CURS 1 – Boli infectioase

Patogenia infecţioasă
-prima etapă în producerea unei boli infecţioase este reprezentată de pătrunderea în
organism a agentului patogen
-pătrunderea agentului patogen se face la nivelul unor porţi de intrare, care pot fi:
1.tegumentul
- există soluţii de continuitate ( infecţii stafilococice, erizipel)
-uneori tegumentul este indemn (infecţii stafilococice la nivelul foliculului pilos)
2.mucoasele
-mucoasa căilor respiratorii superioare şi inferioare: virusuri, stafilococ, streptococ,
H.influenzae
-mucoasa digestivă. Salmonella, enterovirusuri, bacterii Gram (-)
-mucoasa căilor urinare: bacterii G (-) dar şi G (+)
-mucoasa conjunctivală: Chlamydia,adenovirusuri
3.pătrundere direct în sânge: prin intermediul vectorilor
4.cale iatrogenă: intervenţie chirurgicală

Caile de diseminare sunt:

 diseminare pe cale directă
 diseminare pe cale limfatică
 diseminare pe cale sanguină

Etapele diagnosticului în bolile infecţioasese:

1.ancheta epidemiologică
2.diagnostic clinic
3.diagnostic paraclinic
examinări din sânge
-VSH la 1 oră şi 2 ore; nu ↑ în infecţiile virale şi ↑ în infecţiile bacteriene
-Hb + Ht - ↓ în sdr.anemic
-leucocite : V.N. = 5000-8000/mm3
-↑ în infecţiile bacteriene
-↓ în infecţiile virale
-tablou sanguin:
-neutrofilele ↑ în infecţii bacteriene
-limfocitele ↑ în infecţiile virale
-monocitele ↑ în mononucleoza infecţioasă
-trombocite
-fibrinogen - ↑ în infecţii bacteriene
 -proteina C reactivă - ↑ în infecţiile bacteriene
-procalcitonina - marker de infecţie bacteriană gravă
-glicemia
examenul sumar de urină
EEG - meningită,meningoencefalită
secreţie faringiană - angină acută
examenul din spută
- peste 25 PMN/câmp = marker de infecţie bacteriană
Rx pulmonar
probe hepatice
-TGP
-bilirubină
-TQ,TH
-scintigrafie
-examinări din urină
urocultură
puncţie lombară
-virală - lichid hipertensiv, clar, albuminorahie ↓
-bacteriană - lichid hipertensiv, tulbure,albuminorahie ↑, glicorahie ↓, determinarea
agentului patogen pe frotiu sau cultură
-determinarea bacteriilor în sânge:
-frotiu
-hemoculturi - recoltate în puseu febril sau frison
-pt.a fi (+) trebuie să existe cel puţin 3 hemoculturi (+) cu acelaşi germene
-trebuie efectuate pe medii pt.aerobi şi anaerobi
-în infecţiile acute ↑ IgM; în infecţiile cronice ↑ IgG

Sindromul febril se intalneste in marea majoritate a bolilor infecto-contagioase. Semnele

si simptomele cuprinse in sindromul febril sunt:
- cresterea temperaturii corpului
- frisoane
- transpiratii
- dureri osoase si musculare
- cefalee
- tulburari nervoase (de la irascibilitate pana la adinamie, pana la stupoare sau
convulsii)
- modificari digestive (inapetenta, greata, diaree)

Tipuri de febra:
- Subfebrilitate (o crestere pana la 38 de grade celsius)
 - Febra moderata (pana la 39 grade celsius)
- Febra inalta (hipertermie, pirexie) – peste 39 grade celsius
- Hiperpirexie – peste 41 grade celsius

Leziunile cutanate sunt:

macula - modificare circumscrisa a culorii sau texturii pielii. Poate fi produsa de

vasodilatatie, de inflamatii minime, pigmenti sangvini, exces au deficit de melanina etc.

telangiectazia – dilatatia vizibila a vaselor de sange din piele

papula – modificare palpabila circumscrisa, cu diametrul mai mic de 0,5 cm. Pot fi
produse prin hiperplazie epiteliala (veruci=negi), edem epidermic (eczema), edem dermic
(urticaria), poate fi lichen plan, infiltrat inflamator dermic (sifilide), depuneri dermice de
lipide (xantoame)

nodulul – masa solida, palpabila, cu diametrul peste 0,5 cm: eritem nodos, lupus vulgar,
epitelioame (celule neoplazice prezente)
vegetatia - mase papilomatoase grupate

lichenificarea – ingrosarea epidermului si uneori si a dermului

placa – arie tegumentara elevata cu dimensiuni de minim 2 cm. Se formeaza prin unirea
unor papule sau noduli.
tumora – cresterea in dimensiuni a tesuturilor; poate fi benigna sau maligna

vezicula si bula – acumulare vizibila de lichide intra- sau subepidermic. Vezicula este
mai mica iar bula mai mare de 0,5 cm.

pustule – acumulare vizibila de puroi. Poate fi foliculara sau nefoliculara (poate fi la

radacina sau nu a unui fir de par). De obicei este o manifestare a unei infectii bacteriene
sau micotice, dar poate fi si sterila (psoriazis pustulos)

eroziunea – leziune cu pierdere de substanta; se vindeca fara cicatrice

ulceratia – leziune cu pierdere de substanta, care depaseste membrana bazala si se
vindeca cu cicatrice

fisura – pierdere de substanta liniara

excoriatia – pierdere de substanta liniara, produsa prin grataj

scuame – agregate de celule cornoase exfoliate

crusta – uscarea unei serozitati sau a unui exudat

sfacel – zona de piele necrozata

escara – zona de necroza ischemica negra, uscata

cicatricea – sechela cutanata rezultata prin inlocuirea zonei afectate de tesut fibros

atrofia – subtierea pielii

poikilodermia – asocierea unor modificari pigmentare cu atrofie si telangiectazii (apare la

batrani)
De cele mai multe ori, leziunile cutanate elementare coexista. Pentru situatiile in care
leziunile sunt numeroase se foloseste termenul de eruptie. Aceasta poate fi localizata,
diseminata sau generalizata.