunice eficient, folosind umorul pentru a detensiona situaţia.
47. Când vorbeşte, lucrătorul trebuie să
a) vorbeasă clar, cu încredere şi destul de tare, pentru a fi auzit;
b) vorbească în ritm corespunzător, nici prea lent, nici prea repede
c) pronunţe cuvintele corect
d) folosească limbajul corespunzător, adecvat unei informări corecte, evitând
cuvintele de argou, abuzive sau cu conotaţii sexuale
e) fie diplomat, abil şi subtil, pentru a dovei că este sensibil la nevoile persoanei
f) evite subiectele controversate şi întrebările personale stânjenitoare
g) se adapteze la tonul verbal al persoanei.
48. Când ascultă, lucrătorul trebuie să:
a) asculte cu atenţie ce i se spune
b) confirme că a înţeles, punând întrebări ca să clarifice sensul celor spuse şi
repetând sau parafrazând ceea ce s-a spus.
49. Cele cinci reguli pentru o ascultare eficientă:
a) nu întrerupeţi;
b) nu vă grăbiţi să trageţi concluzii;
c) nu judecaţi persoana care vorbeşte;
d) nu fiţi egoist;
e) nu vă pierdeţi concentrarea.
50. Când răspunde la întrebări, lucrătorul trebuie să:
a) ofere informaţii corecte şi la obiect
b) dacă nu este sigur de răspuns, să caute alte surse de informaţii sau să spună
persoanei unde poate găsi informaţia căutată
c) să utilizeze sursele existente la îndemână (hârtie, creion, hartă, colegi de muncă)
d) facă recomandări personale, când îi sunt solicitate
e) să continue conversaţia când interlocutorul răspunde pozitiv.
Modul de acţiune faţă de manifestările de dezordine ale unor minori şi tineri
51. Minorii şi/sau tinerii vor fi trataţi ca şi cum ar fi persoane adulte, cu experienţă de viaţă,
ţinând cont că aceştia sunt, în general, orgolioşi, ambiţioşi, gata să facă tot ce consideră ei că
este bine, chiar dacă este ilegal.
52. Lucrătorul/salariații trebuie să procedeze cu o anumită delicateţe, prin încercarea unei
apropieri, pentru a le câştiga încrederea (unii sunt mai timizi sau fricoşi, alţii arţăgoşi,
suspicioşi).
53. Minorii/tinerii care perturbă desfăşurarea normală a activităţii vor fi preveniţi din timp şi
urmăriţi în continuare, fiind inconstanţi şi de multe ori influenţabili.
54. În cazul eşuării tuturor încercărilor, se va face apel la forţă pentru imobilizarea persoanei.

Modul de acţiune faţă de manifestările de dezordine ale unor femei

55. În astfel de situaţii, lucrătorul este supus debitului verbal excesiv al multora dintre ele,
uşor irascibile, uneori abile pentru a-l pune în situaţii defavorabile, putând fi suspectat de
comportare nedemnă.
a) Lucrătorul agresat va solicita sprijin altor femei, care prezintă încredere, pentru a
combate şi împiedica actul perturbator
b) Dialogul nu se va purta cu voce tare.
56. (1) Lucrătorul trebuie să cunoască faptul că unele gesturi pe care le consideră că nu au
conotaţii sexuale, pot prezenta pentru o altă persoană o ofensă adusă bunelor moravuri.
(2) De aceea, nu trebuie să provoace, să facă insinuări sau remarci în acest domeniu şi nu
trebuie să reacţioneze la nici un avans cu tentă sexuală.
Modul de acţiune faţă de manifestările de dezordine ale unor persoane aflate sub
influenţa alcoolului sau în stare de ebrietate
57. În starea de ebrietate sau sub influenţa alcoolului, persoanele devin „curajoase”.
58. (1) Lucrătorul va trebui să le urmărească cu atenţie să se discute pe un ton liniştitor şi
protector, putând face apel la însoţitori, dacă este cazul.
(2) Dacă persoanele devin agresive, trebuie luate măsuri pentru a fi izolaţi rapid.
Modul de acţiune faţă de manifestările de dezordine ale unor persoane anormale din
punct de vedere psihic
 59. Dacă acest lucru este evident, salariații le vor trata cu cel mai mare tact posibil, folosindu-
se de inteligenţă şi imaginaţie.
Fraze recomandate a fi folosite de lucrător în caz de agresiune
60. (1) Exista cateva fraze pe care pot fi folosite pentru a calma spiritele.
(2) Altele sunt garantate că tensionează situatia si mai mult.
61. (1) Lucrătorul trebuie să ştie faptul ca o persoană furioasă se consideră în sinea ei ca
frustrată si neapreciată.
(2) Aceasta stare negativa continua sa alimenteze furia persoanei respective şi, ca urmare,
aceasta asteapta o lupta si este pregatită pentru aceasta.
62. (1) Lucrătorul trebuie să dejoace asteptarile persoanei agresoare si să-i ofere ceea ce
aceasta nu se astepta: caldura, sprijin si intelegere.
(2) Pentru aceasta, lucrătorul poate folosi fraze precum urmatoarele:
a) „Cineva in pozitia dvs….”. In situatia aceasta se sugereaza ca persoana respectivă
ocupa o pozitie sociala importanta. Lucrătorului nu trebuie să-i fie teama sa insiste, fiind
cunoscut faptul că nu a deranjat sa i se tot spuna ce bine arata sau cat de important este.
b) „As aprecia daca…”. Aceasta fraza implica permisiunea agresorului, sugerand ca el
are puterea de decizie.
c) „M-ati putea ajuta cu adevarat…”. Lucrătorul sugerează faptul ca, pentru el,
persoana are un rol calauzitor.
d) „Datorita pregatirii dvs. speciale…”. Lucrătorul lasă sa se inteleaga faptul ca
agresorul poseda un grad ridicat de pricepere sau studii avansate. Oamenilor le place sa stie
ca ceilalti ii vad ca pe niste inteligente aparte.
e) „Cum bine stiti, desigur…”. Aceasta fraza este deosebit de eficienta mai ales
atunci cand este spusă unor persoane despre care se ştie sau se bănuieşte ca sunt in afara
subiectului in cauza. Oamenilor nu le face placere sa admita ca sunt ignoranti, chiar si in
cazul cand este vorba despre niste subiecte pe care nu sunt obligati sa le cunoasca.
f) „Aveti absoluta dreptate in ceea ce priveste…”. Un cliseu, dar o „lovitura”
eficienta!
g) „Cineva asa de ocupat ca dvs. …”. Cu alte cuvinte, problema va fi rezolvata cat se
poate de repede pentru ca, in acest fel, lucrătorul dovedeşte ca stie cat de pretios este
timpul agresorului.
h) „Voi fi incantat daca…”. O cale usoara de a face pe cineva fericit!
63. (1) Multe dintre aceste fraza incep cu „EU”, un cuvant pe care in mod normal trebuie
evitat in confruntarile cu alte persoane. In situatiile de mai sus poate fi folosit, pentru ca sunt
situatii de non-combat.
(2) Daca agresivitatea creste si o situatie de confruntare pare a se naste, este recomandat
ca frazele să înceapă cu „DVS.”.
Modul de acţiune în caz de atac armat
64. (1) Lucrătorul care se confruntă cu atacul este, de cele mai multe ori, surprinsă şi
perplexă. (2) Apoi se revoltă şi încearcă să se opună, reacţii care pot declanşa o situţie foarte
periculoasă.
65. (1) Se recomandă ca lucrătorul agresat să satisfacă revendicările atacatorului.
(2) De asemenea, atunci când dă bunurile, să dea intâi bunurile cu valoare mică, dacă
acest lucru nu înrăutăţeşte situaţia şi nu o face mai periculoasă.
(3) Lucrătorul agresat trebuie să încerce să nu se facă remarcat, să nu întreprindă nicio
acţiune care să orienteze spre el atenţia şi să nu ia nicio iniţiativă necontrolată.
(4) Rolul său într-un astfel de eveniment trebuie să fie limitat cât mai mult posibil,
încercând să îndrepte atenţia agresorului asupra valorilor ce pot consitui o pradă.
66. (1) Nu trebuie opusă rezistenţă în timpul unei atac armat, căci situaţia poate deveni
periculoasă şi incontrolabilă.
(2) Trebuie evitate mişcările bruşte sau gesturile suspecte (pot fi interpretate ca acte de
rezistenţă) şi manevrele de diversiune sau de întârziere (pot fi interpretate ca un refuz de a
colabora).
67. (1) Lucrătorul atacat trebuie să observe discret pe atacator, şi să reţină cât mai multe
semnalmente ale acestuia, pentru a putea uşura identificarea după terminarea atacului.
(2) Lucrătorul nu trebuie să vorbească fără rost şi nun trebuie anunţată prin vreun gest sau
strigăt intervenţia posibilă a unor ajutoare.
68. Fuga este o prioritate numai dacă lucrătorul apreciază că, făcând acest lucru, este posibil
să se găsească într-o situaţie mai puţin periculoasă.
69. Dacă există un pericol clar pentru viaţa sau pentru integritatea sa fizică, lucrătorul agresat
trebuie să se apere cu toate mijloacele pe care le are la dispoziţie.
70. (1) După agresiune şi după părăsirea locului faptei de către agresor, nu trebuie începută o
urmărire a acestora, fiind cunoscut faptul că unul dintre obiectivele agresorilor este să nu se
lase prinşi.
 (2) Urmărirea unui agresor creşte pericolul de folosire a violenţei.
Folosirea forţei
71. (1) Aplicarea forţei sau constrângerii trebuie să se facă în caz de nevoie, iar atunci trebuie
să se apeleze la mijlocul de constrângere cel mai uşor şi simplu.
(2) Constrângerea fizică nu trebuie considerată ca un scop în sine, ci un mijloc prin care
persoana agresată îşi realizează voinţa şi hotărârea
72. Folosirea forţei de către lucrător în timpul serviciului va fi de aşa natură încât să nu
depăşească limitele legitimei apărări sau a stării de necesitate, lucrătorul uzând în acest scop
de toate calităţile şi cunoştinţele teoretice, fizice, psihice şi tehnice pe care le posedă pentru
imobilizarea agresorului.
73.(1) Imobilizarea agresorului constă în punerea acestuia în imposibilitatea de a continua
agresiunea sau acţiunea începută ori de a începe o astfel de acţiune.
(2) Se poate realiza prin:
a) procedee de autoapărare
b) cu ajutorul altor persoane,
c) folosirea dispozitivelor cu substanţe iritant-lacrimogene.
74. (1) Procedeele de autoapărare şi forţa fizică (lovituri cu pumnii, mâinile, picioarele,
genunchii, coatele şi alte părţi ale corpului sau procedee ale luptei corp la corp) se folosesc
numai dacă este necesar şi posibil.
(2) Procedeele de autoapărare vor fi folosite numai de acei lucrători instruiţi şi antrenaţi
cu aceste tehnici de luptă.
(3) Se va acţiona în aşa fel încât, pe cât este posibil, persoanei în cauză să nu i se pună în
pericol viaţa ori să i se cauzeze vătămări corporale şi pentru a preîntâmpina un eventual atac
prin surprindere din partea acesteia.
75. (1) Cel mai uzual mijloc pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunii persoanelor agresive,
acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale, este
pulverizatorul lacrimogen sub formă de tuburi tip spray, ce conţine 1% de substanţe iritant-
lacrimogene.
(2) Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este metoda acceptată numai pentru
imobilizarea unei persoane.
(3) Nu se recomandă folosirea acestuia în spaţii închise.
76. Acest mijloc poate fi folosit împotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol viaţa sau integritaea corporală a perwoaneiŞ
b) încercă să pătrundă sau pătrund în spaţii interzise ori tulbură desfăşurarea
normală a activităţii,
c) ultragiază prin ameninţare, lovire sau orice alte acte de violenţă.
77. ESTE INTERZISĂ folosirea pulverizatorului lacrimogen împotriva fenmeilor gravide,
apersoanelor cu semne vizibile de invaliditate şi a copiilor.
78. (1) Este obligatoriu ca folosirea pulverizatorului lacrimogen să fie condiţionată de loc şi
vânt.
(2) Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului.
(3) Zonele eventual afectate (ochii, mucoasa nazală, piele) se spală cu multă apă fără să
se aplice creme sau emulsii.
79. Distanţa eficientă de folosire este de max. 3 m, dar nu mai puţin de 1,5-2 m.
80. Înainte de utilizare, pulverizatorul se agită, apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către
înainte şi se apasă butonul de acţionare.
81. (1) Fiind un recipient cu conţinut inflamabil, nu se va expune la radiaţii solare sau
temperaturi peste 50°C.
(2) De asemenea, nu se va pulveriza în direcţia unei flăcări sau a unui corp incandescent.
82. Sunt interzise amenţările în scop de amuzament precum şi manipularea neglijentă a
pulverizatorului lacrimogen.
83.În concluzie,

UN CONFLICT VA FI UN CONFLICT VA FI
ACCENTUAT DACĂ: DIMINUAT DACĂ:
- Alte persoane se implică şi iau parte la - Persoanele implicate sunt imparţiale
conflict; şi de încredere;
- Cealaltă parte este considerată un - Cealată parte nu este etichetată;
inamic sau o persoană „rea”; părţile sunt capabile să se concentreze mai
degrabă asupra problemelor decât asupra
- Una sau ambele persoane se simt lor însele;
ameninţate de cealaltă; - Ameninţările sunt retrase, se renunţă
- Nu există o perioadă în care au la ele sau sunt reduse;
colaborat şi nici nu sunt interesate să menţină - Persoanele implicate au cooperat
o relaţie; anterior disputei şi sunt dispuse să continue
- Problemele implicate sunt văzute ca relaţia;
extrem de importante; - Interesele sunt văzute ca fiind de
- Există o lipsă de abilităţi de rezolvare a negociat, deoarece nu implică principii
conflictului. fundamentale;
- Persoanele implicate primesc ajutor
pentru rezolvarea problemelor şi tehnici de
rezolvare a conflictului.
84. De asemenea, nu trebuie uitat un lucru foarte important: PROPRIA SECURITATE ESTE
ÎNTOTDEAUNA PE PRIMUL LOC!
 ANEXA 1
TERMINOLOGIE
ameninţare: insuflarea victimei a temerii pericolului în care se găseşte prin cuvinte (oral
sau în scris), prin gesturi (cuţit, pistol scos la vedere), prin fapte (acostarea victimei in diferite
locuri), prin semne simbolice (afişate la vedere pentru victimă)
bunuri şi valori: sume de bani, titluri de credite, cecuri ori alte înscrisuri de valoare,
metale şi pietre preţioase, valori ştiinţifice, tehnice, de cultură şi artă, precum şi arme, muniţii,
materiale explozive, stupefiante, substanţe toxice sau radioactive, ori alte materiale şi
substanţe periculoase
calamitate: situaţia în care se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de fapt
păgubitoare sau periculoasă pentru o colectivitate de persoane (Ex.: cutremur, inundaţe,
catastrofă aeriană, rutieră sau de cale ferată, etc.)
cheie adevărată: cheia folosită în mod normal la deschiderea dispozitivului de către cel
îndreptăţit să o facă
cheie mincinoasă: cheia falsă, contrafăcută sau orice instrument cu ajutprul căruia poate
fi acţionat mecanismul unui dispozitiv de închidere, fără a fi distrus sau degradat
comunicare eficientă: proces bilateral de schimb de informaţii, astfel încât ambele părţi
să se înţeleagă reciproc; cele două părţi pot trimite şi primi mesaje folosind cuvinte vorbite sau
scrise ori limbajul trupului, cu rezultate pozitive în efectul scontat
constrângere : forţare, obligare, silire, somare, violentare
efracţie: înlăturarea cu violenţă a oricărui obiect sau dispozitiv care are menirea să
împiedice pătrunderea într-un anumit loc
furt: luarea unui bun mobil din posesia altuia, fără consimţământul acestuia, în copul de a
şi-l însuşi pe nedrept
furt calificat: furtul săvârşit de două sau mai multe persoane; de o persoană având asupra
sa o armă sau o substanţă narcotică; într-un loc public; într-un mijloc de transport în comun; în
timpul nopţii; în timpul unei calamităţi; prin efracţiii, escaladare sau prin folosirea fără drept a
unei chei adevărate ori a unei chei mincionoase; unui act care serveşte pentru dovedirea stării
civile, pentru legitimare sau identificare; produselor petroliere sau a gazelor naturale din
conducte, cisterne sau depozite; un bun care face parte din patrimoniul cultural; de către o
persoană mascată, deghizată sau travestită; furtul săvârşit asupra unei persoane aflate în
imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra.
huliganísm: tulburare a ordinii şi moralei publice prin manifestări care arată lipsă de
cuviinţă sau de respect faţă de regulile de convieţuire socială
lipsire de libertate: persoana este lipsită de posibilitatea de a se deplasa şi a acţiona în
conformitate cu voinţa sa
lovire: orice act de violenţă cauzator de suferinţă fizică
persoane cu nevoi speciale: persoane d vârsta a 3-a, persoane cu handicap fizic sau
psihic, persoane bolnave, în covalescenţă sau externate dintr-o unitate medicală
sisteme de protecţie mecano-fizice: ziduri, plase, blindaje, case de fier, dulapuri
metalice, tezaure, geamuri şi folie de protecţie, grilaje, uşi şi încuietori
sisteme de alarmă împotriva efracţiei: ansamblu de echipamente compus din centrala de
comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare de prezenţă, anzişoc şi acustice, butoane
şi pedale de panică, control de acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de
înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor de natură să asigure o protecţie corespunzătoare
obictivelor şi persoanelor
şantaj: constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu
facă sau să sufere ceva, dacă fapte este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine
sau pentru altul
tâlhărie: furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţă sau ameninţări, ori prin punerea
victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de
întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea
urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea
omor: uciderea unei persoane, respectiv orice activitate materială/acţiune care are ca
rezultat moartea unui om
 vătămare corporală: faptă/activitate materială care pricinuieşte persoanei o vătămare a
integrităţii corporale sau a sănătăţii ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult
60 de zile
 RISCURI PSIHO – SOCIALE LA LOCUL DE MUNCĂ

În ultimul deceniu, stresul profesional a fost identificat ca fiind una dintre problemele
majore la locul de muncă. Stresul este termenul generic care descrie presiunea psihică la care
oamenii trebuie să facă faţă de-a lungul vieţii. Stresul este răspunsul sau reacţia psihicului şi a
organismului la pericole reale sau imaginare, evenimente sau schimbări, numite generic factori
de stres. Factorii de stres pot fi interni (gânduri, convingeri, atitudini) sau externi (pierderi,
tragedii, schimbări).

Factorii care pot genera riscuri psiho – sociale sunt:

• mediul de muncă (zgomot excesiv, vibraţii, temperatură ridicată / scăzută, umiditate

etc.);
• organizarea locului de muncă şi conţinutul sarcinii de muncă (supraîncărcarea
salariaților, ore suplimentare nedorite, sarcini monotone şi repetitive, schimbări
imprevizibile etc.);
• atmosfera la locul de muncă (relaţii încordate între colegi, între şefi şi subalterni,
accidente la locul de muncă, moartea unui coleg, lipsa comunicării, teama de a pierde locul
de muncă etc.);
• factori ce ţin de individ (structura fizică şi emoţională etc.)

Stresul în muncă apare atunci când solicitările mediului de muncă depăşesc capacitatea
tuturor salariaților de a le face faţă (sau de a le controla). Nu este o boală, dar poate determina
probleme de sănătate mentală şi fizică. Stresul în muncă este un simptom al existenţei unei
probleme organizaţionale. nu o slăbiciune individuală. O supraîncărcare a activităţii poate
contribui la stresul de origine profesională.

Uneori stresul poate fi pozitiv. Stresul pozitiv sau eustress-ul apare atunci când nivelul de
stres este suficient pentru a motiva o persoană să realizeze ceva.
Stresul negativ sau Distress-ul apare atunci când nivelul de stres este prea ridicat sau prea
scăzut şi, în acest caz, organismul şi/sau psihicul încep să fie afectate.
Stresul negativ poate genera:
• reacţii ale organismului (migrene, dureri de stomac, hipertensiune, afecţiuni cardiace,
etc.);
• reacţii psihologice (nelinişte, anxietate, frică, furie, depresie, nervozitate, frustare,
închidere în sine etc.);
• reacţii comportamentale (fumat excesiv, tulburări ale regimului de odihnă şi
alimentaţie, rezistenţă la schimbare etc.);
• eficienţă scăzută.
Conducerea este preocupată de asigurarea celor mai bune condiţii de muncă pentru ca
salariații să fie protejaţi inclusiv împotriva riscurilor psiho-sociale. În acest scop Serviciul Intern
de Prevenire şi Protecţie evaluează permanent riscurile psiho-sociale. Examenele psihologice şi
psihiatrice (acolo unde se impun) desfăşurate în cadrul evaluării periodică a stării de sănătate,
dau informaţii ale stării de stres din acest sistem de muncă. S-a constatat că cerinţele
legislative, organizatorice şi academice au crescut considerabil, ceea ce a condus la
supraîncărcarea sarcinilor de muncă a personalului.

Se recomandă ca salariații:

1. să-şi folosească eficient timpul de lucru, prin stabilirea priorităţilor;

2. să-şi dezvolte abilităţi de comunicare (stresul şi anxietatea pot apărea acolo unde
există o stare conflictuală sau unde comunicarea este neclară, imprecisă);
3. să-şi schimbe atitudinea prin :
o controlarea reacţiilor;
 o construirea unui sistem mental de apărare împotriva stresului;
o dozarea efortului;
4. să adopte un stil de viaţă echilibrat prin :
o practicarea cu regularitate a exerciţiilor fizice ;
o alegerea unei diete bogate în fructe şi legume ;
o menţinerea unui program ordonat de somn – dormiţi îndeajuns încât să vă treziţi
revigoraţi;
o implicarea în viaţa socială, discutarea problemelor cu colegii, familia, prietenii,
solicitarea ajutorului de specialitate;
5. să-şi acorde timp pentru hobby-uri: sport, literatură, muzică, dans, limbi străine,
abilităţi tehnice, meşteşuguri. Trebuie să ne asigurăm un echilibru între muncă şi recreere.

Violenţa la locul de muncă reprezintă orice incident în care o persoană este abuzată,
ameninţată sau agresată la locul de muncă şi care îi pune în pericol securitatea, sănătatea,
starea de bine sau eficienţa profesională. Ea include insultele, ameninţările, sau agresiunile
fizice sau psihice exercitate de persoane din afara instituţiei asupra unei persoane care se află
la locul de muncă. Victimele pot avea şi o dimensiune rasială sau sexuală. Lucratorii din sectorul
de învăţământ pot ti victime ale violenţei. Cei mai expuşi riscurilor de violenţă sunt cei a căror
activitate implică:
- lucrul la ore târzii sau singuri;
- efectuarea de vizite în afara instituţiei sau la domiciliu.
 INSTRUCTIUNI PENTRU SEMNALIZAREA DE SECURITATE ŞI/SAU DE SĂNĂTATE LA LOCURILE DE
MUNCĂ

Hotărârea de Guvern nr. 971 din 26 iulie 2006 transpune Directiva 92/58/CEE privind
cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.
Prin semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate se înţelege semnalizarea care se referă
la un obiect, o activitate sau o situaţie determinata şi furnizează informaţii ori cerinţe
referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de munca, printr-un panou, o culoare, un
semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz.
În funcţie de sensul mesajului poate fi semnal:
- de interzicere;
- de avertizare;
- de obligativitate;
- de salvare sau de prim ajutor;
- de indicare;
În raport cu modul de acţiune semnalizarea este:
• permanentă: panouri, panouri suplimentare, culoare de securitate, simbol sau
pictogramă;
• ocazională: semnal luminos, semnal acustic, comunicare verbală, gest-semnal.

Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de
protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul
trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în
conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, şi să verifice existenţa acesteia.
Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie sa ia în considerare orice
evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006.
Metodele şi aparatura folosite trebuie sa fie adaptate la condiţiile existente, luând în
considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este măsurat, durata expunerii, factorii
de mediu şi caracteristicile aparatului de măsura.
Salariații şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi referitor la toate măsurile
care trebuie luate privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate utilizata la locul de
muncă, fără a aduce atingere art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.
Salariaților trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în special sub forma unor
instrucţiuni precise, fără a aduce atingere art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006.
Instruirea trebuie sa cuprindă semnificaţia semnalizării, mai ales a celei care conţine
cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat.
Consultarea şi participarea salariaților şi/sau a reprezentanţilor acestora în ceea ce
priveşte aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie să se realizeze în conformitate cu
art. 18 din Legea nr. 319/2006. Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura folosirea
mijloacelor individuale de protecţie auditivă de către salariații săi.

În cazul semnalizării alegerea culorilor are un rol foarte important şi este reglementată
prin Hotărârea de Guvern nr. 971/2006 privind cerinţele minime de semnalizare de securitate şi/
sau de sănătate la locul de muncă.
 Culorile de securitate
CULOAR SEMNIFICAŢIE sau SCOP
E
Semnal de interdicţie
Pericol - alarmă
Roşu
Materiale şi echipamente de
prevenire şi stingere a incendiilor
Galben sau
Semnal de avertizare
galben-oranj
Semnal de obligaţie
Albastru
Semnal de salvare sau prim ajutor
Verde
Situaţie de securitate
INDICATII SI PRECIZARI
Atitudini periculoase
Stop, oprire, dispozitive de oprire de
urgenţă
Evacuare
Identificare şi localizare
Atenţie, precauţie
Verificare
Comportament sau acţiune specifică
Obligaţia purtării EIP
Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente,
posturi, încăperi
Revenire la normal

Eficacitatea unei semnalizări nu trebuie să fie diminuată de către:

a)Prezenţa unei alte semnalizări sau a unei surse de emisie de acelaşi tip, care afectează
vizibilitatea sau audibilitatea; aceasta implică în special:
- evitarea amplasării unui număr excesiv de panouri la o distanta prea mica unul fata de
celălalt;
- să nu se utilizeze în acelaşi timp două semnale luminoase care pot fi
confundate;
- să nu se utilizeze un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase
asemănătoare;
- a nu se folosi doua semnale sonore concomitent;
- să nu se utilizeze un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic.
b)designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea necorespunzătoare
ori funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.
Semnalizările care necesită o sursa de energie pentru funcţionare trebuie sa fie prevăzute
cu alimentare de rezerva, pentru cazul întreruperii alimentarii cu energie, cu excepţia situaţiei
în care riscul dispare odată cu întreruperea acesteia.
Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, sa fie curăţate, întreţinute,
verificate, reparate periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât sa se asigure
menţinerea calităţilor lor intrinseci şi/sau funcţionale.
Panourile trebuie înlăturate când situaţia care o justifică a dispărut.
 SEMNALIZAREA DE SECURITATE

In spatiul destinat activitatii de restaurant trebuie sa existe o serie de cerinte minime, pentru
semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca conform HG nr. 971/2006.

Nr. Zona Tip Panou

Descriere zona Risc
Crt identificata semnalizare semnalizare

Toate iesirile de
urgenta din cladire
asa cum sunt
Semnal de
Iesiri de prevazute in
1. Incendiu salvare -
urgenta scenariu de
permanenta
securitate la
incendiu si in
proiect
Toate caile de
urgenta din cladire
asa cum sunt
Semnal de
Cai de prevazute in
2. Incendiu salvare -
urgenta scenariu de
permanenta
securitate la
incendiu si in
proiect

Se va aplica
deasupra locului Semnal de
Trusa de
3. de amplasare al Accidentare prim ajutor -
prim ajutor
truselor de prim permanenta
ajutor

Panou
Loc de Se va afisa la locul echipamente
5. amplasare de amplasare al Incendiu prevenirea si
stingator stingatorarelor stingerea
incendiilor

Se va afisa pe usa Panou de

Zona cu acces
7. de acces al Accidentare interzicere –
restrictionat
camerelor tehnice permanent

Zonele de
interzicere a
Se va afisa in Panou de
fumatului in
8. locurile in care este Incendiu interzicere -
cazul in care
interzis fumatul permanent
nu este
permis
 Se va afisa pe
Zonele cu Panou de
carcasele
9. pericol Electric avertizare -
panourilor
electrice permanent
electrice

Se vor amplasa la
Zone cu activitatile de
Panou de
pericol de curatare a
11. Alunecare avertizare –
aluncecare / pardoselii, atunci
nepermanent
pardoseli cand pardoseala
este umeda

Zone in care
Panou de
purtarea EIP Se vor afisa in
14 obligativitate -
este bucatarie
permanent
obligatorie

Zone cu
Se va palica in
pericol de
camerele tehnice, Panou de
electrocutare
15 pe carcasele Electrocutare obligativitate -
prin atingere
panourilor permanent
directa sau
electrice
indirecta
Se vor aplica
Toate
echipamente de
birourilesi Incendiu, Semnalizare
16. semnalizare N/A
spatiile pericol iminent acustica
luminoasa si
comune
acustica

Observatii: Semnalizarea privind caile de salvare (cai de evacuare si iesiri de urgenta) sunt
semnalizari care necesita o sursa de energie si, din acest motiv, vor fi prevazute cu alimentare
de rezerva.
Lista panourilor de securitate aplicabile
 ZONE CU RISC RIDICAT SI SPECIFIC

Frecventa
Zona cu
Nr. Masurile de de Persoana care
risc ridicat Localizare
crt. prevenire stabilite realizare realizeaza masura
si specific
a masurii
Marcarea si
Caile de semnalizarea cailor Administrator
1 acces Sediu de acces
interne Mentinerea libera a permanent toti lucratorii
cailor de acces
Tabloul Punctul de
2 Semnalizare zonelor Administrator
electric lucru

Acordarea si folosire
Centrala Punctul de EIP
3 permanent Administrator
termică lucru
Instruirea adecvata a
personalului
 PLAN DE ACTIUNE IN CAZ DE PERICOL GRAV SI IMINENT

Conform Legii nr.319/2006 – Legea securității și sănătății în muncă – “Pericol grav și iminent”
este definit ca situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declanșator
pentru a produce un accident în orice moment.

Conform art.101-102 din Hotărârea Guvernului nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilorLegii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 –
starea de pericol grav și iminent poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/
sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau
unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă. La constatarea stării de
pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate de
către salariații nominalizați:

a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;

b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

Nr. ACTIUNE SPECIFICATIE

crt.
1. Oprirea echipamentului de munca si / sau activitatii in cazul
Orice lucrător
constatarii aparitiei starii de pericol grav si iminent
2. Contactarea serviciilor specializate in cazul constatarii starii Conducătorul locului
de pericol grav si imenent de muncă
3. Contactarea serviciilor specializate se va face de pe telefonul
Orice lucrător
mobil detinut de
4. Serviciile specializate care pot interveni sunt urmatoarele:
- Servicii de urgen ă telefon: 112
- Dispeceratul de Distributie a Energiei Electrice 0800800929
telefon:
5. Orice persona care a constatat aparitia statii de pericol grav
si eminent va anunta conducătorul locului de muncă la Orice lucrător
telefon sau prin viu grai:
6. Acordarea primului ajutor Cf. dispoziție internă
7. Raspunzator cu eleminarea cauzelor ce au condus la situatia Conducătorul locului
de pericol grav si iminent. de muncă
8. Prezentul program se comunica tuturor celor nominalizati Responsabil
pentru luarea la cunostinta si conformare. resurse umane
ț
 MODALITATEA DE ACORDARE ŞI UTILIZARE A ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECŢIE

1. Echipamentul individual de protecţie reprezintă orice echipament destinat să fie

purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care
ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop. Sunt excluse de la definiţia de
mai sus:

- îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod

special pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului;
- echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;
- echipamentul de autoapărare sau de descurajare;
- dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor
nocivi.
2.Dotarea cu echipament individual de protectie se face in scopul prevenirii
accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.
3.Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie. Angajatorul asigură instruirea
lucrătorului privind modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
4.Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie utilizate atunci cand riscurile
nu pot fi evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protectie colectiva sau prin
masuri, metode sau procedee de organizare a muncii.
5.Un echipament individual de protectie trebuie sa fie conform reglementarilor legale
in vigoare corespunzatoare, referitoare la proiectarea si fabricarea sa din punctul de
vedere al securitatii si sanatatii in munca. In toate cazurile, un echipament individual de
protectie trebuie:

a.să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc
suplimentar;
b.să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c.să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d.să fie adaptat conformatiei purtatorului.
6.Echipamentul individual de protectie este proprietatea instituției si se acorda
obligatoriu si gratuit intregului personal expus la riscuri. Echipamentul individual de
protecție se acordă gratuit și personalului de control, personalului detasat la locul
respectiv de muncă, elevi sau studenți care efectuează stagii de de pregatire,vizitatori.
7. Componenţa echipamentului individual de protecţie este stabilită pe baza evaluării
factorilor de risc.
8.In cazul in care diferiti factori de risc impun utilizarea concomitenta a mai multe
echipamente individuale de protectie, acestea trebuie sa fie compatibile si sa-si pastreze
eficacitatea in raport cu riscurile respective.
 9.Instituția are obligaţia să instruiască personalul care beneficiază de echipament
individual de protecţie în cadrul instructajului general sau la semnarea contractului de
muncă.
10.Echipamentul individual de protectie este destinat in principiu utilizarii individuale.
In cazul in care, prin forta imprejurarilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se
vor lua masuri corespunzatoare pentru ca diferitilor utilizatori sa nu le fie afectata starea
de sanatate sau de igiena.
11.Instituția are obligaţia să asigure condiţii pentru depozitarea curăţarea,
întreţinerea şi repararea echipamentului individual de protecţie pentru conservarea
calităţilor de protecţie ale acestora.
12.Echipamentul individual de protecţie va fi verificat periodic, urmărindu-se
păstrarea calităţilor de protecţie.
13.În cazul degradării echipamentului individual de protecţie respectiv al pierderii
calităţii de protecţie, indiferent de motiv, se acordă obligatoriu un nou echipament.
14.Angajatorul este obligat sa asigure conditiile necesare pentru efectuarea
verificarilor legale, depozitarea, curatarea, denocivizarea, intretinerea si repararea
mijloacelor individuale de protectie, in conformitate cu instructiunile de utilizare ale
producatorilor.
15.Instituția are obligaţia să înlocuiască mijloacele individuale de protecţie care nu
mai posedă calităţile de protecţie pentru condiţiile pentru care au fost acordate, de
fiecare dată când se constată acest lucru, indiferent de motiv.
16.Personalul care beneficiază de echipament individual de protecţie are următoarele
obligaţii:

a.Să cunoască caracteristicile şi modul de utilizare a echipamentului conform

instructajului.
b.Să poarte întregul echipament de protecţie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de
muncă sau activităţii de producţie pe care o desfăşoară
c.Să utilizeze echipamentul individual doar în scopul pentru care i-a fost atribuit şi să
se preocupe de conservarea calităţilor de protecţie a acestuia.
d.Să prezinte mijloacele individuale de protecţie la verificările periodice prevăzute în
instructaj.
e.Să întreţină, cureţe şi repare mijloacele de protecţie din dotare.
f. Să solicite un nou mijloc individual de protecţie atunci când din diverse motive
mijlocul din dotare nu mai prezintă calităţile de protecţie necesare.
17.Degradarea echipamentului individual de protectie din vina personalului sau
instrainarea acestuia, inainte de expirarea termenului de utilizare prevazut , atrage
raspunderea personalului pentru prejudiciul cauzat.
18.Nepurtarea echipamentului individual de protecţie, corect acordat şi în stare de
funcţionare sau utilizarea acestuia în alte condiţii decât cele prevăzute de instructaj se
sancţionează conform legislatiei in vigoare.
19.Executantul unei sarcini de muncă are dreptul de a refuza executarea acesteia dacă
nu i se asigură mijloacele individuale de protecţie necesare prevăzute în acest normativ,
fără ca refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.
20.Conducatorii locurilor de munca nu vor admite la lucru si nici nu vor incredinta
sarcini de serviciu persoanelor care nu poarta echipamentul de protectie corespunzator
meserie si conditiilor in care urmeaza sa lucreze.
 21.Nepurtarea echipamentului individual de protectie sau utilizarea lui in alte scopuri/
conditii decat cele pentru care a fost acordat, va fi sanctionata conform legislatiei in
vigoare .
22.Angajatorul este obligat sa întocmească si sa aprobe liste interne de dotare cu
echipament individual de protectie, diferentiat pe categorii si locuri de munca, in functie
de natura si nivelul riscurilor, stabilind prin acestea dotarea exacta cu sortimente, tipuri,
durata normata de utilizare, numar de bucati acordate, modul de acordare ( inventar
personal / inventar sectie ). Echipamentul individual de protectie trebuie sa fie
achizitionat de la societati comerciale autorizate si sa fie certificat ( fiecare sortiment in
parte ) din punct de vedere al cerintelor de securitate.
23.La modificarea conditiilor de munca, conducerea agentului economic are obligatia
de a asigura mijloace individuale de protectie necesare, conform noii situatii si instruirea
executantului in legatura cu utilizarea corecta a acestora.
24.Dotarea stabilita prin prezentele norme are caracter maximal. Acordarea unui
anumit sortiment de echipament prevăzut in normativ nu este obligatorie decat in măsura
in care aceasta este justificata de condiţiile concrete in care se desfăşoară procesul de
munca .
25.Angajaţii care executa lucrări intamplatoare sau de intervenţii, in condiţii diferite
decat pentru cele pentru care au fost dotaţi, vor primi sortimentele de echipament
necesare astfel ca executarea lucrărilor respective sa se efectueze in condiţii de deplina
securitate. Dotarea in asemenea condiţii se face cu caracter temporar si este stabilita de
conducere.
26.Persoanele care executa in mod permanent doua meserii ce se desfăşoară in
condiţii diferite vor fi dotate cu echipament de protecţie conform prevederilor din
normativ de la meseria de baza si li se vor acorda in mod suplimentar numai acele
sortimente prevăzute de normele din dotare ,strict necesare pentru prevenirea
accidentelor de munca sau imbolnavirilor profesionale, pentru cea de-a doua meserie.
27.Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către
angajator, la nivel de instituție.
28.Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajator
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru.
29.În perioadele în care se înregistrează temperaturi foarte scăzute, conform
reglementărilor legale în vigoare, persoanele încadrate în muncă beneficiază de măsuri
speciale de protecţie.
30.În cazul în care procesul de muncă se desfăşoară în aer liber sau în interior sunt mai
puţin de 5 grade C, angajatorii trebuie să asigure următoarele:
- distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5–1 litru/persoană/schimb;
- acordarea de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, scop în care se vor
asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător, precum şi asigurarea
echipamentului individual de protecţie.
31.În cazul în care procesul de muncă se desfăşoară în aer liber sau în interior sunt mai
mult de 37 grade C, angajatorii trebuie să asigure următoarele:
- distribuirea de apa minerala în cantitate de 2–4 litri/persoană/schimb;
32.Angajatorul este obligat sa întocmească si sa aprobe liste interne de dotare cu
materiale igienico-sanitare, diferentiat pe categorii si locuri de munca, stabilind prin
acestea dotarea exacta cu sortimente, tipuri, numar de bucati acordate, modul de
acordare ( inventar personal).
 33.Pentru echipamentul de protectie acordat nenormat angajatorul are obligatia sa
asigure permanent existent acestuia.

LISTA INTERNĂ PENTRU ACORDAREA E.I.P., M.I.S.

Nr. Tip
Meseria, funcţia Material Periodicitate
crt. material
Săpun 300g/an
M.I.S. Hărtie igienică 2 role/lună
1. Tot personalul Prosop 1 buc/an
Conform dispozi ie
E.I.P. Conform dispozi ie internă
internă

Nota: Normativul nu este exhaustiv, numarul si felul echipamentului individual de protectie si

materialele igienico sanitare putand fi extinse sau restranse
Periodicitatea de acordare este orientativa, aceasta stabilindu-se in functie de indicatiile
producatorului si de starea echipamentului de protectie
ț
ț
 OBLIGAŢIILE ANGAJATOR

Legea 319 / 2006 securităţii si sănătăţii în muncă

[...] CAPITOLUL III: Obligaţiile angajatorilor

SECŢIUNEA 1: Obligaţii generale ale angajatorilor

Art. 6 (1)Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea salariaților în

toate aspectele legate de muncă.
(2)În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
(3)Obligaţiile salariaților în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere
principiului responsabilităţii angajatorului.
Art. 7 (1)În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile
necesare pentru:
a)asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii salariaților;
b)prevenirea riscurilor profesionale;
c)informarea şi instruirea salariaților;
d)asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
muncă.
(2)Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1),
ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3)Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe
baza următoarelor principii generale de prevenire:
a)evitarea riscurilor;
b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c)combaterea riscurilor la sursă;
d)adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de
muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea
reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora
asupra sănătăţii;
e)adaptarea la progresul tehnic;
f)înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai
puţin periculos;
g)dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de
muncă;
h)adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i)furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare salariaților.
(4)Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura
activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a)să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea salariaților, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
b)ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire,
precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure
îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii salariaților şi să fie integrate în
ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c)să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d)să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu salariații şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra
securităţii şi sănătăţii salariaților, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi
mediul de muncă;
e)să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul
să fie permis numai salariaților care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5)Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de
muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii
acestora au următoarele obligaţii:
a)să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi
igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b)să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei salariaților şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c)să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d)să informeze salariații şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6)Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în
nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

SECŢIUNEA 3: Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea salariaților,

pericol grav şi iminent

Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
salariaților, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama
de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte
primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze salariații care
aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a salariaților.
(3) Numărul salariaților menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia
acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
Art. 11. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi salariații care sunt sau pot fi expuşi unui pericol
grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori
care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da salariaților posibilitatea să oprească lucrul
şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de
pericol grav şi iminent;
c) să nu impună salariaților reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi
iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.

SECŢIUNEA 4: Alte obligaţii ale angajatorilor

Art. 12 (1)Angajatorul are următoarele obligaţii:

a)să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea
în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b)să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c)să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai
mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase,
precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d)să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările
legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de salariații săi.
(2)Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura
activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii
de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).
 Art. 13 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:
a)să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a
echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme
prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să
fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a salariaților;
b)să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c)să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d)să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e)să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f)să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi salariații a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin salariații desemnaţi, prin propria competenţă sau
prin servicii externe;
g)să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii salariaților,
cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
h)să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor
la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de
protecţie necesare;
i)să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de
legislaţia specifică;
j)să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k)să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l)să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi
neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m)să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n)să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor;
o)să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, salariații care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p)să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar
periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
q)să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
salariaților;
r)să asigure echipamente individuale de protecţie;
s)să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al
pierderii calităţilor de protecţie.
Art. 14 Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către
angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte
prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Art. 15(1)Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către
angajatori.
 (2)Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de
muncă.
 OBLIGAŢIILE SALARIAȚILOR

1. Conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006, articolele 95–100,
trebuiesc respectate următoarele instrucţiuni proprii:
1. Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu
pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului,
astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât
propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile
sale în timpul procesului de muncă. (Conform Art.22 din Legea 319 / 2006)
2. În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la ART. 9,
salariații au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect echipamentele de muncă, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de muncă din dotarea spaţiilor de productie, respectând specificaţiile din
documentaţia tehnică;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat, precum şi
dispozitivele din dotarea locului de muncă;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special, al maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste
dispozitive ;
d) să comunice imediat angajatorului, conducătorului locului de muncă şi/sau
inspectorului intern de protecţia muncii orice situaţie de muncă, despre care au motive
întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea salariaților, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu inspectorul intern de protecţia muncii, atât
timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse
de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii
salariaților;
g) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu inspectorul intern de protecţia muncii,
pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare ale acestora, precum şi prevederile
instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, fără
a denatura adevărul. (Conform Art.23 (1) a) - i) din Legea 319 / 2006)
3. Orice eveniment (eveniment = accident care a antrenat decesul sau vătămări ale
organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidental de traseu ori de circulaţie,
în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidental periculos, precum şi
cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesie), va fi comunicat de
îndată angajatorului şi inspectorului intern de protecţia muncii, de către conducătorul
locului de muncă, sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea
acestuia. (Conform Art.26 din Legea 319 / 2006)
 4. Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, adică acea situaţie concretă, reală şi
actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice
moment, trebuie adusă imediat la cunoştinţa conducătorului locului de muncă de către
orice lucrător care o sesizează. (Conform Art.23 (1) d) din Legea 319 / 2006)
5. În cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau pentru securitatea
altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior un poate fi contactat, toţi
salariații trebuie să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele
lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de
pericol. (Conform Art. 11 (3) din Legea 319 / 2006)
6. În cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau pentru securitatea
altor persoane, orice lucrător este obligat să oprească lucrul şi dacă un poate opri
consecinţele unui astfel de pericol, trebuie să părăsească locul de muncă şi să se
îndepărteze spre o zonă sigură. (Conform Art. 11, (1), b) din Legea 319 / 2006)
7. La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua următoarele
măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă ;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi
imanent. (Conform art. 102 din H.G. 1425 / 2006)

2. Conform H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de

securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, trebuiesc respectate următoarele
instrucţiuni proprii:
8. Orice lucrător este obligat să cunoască şi să respecte informaţiile furnizate prin
semnalizarea de securitate şi /sau de sănătate (a se vedea ANEXA 2, unde sunt
prezentate câteva panouri de semnalizare). Semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate – semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie
deaterminată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau
sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic,
o comunicare verbală sau un gest – semnal, după caz.
9. Atunci când un lucrător desfăşoară o activitate lucrativă ce generează riscuri ce nu pot
fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin
măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, trebuie să prevadă semnalizarea
de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile H.G.
nr. 971/2006. (Conform art. 6 din H.G. 971 / 2006)
10. Pentru alegerea semnalizării adecvate, lucrătorul trebuie să ia în considerare orice
evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art.7 alin. (4) lit. a) din Legea nr.
319/2006.
11. Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să informeze salariații referitor la
precizările H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

3. Conform H.G. nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţiela locul de
muncă, trebuiesc respectate următoarele instrucţiuni proprii:
 12. Orice lucrător care desfăşoară o activitate de muncă unde există riscuri de accidentare
sau de îmbolnăvire profesională ce nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace
tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare
a muncii, este obligat să folosească echipamentul individual de protecţie pus la
dispoziţie de către angajator. Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice
echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva
unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea
la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest
sens. (Conform H.G. nr. 1048/2006, art.3 şi 4)
13. Este interzisă folosirea la locul de muncă a altor echipamente individuale de muncă
decât cele puse la dispoziţie de către angajator.
14. Este interzisă folosirea la locul de muncă a echipamentelor individuale de muncă
modificate sau depreciate.
15. Conducătorul locului de muncă are obligaţia de a-l informa pe lucrător despre riscurile
împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
(Conform H.G. nr. 1048/2006, art.11).
4. Conform H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, trebuiesc
respectate următoarele instrucţiuni proprii:
16. Orice lucrător este obligat să utilizeze la locul de muncă numai echipamentele de
muncă puse la dispoziţie de către angajator.
17. Pe timpul desfăşurării activităţii, lucrătorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
ca echipamentul de muncă pus la dispoziţie de către angajator să corespundă lucrului
prestat şi să poată fi utilizat fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea sa precum
şi a celorlalţi lucrători.
18. Înaintea folosirii unui echipament de muncă lucrătorul are obligaţia de a se informa
asupra modului de utilizare a acestuia şi de a respecta toate recomanările
producătorului.
19. Înaintea utilizării unui echipament de muncă lucrătorul are obligaţia de a verifica starea
acestuia. Nu se vor folosi acele echipamente de lucru depreciate care nu corespund din
punct de vedere al siguranţei în exploatare şi pun în pericol pe lucrători.
20. Atunci când se constată că un echipament de muncă s-a depreciat, existând riscul de
accidentare, lucrătorul are obligaţia de a-l scoate din spaţiul de lucru, predându-l
conducătorului locului de muncă sau gestionarului acestui echipament. Atunci când
acest lucru nu este posibil se vor lua măsuri pentru a avertiza potenţialii utilizatori că
echipamentul de muncă respectiv este defect şi prezintă în exploatare, riscuri pentru
securitatea şi sănătatea salariaților.
21. Remedierea deficienţelor constatate, întreţinerea şi repararea echipamentelor de
muncă se vor executa numai de personal specializat numit prin decizie de angajator.
22. Lucrătorul are obligaţia ca pe toată durata utilizării echipamenteleor de muncă, aceste
să fie menţinute, printr-o întreţinere şi exploatare adecvată, la un nivel tehnic
corespunzător.
23. Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să cunoască şi să aplice la locul de muncă
prevederile H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.
24. Personalul care manipulează şi utilizează în activitate substanţe chimice, sau orice fel
de echipament de muncă care poate să-l expună la un pericol de îmbolnăvire
 profesională sau la accidentare, va fi instruit asupra modului de folosire şi a pericolului
ce îl prezintă pentru organismul uman.
25. La repartizarea sarcinii de muncă, conducătorul locului de muncă va indica lucrătorului
procedeul corect de lucru (nepericulos) şi măsurile de securitate a muncii ce trebuie
respectate. De asemenea, va verifica starea echipamentului individual de protecţie.

5. Conform H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

pentru locul de muncă, trebuiesc respectate următoarele instrucţiuni proprii:
26. Salariații trebuie să păstreze în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile
de urgenţă şi ieşirile propriu-zise.
27.În caz de pericol, salariații trebuie să se deplaseze cât mai rapid spre zonele sigure,
orientându-se după panourile de semnalizare care sunt amplasate în conformitate cu
H.G. nr. 971/2006.
 Anexă la fişa postului _______________
Nume si prenume __________________

OBLIGATII PE LINIE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

• Sa utilizeze corect echipamentele de munca;

• Sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator
scopului pentru care a fost acordat;
• Sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a
dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice, precum si sa utilizeze corect
aceste dispozitivie;
• Să comunice imediat angajatorului şi/sau salariaților desemnaţi orice situaţie de
muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi
sănătatea salariaților, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
• Sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp
posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie sau de alti angajati;
• Sa coopereze cu angajatorul si / sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru realizarea oricarei
sarcini sau cerinte impuse de autoritatea competenta pentru prevenirea accidentelor si
bolilor profesionale;
• Sa coopereze cu angajatorului si / sau angajatii cu atributii specifice in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru a da angajatorului
posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu
prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul de munca;
• Sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile proprii de sanatate si
securitate in munca la locul de munca si masurile de aplicare a acestora;
• Sa dea relatii la solicitarea inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;
• Sa refuze executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune in pericol de
accidentare sau imbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la
procesul de productie;
• Sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si
sa informeze de indata conducatorului locului de munca;
• Sa ia orice masuri, in cadrul activitatii sale la locul de munca, pentru prevenirea
accidentelor si imbolnavirilor profesionale;
• In cazul producerii unui accident de munca, sa ia masuri de acordare a primului
ajutor;
• Sa utilizeze corect echipamentele de munca;
• Sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca eventualele defectiuni
constatate la echipamentele de munca;
• Sa nu introduca sau sa consume bauturi alcoolice in incinta instituției;
• Sa nu fumeze decat in locurile special amenajate;
• Să comunice conducătorului locului de muncă despre modificările privind fişa de
instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă(date personale, domiciliu,
pregătire, traseu, mijloc transport, durată) ;
• Să respecte prevederile contractului de muncă, anexelor acestuia, regulamentului
de ordine interioară, de organizare şi funcţionare precum şi oricare alte dispoziţii ale
conducerii angajatorului sau conducătorilor locului de muncă;
 • În oricare situaţie în care nu a fost instruit sau verificat va comunica imediat
conducătorului locului de muncă şi va executa dispoziţiile acestuia.
OBLIGATII PRIVIND APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR

• sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la

cunostinta, sub orice forma, de DIRECTOR sau de serviciul extern pentru situatii de
urgenta;
• sa utilizeze aparatura si echipamentele, potrivit instructiunilor tehnice, precum si
celor date de de DIRECTOR;
• sa nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizate ale sistemelor si
instalatiilor de aparare impotriva incendiilor;
• sa comunice, imediat dupa constatare, DIRECTORului orice incalcare a normelor
de aparare impotriva incendiilor sau a oricarei situatii stabilite de acesta ca fiind un
pericol de incendiu, precum si orice defectiune sesizata la sistemele si instalatiile de
aparare impotriva incendiilor;
• sa coopereze cu salariatii desemnati de DIRECTORul, care au atributii in domeniul
apararii impotriva incendiilor, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva
incendiilor;
• sa actioneze, in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca, in cazul
aparitiei oricarui pericol iminent de incendiu;
• sa furnizeze persoanelor abilitate toate datele si informatiile de care are
cunostinta, referitoare la producerea incendiilor.
Angajator
Salariat
Am luat la cunostinta,
__________________________

Data
__________________________
 INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATEA MUNCII
★ Salariații trebuie să se prezinte la lucru odihniți și apți din punct de vedere al sănătății, pentru depunerea efortului fizic și
psihic necesar în activitatea pe care o va desfășura

★ Este interzis salariaților să se prezinte la lucru în stare de ebrietate sau sub influența băuturilor alcoolice. Dacă lucrătorul a
fost nevoit să ia medicamente psihotropice sau halucinogene, va raporta conducătorului locului de muncă care va decide dacă
lucrătorul va lucraa în acea zi sau dacă va putea efectua alte sarcini de muncă

★ Dacă sarcina de muncă presupune alimentarea punctului de lucru cu materie primă, lucrătorul va asigura la punctul de
lucru strict cantitatea folosită pentru un schimb de lucru, fără să aglomereze zona învecinată sau căile de acces

★ În cazul în care sarcina de muncă presupune ajutorul unui alt lucrător, echipa constituită va stabili un cod de comunicare,
până la efectuarea operației respective, care va acoperi toaate situațiile de lucru previzibile

★ Dacă lucrătorul este martorul unui incident (avarie, accident) va acorda, dacă este cazul, primul ajutor victimei și va
anunța conducătorul locului de muncă.

★ În timpul lucrului salariații sunt obligați să poarte echipamentul individual de protecție (EIP) primit, corespunzător
condițiilor în care își desfășoară activitatea.

★ Salariații trebuie să mențină echipamentul individual de protecție (EIP) din dotare în stare de funcțiune, complet și curat.

★ Salariații nu vor folosi echipamentul individual de protecție (EIP) în alte scopuri, decât cel pentru care a fost acordat sau în
afara instituției.

★ Salariații trebuie să cunoască principiul de funcționare și de alimentare a echimapentelor de muncă.

★ Salariații trebuie să respecte tehnologia de fabricație, disciplina în muncă și salariații de la celelalte posturi.

★ Este interzis salariaților să provoace comportamente neadecvate în timpul lucrului și să distragă atenția altor lucrători.

★ Este interzis salariaților să folosească telefonul mobil în timpul programului de lucru.

★ Este interzis salariaților să părăsească postul de lucru fără să anunțe conducătorul direct și fără să asigure un înlocuitor,
dacă procesul tehnologic impune acest lucru.

★ Fumatul este permis doar în locurile special amenajate.

★ La terminarea lucrului salariații vor asigura curățenia la locul de muncă și al căilor de acces adiacente.

1
 INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATEA MUNCII
ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA LUCRULUI
1.Verificaţi starea tehnică a maşinii: integritatea cordonului de alimentare cu energie electrica, functionarea intrerupatorului
electric, legarea utilajului la centura de împământare, funcționarea echipamenelor de protecție pentru a va asigura ca nu va
expuneţi la accidente! Dacă se constată defecțiuni nu se va încerca remedierea lor, ci se va anunța conducătorul locului de muncă.
2. Echipamentele de muncă sunt dotate cu dispositive corespunzătoare de protecție. Este interzis lucru la mașini dacă dispozitivele
de protecție și siguranță nu sunt în stare de funcționare, nu sunt operaționale sau sunt demontate sau scoase din uz.
ÎN TIMPUL LUCRULUI
1. Personalul desemnat să lucreze la acest utilaj va fi instruit corespunzător. Accesul la mașină a persoanelor neautorizate este
strict interzisă.
2. Purtaţi echipamentul de protecţie acordat!
3. Exploatarea echipamentului se face în conformitate cu instrucţiunile elaborate de producător.
4. Desfăşuraţi activitatea în aşa fel, încât să nu expuneţi la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana
proprie cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă!
5. Este interzisă introducerea corpului sau a unor părti ale corpului la organele în mişcare.
6. Lucrați atent, nu priviți în altă parte, nu utilizați telefonul mobil sau alte dispositive care vă pot distrage atenția, nu purtați
discuții ăn timpul lucrului la utilaj.
7. Se interzice lucrul cu mainile murdare sau unse cu substante de diferite feluri sau ude.
8. Se interzice lăsarea fără supraveghere utilajului; părăsirea zonei de lucru se va face cu permisiunea conducătorului formaţiei
de lucru şi numirea de către acesta a unui înlocuitor.
9. Nu depozitaţi diverse materiale sau sculele de deservire pe utilaj!
10. Nu blocaţi spaţiul de lucru cu diverse obiecte si materiale!
11. Căile de acces vor fi menţinute libere şi în stare perfectă de curăţenie.
12. Orice intervenţie pentru reglare, întreţinere se execută numai cu maşina oprită şi decuplată de la alimentarea cu energie
electrică.
13. Remedierea defecţiunilor se va realiza numai de personalul calificat în acest scop.
14. Orice intervenţie pentru reglare, întreţinere se execută numai cu maşina oprită şi decuplată de la alimentarea cu energie
electrică;
15. Intervenţiile se vor efectua obligatoriu de către cel puţin doi lucrători, dotaţi cu echipament adecvat, ce se vor supraveghea
reciproc pe tot parcursul intervenţiilor.
16. La apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident, se va opri utilajul şi se va părăsi imediat locul de muncă; se
va comunica conducătorului locului de muncă incidentul!
LA TERMINAREA LUCRULUI

1. Faceţi curăţenie la locul de muncă!

2. Comunicaţi conducătorului locului de muncă eventualele defecţiuni constatate.

2
REGISTRELE DE EVIDENŢĂ
SC GECOADS GLOBAL SRL

3
 REGISTRUL UNIC
DE EVIDENŢĂ A ACCIDENTAŢILOR ÎN MUNCĂ
ÎN ÎNTREPRINDEREA /UNITATEA SC GECOADS GLOBAL SRL

DATE ACTIV EFE DATA TERMINĂRII ITM

PERSON I- C- DATA / ORA PRIN: Nr.
ALE LOCU TATEA IMPR TEL ACCIDENTĂRII PRIN: zil
− vârstă; L LOCU ECON E- E INVALIDITA DATA e
NUMELE − stare DE L O- JUR ACC TE COMU-
RE IT
ŞI civilă; MUNC UNDE MICĂ ARE I- NICĂRI
Nr DATA Nr DATA LU- M
PRENUM − ocupaţie ă S-A ÎN CAU- DEN I LA O
. COMU- .; COMU- AR (c
ELE ; AL PROD CARE ZELE - INSPE B
crt NICĂRI D NICĂRI E DE ale
ACCIDE − vechime VICTI US S-A ACCI TEL C- S
. I LA AT I LA AC CE nd
N- în MEI ACCI- ACCI- - OR DEC TORAT
ITM INSPE A INSPE TI- S ari
TAŢILOR ocupaţie (secţie, DENT DENT DEN- ASU ES T:Trans
C- D CTO- VIT sti
; atelier UL AT TĂRI - mis
TORAT E RAT A- ce
− vechime etc) VICTI I PRA P:Primi
T:Trans CI T:Trans TE )
la loc de MA OR mis - mis t
muncă (Cod GA- P:Primit ZI P:Primi (numel
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 1
7

4
 REGISTRUL UNIC
DE EVIDENŢĂ A INCIDENTELOR PERICULOASE
ÎN ÎNTREPRINDEREA /UNITATEA SC GECOADS GLOBAL SRL

DATA
LOCUL ACTIVITATEA TRANSMI
ÎMPREJURA
Nr UNDE S-A ECONOMICĂ TERII MĂSURI REALIZATE
REA
. DESCRIEREA PRODUS ÎN CARE S-A OPERATI PENTRU
CAUZELE
cr INCIDENTULUI INCIDENTUL PRODUS VE LA PREVENIREA UNOR
INCIDENTU
t. (secţie, INCIDENTUL INSPECT CAZURI SIMILARE
LUI
atelier, etc.) (Cod CAEN) ORAT
T:
Transmis
0 1 2 3 4 5 6

5
 REGISTRUL UNIC
DE EVIDENŢĂ A ACCIDENTELOR UŞOARE
ÎN ÎNTREPRINDEREA/UNITATEA SC GECOADS GLOBAL SRL
DATE EFEC FELUL
ACTIVIT
PERSONA TELE ACCIDENT
LOCUL ATEA
ACCI DAT ULUI
LE DE LOCUL ECONO ÎMPREJ
− vârstă; DEN- A CU CU
Nr NUMELE şI MUNCĂ UNDE MICă U-
− stare TĂRII ORA INC INC
. PRENUME AL S-A ÎN CARE RAREA
civilă; ASUP ACC APA APA OBS
LE VICTIM PRODU S-A CAUZEL - -
cr − ocupaţie; RA I- .
ACCIDENT EI S ACCIDE E
t. − vechime în ORGA DEN CIT CITA
AţILOR (secţie, ACCIDE NTAT ACCIDE
ocupaţie; NIS- TĂ- ATE TE
− vechime la atelier NTUL VICTIMA NTĂRII DE DE
MULU RII
loc de etc.) (Cod MU MU
I
muncă CAEN) NCĂ NCĂ
UMAN
(nr. (mai
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

6
 REGISTRUL UNIC
DE EVIDENŢĂ A ACCIDENTAŢILOR ÎN MUNCĂ CE AU CA URMARE INCAPACITATE DE
MUNCĂ MAI MARE DE 3 ZILE DE LUCRU ÎN ÎNTREPRINDEREA/UNITATEA SC
GECOADS GLOBAL SRL

DATE LOCU ACTIV IMP EF DATA

LOC
PERSO L I- RE- EC- TERMINĂRII DATA
UL
NUMEL NALE DE TATE JUR TEL INCAPACITĂŢII COM PERI
UND DATA Nr.
E ŞI MUN A ARE E DE MUNCĂ U- OA-
− vârstă; E / RE INVA ZIL
Nr PRENU Că ECON CA AC NICĂ DA
− stare S-A ORA LU- LIDIT E
. MELE AL O- U- CI- RII LA CAL
civilă; PRO ACCI AR ATE ITM
cr ACCID VICTI MICĂ ZEL DE ITM EN-
− ocupaţ DUS DEN DE (de
t. EN- MEI ÎN E N- E Nr.; T:Tran DARI
ie; ACCI TĂRI AC DATA CE lucr
TAŢILO (secţi CARE AC TEL smis STI-
− vechi - I S u)
R e, S-A CI- OR TI- DECI P:Pri CĂ
me în DEN VIT ZIEI;
atelier ACCI- DE AS mit
ocupaţ TUL ATE GRA
etc) DENT N- U- (nume
ie; AT TĂR PR D le
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

7
REGISTRUL UNIC DE EVIDENŢĂ A GRUPURILOR SENSIBILE LA RISCURI SPECIFICE
ÎN ÎNTREPRINDEREA /UNITATEA SC GECOADS GLOBAL SRL

Categoria Loc de
fe fe pe muncă Data Data
Loc de
. m m rs încadrare luării ieşirii
muncă Măsuri de
cr Nume prenume ei la ei ti oa încadrare
la în din
protecţie
Obs.
gr uz ca ne ne
t. detalii modificar evide evide
iniţială
av e re ri cu ea situaţiei ntă nţă
id al di iniţiale
e ăp za

TOTAL existenţi în
unitate (nr.)

8
 COMUNICAREA EVENIMENTELOR
FIŞA Nr. Denumirea angajatorului la care s-a Adresa: Sediul
LOCALITA produs evenimentul: social: .....................
Cod CAEN TEA Sediul
OCPI IAȘI secundar: .....................
Telefon: .....................
Denumirea angajatorului la care este /a Adresa: Sediul
Data/Ora fost angajat accidentatul social: .....................
producerii OCPI IAȘI Sediul
secundar: .....................
Telefon: .....................
Data Locul VICTIME
comunicării: producerii
evenimentului Nume Nume Nume
Numele/ Prenume Prenume Prenume
funcţia
Ocupaţie: Ocupaţie: Ocupaţie:
persoanei
Unitatea Vechime în Vechime în Vechime în
care
medicală la ocupaţie: ocupaţie: ocupaţie:
comunică:
care a fost Vechime la locul de Vechime la locul de Vechime la locul de
internat muncă: muncă: muncă:
accidentatul: Vârsta: Vârsta: Vârsta:
Starea civilă: Starea civilă: Starea civilă:
Copii în întreţinere: Copii în întreţinere: Copii în întreţinere:
ACCIDENT INCIDENT Decizia de
PERICULOS: încadrare INV
Colectiv Individual Nr/Data Gr.
Nr. de Din care Invaliditat Invalidi
Deces
victime decedaţi e tate
evidentă

Descrierea împrejurărilor care se cunosc şi cauze prezumtive în care s-a produs evenimentul:

Consecinţele accidentului (în cazul decesului se va menţiona data şi ora Starea

decesului): civilă:
C–
căsătorit
D–