REGULAMENT DE ORDINE INTERIOARĂ (EXTRAS)

Reguli privind protecția, igiena, securitatea și securitatea în muncă.

Art. 5.
(1) Angajatorul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieții și sănătății
salariaților și să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă.
(2) Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele
legate de muncă.
(3) În cadrul propriilor responsabilități, Angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea
securității și sănătății salariatelor, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale,
de informare și pregătire, precum și pentru punerea în aplicare a organizării protecției muncii și
mijloacelor necesare acesteia, cu respectarea următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea locurilor de muncă și
alegerea echipamentelor și metodelor de muncă și de producție, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone și a muncii repetitive, precum și a reducerii efectelor acestora
asupra sănătății;
e) luarea în considerare a evoluției tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin
periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecție colectivă cu prioritate față de măsurile de protecție
individuală;
i) aducerea la cunoștința salariaților a instrucțiunilor corespunzătoare.

(4) Măsurile în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate

de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 vor fi evidențiate prin instrucțiuni proprii de
securitate și sănătate în muncă.

Art. 6.
Angajatorul are următoarele obligații:
a) să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile
legii;
b) să asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea și perfecționarea personalului cu
atribuții în domeniul protecției muncii;
c) să acorde persoanelor cu atribuții privind securitatea și sănătatea în muncă un timp adecvat
și să le furnizeze mijloace necesare pentru a-și putea exercita atribuțiile;
d) să asigure dotarea, întreținerea, verificarea echipamentelor individuale de protecție și a
echipamentelor individuale de lucru;
e) să asigure materiale igienico-sanitare și alimentație de protecție;

Art. 7.
Fiecare salariat are obligația să asigure aplicarea măsurilor referitoare la securitatea și sănătatea
sa precum și a celorlalți salariați.

Art. 8.
Pentru a asigura securitatea și sănătatea în muncă salariații au următoarele obligații:
 a) să-și însușească și să respecte normele și instrucțiunile de protecție a muncii și măsurile de
aplicare a acestora;
b) să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanțele periculoase și celelalte mijloace de
producție;
c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate, ale echipamentelor tehnice și ale clădirilor, precum și să utilizeze corect aceste
dispozitive.
d) să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă orice deficiențe tehnice sau alte
situații care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
e) să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil
accidentele de muncă suferite de persoana proprie sau de alți angajați;
f) să oprească lucrul la apariția unui pericol iminent de producere a unui accident și să
informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
g) să utilizeze echipamentul individual de protecție din dotare, corespunzător scopului pentru
care a fost acordat;
h) să utilizeze materialele igienico-sanitare primite în conformitate cu indicațiile personalului
sanitar;
i) să participe la instructajele organizate de societate în domeniul securității și sănătății în
muncă;

Art. 9.
(1) Angajatorul are obligația să asigure toți salariații pentru risc de accidente de muncă și boli
profesionale, în condițiile legii.
(2) Angajatorul va organiza instruirea periodică a angajaților săi în domeniul securității și
sănătății în muncă.
(3) Modalitățile de instruire se stabilesc de comun acord cu reprezentanții sindicatului societății.

Art. 10.
Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă este obligatorie în următoarele situații:
 în cazul noilor angajați;
 în cazul salariaților care își schimbă locul de muncă sau felul muncii;
 în cazul salariaților care își reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni;
 în situația în care intervin modificări ale legislației în domeniu.

Art. 11.
Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea și sănătatea
salariaților.

Art. 12.
Măsurile în domeniul sănătății, generate de riscul iminent asupra stării de sănătate a populației,
ca urmare a evoluției epidemiei cu virusul SARS-CoV-2, pe teritoriul României, vor fi luate prin
instrucțiuni proprii de securitate și sănătate în muncă.

Art. 9.
În scopul asigurării implicării salariaților la elaborarea și aplicarea deciziilor în domeniul
protecției muncii, se va constitui Comitetul de securitate și sănătate în muncă, ce are atribuții
specifice potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Art. 10.
Regulile și măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă vor fi elaborate cu consultarea
reprezentanților sindicatului societății precum și cu Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă și
vor constitui Anexe la prezentul Regulament Intern.

Art. 11.
(1) Angajatorul are obligația să asigure accesul salariaților la serviciul medical de medicină a
muncii, organizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
(2) În cazul în care o angajată desfășoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri
pentru sănătatea sau securitatea sa, ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, angajatorul
este obligat să îi modifice în mod corespunzător condițiile și/ sau orarul de muncă ori, dacă
nu este posibil, să o repartizeze la un alt loc de muncă ce nu implică riscuri pentru sănătatea
sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de
familie, cu menținerea veniturilor salariale.

Art. 12.
Pentru toate activitățile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenți patogeni,
procedee și condiții de muncă, angajatorul este obligat să evalueze anual, precum și la orice
modificare a condițiilor de muncă natura, gradul și durata expunerii salariatelor în scopul
determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor și oricărei repercusiuni asupra sarcinii
ori alăptării.