______________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

Dispoziția
nr. ________ din data de ______________
privind instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor și atribuții ale salariaților la locurile de
muncă în cadrul
____________________________________________________________________
__________________________________________________

Având în vedere prevederile art. 19 lit. g) din Legea privind apărarea împotriva
incendiilor nr. 307/2006 cu modificările și completările ulterioare și a art. 17 lit. b) și 23 lit. c) din
OMAI nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva
incendiilor cu modificările și completările ulterioare,

Directorul ___________________________________________________

DISPUNE:

Începând cu data prezentei dispoziții, în cadrul

_____________________________________________ se vor respecta de către toți salariații
următoarele Instrucțiuni de Apărare Împotriva Incendiilor și Atribuții la locurile de muncă.

Capitolul I - Prevederi specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în

vigoare
În conformitate cu art. 19 din Legea privind apărarea împotriva incendiilor nr. 307/2006 cu
modificările și completările ulterioare ”Administratorul sau conducătorul instituției, după caz, are
următoarele obligații principale: ...
g) să elaboreze instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor și să stabilească atribuțiile
ce revin salariaților la locurile de muncă”
În conformitate cu art. 23 din OMAI nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea
Normelor generale de apărare împotriva incendiilor ”Organizarea apărării împotriva incendiilor la
locul de muncă constă în: ...
c) afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor”
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează pentru locurile de muncă
stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;
b) obligațiile salariaților privind apărarea împotriva incendiilor;
c) regulile și măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea
instalațiilor potrivit condițiilor tehnice, tehnologice și organizatorice locale, precum și pentru
reparații, revizii, întreținere, oprire și punere în funcțiune;
 d) evidențierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile,
traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum și a regulilor și măsurilor de prevenire a
acestora.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de șeful sectorului de activitate,
instalație, secție, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească
atribuții de apărare împotriva incendiilor și se aprobă de administrator/conducător.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se afișează, în întregime sau în sinteză, în
funcție de volumul lor și de condițiile de la locul de muncă respectiv.
Un exemplar al tuturor instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul
tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuții de apărare împotriva incendiilor.
Salariații de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucțiunile au obligația
să le studieze, să le însușească și să le aplice.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu
informațiile din planurile de intervenție, acolo unde acestea sunt întocmite.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări,
dezvoltări, reprofilări și la apariția unor noi reglementări.
Fiecare instrucțiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data
întocmirii/reviziei și data aprobării.
În conformitate cu OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor art. 5, în cadrul ________________________________________,
organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:
a) stabilirea structurilor cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea și difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziții, hotărâri și altele
asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea și difuzarea documentelor și evidențelor specifice privind apărarea
împotriva incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
e) planificarea și executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoașterii
și înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza inițierea sau dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodică a capacității de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activității de apărare împotriva incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor și a cerințelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare,
agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare și anunțare a incendiului, precum și de
alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcționării la parametrii proiectați a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
k) planificarea intervenției salariaților, a populației și a forțelor specializate, în caz de
incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor și stabilirea împrejurărilor și a
factorilor determinanți, precum și a unor măsuri conforme cu realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relațiile generate de
contracte/convenții;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fișele de instruire.
 În conformitate cu OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor art. 23, organizarea apărării împotriva incendiilor în cadrul
_____________________________________ constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidență a materialelor și dotărilor tehnologice care
prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea și a mijloacelor care le
pot genera, precum și prin stabilirea și aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenției de stingere a incendiilor;
c) afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor și a evacuării bunurilor, prin întocmirea și afișarea
planurilor de protecție specifice și prin menținerea condițiilor de evacuare pe traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfășurarea propriu-zisă
și verificarea efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor
inscripții ori mijloace de atenționare.
Conform OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva
incendiilor art. 24, la stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor și a deșeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu
respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentația
tehnică de proiectare;
d) verificarea spațiilor la terminarea programului de lucru;
e) menținerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor
instalații, echipamente și utilaje tehnologice.
În conformitate cu OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor art. 25, organizarea intervenției de stingere a incendiilor la locul de muncă
cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare și de alertare în caz de incendiu a personalului de
la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situații de urgență, a
conducerii / conducătorului locului de muncă, precum și a specialiștilor și a altor forțe stabilite să
participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalațiilor și a dispozitivelor de limitare a propagării și de stingere a
incendiilor, a stingătoarelor și a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare și de
protecție a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare
loc de muncă;
c) stabilirea componenței echipelor care trebuie să asigure salvarea și evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru și în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenției, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să
pună în funcțiune mijloacele tehnice din dotare de stingere și de limitare a propagării arderii ori să
efectueze manevre sau alte operațiuni la instalațiile utilitare și, după caz, la echipamente și utilaje
tehnologice.
În conformitate cu Normele de prevenire și stingere a incendiilor specifice unităților cu
profil de învățământ și educație aprobate de Ministerul Educației Naționale cu ordinul 3946 din
01.06.2001 art. 2.15., 2.34., 2.179., 2.180., 2.206., 3.1., 3.15., 3.29. și 3.50., măsurile specifice sunt:
- folosirea focului deschis și fumatul în locurile cu pericol de explozie și incendiu este
interzisă;
 - nu se admite păstrarea sau amplasarea diferitelor utilaje, mobilier sau alte materiale pe
căile de evacuare, în dreptul accesului spre sursele de alimentare cu apă și mijloacele inițiale de
stingere a incendiilor;
- este interzisă utilizarea în alte scopuri a mijloacelor destinate stingerii și prevenirii
incendiilor;
- este interzis accesul cu produse și/sau substanțe inflamabile ori cu alte mijloace care pot
produce incendii sau explozii;
- este interzis accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea maximă simultană
stabilită și declarată;
- este interzisă efectuarea oricăror lucrări de sudură, tăiere, lipire ori folosirea aparatelor sau
dispozitivelor care prezintă pericol de incendiu pe timpul programului la care participă copii,
precum și în spațiile cu risc de incendiu și/sau pericol de explozie, în depozite, arhive, biblioteci ori
alte spații cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanțelor combustibile;
- lucrările de sudură, tăiere sau lipire se execută numai de către personal calificat,
experimentat și instruit corespunzător;
- pentru a nu constitui cauze de incendiu, instalațiile electrice vor fi întreținute, verificate și
utilizate în condițiile prevăzute în reglementările tehnice de specialitate și documentațiile
producătorilor de echipamente;
- pentru a se asigura protecția utilizatorilor și siguranța în exploatare, toate instalațiile,
materialele, aparatele și echipamentele electrice folosite vor îndeplini nivelele de performanță
necesare;
- se interzice exploatarea instalațiilor, echipamentelor și aparatelor electrice în condiții în
care se generează curenți de suprasarcină, datorită unor consumatori care depășesc puterea
nominală a circuitelor;
- exploatarea centralei termice precum și a instalațiilor de încălzire aferente, se efectuează
numai de către personal calificat și instruit în ceea ce privește exploatarea acestora, respectându-se
prevederile “Normativului pentru exploatarea instalațiilor de încălzire centrală”, indicativ I.13/1 și
ale normelor de prevenire a incendiilor specifice, precum și instrucțiunile producătorului
- se interzice încuierea ușilor de pe căile de evacuare, chiar și în condițiile în care, în clădire
există și alte trasee accesibile evacuării;
- deasupra ușilor pentru evacuarea spre exterior din casele de scări și pe culoare se vor afișa
indicatoare care să marcheze ieșirea spre exterior;
- se interzice amplasarea meselor, scaunelor, băncilor, fișetelor sau a altui mobilier în
apropierea ușilor de evacuare sau pe circulațiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare
în caz de incendiu;
- pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor și spatiilor aferente clădirilor trebuie
luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a
cantităților de materiale combustibile și a eventualelor surse cu potențial de aprindere a acestora.

Capitolul II - Obligațiile salariaților privind apărarea împotriva incendiilor

1. Responsabilitățile și obligațiile directorului:
* conform Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor art. 19
- să stabilească, prin dispoziții scrise, responsabilitățile și modul de organizare pentru
apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări și să le
aducă la cunoștință salariaților, utilizatorilor și oricăror persoane interesate;
 - să asigure identificarea, evaluarea și implementarea măsurilor de apărare împotriva
incendiilor conform criteriilor stabilite;
- să solicite și să obțină avizele și autorizațiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, și
să asigure respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării acestora;
- să permită, în condițiile legii, executarea controalelor și a inspecțiilor de prevenire
împotriva incendiilor, să prezinte documentele și informațiile solicitate și să nu îngreuneze sau să
obstrucționeze în niciun fel efectuarea acestora;
- să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenție în situații de urgență;
- să elaboreze instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor și să stabilească atribuțiile ce
revin salariaților la locurile de muncă;
- să verifice dacă salariații cunosc și respectă instrucțiunile necesare privind măsurile de
apărare împotriva incendiilor și să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin
indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
- să asigure întocmirea și actualizarea planurilor de intervenție și condițiile pentru aplicarea
acestora în orice moment;
- să permită, la solicitare, accesul forțelor inspectoratului în unitatea sa în scop de
recunoaștere, instruire sau de antrenament și să participe la exercițiile și aplicațiile tactice de
intervenție organizate de acesta;
- să asigure utilizarea, verificarea, întreținerea și repararea mijloacelor de apărare împotriva
incendiilor cu personal atestat, conform instrucțiunilor furnizate de proiectant;
- să asigure și să pună în mod gratuit la dispoziție forțelor chemate în ajutor mijloacele
tehnice pentru apărare împotriva incendiilor din dotare;
- să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea și stingerea cu
forțe și mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze și să
trimită acestuia raportul de intervenție;
- să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor,
certificate conform legii;
- să îndeplinească orice alte atribuții prevăzute de lege privind apărarea împotriva
incendiilor.
* Conform Normelor de prevenire și stingere a incendiilor specifice unităților cu profil de
învățământ și educație aprobate de Ministerul Educației Naționale cu ordinul 3946 din 01.06.2001
art. 1.35.
- să stabilească prin dispoziții scrise responsabilitățile și modul de organizare privind
apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o conduce;
- să reactualizeze dispozițiile date, ori de câte ori apar modificări de natură să înrăutățească
siguranța la foc;
- să aducă la cunoștința salariaților, utilizatorilor și a oricărei persoane implicate, a
dispozițiilor reactualizate;
- să justifice autorităților abilitate, că măsurile de apărare împotriva incendiilor asigurate
sunt corelate cu natura și nivelul riscurilor de incendiu, potrivit normelor și reglementărilor tehnice.

2. Responsabilitățile și obligațiile salariaților și elevilor:

* conform Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor art. 22
- să respecte regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoștință, sub
orice formă, de directorul instituției;
 - să utilizeze substanțele periculoase, instalațiile, utilajele, mașinile, aparatura și
echipamentele, potrivit instrucțiunilor tehnice, precum și celor date de directorul instituției
- să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor și
instalațiilor de apărare împotriva incendiilor;
- să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a
normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situații stabilite de acesta ca fiind un
pericol de incendiu, precum și orice defecțiune sesizată la sistemele și instalațiile de apărare
împotriva incendiilor;
- să coopereze cu salariații desemnați de director, după caz, respectiv cu cadrul tehnic
specializat, care are atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării
măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
- să acționeze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariției
oricărui pericol iminent de incendiu;
- să furnizeze persoanelor abilitate toate datele și informațiile de care are cunoștință,
referitoare la producerea incendiilor.
* Conform Normelor de prevenire și stingere a incendiilor specifice unităților cu profil de
învățământ și educație aprobate de Ministerul Educației Naționale cu ordinul 3946 din 01.06.2001
art. 1.39. - 1.41.
- elevii și cadrele didactice sunt obligați să cunoască și să respecte regulile și măsurile de
prevenire și stingere a incendiilor din unitatea de învățământ;
- în cazul în care iau cunoștință de nereguli privind apărarea împotriva incendiilor în unitate,
vor anunța imediat conducerea;
- să cunoască semnalul de incendiu și modul de evacuare în condiții de ordine în caz de
incendiu sau calamități naturale.

3. Responsabilitățile și obligațiile cadrului tehnic/personalului de specialitate cu atribuții în

domeniul apărării împotriva incendiilor:
* conform Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor art. 27
- participă la elaborarea și aplicarea concepției de apărare împotriva incendiilor la nivelul
instituției;
- controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific;
- propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activității de
apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor și
echipamente de protecție specifice;
- prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situația impune, raportul de evaluare a
capacității de apărare împotriva incendiilor;
* Conform Normelor de prevenire și stingere a incendiilor specifice unităților cu profil de
învățământ și educație aprobate de Ministerul Educației Naționale cu ordinul 3946 din 01.06.2001
art. 1.10.
- îndrumă și controlează modul de organizare și desfășurare a activității de prevenire și
stingere a incendiilor;
- verifică documentațiile tehnice de proiectare și execuție pentru lucrările de investiții noi,
reparații capitale, modernizări, extinderi ori schimbări de destinație ale construcțiilor și instalațiilor
existente și propune, după caz, completarea acestora cu măsuri și sisteme de protecție la foc
necesare conform prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare și a scenariilor de siguranță la foc
elaborate potrivit prevederilor legale;
 - coordonează efectuarea studiilor privind identificarea, evaluarea și controlul riscului de
incendiu, precum și de determinare a capacității de apărare împotriva incendiilor la obiectivele
aflate în exploatare și propune conducerii respective măsurile de creștere a nivelului de protecție
împotriva incendiilor;
- urmăresc permanent modul și stadiul de realizare a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor cuprinse în documentațiile tehnice de execuție sau stabilite de autoritățile abilitate
potrivit legii;
- propun conducerilor respective să convoace specialiștii pompieri militari în cadrul
comisiilor de recepție a lucrărilor de investiții, în condițiile legii;
- elaborează pe baza planurilor tematice aprobate de Ministerul Educației Naționale,
proiectele planurilor tematice detaliate de pregătire a salariaților și personalului serviciilor de
pompieri civili, pe care le supun aprobării conducerii, desfășurând nemijlocit activități de pregătire
a acestora prin lecții teoretice și aplicații practice;
- întocmesc și reactualizează permanent listele cu substanțele periculoase utilizate, stabilesc
măsurile de identificare a pericolului de prevenire, stingere a incendiilor și de protecție a
personalului, corelate cu natura și riscurile prezentate și le supun aprobării conducerii;
- coordonează întocmirea planurilor de protecție împotriva incendiilor și după caz, întreprind
demersurile de avizare a acestora de către pompierii militari;
- evaluează și supun conducerii spre aprobare sumele necesare pentru achiziționarea,
repararea, întreținerea și funcționarea mijloacelor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor,
precum și pentru efectuarea celorlalte activități specifice de apărare împotriva incendiilor;
- acordă sprijin la elaborarea regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor de
pompieri civili, pe care îl supun aprobării conducerii;
- întocmesc și reactualizează permanent evidența cantitativă și calitativă a mijloacelor
tehnice de prevenire și stingere a incendiilor din dotare și acționează pentru completarea acestora
conform prevederilor normei;
- participă la cercetarea incendiilor produse, țin evidența acestora și propun măsuri de
preîntâmpinare a producerii unor evenimente similare;
- întocmesc materialele și sintezele pe baza cărora se desfășoară analizele semestriale de
apărare împotriva incendiilor.

Capitolul III - Regulile și măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru

exploatarea instalațiilor potrivit condițiilor tehnice, tehnologice și organizatorice locale,
precum și pentru reparații, revizii, întreținere, oprire și punere în funcțiune
Construcții, instalații și amenajări
Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcțiilor, instalațiilor
și amenajărilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităților, pe
timpul desfășurării și după încheierea acestora;
b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a
consecințelor incendiilor;
c) menținerea condițiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranță și pentru
securitatea echipelor de intervenție în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întreținerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.
 Exploatarea sistemelor, instalațiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, mașinilor și
utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.
Exploatarea mijloacelor tehnice cu defecțiuni, improvizații sau fără protecția
corespunzătoare față de materialele sau substanțele combustibile din spațiul în care sunt utilizate
este interzisă.
La utilizarea mijloacelor tehnice este obligatorie respectarea instrucțiunilor de funcționare,
verificare și întreținere, precum și a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise și
aprobate potrivit legii.
Pe timpul exploatării instalațiilor aferente construcțiilor și instalațiilor tehnologice se
interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucțiunilor de funcționare;
b) funcționarea fără sistemele, aparatele și echipamentele necesare conform instrucțiunilor
de funcționare pentru controlul și menținerea parametrilor privind siguranța în funcționare sau
înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreținerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau
electrică ori pentru separare;
d) depășirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreținere și reparații sau
executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreținere și reparații sau a unor modificări de către personal
neautorizat.
Menținerea în bună stare a instalațiilor și sistemelor de captare și scurgere la pământ a
descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcții și instalații, utilaje și echipamente
tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
Utilizarea sistemelor de captare și scurgere la pământ a electricității statice conform
instrucțiunilor specifice și reglementărilor tehnice este obligatorie.
În spațiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaților și al altor
persoane fără echipament de protecție adecvat condițiilor de lucru.
Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor și sculelor neprotejate corespunzător sau care
pot produce scântei prin funcționare, lovire sau frecare în spații sau în locuri cu risc de explozie este
interzisă.
Produsele, materialele și substanțele combustibile se amplasează la distanță de siguranță față
de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
Se interzice folosirea sobelor și a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizații,
supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum și aprinderea focului utilizându-se
lichide inflamabile.
Verificarea, repararea, izolarea termică și curățarea periodică a coșurilor de evacuare a
fumului sunt obligatorii.
Pe timpul transportului, depozitării și manipulării produselor sau substanțelor combustibile
se ține seama de proprietățile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se
producă ori să nu se propage incendiul.
Produsele și substanțele combustibile se transportă, se manipulează și se depozitează în
ambalaje adecvate, realizate și inscripționate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de
incendiu și stabilirii procedeelor și substanțelor de stingere ori de neutralizare adecvate.
Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.
La elaborarea planurilor de intervenție se ține seama de compatibilitatea produselor sau
substanțelor combustibile cu substanțele de stingere.
 Deșeurile și reziduurile, scurgerile și depunerile de praf sau de pulberi combustibile se
îndepărtează ritmic prin metode și mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de
lucru, și se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor.
Deșeurile și reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide, cum sunt
cârpe, câlți, bumbac, rumeguș, care conțin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase
metalice ori cu căptușeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de
incendiu și marcate.
Deșeurile, reziduurile și ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu
asigurarea distanțelor de siguranță față de clădiri, instalații, culturi agricole, suprafețe împădurite și
alte materiale combustibile, în funcție de natura și de proprietățile fizico-chimice ale acestora.
Deșeurile, reziduurile și ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se distrug conform
reglementărilor specifice.
Materialele și substanțele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiții
adecvate naturii lor, bine ventilate și luându-se măsuri de control și preîntâmpinare a fenomenului
de autoîncălzire.
Prevenirea apariției fenomenului de autoaprindere se urmărește și la depozitarea furajelor și
plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.
Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje și plante tehnice se face la distanțe de
siguranță, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătățile.
Toate instalațiile/conductele prin care circulă substanțe lichide sau gaze se marchează prin
culori specifice de identificare a naturii substanței, respectiv pericolului acesteia, prevăzute de
normele tehnice specifice.
Tratarea sau protejarea materialelor și elementelor de construcții combustibile și/sau a
structurilor din alcătuirea construcțiilor sau a instalațiilor cu substanțe de termoprotecție ori ignifuge
se efectuează potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Lucrările de termoprotecție se execută numai de către personal atestat, conform normelor
tehnice specifice.
Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de încercare emise de
laboratoare autorizate conform legii.
Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică și de etanșare la fum și la
gaze fierbinți din alcătuirea construcțiilor și a instalațiilor se mențin permanent în bună stare, pentru
a-și îndeplini rolul stabilit.
În construcțiile civile/publice și de producție, cantitățile de materiale și de substanțe
combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depășirea densității sarcinii termice stabilite prin
reglementări tehnice sau prin documentațiile tehnice de proiectare și execuție.
În sălile aglomerate și de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte
amenajate pentru activități cu public este interzis accesul publicului cu produse și substanțe
inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.
Depozitarea și utilizarea în spații publice a mijloacelor, produselor și substanțelor este
permisă numai în locurile amenajate în acest scop și cu respectarea măsurilor de apărare împotriva
incendiilor.
La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze
aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor și spațiilor aferente clădirilor
administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea
la strictul necesar a cantităților de materiale combustibile și a eventualelor surse cu potențial de
aprindere a acestora.
În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfășoară activități cu public nu se
admite accesul unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită prin proiect.
Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se asigure culoare
de trecere cu lățimi care să permită deplasarea publicului către ieșirile din sală.
În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfășoară activități cu public,
scaunele sau băncile se fixează de pardoseală astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică și să
asigure evacuarea rapidă și fără accidente a publicului.
La finalizarea activității în sala aglomerată sau amenajarea temporară se execută un control
de verificare pentru depistarea și înlăturarea eventualelor nereguli în domeniul prevenirii incendiilor
pe timpul exploatării.
Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj preînregistrat.
În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile județene sau locale din zonele cu risc
crescut de incendiu și, după caz, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituțiilor din
zonele menționate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor
specifice.
Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea și nominalizarea sectoarelor de activitate în care crește riscul de incendiu în
condițiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate și lipsei de precipitații;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) restricționarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează
condiții favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanțe volatile sau
supraîncălziri excesive;
d) asigurarea protejării față de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor și
a altor tipuri de ambalaje care conțin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin
depozitare la umbră;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole și în locuri cu vegetație forestieră,
mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea și verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoștință tuturor salariaților și, după caz,
populației.

Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de prevenire:

a) controlul instalațiilor și al sistemelor de încălzire existente la operatorii economici,
instituțiile publice, locuințele și gospodăriile populației, cum sunt surse de căldură, conducte,
corpuri și elemente de încălzire, sobe, coșuri și canale de fum, și înlăturarea defecțiunilor constatate,
asigurându-se funcționarea la parametrii normați;
b) protejarea contra înghețului a componentelor instalațiilor de stingere cu apă;
c) asigurarea uneltelor și accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare și de
intervenție.
 Căi de evacuare
Pentru asigurarea condițiilor de evacuare și salvare a utilizatorilor în siguranță în caz
de incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a) întreținerea în bună stare de funcționare a sistemelor de decomprimare sau de etanșare la
fum și gaze fierbinți, precum și a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică
din compunerea construcțiilor și instalațiilor;
b) păstrarea căilor de evacuare libere și în stare de utilizare la parametrii la care au fost
proiectate și realizate;
c) funcționarea iluminatului de siguranță și a celei de-a doua surse de energie electrică,
conform reglementărilor tehnice;
d) funcționarea sistemelor de alarmare și semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanță pentru care au fost proiectate;
e) organizarea și desfășurarea, periodic, de exerciții și aplicații cu salariații, în condițiile
legii.
Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special
amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor
tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu ușurință, atât ziua cât și
noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol
ori la ușile de acces către alte spații și încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecție
a golurilor, cele de acționare a trapelor și clapetelor, precum și cele care mențin în poziție închisă
ușile încăperilor tampon se mențin în permanență în stare de funcționare.
Se interzice blocarea în poziție deschisă a ușilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a
celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uși care, în caz de incendiu, au rolul de a opri
pătrunderea fumului, gazelor fierbinți și propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată a ușilor, se verifică periodic și se mențin în
stare de funcționare.
Sistemul de închidere a ușilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea
ușoară a acestora în caz de incendiu.
Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare și de intervenție cu materiale care reduc
lățimea sau înălțimea liberă de circulație stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie,
precum și efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutățește situația inițială.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic
amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea
de mașini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea
persoanelor și bunurilor, precum și accesul personalului de intervenție.
Accesul mijloacelor și personalului pentru intervențiile operative în caz de incendiu, în
vederea salvării și acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor și limitării
efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanență la toate:
a) construcțiile și încăperile acestora;
b) instalațiile tehnologice și anexe;
c) depozitele închise și deschise de materii prime, semifabricate, produse finite și auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum și la punctele de comandă ale
acestora, cum sunt: centrale și butoane de semnalizare a incendiilor, stații de pompare a apei,
hidranți de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare și castele de apă, rampe
ale surselor de apă naturale;
e) dispozitivele de acționare a unor mijloace cu rol de protecție în caz de incendiu: cortine
de siguranță, sisteme de evacuare a fumului și a gazelor fierbinți, clapete de pe tubulatura de
ventilare și altele asemenea;
f) tablourile de distribuție și întrerupătoarele generale ale instalațiilor electrice de iluminat,
de forță și de siguranță, precum și la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării
receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalațiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu și
punctele de comandă ale acestora: gaze și lichide combustibile, benzi transportoare și altele
asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru intervenție în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau
transport, cisterne ori autocisterne pentru apă și altele asemenea.
Persoanele fizice sau juridice care dețin sau administrează construcțiile, instalațiile,
sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare,
potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezența mijloacelor prevăzute și să afișeze regulile
specifice care trebuie respectate.
Intrările în incintele unităților și circulațiile carosabile din interiorul acestora, prin care se
asigură accesul la clădiri și instalații, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt rețele, bazine,
râuri, lacuri, traversările de cale ferată și altele asemenea, se mențin, indiferent de sezon,
practicabile, curate și libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă și
altele asemenea, care ar putea împiedica intervenția operativă pentru stingerea incendiilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură și se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces și circulații ocolitoare.
Căile de acces și de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie,
electrocutare, radiații, locurile în care sunt amplasate utilajele și instalațiile pentru stingerea
incendiilor și orice alte instalații care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se
marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.
Platformele de acces și de amplasare a autospecialelor de intervenție și salvare de la înălțimi,
prevăzute în imediata vecinătate a construcțiilor, se marchează corespunzător și se mențin libere.
Ascensoarele de pompieri se mențin permanent în bună stare de funcționare, pentru a putea
fi utilizate operativ în caz de necesitate, și se marchează corespunzător.

Săli de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi, săli de festivități, amfiteatre, săli
de spectacole, expoziții
În sălile de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi și săli de spectacole, expoziții
nu se admite accesul unui număr mai mare de utilizatori (persoane) decât cel stabilit prin proiect, în
funcție de destinația construcțiilor în care acestea sunt amplasate (grădinițe, școli primare, școli
gimnaziale, licee, școli profesionale și postliceale, instituții de învățământ superior ori alte categorii
de clădiri publice).
Se interzice fumatul și utilizarea focului deschis în astfel de încăperi, precum și iluminarea
cu flacără deschisă (lumânări, chibrituri, facle etc) în poduri, arhive, magazii, alte încăperi, spații și
locuri cu risc de incendiu din construcțiile în care acestea sunt amplasate.
În sălile și încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a
acestora, de regulă se va întrerupe înainte de accesul utilizatorilor în interiorul lor. Pentru acele
încăperi care sunt destinate copiilor de vârsta preșcolară (creșe, grădinițe, cămine, etc) alimentarea
sobelor cu combustibil se face numai din exteriorul sălilor.
Covoarele, mochetele, preșurile etc utilizate în aceste încăperi, pe holuri, coridoare, culoare
și scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.
La amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli și încăperi se vor asigura culoare de
circulație corespunzător direcționate și se va ține seama de legislația în vigoare.
În sălile de cursuri, seminarii, întruniri, ateliere de proiectare:
- de regulă scaunele și băncile se fixează de pardoseală;
- când suprafața utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc și numărul
acestora nu depășește 20 de persoane, se admit scaune mobile;
- în sălile de cursuri (amfiteatre, aule etc) care se încadrează în categoria sălilor
aglomerate, iar suprafața care revine utilizatorului este mai mică de 1,5 mp/loc, scaunele
și băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;
- în sălile de cursuri (amfiteatre, aule, săli de întruniri etc) a căror capacitate depășește 200
de locuri, scaunele și băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiția consolidării lor pe
transversale în pachete de 5 scaune.
La biblioteci se au în vedere următoarele:
- mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puțin o latură lângă un culoar de
evacuare;
- mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de
evacuare, vor avea pe fiecare latura cel mult opt locuri dacă au acces la un singur culoar
și respectiv 16 locuri dacă au acces la doua culoare de evacuare. În capetele acestor mese
nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare.
- dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3 (intre un culoar de evacuare și
perete) sau de 6 (între doua culoare de evacuare) se prevăd treceri de acces la culoarele
de evacuare cu lățimea de minim 0,45 m;
- lățimea liberă a culoarelor de evacuare se stabilește în raport de numărul utilizatorilor
(conform numărului de fluxuri determinat prin calcul), fără a fi mai mică de 0,90 m
respectiv 0,80 m în cazul utilizării scaunelor rabatabile;
- la stabilirea lățimilor libere de trecere se au în vedere și dimensiunile scaunelor,
considerându-se retrase la o distanță de 0,15 m de marginea mesei.
Cărțile, cataloagele, manuscrisele, fișele etc. se depozitează în rafturi sau după caz în stive,
în încăperi cu parametrii de mediu și nivele de performanță adecvate, astfel încât să fie ferite de foc.
Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spații libere pentru accesul și evacuarea
ușoară în caz de necesitate.
Pentru exemplarele și/sau colecțiile cu valoare deosebită (unicate, cărți rare, cărți de
patrimoniu etc.) se va asigura o protecție deosebită, iar în caz de incendiu se va organiza salvarea cu
prioritate a acestora.
Pentru protecția bunurilor de valoare, bibliotecile vor fi echipate și dotate și cu sistemele,
instalațiile și mijloacele corespunzătoare de prevenire și stingere, potrivit reglementărilor tehnice.
Atunci când sălile respective se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor
cu aglomerări de persoane, se respectă în exploatare și măsurile specifice acestora. Pentru toate
aceste încăperi și săli la capetele circulațiilor dintre rândurile de bănci ori scaune nu se admit
denivelări.
 La cluburi, săli de spectacole, săli de festivități și expoziții:
- se interzice cu desăvârșire introducerea scaunelor suplimentare față de numărul prevăzut
în proiect, precum și staționarea persoanelor în picioare pe timpul spectacolelor,
expunerilor, prezentărilor etc;
- scaunele și băncile se fixează de pardoseala dacă aceste încăperi se încadrează în
categoria sălilor aglomerate (cu suprafață care revine utilizatorului mai mică de 1,5
mp/loc), fiind admise maximum 12 scaune mobile în logii, balcoane și maximum 20 în
discoteci, săli de dans etc;
- dacă încăperile respective sunt din categoria celor cu aglomerări de persoane dar nu săli
aglomerate, iar în aceste locuri exista mai mult de 20 de scaune, se admite ca acestea să
se solidarizeze între ele pe pachete, fără a se fixa de pardoseală.
Se interzice amplasarea meselor, scaunelor, băncilor, fișetelor sau a altui mobilier în
apropierea ușilor de evacuare sau pe circulațiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare
în caz de incendiu.
În sălile de lectură cu expunere liberă a cărților (în rafturi, stelaje sau pe mese ) se vor
asigura spații corespunzătoare de circulație și evacuare.
Se recomandă utilizarea rafturilor, stelajelor executate din materiale incombustibile.
În sălile dotate cu cabine de proiecție se vor respecta următoarele reguli și măsuri:
- înainte de începerea proiecției se verifică starea aparatelor de proiecție, a mecanismelor
de derulare, vizorilor de proiecție și control și după caz funcționarea obloanelor
rezistente la foc de protecție a golurilor cabinei;
- pe timpul proiecției filmului operatorul este obligat să stea în permanentă lângă aparatul
de proiecție;
- în cabina de proiecție se pot păstra cel mult 2 bobine de film, restul depozitându-se în
camerele de derulare sau în dulapuri metalice închise;
- eventuale capete de pelicule se colectează în cutii metalice închise care după proiecție
vor fi evacuate;
- la orice oprire a aparatelor de proiecție acestea trebuie scoase de sub tensiune.
În cabina de proiecție se interzice:
- fumatul și folosirea focului deschis sub orice formă;
- utilizarea radiatoarelor, reșourilor sau a oricăror mijloace de încălzire locală improvizate;
- accesul persoanelor neautorizate;
- păstrarea materialelor, obiectelor care nu aparțin inventarului strict necesar.
În sălile unde proiecția filmelor se face cu aparate portabile se vor respecta următoarele:
- amplasarea aparatelor de proiecție se face astfel încât să nu blocheze căile de acces și
evacuare din încăpere;
- cablurile de alimentare cu energie electrică nu trebuie să constituie obiecte de
împiedicare a evacuării rapide a utilizatorilor;
- se vor numi responsabili din cadrul persoanelor care vizionează expunerea pentru a
asigura conectarea luminii electrice, îndepărtarea draperiilor etc, în vederea evacuării
utilizatorilor, în condiții de siguranță, în caz de evenimente deosebite.
Pentru evacuarea utilizatorilor din săli și încăperi în condiții de siguranță se vor lua
următoarele măsuri:
- conducerile obiectivelor respective vor întocmi planuri de evacuare a utilizatorilor;
 - pe tot timpul desfășurării activităților în aceste săli, ușile interioare și exterioare de pe
traseul de evacuare vor fi descuiate, ele trebuind să se deschidă spre exterior prin simpla
apăsare a dispozitivului de deschidere ;
- se va controla și asigura în permanență bună funcționare a instalațiilor electrice,
înlăturându-se operativ improvizațiile și neregulile constatate;
- traseele spre căile de evacuare se marchează corespunzător;
- controlul și asigurarea funcționării în permanentă a iluminatului de siguranță din clădiri;
- stabilirea persoanelor care să organizeze și să supravegheze operațiunile de evacuare a
utilizatorilor (persoane și bunuri materiale) în caz de incendiu;
- în caz de incendiu evacuarea utilizatorilor se asigura obligatoriu pe toate căile prevăzute
în planul de evacuare al sălii;
- pentru sălile de spectacol, cluburi, expoziții prevăzute cu inscripții luminoase “IEȘIRE”
poziționate deasupra ușilor de evacuare se vor asigura păstrarea acestora în locurile
precizate prin proiect și iluminarea lor corespunzătoare;
- periodic se vor efectua exerciții de evacuare potrivit planului stabilit.
Nu se recomandă utilizarea gratiilor, plaselor de sârmă ori a altor obloane care să blocheze
ferestrele sălilor de cursuri atunci când acestea pot fi utilizate pentru evacuarea persoanelor. Dacă
prezența acestora este absolut necesară ca mijloc de asigurare a securității încăperilor respective se
vor prevedea dispozitive pentru deblocarea lor în caz de necesitate.
Pentru sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate cu scene amenajate, se vor
respecta în exploatare și măsurile specifice acestora.

Clădiri administrative
Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor si spatiilor aferente clădirilor
administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea
la strictul necesar a cantităților de materiale combustibile și a eventualelor surse cu potențial de
aprindere a acestora. Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale în casele de
scări, sub rampele scărilor.
În clădirile administrative pot fi păstrate pentru curățenie, igienizare, deparazitare,
dezinsecție, în bidoane ermetic închise și locuri special amenajate, lichide inflamabile în cantitate
totală de maxim 25 l.
Curățirea pardoselii (parchet, dușumele, mochete etc) cu benzină, neofalina sau alte lichide
inflamabile este interzisă. Aceasta operațiune de curățire se poate face cu materiale special
destinate, numai la lumina zilei, cu respectarea instrucțiunilor precizate de producător a prevederilor
din capitolul 2 din prezentele norme și a următoarelor reguli și măsuri:
- interzicerea fumatului și a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfășurării
activității;
- scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice și întreruperea iluminatului
electric, precum și a utilizării gazelor naturale ori lichefiate;
- asigurarea ventilării necesare.
Se interzice folosirea aparatelor electrocasnice (radiatoare, reșouri, fiare de călcat etc) în
birouri, spații de depozitare, ateliere, laboratoare, arhive și alte încăperi din aceste clădiri, precum și
aruncarea la întâmplare a resturilor de țigări, chibrituri, sau golirea scrumierelor în coșuri pentru
colectat deșeuri de hârtie.
 Ateliere și laboratoare pentru lucrări practice
Elevii și studenții, precum și personalul nou angajat, transferat ori detașat din alte unități,
înainte de începerea activității în atelierele și laboratoarele de lucrări practice vor fi instruiți în
scopul însușirii, respectării și aplicării regulilor și măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor
specifice acestor locuri de muncă. Șeful de laborator sau atelier răspunde de însușirea, respectarea și
aplicarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor în aceste sectoare de activitate.
Este interzisă exploatarea aparatelor, utilajelor, echipamentelor și a instalațiilor cu elemente
metalice nelegate la pământ, pentru scurgerea electricității statice, precum și a celor cu instalații de
punere la pământ incomplete, defecte sau a căror priză de pământ nu are rezistența corespunzătoare,
potrivit reglementărilor, specificată în buletinele de măsurători.
Se interzice folosirea îmbrăcămintei de corp confecționată din mătase, fibre sintetice sau alte
materiale care se încarcă cu electricitate statică, în laboratoarele și atelierele unde sunt posibile
acumulări de gaze, vapori sau pulberi combustibile.
Se interzice introducerea de materiale combustibile și lichide inflamabile (unsori, lubrifianți,
eteruri, benzina, motorină etc.) în laboratoare, în cantități mai mari decât cele necesare unui schimb
de lucru.
La locurile de activitate din aceste încăperi se afișează instrucțiuni și reguli specifice de
prevenire și stingere a incendiilor și după caz, la intrarea în ateliere și laboratoare precum și în
interiorul acestora se vor inscripționa și monta indicatoare avertizoare de pericol.
În atelierele și laboratoarele cu pericol de incendiu (cu risc mediu și mare de incendiu) se
interzice intrarea persoanelor care nu lucrează în aceste încăperi. Totodată în aceste încăperi nu este
permis accesul cu țigări, chibrituri ori alte surse de foc.
La începerea lucrărilor laborantul care intra primul în încăperea de lucru, înainte de
aprindere a luminii trebuie să se convingă că atmosfera din încăperea respectivă nu prezintă pericol
de explozie. În cazul constatării prin miros a prezenței gazelor sau vaporilor va lua măsuri de
înlăturare și remediere a cauzei care a provocat emanația de gaze sau vapori. Lucrul în încăperea
respectivă se va face numai după aerisirea acesteia. Acolo unde există posibilități, după caz, se vor
lua probe cu aparate speciale de măsura și control.
După terminarea lucrului responsabilul fiecărei încăperi (atelier, laborator) va controla dacă:
- sunt închise robinetele de pe conductele de gaze;
- sunt închise bine buteliile de gaze;
- aparatele electrice sunt scoase din priză;
- ventilația este în bună stare de funcționare;
- focurile și alte surse de căldură sunt închise;
- deșeurile, resturile de materiale combustibile, eventualele scurgeri de ulei sunt înlăturate
și curățate;
- sunt stinse becurile de gaze, de lumină și întrerupte alte aparate care funcționează cu
gaze naturale sau GPL.
Nu este permisă lăsarea în laborator, pe utilaje, aparate, mese de lucru a îmbrăcămintei sau a
altor obiecte care nu fac parte din inventarul laboratorului sau al atelierului. La încetarea
programului, după efectuarea controlului precizat în normă, se încuie ușile și se predau cheile
(prevăzute cu marca de recunoaștere), la locul stabilit.
Se interzice demontarea aparatelor de măsurat presiunea, debitul, temperatura și alți
parametri, înainte ca acestea să fie izolate de circuit. Dacă se constată scurgeri de gaze în laborator
se asigură următoarele:
- se sting toate becurile de gaze;
 - se întrerupe curentul electric, menținându-se în funcțiune numai instalația de ventilație;
- se deschid toate ferestrele încăperii;
- se controlează dacă sunt închise toate robinetele de alimentare cu gaze a becurilor;
- se oprește alimentarea cu gaze, verificându-se etanșeitatea conductelor, flanșelor,
furtunurilor flexibile de la becuri și alte aparate de consum, înlăturându-se cu
operativitate defectele constatate;
- se aerisește încăperea până la îndepărtarea completă a gazelor.
În încăperile și spațiile de lucru ale laboratoarelor și ale atelierelor de lucrări practice sunt
interzise:
- spălarea pardoselii cu benzină, white-spirt, petrol, eter sau alte lichide inflamabile;
- uscarea obiectelor umede ori pătate cu produse inflamabile pe calorifere, conducte de
abur sau alte surse de căldură;
- lăsarea meselor de lucru sau a pardoselilor necurățate de produsele care s-au scurs pe ele
în timpul lucrului ori după terminarea experiențelor, lucrărilor și programului de lucru;
- stocarea pe mese sau rafturi a reactivilor inflamabili în cantități mai mari decât cele
pentru necesarul probelor aflate în lucru;
- amenajarea unor dulăpioare din lemn sau alte materiale combustibile amplasate sub
mesele de lucru din laboratoare;
- păstrarea pe mesele de lucru a vaselor de sticlă care conțin metale alcaline sau reziduuri
din acestea, precum și a compușilor organo-metalici. Aceste produse se păstrează în
containere speciale, executate din tablă și prevăzute cu umplutură minerală;
- spălarea hainelor de protecție (halate, salopete, etc) sau a cârpelor cu produse
inflamabile;
- efectuarea oricăror operațiuni sau lucrări în timp ce becurile de gaz sunt aprinse dacă
funcționarea acestora nu se impune.
Se interzice blocarea ferestrelor laboratoarelor și atelierelor cu mobilă, rafturi, diferite
aparate, materiale, cărți etc. care să împiedice posibilitatea deschiderii rapide a ferestrelor pentru
aerisire.
Se interzice blocarea căilor de acces la dușurile de apă în caz de incendiu aflate pe direcția
căilor de evacuare din încăperile laboratoarelor.
Personalul laboratoarelor și atelierelor trebuie să cunoască mijloacele de alarmare în caz de
incendiu, precum și codul de alarmare. Se interzice cu desăvârșire accesul persoanelor străine în
aceste încăperi, fără însoțitori.
La instalațiile aparatele și utilajele folosite la lucrări cu substanțe inflamabile se va urmări
ca:
- echipamentul să fie de tip etanș, chiar și atunci când se lucrează sub nișă;
- toate piesele componente ale acestor instalații și aparate să fie bine fixate în cleme,
dispozitive de îmbinare și legătură pentru a-și păstra echilibrul și poziția prevăzute prin
proiect și instrucțiunile de exploatare, neadmițându-se improvizații sau modificări care
să conducă la exploatarea în nesiguranță;
- să fie interzisă utilizarea aparaturii de laborator realizată din materiale care reacționează
cu substanțele reactive folosite în experiențe și lucrări de laborator, dacă acestea pot da
naștere la produși explozivi;
- sub vasele care conțin lichide inflamabile să se amplaseze tăvi pentru a colecta, în caz
de avarie, întreg conținutul vasului;
 - înainte de începerea lucrului la nișă cu produse inflamabile, să se pună în funcțiune
instalația de ventilare, observându-se dacă sistemul de evacuare a gazelor din plafonul
nișei este deschis;
- să se asigure o bună ventilare a nișei, pentru preîntâmpinarea formării de amestecuri
explozive;
- la nișă să se lucreze numai cu ferestrele ghilotină închise, lăsându-se deschis un anumit
interval pentru realizarea tirajului de aer; intervențiile strict necesare în interiorul nișei
să se fac pe cât posibil numai prin deschiderea ferestrei mobile;
- să se interzică vărsarea substanțelor la canalul din interiorul nișei, precum și evacuarea
gazelor din interiorul diferitelor vase prin legarea lor la acest canal.
Aprinderea becurilor de gaz se face respectând principiul gaz pe flacără, astfel:
- se ține sursa de foc necesară aprinderii becului de gaz, la gura acestuia;
- se deschide încet robinetul de pe racordul conductei de gaz;
- se reglează flacăra becului de gaze după nevoie, manevrând robinetul de pe racordul
conductei de gaze;
- în cazul în care becul de gaz se aprinde în interior, se închide imediat robinetul de pe
racord.
Este interzisă utilizarea furtunurilor becurilor de gaze defecte sau cu gradul de uzură depășit.
La ambele capete de racord ale furtunului (la ștuțul de alimentare și la becul arzător) se folosesc
coliere metalice.
Buteliile folosite în laborator trebuie să fie așezate în locuri sigure și asigurate pentru a nu se
răsturna pe timpul lucrului.
Încălzirea buteliilor, în scopul grăbirii evaporării conținutului lor, se va face prin acoperirea
cu cârpe înmuiate în apă caldă sau prin așezarea lor într-o baie de apă cu temperatura maximă a apei
de 40ºC . Se interzice încălzirea buteliilor cu gaze comprimate, cu foc deschis sau cu abur.
Periodic se va controla obligatoriu etanșeitatea buteliilor sub presiune, precum și a
recipientelor cu substanțe inflamabile pentru înlăturarea oricăror deficiente, după ce în prealabil au
fost scoase din încăpere.
Se va evita, pe cât posibil, vărsarea produselor inflamabile la locurile de muncă sau
spargerea vaselor și sticlelor care conțin astfel de produse. În cazul producerii unor astfel de
incidente se vor asigura următoarele reguli și măsuri:
- se sting imediat toate becurile de gaz și se întrerupe încălzitorul electric;
- se închid ușile și se deschid ferestrele;
- se șterge cu o cârpă produsul vărsat storcându-se cârpa într-un vas care va fi acoperit
imediat;
- se revine la situația de lucru numai dacă se constată prin miros dispariția completă a
gazelor din încăperea respectivă.
Încălzirea lichidelor combustibile, distilarea lor, precum și evacuarea reziduurilor de
distilare se face numai cu respectarea instrucțiunilor tehnologice specifice acestor activități.
Depozitarea substanțelor chimice se face în funcție de caracteristicile fizico-chimice ale
acestora, astfel încât dacă accidental intră în contact să nu producă reacții care pot determina
izbucnirea unor incendii.
Se va asigura menținerea în buna stare a etichetelor pe toate vasele și sticlele în care sunt
păstrate substanțele și produsele chimice.
Ambalajele din carton, hârtie, lemn, polistiren, plastic și alte materiale combustibile vor fi
scoase imediat din încăperi după preluarea produselor, substanțelor și aparaturii din acestea.
 Pentru deschiderea vaselor, butoaielor, recipientelor în care sunt ambalate materiale
inflamabile sau explozibile nu se vor folosi scule care prin ciocnire pot produce scântei. Pe
furtunurile care conțin gaze inflamabile se vor utiliza numai ramificații metalice fixate de stative,
interzicându-se ramificațiile din sticle sau alte materiale casante care în timpul operațiunilor de
lucru pot fi sparte.
Se interzice blocarea cu aparate, mobilier, haine, halate etc a surselor de apa, a dușurilor din
laboratoare, precum și a mijloacelor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor.
Se interzice lăsarea instalațiilor, aparatelor, utilajelor în funcțiune, fără supraveghere.

Laboratoare unde se regăsesc echipamente de calcul electronic

În încăperile în care se găsesc echipamente de calcul electronic se va asigura respectarea
următoarelor reguli și măsuri de prevenire și stingere a incendiilor:
- limitarea materialelor combustibile și înlăturarea cu operativitate a eventualelor surse
potențiale de incendiu;
- se recomandă dotarea cu mobilier din materiale incombustibile (C0) sau greu
combustibile (clasa C1,C2 de combustibilitate);
- produsele de construcții utilizate pentru finisaje la pereți și plafoane false vor fi
incombustibile, admițându-se pentru pardoseala specială (tip estradă) plăci demontabile
greu combustibile (clasa C1, C2);
- se interzice introducerea unor materiale combustibile, cu excepția celor strict necesare
desfășurării activității - rechizite pentru un schimb de lucru;
- se interzice depozitarea lichidelor inflamabile;
- este interzisă folosirea reșourilor, radiatoarelor electrice, fără aprobarea scrisă a
organelor de conducere și respectarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor;
- se va controla și asigura buna funcționare a instalației electrice, neadmițându-se nici un
fel de improvizații;
- în locurile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea acestora se va întrerupe înainte
de accesul utilizatorilor în încăpere.
La trecerea prin pereți a canalelor de ventilare, conductelor și cablurilor electrice, golurile
din pereți vor fi etanșate cu materiale incombustibile, asigurându-se rezistența la foc egală cu cea a
peretelui. Toate elementele folosite pentru fixarea cablurilor trebuie realizate din materiale
incombustibile .
Sub pardoseala falsă nu se vor folosi prize, doze de derivație și nu se vor executa îmbinări
de cabluri. Atunci când sunt absolut necesare astfel de lucrări, dozele de derivație trebuie să fie de
tip etanș, legate la pământ și fixate de pardoseală.
În pardoselile înalte tip estradă panourile ușor demontabile, amplasate în zone cu aglomerări
mari de cabluri și în apropierea echipamentului, astfel încât spațiul de sub pardoseala să fie ușor
accesibil pentru intervenții în caz de incendiu, vor fi întreținute corespunzător. Aceste panouri vor fi
marcate vizibil.
La terminarea programului de lucru se deconectează de la rețea toate echipamentele de
calcul electronic.
Executarea operațiilor de întreținere, revizii și reparații se realizează numai de către personal
specializat, cu calificare în domeniu.
În planurile de intervenție se vor stabili regulile, măsurile și responsabilitățile privind
salvarea și evacuarea utilizatorilor (bunuri și persoane), precum și cele pentru stingere (funcție de
produsele folosite la stingere), precizându-se ordinea operațiunilor care se execută, inclusiv
interdicțiile pentru stingere, bunurile și materialele care se evacuează, cele care se protejează și
mijloacele utilizate.

Depozite, magazii, arhive

În încăperile depozitelor, magaziilor și arhivelor pe lângă regulile și măsurile de prevenire și
stingere a incendiilor precizate, se vor respecta următoarele:
- depozitarea produselor, materialelor și bunurilor se face în funcție de caracteristicile
fizico-chimice și reacția acestora cu produsele de stingere, evitându-se pericolul
apariției și propagării incendiului;
- la introducerea în depozite sau magazii a diverselor produse se va stabili clasa de
periculozitate în care se încadrează pentru a se depozita corespunzător;
- se va asigura menținerea compartimentărilor precizate prin proiect, orice modificări se
pot face numai pe baza unor documentații tehnice elaborate potrivit reglementărilor
specifice;
- produsele inflamabile se depozitează în locuri special amenajate, marcate corespunzător
și în cantitățile precizate prin proiect;
- produsele textile și alte materiale combustibile se depozitează la distanțe de cel puțin
1,00 m față de surse de căldură (atunci când acestea există și sunt stabilite prin proiect);
- hârtia, cărțile, documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se
spații, culoare pentru intervenție în caz de incendiu;
- la depozitarea hârtiei, documentelor de arhivă în rafturi sau stive se vor asigura distanțe
față de corpurile de iluminat și alte instalații, potrivit reglementărilor tehnice;
- deșeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor și livrărilor
se vor îndepărta zilnic din spațiile de depozitare.
Este strict interzis accesul persoanelor străine neînsoțite în depozite, magazii și arhive.
Sulful se păstrează în recipiente ferite de contactul cu oxigenul, iar la manipulare se va evita
producerea de pulbere pentru a nu intra în contact cu oxigenul (poate produce explozie). Negrul de
fum se păstrează în vase ermetic închise ferite de orice sursa de oxigen și/sau foc deschis.
Se interzice depozitarea în magazii, depozite, arhive a buteliilor de gaze petroliere lichefiate
sau a recipientelor de oxigen, precum și a unor cantități de carbid mai mari 150 kg (în
compartimente special amenajate).
Vopselele și lacurile se păstrează în încăperi separate, fără umezeală, menținându-se pe cât
posibil o temperatură de 7-20ºC, ferite de razele solare, acizi și alte emanații de gaze.
Corpurile de iluminat incandescente din depozite, arhive, magazii se protejează cu globuri
de protecție, iar atunci când prin natura activității există posibilitatea de a fi lovite, se vor monta și
apărători de protecție.
Este interzisă executarea în aceste încăperi a lucrărilor care utilizează focul deschis (suduri,
lipituri etc). Atunci când nu pot fi evitate aceste lucrări se execută, sunt admise numai pe baza
permisului de lucru cu foc.
Se va asigura menținerea permanent libere a spațiilor de siguranță, precum și a celor
destinate circulației, intervenției și evacuării în caz de incendiu, conform planului de depozitare.
Se interzice fumatul in depozite, magazii, arhive.
La terminarea programului de lucru, instalația electrică din depozite, arhive, magazii se
deconectează de la sursele de alimentare, cu excepția iluminatului de siguranță și a celui care
alimentează sistemele și instalațiile de semnalizare și stingere a incendiilor.
 Spații de alimentație publică aferente unităților de învățământ
Pentru prevenirea și stingerea incendiilor în spațiile de cazare și alimentație publică se va
asigura respectarea următoarelor reguli și măsuri:
- fiecare încăpere în care este permis fumatul se dotează cu scrumiere care se amplasează
față de perdele și draperii la cel puțin 1,50 m distanță;
- înainte de utilizare se verifică starea de funcționare a instalațiilor utilitare (încălzire,
electrice, ventilare, climatizare, gaze etc.) înlăturându-se operativ defecțiunile care ar
putea genera incendiu;
- în fiecare cameră se vor pune la dispoziția utilizatorilor informații clare privind
posibilitățile de alarmare, alertare, evacuare în caz de incendiu, precum și modul în care
aceștia trebuie să acționeze în caz de incendiu;
- se vor asigura condiții de evacuare în siguranță a persoanelor.
În oficiile și spațiile destinate preparării hranei, precum și în cele tehnice se asigură:
- verificarea și menținerea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor stabilite;
- interzicerea funcționarii fără supraveghere a sistemelor, instalațiilor și aparatelor din
dotarea acestor funcțiuni, precum și folosirea lor cu defecțiuni care pot provoca incendii
și/sau explozii.
Lângă mașinile de gătit alimentate cu gaze naturale sau GPL se vor afișa instrucțiuni de
exploatare a gazelor și utilajelor respective.
Mașinile de gătit se vor dota cu hote prevăzute cu sisteme de protecție corespunzătoare.
Tubulaturile și hotele din dotarea mașinilor de gătit, grătarelor pentru fript, cuptoarelor pentru copt,
etc. vor fi curățate și degresate cel puțin săptămânal și ori de câte ori este nevoie. Se interzice
curățarea hotelor prin ardere.
În bucătării, oficii, laboratoare etc. se interzice:
- pregătirea direct pe plită a diverselor preparate, astfel încât să poată prezenta pericol de
incendiu;
- prelingerea grăsimilor pe plita din tăvi sau vase umplute peste limită ori datorită
manipulării necorespunzătoare a acestora;
- păstrarea produselor alimentare în cantități mai mari decât strictul necesar preparării
culinare din ziua respectivă.
Revizia, întreținerea ori repararea instalațiilor frigorifice, electrice, gaze și ventilare se face
numai de personal autorizat și instruit privind regulile și măsurile de p.s.i. care se asigură în
exploatare.
La terminarea programului de lucru se efectuează următoarele operațiuni:
- se întrerupe alimentarea cu energie (electrică, gaze, abur etc.) a mașinilor, utilajelor,
aparatelor, dispozitivelor;
- se verifică dacă sunt închise toate robinetele de gaz de pe conducte și recipiente;
- se evacuează deșeurile rezultate în urma desfășurării activității și se curăță locul de
muncă;
- se sting luminile, rămânând în funcțiune instalația de iluminat de siguranță;
- se verifică siguranța căilor de acces, intervenție și evacuare din încăperile respective;
- se predau cheile la locurile stabilite de conducerea unității.
 Săli și arene de competiții sportive
În aceste încăperi și spații se vor asigura măsuri și reguli de reducere la minim a riscului de
incendiu prin limitarea la strictul necesar a materialelor combustibile care se introduc în acestea și
care constituie densitate de sarcină termică mobilă de incendiu.
Se interzice fumatul și utilizarea focului deschis atât în sălile de competiție sportivă cât și în
spațiile aferente acestora (depozite, magazii, subsoluri, poduri etc.).
Pentru sălile încadrate în categoria celor aglomerate se vor respecta măsurile și regulile
precizate la case universitare si case de cultura, iar pentru anexele și utilitățile aferente, cele
precizate la clădiri administrative.
Pentru stadioane și arene în aer liber se are în vedere respectarea regulilor și măsurilor de
prevenire și stingere a incendiilor specifice.

Capitolul IV - Evidențierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de

explozie
Inițierea unui incendiu este un fenomen complex și presupune următoarele elemente absolut
obligatorii pentru producerea acestuia:
- sursa de aprindere și, implicit, mijlocul care o produce, sursa care să posede energia
minimă necesară pentru aprinderea combustibilului; sursa de aprindere este flacăra, scânteie, sau
obiect incandescent a căror natură diferă.
- existența combustibilului (gazos, lichid, solid) în cantitate suficientă pentru susținerea
arderii;
- existența unor împrejurări determinante și altor condiții favorizante care să pună în contact
sursa de aprindere cu masa combustibilă.
Clasificarea incendiilor în raport cu cauzele care le-au produs se poate face în funcție de
elementele obligatorii menționate mai sus, dar, in cele mai multe cazuri, se optează pentru analiza
naturii surselor de aprindere.
Astfel, se pot deosebi următoarele categorii:
1. Surse de aprindere cu flacără:
- focuri în aer liber;
- flacără (chibrit, lumânare);
- flăcări de la aparate termice.
2. Surse de aprindere de natura termică:
- obiecte incandescente (țigara, topituri metalice, becuri și proiectoare electrice, jar, cenușă,
zgura de la aparate de încălzit, particule incandescente de la sudură, etc);
- căldura degajată de aparate termice (casnice, industriale);
- efectul termic al curentului electric;
- coșuri defecte și necurățate (fisuri, scântei, etc).
3. Surse de aprindere de natură electrică:
- arcuri și scântei electrice;
- scurtcircuit (echipamente, cabluri, etc);
- electricitate statică.
4. Surse de autoaprindere:
- autoaprinderea chimică (inclusiv reacții chimice exoterme);
- autoaprindere fizico-chimică;
- autoaprindere biologică.
5. Surse de alimentare de natură mecanică:
- scântei mecanice;
- frecare.
 6. Surse de aprindere naturale:
- căldura solară;
- trăsnet.
7. Surse de aprindere datorate explozivilor și materialelor incendiare
8. Surse de aprindere indirecte (radiația unui focar de incendiu, flacăra unui amestec
exploziv, etc)

Capitolul V - Prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt
intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum și a regulilor și
măsurilor de prevenire a acestora
Intoxicații acute
Intoxicațiile acute – accidente produse prin pătrunderea în organism a unor substanțe toxice
utilizate în gospodărie, agricultură, industrie.
Căi de pătrundere:
- pe gură
- prin piele
- prin respirație
Primul ajutor:
- îndepărtarea toxicului din organism
- neutralizarea otrăvii
- susținerea funcțiilor vitale , până la prezentarea la o unitate medicală
- îndepărtarea victimei din atmosfera toxică
- administrarea de oxigen
- respirație artificială, la nevoie
- golirea stomacului prin vărsătură provocată
- spălarea tegumentului afectat pe suprafața interesată, cu apă și săpun
- clătirea imediată a ochilor sub cel mai apropiat robinet
Primul ajutor la intoxicarea cu substanțe caustice:
- la otrăvire cu acid azotic, clorhidric sau sulfuric, i se dă bolnavului să înghită lapte și 3-4
ouă crude
- la otrăvirea cu sodă caustică, administrăm imediat diluat (100 g oțet în 500 g apă), zeamă
de lămâie sau 3-4 ouă crude
- nu se provoacă vărsături din cauza pericolului de perforare a stomacului sau esofagului
Primul ajutor la intoxicarea cu substanțe iritant lacrimogene
- aplicarea măștii contra gazelor
- evacuarea din zona contaminată
- spălarea ochilor cu apă curată sau cu apă cu bicarbonat de sodiu
- monitorizarea semnalelor vitale, pentru a aprecia gravitatea intoxicației
- transportul la spital
Intoxicarea cu monoxid de carbon sau alte gaze toxice, degajate în urma arderii materialelor
combustibile
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor (fără miros), care apare în urma arderii
incomplete a unor carburanți sau în urma unor incendii. Intoxicația cu monoxid de carbon este
întâlnită mai ales la victimele incendiilor (intoxicație cu fum de incendiu).
Simptomatologia depinde de gradul de expunere la fum și este datorată combinării
monoxidului de carbon cu hemoglobina din sânge.
 Semnele care apar în formele mai ușoare sunt:
- cefalee
- agitație
- tuse cu dispnee
- voce răgușită
- tahicardie
- hipotensiune arterială
În cazurile mai grave apar: bronhospasmul, insuficiența respiratorie, starea de șoc, coma. La
nivelul orificiilor nazale, al gurii și al faringelui pot exista depozite de funingine.
Tratamentul de urgență impune scoaterea victimei din mediul cu fum, susținerea respirației
(administrarea de oxigen 100% pe mască sau ventilație artificială) până la dispariția
simptomatologiei (nu mai mult de patru ore).

Arsurile
Arsuri – sunt leziuni produse de agresiunea căldurii (flăcări, fluide fierbinți, vapori
supraîncălziți, metale topite, electricității, radiațiilor – solare, UV, razele X).
Gravitatea arsurii depinde în primul rând de întinderea suprafeței arse a corpului și apoi de
gradul arsurii.
Determinarea întinderii și profunzimii arsurii (întinderea arsurii se exprimă în unități
procentuale în raport cu suprafața corpului considerată 100%):
- Arsuri ușoare sub 15%
- Arsuri între 15 – 30%
- Arsuri critice 30 – 40%
- Arsuri cu risc letal între 40 – 50%
Profunzimea arsurii este exprimată în grade de arsură:
- Arsuri de gradul I - prezintă roșeața zonei arse (eritem), edem local, usturime și creșterea
temperaturii locale (hipertermie)
- Arsuri de gradul II - adaugă la semnele de mai sus prezența veziculelor cu un conținut
limpede, de aspect sero-citrin, numite flictene
- Arsuri de gradul III - prezintă simptome asemănătoare, mai accentuate, iar flictenele au un
conținut sanguinolent, tulbure
- Arsuri de gradul IV - prezintă distrugeri ale tuturor straturilor pielii, carbonizându-se chiar
și musculatura sau vasele
Evident că o arsură, cu cât este mai profundă, cu atât este de un grad mai avansat și va avea
o evoluție mai gravă. Alături de semnele locale, evidente în orice arsură (cele descrise la gradele
arsurilor), de cele mai multe ori apar și semne generale, care încep de la scăderea tensiunii arteriale,
creșterea frecvenței pulsului, tuse, alte situații de urgență putând merge până la insuficiență
respiratorie acută, comă și chiar stop cardio-respirator.
Semne de recunoaștere:
- leziune locală – cuprinde suprafața arsă și toate regiunile subiacente afectate, spre
profunzime;
- tulburări generale – scăderea debitului cardiac, dispnee, hipovolemie etc.
Arsurile sunt tratate, prin foarte multe metode nu numai neștiințifice și ineficiente, ci și
periculoase pentru evoluția ulterioară a bolii. Măsurile corecte care trebuie luate sunt simple și
eficiente. Ele trebuie să țină cont și de grija de a nu transforma salvatorul în victimă, prin lipsa de
precauție.
Pacientul este scos de sub acțiunea sursei de căldură, iar dacă există pericolul exploziei, este
pus la adăpost. Ferestrele vor fi deschise imediat, pentru evacuarea fumului. Dacă bolnavul este
cuprins de flăcări, va fi învelit imediat într-o pătură, o plapumă sau o haină groasă, pentru a stinge
focul. Din cauza panicii, este posibil ca accidentatul să fugă. De aceea, el va fi imobilizat. Nu este
permisă stingerea flăcării prin rostogolire prin nisip sau pământ. Zona arsă va fi răcită imediat cu jet
de apă timp de cinci minute, bolnavul așezându-se pe spate sau, dacă acesta prezintă zone arse, pe
zonele neafectate. Răcirea trebuie limitată doar la zonele arse, existând riscul hipotermiei. Pacientul
va fi dezbrăcat, cu excepția hainelor aderente de zonele arse, după care zonele arse vor fi acoperite
cu pansament steril, iar dacă acesta nu este disponibil, cu un cearșaf curat.
Dacă starea generală a bolnavului o cere, se va institui imediat o perfuzie cu ser fiziologic
sau soluție Ringer, se administrează oxigen pe mască (la nevoie, intubație oro-traheală) și calmante
ale durerii (algocalmin, piafen sau, dacă sunt disponibile, analgetice opiacee: mialgin, morfină).
Este absolut contraindicată aplicarea pe suprafața arsă a oricărui tratament local: creme,
unguente, ulei, smântână, miere de albine etc. Acestea vor forma, prin uscare, o crustă sub care
infecția se va dezvolta cu ușurință.
Acordarea primului ajutor:
- se scoate de sub acțiunea agentului vulnerant;
- se administrează calmante pentru a preveni șocul;
- se face tratamentul local al plăgii – dacă transportul va dura două ore;
- se execută spălarea locală (în arsuri chimice) cu apă încălzită. In arsurile cu oxid de calciu,
înainte de spălare, se șterg cu comprese sterile și cu alcool. Dacă pe piele a căzut fosfor sau alte
substanțe care conțin fosfor (napalm, pirogel) suprafețele arse se vor tampona cu soluții de sulfat de
cupru.
- se iau măsuri urgente pentru a transporta vătămatul. Se supraveghează victima în tot timpul
transportului (se administrează oxigen; se instalează o perfuzie, dacă nu este posibil se dau
vătămatului cantități mari de lichide pentru a preveni starea de șoc).
O formă particulară de arsuri sunt arsurile chimice - ele sunt produse de contactul
tegumentelor sau al mucoaselor cu acizi, baze sau unele săruri minerale. Primul ajutor care se
acordă în asemenea situații începe cu spălarea, timp îndelungat, din abundență, a zonei respective.
Răcirea, în acest caz, limitează extinderea arsurii și permite dispersarea produsului. Anumite arsuri
chimice necesită un tratament specific. În arsurile cu fosfor, leziunile se spală și se mențin umede,
deoarece, la o temperatură de 34o C, se pot aprinde spontan. În arsurile cu acid fluorhidric, leziunile
se spală cu apă călduță și soluție de bicarbonat 2-3%.
Îmbibarea hainelor cu substanța chimică producătoare de arsură necesită dezbrăcarea rapidă
a bolnavului.
După stabilizarea funcțiilor vitale (respirație, activitate cardiacă), dacă este nevoie (arsurile
sunt extinse și profunde), bolnavul va fi transportat la spital pentru continuarea tratamentului.

Traumatismele
Luxația – reprezintă ruptura capsulei articulare, cu dislocarea oaselor din articulație,
pierzând contactul dintre ele total sau parțial.
Clasificare luxații:
- închise – fără plagă, când osul părăsește articulația;
- deschise – cu plagă, când osul părăsește articulația și produce rupturi de vase, nervi etc.
Semne de recunoaștere ale luxațiilor:
- durere vie;
- limitarea mișcărilor;
- poziție vicioasă fată de cea normală a regiunii;
- deformarea regiunii;
- echimoze.
 Entorsa – reprezintă întinderea forțată a ligamentelor și capsulei articulare, cu mici rupturi
ale acestora.
Clasificare entorse:
- de gradul 1 – simplă;
- de gradul 2 – moderată;
- de gradul 3 – gravă.
Semne de recunoaștere ale entorselor:
- durere vie (mai puțin intensă ca în fracturi și luxații)
- deformarea regiunii prin edem, echimoză;
- formarea de lichid în articulații (hidrartoză).
Acordarea primului ajutor:
- se administrează vătămatului calmante pentru a-i suprima durerea;
- se aplică circular la nivelul articulației un “manșon” îmbibat în apă rece pe o porțiune cât
mai întinsă din membru;
- se fixează manșonul cu ajutorul unei feșe, efectuând un bandaj compresiv;
- se transportă victima.
Fractura – reprezintă întreruperea continuității unui os asupra căruia a acționat o forță
mecanică externă (ruperea unui os).
Clasificare fracturi:
- închise - tegumentul care acoperă fractura este intact;
- deschise - fractura este însoțită de o plagă care pătrunde pielea și mușchii, ajungând până la
os.
În funcție de întinderea liniei de fractură:
- incomplete sau “în lemn verde” – când osul este numai crăpat, fisurat;
- complete - când osul este rupt în toată grosimea lui.
Semne de recunoaștere:
- semne de probabilitate, durere caracteristică într-un punct fix unde atinge maximum și
crește la orice mișcare brutală făcută în regiunea fracturată, deformarea regiunii, hematom local,
scurtarea segmentului și poziție vicioasă;
- semne de certitudine, mobilitate anormală a segmentului fracturat la mișcări, lipsa
transmiterii mișcării, întreruperea traiectului osului depistată palpatoric și vizibil radiologic.
Acordarea primului ajutor (imobilizarea provizorie):
- stabilirea diagnosticului;
- efectuarea hemostazei și pansarea plăgii (în caz de fractură deschisă);
- imobilizarea provizorie a fracturii – se imobilizează, prin așezarea atelelor deasupra și
dedesubtul fracturii, fixând cele două articulații vecine locului fracturării cu ajutorul feșii;
- transportul vătămatului – cu targa, cu autosanitara la unitatea sanitară cu profil chirurgical.
Cum se acordă corect primul ajutor într-o fractură?
- Primul ajutor corect acordat poate preveni multe complicații și poate scurta o perioadă de
boală de cele mai multe ori prelungită
- Un bolnav cu fractură nu poate fi transportat fără o imobilizare provizorie a acesteia, cu
atât mai necesară, cu cât este vorba de fracturi mari (membru inferior, bazin, coloană vertebrală).
- Metodele de imobilizare sunt reprezentate de dispozitive special construite (atele, aparate
speciale de extensie și fixare provizorie) sau dispozitive improvizate
- Cu ocazia aplicării aparatului provizoriu de imobilizare se face mai întâi o tracțiune ușoară,
continuă și progresivă, pentru a provoca o durere cât mai mică. Acest gest este necesar pentru a
pune măcar aproximativ capetele fracturate în același plan (în același ax)
 - Scopul imobilizării este acela de a împiedica mișcările active și pasive, care pot complica
fractura, și de a diminua durerile
O imobilizare corectă trebuie să respecte anumite reguli:
- Trebuie să cuprindă în mod obligatoriu articulațiile situate deasupra și dedesubtul focarului
de fractură. De exemplu, o fractură la nivelul gambei trebuie să imobilizeze atât articulația
genunchiului, cât și cea a gleznei si va fi precedată de rezolvarea leziunilor care pun în pericol viața
- O fractură asociată cu o hemoragie în cadrul unui accident va necesita, în prima etapă,
oprirea hemoragiei, iar ulterior, imobilizarea fracturii
- Imobilizarea trebuie să fie suficient de fixă pentru a-și atinge scopul, dar nu într-atât de
compresivă încât să producă tulburări circulatorii
- Atelele standardizate sunt construite din lemn, din material plastic sau material gonflabil
(se pun două atele pe părțile laterale ale membrului) sau din sârmă (atele Kramer), acestea având
proprietatea de a se îndoi în funcție de necesități (zonă, mărimea segmentului de membru). Atela
Kramer se pune de-a lungul părții celei mai lungi a segmentului respectiv
- Ca mijloace improvizate se pot folosi orice obiecte rigide (scânduri mici, schiuri, bețe,
bastoane etc.)
- Înaintea imobilizării, pe segmentul de membru ce urmează să fie imobilizat se pune un
strat de vată (sau pe partea atelei care vine în contact cu pielea), apoi se aplică atela. Aceasta se
înfășoară cu o fașă de tifon sau cu orice altă improvizație (batic, fular, centură, cravată etc.), în
scopul fixării atelelor de membrul respectiv
- Imobilizarea cea mai eficientă se face însă cu atelă gipsată.
În funcție de zona afectată, imobilizarea trebuie să fie adaptată acesteia:
- Imobilizarea umărului se poate face prin următoarele tehnici:
- alipirea brațului și a antebrațului de torace, cu cotul îndoit în unghi drept, și
înfășurarea toracelui cu o pânză dreptunghiulară tare, trecută în jurul gâtului
- înfășarea toracelui cu ture circulare de fașă, în spirală, până sub axilă, apoi
efectuarea de ture circulare care cuprind brațul, cotul și antebrațul, trecerea feșei de
două trei ori peste umăr și fixarea, în final, cu ture circulare a întregului ansamblu
- Imobilizarea brațului se face îndoind o atelă Kramer în formă de „U”, care se mulează
peste umăr și peste cot
- Imobilizarea cotului se face cu o atelă îndoită la un unghi de 90 de grade sau cu un batic
triunghiular, care susține cotul și care se leagă de gât
- Imobilizarea antebrațului se face cu o atelă Kramer, îndoită la un unghi de 90 de grade, sau
cu două atele întinse de la mână până la cot și așezate paralel
- Imobilizarea fracturilor de șold utilizează o atelă lungă (care depășește articulația șoldului
și talpa piciorului: scândură, schi etc.), ce se pune pe partea laterală a membrului inferior și de care
se fixează, prin fașă circulară, șoldul fracturat. Dacă există o atelă Kramer lungă, aceasta va fi
îndoită la un capăt la un unghi de 90 de grade (care va corespunde tălpii piciorului) și va fi pusă de-
a lungul feței posterioare a membrului inferior. În lipsa atelelor, membrul inferior bolnav va fi
înfășat de membrul sănătos
- Imobilizarea fracturilor gambei se face cu o singură atelă, așezată posterior, sau cu două
atele, situate una pe fața internă, iar cealaltă pe fața externă a gambei
- Fracturile costale nu se imobilizează. Toracele trebuie să rămână liber, pentru a respira cât
mai eficient și pentru ca eventual tuse asociată să fie eficientă (să elimine secrețiile bronșice)
- Fracturile de coloană vertebrală (sau doar suspiciunea acestora) trebuie tratate cu o
precauție extremă, din cauza riscului mare de complicații: leziuni ale măduvei spinării, cu paralizii
consecutive. Victimele vor fi așezate pe un plan dur (targă tare, tăblia unei uși etc.), orice
mobilizare a acestora făcându-se menținând coloana în același plan
- Pentru imobilizarea fracturii de coloană cervicală, ideală este utilizarea unui guler din
burete sau fixarea capului între două suluri (două pături rulate)
 Electrocutarea
Electrocutarea se manifestă prin vătămări de diferite grade, până la deces.
Consecințele electrocutării depind de trei factori si anume:
- intensitatea curentului electric
- timpul cât trece curentul prin corp
- traseul sau calea străbătută de curentul electric prin corp
Intensitatea curentului electric a cărui limită de suportabilitate a fost stabilită experimental și
care se consideră nepericuloasă este de 10 mA în cazul curentului alternativ de frecvență
industrială și 50 mA în cazul curentului continuu.
Timpul de expunere, respectiv de trecere a curentului prin corpul omenesc este foarte
important, mai ales în raport cu intensitatea corpului. Cu cat timpul este mai scurt, valoarea
curentului la care omul reușește să se desprindă este mai mare și invers.
Traseul străbătut prin corp este de asemenea important, considerându-se ca foarte
periculoase căile: mâna stângă - piciorul drept (axia inimii) și mâna dreaptă - marginea superioară a
bazinului Căile cele mai favorabile sunt: mână - cot sau umăr; picior stâng - picior drept; șold - laba
piciorului.
Efectele curentului electric asupra funcțiilor vitale pot avea urmări imediate sau întârziate.
Urmările imediate se manifestă prin paralizarea funcțiilor respiratorii și/sau circulatorii, respectiv
apariția stopului respirator și/sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilație ventriculară.
Urmările întârziate (ore, zile) se manifestă printr-o slăbire a forțelor musculare, amorțeli, chiar în
cazul în care accidentatul se afla în stare de repaus; la reluarea activității pot apărea tulburări care
influențează centrul generator de excitație al inimii.
Acordarea primului ajutor:
În cazul accidentelor prin electrocutare este evident că numai întâmplător se poate beneficia
de ajutor calificat. Din acest motiv, succesul primului ajutor depinde de competenta celor prezenți
în momentul accidentului.
În practică se întâlnesc două situații:
- accidentatul nu se poate desprinde de instalația electrică
- accidentatul s-a desprins de instalația electrică, nemaifiind în contact cu aceasta și nici în
imediata ei apropiere
În ambele situații, persoana care acționează pentru acordarea primului ajutor, salvatorul
(salvatorii) trebuie să constate cu operativitate situația concretă a victimei și să hotărască modul de
acționare, astfel încât să nu-și pericliteze integritatea corporală sau chiar viața, expunându-se
aceluiași risc.
Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric - prima operațiune în
succesiunea operațiunii de acordare a primului ajutor în caz de accidentare prin electrocutare este
scoaterea accidentatului de sub acțiunea sau influența curentului electric.
Pentru scoaterea accidentatului de sub acțiunea curentului electric din instalațiile cu
tensiunea de lucru sub 1000V, procedați astfel:
Dacă accidentatul este în contact cu instalația electrică și se află undeva la înălțime:
- analizați situația și cunoscând faptul că după întreruperea tensiunii, mușchii se relaxează,
existând posibilitatea căderii accidentatului, luați preventiv măsuri de evitare a acestei consecințe
- sprijiniți accidentatul cu proptele izolante sau organizați atenuarea căderii prin prinderea
victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei căderi – paie, materiale
textile, crengi etc
 - acționați pentru întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de alimentare, în
lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranțelor sau scoaterea din priză
- dacă scoaterea de sub tensiune a instalației necesită timp, defavorizând operativitatea
intervenției, scoateți accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau echipamente
electroizolante care sunt la îndemână, astfel încât să se reușească îndepărtarea accidentatului de
zona de pericol
În situația unui accident în instalațiile cu tensiune de lucru peste 1000V, trebuie cunoscut
faptul ca însăși apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din cauza tensiunii
de pas. Se vor efectua următoarele manevre după caz:
- deconectarea instalației (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoană care
cunoaște bine instalația, iar scoaterea accidentatului din instalațiile aflate sub tensiune este permisă
numai după deconectare. Pentru aceasta se vor folosi numai mijloace disponibile: prin strigăt,
telefonic, prin radio sau prin mesager, etc
- scoaterea accidentatului din instalația aflată sub tensiune este permisă numai în stațiile
electrice, unde operația se execută de către personalul special instruit în acest sens și care utilizează
mijloacele de protecție electroizolante (cizme și mănuși de înaltă tensiune, stânga de manevră,
corespunzătoare tensiunii nominale a instalației)
- dacă din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalației
electrice, acestuia i s-au aprins hainele fără ca el sa fie în contact sau în imediata apropiere a
instalației electrice sub tensiune, se va acționa pentru stingerea hainelor aprinse, prin înăbușire. Este
de preferat ca accidentatul să fie culcat la pământ știut fiind că mișcarea acestuia ca o “torță vie”
îngreunează și agravează în același timp acțiunile de salvare
Determinarea stării accidentatului
După scoaterea accidentatului de sub tensiune și în afara pericolului generat de aceasta, se
va determina starea clinică a victimei printr-o examinare rapidă, deoarece tot ceea ce urmează să se
facă in continuare depinde de aceasta stare.
Acțiunile de prim ajutor sunt diferențiate, în funcție de starea accidentatului.
Dacă accidentatul este conștient - În această situație, examinarea este ușurată de faptul că se
poate stabili contact verbal cu accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma întrebărilor,
concomitent cu acțiunea de calmare, de liniștire a accidentatului:
-“așază-te: respectiv ”culcă-te și stai liniștit, respiră adânc și regulat”
- “cum s-a întâmplat accidentul?”
- “te supără ceva? ai amețeli? ai greață? ai cumva dificultăți în respirație? te supără inima?”
În timpul întrebărilor se caută vizual eventualele semne exterioare ale stării de rău:
- culoarea pielii, în special culoarea feței (paloare sau roșeață excesivă)
- transpirația feței și a palmelor
- prezența și caracteristicile respirației și ale pulsului
În cazul unei stări de rău se solicită ambulanța.
Dacă accidentatul este inconștient - Se consideră în stare de inconștiență acel accidentat
căruia ii lipsesc reflexele de autoapărare și capacitatea de mișcare autonomă. Funcțiile vitale de
bază – respirația și circulația – pot fi satisfăcătoare. Deosebirea stării de inconștiență față de moarte
clinică, numai prin observație vizuală, este dificilă.
Procedați astfel:
- dacă din circumstanțele procedurii accidentului nu rezultă vătămări și leziuni care ar
contraindica într-un mod evident mișcarea și deplasarea accidentatului (de exemplu: căderea cu
grave leziuni și vătămări, fracturi, hemoragii), așezați accidentatul într-o poziție care să permită
examinarea sa, adică în poziție culcat pe spate pe o suprafață plană și suficient de rigidă, cu
recomandarea de a nu fi mișcat inutil, deoarece pot exista eventuale vătămări “ascunse”, pentru care
mișcarea ar fi contraindicată
- desfaceți hainele la gât, piept și zona abdominală
- verificați starea respirației și existența pulsului
- în cazul lipsei funcțiilor vitale, fără a mai ține seama de eventualele interdicții de mișcare
a accidentatului, acestuia i se va face respirație artificială sau reanimare cardio-respiratorie
ATENTIE! Modalitatea de acordare a primului ajutor și în general orice intervenție se stabilesc în
funcție de starea concretă a accidentatului.
Alte vătămări - La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburări de
vedere etc. Simptomele dureroase ale acestor vătămări sunt semnalate de accidentați aflați în stare
de conștientă. În cazul celor care si-au pierdut cunoștința, cercetarea vătămărilor trebuie făcută abia
după ce s-a constatat starea satisfăcătoare a respirației și circulației sangvine, iar examinarea trebuie
realizată numai vizual, fără a mișca și dezbrăca inutil accidentatul.
După constatarea stării accidentatului trebuie decis modul de acordare a primul ajutor,
funcție de tipul vătămării: arsuri, fracturi, plăgi, etc.
ATENTIE! Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău (nici măcar
trecătoare), el trebuie ținut în repaus timp de ½ - 1 oră, după care trebuie supus unei consultații
medicale.
Dacă starea de rău persistă sau se agravează;
- accidentatul va fi așezat în poziție culcat, cu picioarele ridicate;
- îmbrăcămintea trebuie descheiată și slăbită în zona gâtului, pieptului și abdomenului;
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgență.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece ulterior
pot surveni tulburări de ritm cardiac.

* Prezenta dispoziție va fi adusă la cunoștința tuturor lucrătorilor.

SC___________________________________
Director / Manager / Administrator

__________________

FIRMA
Administrator

Grigoraș Laurențiu Marian

(Pompier Specialist / Cadru tehnic cu atribuții în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor)