Caracteristica Generală A Ascensoarelor Pentru Persoane: 1.1. Noţiuni Generale

1.
CARACTERISTICA GENERALĂ A ASCENSOARELOR

PENTRU PERSOANE
1.1.Noţiuni generale
Încă din antichitate una din problemele omenirii era urcarea – coborîrea persoanelor, diferitor
materiale, greutăţi la oarecare înălţimi sau adîncimi. Pentru a scuti oamenii de aceste probleme a fost
inventat ascensorul sau liftul. El era cunoscut si pe vremea romanilor (sec. II i.Hr.). Era de fapt un fel
de scaun care glisa intre doua grinzi de lemn, tras cu ajutorul unor scripeti fie prin forta oamenilor,
fie a animalelor. Solutia a fost folosita pana in Evul Mediu, mai ales in constructii. In anul 1203 se
utiliza intr-o abatie de pe coasta franceza un lift tras de boi. Incepand cu 1800, cand James Watt a
inventat masina cu abur, a aparut o noua forma de energie, energia aburului, care a stat la originea
revolutiei industriale si care a fost utilizata si la antrenarea ascensoarelor. Istoria mentioneaza ca inca
din 1835, intr-o fabrica din Anglia era utilizat un ascensor actionat de o masina cu abur, dar pentru
transportul materialelor. Numele de ascensor vine din limba latina, de la verbul „ascendere―, compus
din „ad― si „scendere― – a urca.
In 1853 Elisha Graves Otis a expus in Crystal Palace din New York un ascensor destinat
transportului persoanelor si dotat cu un sistem special de siguranta in cazul ruperii cablului de
tractiune. El era acţionat de forţa aburului. Istoria spune ca pentru a testa dispozitivul de siguranta,
Elisha Otis a fixat cabina la 10 m de sol, a urcat in ascensor si a ordonat sa fie taiata franghia care
sustinea cabina.Cabina a inceput sa coboare dar, spre bucuria tuturor – si mai ales a inventatorului –
dupa cateva secunde s-a oprit. Dispozitivul inventat de el a functionat impecabil. Brevetul de
inventie pentru acest dispozitiv l-a obtinut la 15 ianuarie 1861.Apoi, la 23 martie 1857 a montat mai
multe ascensoare pentru transportul persoanelor intr-un lant de magazine Haughwout&Co de pe
Broadway din New York, care aveau o viteza de 0,2 m/s.
Ascensorul hidraulic a fost inventat de inginerul francez León-Francois Édoux, care i-a dat acest
nume si care a fost prezentat la Expozitia Universala de la Paris din 1867.
In 1880 inginerul german Ernest von Siemens inventeaza ascensorul electric, care se va utiliza
foarte mult incepand cu anul 1890, in cladirile foarte inalte din SUA. De-a lungul timpului,
constructia ascensorului s-a perfectionat continuu ajungandu-se la solutiile moderne, complet
automatizate, cu viteza foarte mare si soc limitat, prin care se elimina senzatia de disconfort, de
smucitura la pornire si oprire.Primele ascensoare care semănau cu ceea ce vedem astăzi au început să
apară prin secolul 19, iar primul ascensor de persoane a fost construit în 1857 de compania Otis din
New York.
Ascensorul este un mecanism ce se mişcă pe direcţie verticală şi poate transporta persoane sau
materiale între etaje, niveluri sau punţi, într-o clădire sau în alte structuri, scutind persoanele
Pagina
UTM 524.1 007 ME

Mod Coala Nr. document Semnăt. Data
5
respective de depunerea unui efort fizic ridicat pentru a urca sau coborî. Ascensoarele folosesc, în
general, energia electrică pentru a se putea deplasa, sau o pompă hidraulică cu fluid pentru a ridica
un piston cilindric. Cele electrice funcţionează pe principiul contragreutăţilor şi pe bază de cabluri si
scripeţi. Cand liftul coboară, contragreutatea urcă. Masa contragreutaţii este egală cu greutatea
ascensorului + încă jumătate din greutatea numarului maxim de pasageri, astfel încat un lift are
nevoie doar de putere să ridice doar diferenţa de jumătate de persoane, lucrul mecanic e făcut în
principiu de contragreutate.
Există o clsificare largă a ascensoarelor după diferiţi parametri:
După destinaţie:
 Ascensoare pentru persoane. Pentru transportul de persoane. De asemenea, permite
transportul de mărfuri, în cazul, în care greutatea totală a pasagerilor şi a mărfurilor nu va depăşi
capacitatea de ridicare.
 Ascensoare de marfă. Pentru transportul de mărfuri voluminoase şi oameni.
 Asensoare pentru spital. Instalate in spitale si policlinici. Utilizate pentru transportul
pacienţilor, inclusiv vehiculele spital, cu un personal de însoţire(liftier).
 Asensoare pentru pasageri şi materiale. Destinat transportului de persoane şi materiale.
 Ascensoare mici pentru materiale. Destinat transportului de mărfuri, materiale şi
echipamente.
 Asensoare pentru uz industrial. Instalate în clădiri cu mult praf care conţin gaze corozive,
mediu explozive şi inflamabile şi industriile periculoase.
După construcţie:
 Asensoare electrice – este varianta clasică cu corzi de ridicare şi un motor de tracţiune. Liftul
electric se socoate acela al cărui troliu este acţionat de un motor electric.
 Asensoare hidraulice – «se împinge» cu ajutorul cilindrului în rezultatul presiunii uleiului
care este formată de o pompă. Şi ascensoarele electrice şi cele hidraulice de aceeaşi clasă se
aseamănă după caracteristicile sale principale: capacitate, viteză de mişcare, zgomot, echipamente,
etc. Nu există diferenţe notabile la exterior, dar există diferenţe de performanţă sau se poate spune de
exploatare. De exemplu, viteza ascensoarelor electrice este mai mare, nu există restricţii privind
înălţimea de ridicare.Lifturile hidraulice, în condiţii egale de exploatare, au o capacitate mai mare de
ridicare, la deconectare coboară lin pînă la primul etaj folosind energia autonomă de avarie.Camera
de maşini poate fi amplasată la orice distanţă de mină.
 Asensoare pneumatice –este adus în funcţiune de presiunea aerului, fără utilizare de cabluri,
blocuri şi pistoane. Aceste lifturi este mai uşor de instalat şi sunt potrivite pentru casele deja
existente, datorită designului lor compact.Funcţionează prin intermediul aerului care este pompat din
interiorul cilindrului, în secţiunea de deasupra cabinei.Cea din urmă începe să se ridice sub influenţa
Pagina
UTM 524.1 007 ME

6
presiunii atmosferice de sub cabină.Urcarea se datorează diferenţei de presiune în cilindrul din partea
de sus şi cea de jos a cabinei.
După tipul camerei de maşini:
 Cu camera de maşini situată deasupra minei.
 Cu camera de maşini situată sub mină (sau într – o parte).
 Fără cameră de maşini (ea este situată de obicei în interiorul minei în partea de sus).
După tipul troliului:
 Cu reductor – acestea se folosesc la clădirile cu puţine etaje.
 Fără reductor – acestea se folosesc la clădirile cu multe etaje.
În cazul cînd transmisia este situată în partea de sus atunci se simplifică partea mecanică a
ascensorului, se micşoreză tensiunea pe elementele minei, scade numărul de îndoeturi a cablurilor
ceea ce asigură ca urmare o durată de funţionare mai îndelungată.
Dacă transmisia este situată în partea de jos apare posibilitatea de a o aşeza pe fundaţie proprie
ceea ce micşorează zgomotul în timpul funţionării.Cînd sunt necesare lucrări de reparaţie nu trebue
de ridicat utilajul la înalţimi mari.Neajunsurile în acest caz constau în aceea că creşte lungimea
cablurilor de tracţiune, creşte tensiunea pe elementele minei, se complică partea constructivă a
liftului.
După viteza de ridicare – coborîre a cabinei:
 Ascensoare cu viteză redusă (pînă la 1,0 m/s);
 Ascensoare cu viteză medie (1,0 – 2,0 m/s);
 Ascensoare cu viteză mare (2,0 – 4,0 m/s);
 Ascensoare cu viteză foarte mare ( mai mare de 4,0 m/s).
După tipul comenzii:
 Comandă din interior (din cabină)
 Comandă din exterior (de pe platformele de oprire)
 Comandă combinată.
Există o nomenclatură mare de ascensoare cu destinaţie specială: ascensoare pentru automobile,
avioane, destinate pentru incendii, nave, uzine, tot felul de construcţii înale. Aceste ascensoare sunt
proiectate şi fabricate după date tehnice speciale.
Toate ascensoarele, absolut fără nici o excepţie, trebue să fie dotate cu captatoare, care după după
principiul de funcţionare pot fi de funţionare momentană şi funcţionare lină (alunecare).
Din această nomenclatură este necesar de ales aceea de ce avem nevoie şi este raţional din punct
de vedere economic, al securităţii, calităţii.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

7
1.2. Ascensoare pentru persoane
Ascensorul este un element principal care face parte din echipamentul tehnic a cladirilor
rezidenţiale, deasemenea este unul dintre cele mai importante mijloace de transport de călători în
masă în zonele urbane unde rolul său creşte odată cu creşterea numărului de etaje a clădirilor.
Principalele date tehnice ale ascensorului sunt: capacitatea, viteza şi înălţimea de ridicare a
cabinei ascensorului. Capacitatea de ridicare se defineşte ca masa încărcăturii maxime calculate fără
masă permanentă a cabinei şi elementelor ei. Viteza nominală este viteza constantă de mişcare a
cabinei, în condiţii normale de funcţionare. Valorile ei se selectează din următoarele serii
standardizate: 0,25; 0,5; 0,71; 1; 1.4; 1.6; 2; 2,8; 4; 5,6; 7; 8 m / s.
Viteza de oprire - viteza la care se include mecanismul ce asigură precizia necesară la oprire.
Viteza de revizuire - viteza la care personalul inspectează echipamentul minei de pe acoperişul
cabinei ce sa află în mişcare. Pentru lifturi cu viteze nominale de până la 0.71 m / s, viteza de
revizuire este egală cu viteză nominală.
Limita de viteză – este acea viteză a cabinei la care intră în funţiune limitatorul de viteza care la
rîndul său actioneaza captatoarele.
Înălţimea estimată este determinată de decizia de design arhitectural şi de planificare a clădirii.
Performanta liftului depinde de capacitatea de ridicare, viteză, înaltime, de caracteristicile de flux
a pasagerilor, sistemul de organizare a traficului intre etaje etc., se mai determină după numărul de
pasageri sau cantitatea de marfă transportate timp de 1 oră de muncă. Pentru acţionarea ascensorului
sunt cunoscute mai multe tipuri de scheme cinematice şi anume:
Fig. 1.1. Schemele cinematice a ascensorului
Pagina
UTM 524.1 007 ME

8
Varietatea schemelor cinematice reflectă faptul că fiecare dintre ele are avantaje specifice.
Pentru a înţelege mai bine funţionarea ascensorului trebue mai întîi de explicat destinaţia părţilor
componente şi anume:
Troliul
Troliul este instalat în camera de maşini a ascensorului şi are funţia de a pune în mişcare cabina şi
contragreutatea. Principalele componente ale troliului sunt: reductorul (în cazul cînd acesta este
prezent), frâna, şasiu, motorul, scripetele. Toate elementele de troliului sunt montate pe rama, care
este amlasata pe podeaua camerei de maşini prin intermediul amortizoarelor.
Angrenajul melcat cilindric este proiectat pentru a reduce viteza în timp ce creşte cuplul la
arborele de ieşire.
Nivelul de ulei este monitorizat de un indicator de ulei. Scurgerea uleiului are loc prin orificiul
din partea de jos a carcasei care este închis cu un dop.
Frîna în formă de pantof, de tip normal-închis este folosită pentru a opri şi a menţine cabina în
stare nemişcată cînd motorul troliului este oprit. Frîna constă dintr-un electromagnet, cu brate fixe.
Cuplul de frânare necesar este generat de arcuri. Pentru declanşarea manuală serveşte un mâner
retractabil.
Motorul este asincron cu două viteze cu rotorul scurtcircuitat. În înfăşurarea statorului sunt
montaţi senzori de temperatură (potecţie la supraîncălzire).
Scripetele transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie a cablurilor de tracţiune, prin
forţa de frecare care apare între scripete şi cabluri sub greutatea cabinei şi contragreutaţii.
Cabina. Suspensia
Cabina este suspendată pe cabluri de tracţiune în mina şi este proiectată pentru a transporta
pasageri.
Cabina constă dintr-o grindă superioară, tavan, podea, uşile cabinei, transmisia uşilor şi grinda de
jos. .
Pe grinzi sunt instalate: captatoarele, suspensia cabinei, pantofi.
Tavanul este de partea de sus a cabinei. Pe tavan sunt amplasate pe corpuri de iluminat şi o cutie
cu un bloc de terminale pentru conectare de fire, precum şi butonul de deblocare a uşilor minei care
fiind apăsat porneşte cabina în regim de revizuire.
Ventilaţie naturală este asigurată prin orificiile de ventilaţie din cabina de pilotaj.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

9
Suspensia este proiectată pentru a ataşa cablurile de tracţiune la cabină. Fiecare cablu sau funie
este trecut prin clipul pană, după ce inconjoară pana cablul este fixat de partea lui de sub sarcina cu o
clemă.
Pentru a controla cablurile de tracţiune cît sunt de întinse, pe grindă este instalat un dispozitiv de
control
a tensiunii pe cabluri cu comutator. În caz de rupere sau de slăbire a unul, două sau trei cabluri,
presa de echilibru acţionează comutatorul care în rezultat opreşte motorul, ceea ce duce la oprirea
cabinei.
În caz de rupere simultană sau slăbire a cablurilor inelulul de strângere coborînd apasa sub
greutatea sa dispozitivul care la rîndul său acţionează comutatorul.
Captatoarele
Captatoarele sunt destinate pentru a oprirea şi menţinerea cabinei pe glisiere în cazul creşterii
vitezei cabinei în jos şi declanşării limitatorului de viteză.
Captatoarele sunt de cîteva tipuri- pană, sub arc, de frânare lină. Ele sunt proiectate să funcţioneze
împreună cu limitatorul de viteză, şi sunt una dintre componentele ce asigură utilizarea în siguranţă a
ascensorului. Acest element de protecţie este format din patru mecanisme de blocare identice după
construcţie şi un mecanism de acţionare a captatoarelor.
Mecanismul de blocare constă dintr-o frână pană, care se mişcă vertical faţă de saboţi, şi se
apropie de glisieră, elementele de bază a frânei este arcul şi pana care sunt instalate în carcasă.
Pentru a elimina cabina de prindere este necesar de a o ridica în sus, saboţii de frână şi arcurile
sub propria greutatecoboară, precum şi mecanismele captatoarelor reven la poziţia sa iniţială.
Uşa cabinei
Uşa cabinei este destinată pentru ca utilizatorii să poată folosi fără nici un pericol cabina. Poziţia a
uşilor cabinei (deschise sau închise) este controlată de un întrerupător electric. Transmisia uşilor cu
ajutorul căreia are loc deschiderea lor constă dintr-un reductor melcat la arborele viteză redusă a
căruia este fixat un levier. Unitatea este montată pe amortizoare de cauciuc pe grinda de la uşa
cabinei.Când se porneşte motorul, turaţia rotorului său este transmisă printr-o unitate V-curea la
reductorul melcat care la rîndul său transmite rotaţia la arborele de ieşire (de viteză mică). Braţul
pârghiei cu o rolă, în timpul mişcării, descrie un semicerc şi împinge careta uşii ceea ce impune
mişcarea caretei simultan cu uşa pe o linie dreaptă. Această mişcare este transmisă prin coardă la a
doua parte a uşii, care se deplasează în direcţia opusă. Uşile cabinei şi a minei se deschid în acelaşi
timp.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

10
Transmisia dispune de un dispozitiv special, care impune trecerea motorului la revers, în cazul în
care la închiderea uşilor între ele a apărut un obstacol: pasageri sau un obiect. La ascensoarele
moderne acesta poate fi un fotoelemet care este amplasat pe toată înălţimea uşii.
Uşile minei
Uşile minei sunt destinate pentru a exlude accesul la mina. Ele sunt- cu deschiderea în părţi sau
într-o parte, automate, conduse de uşa cabinei. Uşile sunt realizate din grinzi, traverse, stâlpi şi un
prag. În partea de sus a stilpilor este montată grinda în partea de jos - pragul. Pe grindă sunt montate
rigle unde se asamblează careta, de ultima cu ajutorul ştifturilor sunt prinse uşile. Fiecare cretă se
mişcă de-a lungul riglei pe role. Rulmenţii exclude posibilitatea de ridicare şi balansare a caretei pe
rigle. Riglele au un mic unghi de înclinaţie ceea ce permite închiderea uşilor sub propria greutate.
Amortizoarele cabinei şi contragreutatea

Amortizoarele cabinei şi contragreutatea se află în partea de jos a minei, care este sub nivelul
ultimei opriri de jos. Amortizoarele sunt destinate pentru a atenua impactul cabinei sau
contragreutăţii în caz de coborîre a acestora mai jos de nivelul stabilit sau în caz de cădere.
Amortizoarele sunt executate în formă de arcuri şi sunt instalate direct pe glisierele cabinei, cele
hidraulice sunt amplasate în mijlocul grinzii de jos a cabinei. La viteza cabinei de 1,4 m / s, 1,6 m / s
în loc de amortizorele pe bază de arcuri se instalează amortizoare hidraulice, cît pentru cabină atît şi
pentru contragreutate.
În istoria ascensoarelor sunt cunoscute o multime de modificari care duceau modernizarea şi
înbunătăţirea calităţii lor. Una din principalele modificări constă în aceea că la ascensorul pentru
transportul persoanelor, cu acţionare electrică, s-a renunţat la troliul cu tambur in favoarea roţii de
acţionare cu fricţiune peste care trece cabina de tracţiune, care la un capat poartă cabina, iar la
celalalt o contragreutate. Forţa de tracţiune se transmite prin frecarea cablului de roată. Sistemul de
acţionare electrică consta dintr-un reductor cu melc, o frîna si un motor asincron cu doua viteze (cu
poli comutabili), pina la viteze de 1 m/s, respectiv un motor de curent continuu, pînă la viteze de 2
m/s. Ascensorul cu viteze mai mari de 2 m/s au acţionarea fără reductor cu motor de curent continuu
avînd domeniu larg de modificare a turatiei si reglare automată. Cabina ascensorului are uşi cu
blocare electrică, iar uşile de acces se pot deschide numai cînd cabina se află în faţa lor. La depaşirea
vitezei normale intra in funcţiune un limitator de viteză; acesta decupleaza paraşuta de sub cabină
(paracazatorul), care acţionează dizpozitivul de prindere de glisere. Motorul se deconectează la
comanda unor relee de protecţie. Forţa de tracţiune în cablu este de 300….1600 daN.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

11
1.2.1. Starea actuală în Republica Moldova
Primul lift în istoria omenirii datează din secolul al doilea înainte de Hristos şi era folosit pentru
transportarea gladiatorilor din subteran spre arena de lupte a Coloseumului de la Roma. În Republica
Moldova, cel puţin jumătate din utilizatorii ascensoarelor au senzaţii tari asemănătoare cu cele ale
gladiatorilor de altă dată, deoarece aceste lifturi urcă şi coboară încă de pe timpurile URSS-ului.
Conform datelor oferite de compania „Liftservice‖ la ziua de astăzi la deservire sunt 2114
ascensoare, în fondul locativ sunt 2746. Alarma care se bate este reală pentru că din acele 2114
ascensoare deservite de „Liftservice‖ la ziua de azi 55 la sută au expirat termenul de exploatare.
Termenul de exploatare conform standardului interstatal este de 25 de ani. Republica Moldova a
semnat aşa un act normativ, care prevede că după vîrsta de 25 de ani ascensorul trebuie ori schimbat,
ori modernizat.
Paţial ascensoarele vechi primejdie nu prezintă, pentru că deservirea acestor ascensoare continuă.
În Republica există şi ascensoare de 36 şi 40 de ani, care continuă să fie exploatate, însă sunt moral
şi fizic uzate şi piesele acelea de schimb e greu de găsit pentru că aşa uzine producătoare nu mai
există, care au fabricat acele ascensoare. Cîteva uzine de acum nu mai există. Problema mai constă în
aceea că nu se poate garanta calitatea lucrărilor, chiar dacă se fac anual verificări şi se prestează
serviciile calitative ca liftul să se afle într-o stare normală de exploatare. De aici vin foarte multe
plîngeri de la locatari, des se opresc, des trebuie de ieşit de repus în funcţie, piesele celea de schimb e
problematic de procurat din Ucraina, Belorusia, România, de acolo se procură toate piesele de
schimb, în Moldova nu se produc ele. La ziua de astăzi sunt 158 de ascensoare cu vîrsta de la 36 la
40 de ani. Ele funcţionează, însă se stopează foarte des pentru că sunt foarte multe detalii de la
ascensor pe care companiile nu au de unde le procura, de aceea încearcă să le fabrice singuri la
întreprinderi, însă exploatarea lor este foarte dificilă. Cel mai modest lift la ziua de astăzi care este
adus, din Belarus, din oraşul Moghiliov, costă, cu toate lucrările de montare la nivel de 25-26 de mii
de euro.Această situaţie dificilă poate fi rezolvată numai printr-un program de stat. Nimeni nu cere şi
ştim că 1 mie de lifturi n-o să fie schimbate într-o zi-două. Ar trebui să fie un program de stat şi
pentru 10-20 de ani, pentru că ne ajunge din urmă alt val – undeva 28 de procente, asta îs 595 de
ascensoare, au vîrsta de 21-25 de ani. Peste 2-3 ani noi nimerim încă într-un val de 28 la sută din
ascensoare suplimentar cu termenul de exploatare expirat. Asta e o problemă foarte dificilă şi o
problemă foarte grea. Şi numai programul de stat ar putea salva situaţia.
În Moldova activeaza 8-9 companii care se ocupă cu distribuirea, instalarea si intretinerea tuturor
tipurilor de ascensoare (ascensoare şi scări rulante) şi unele mecanisme de ridat. Ascensoare produce
doar una din aceste companii şi anume Baslift.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

12
Cuantumul ascensoarelor în dependenţă de termenul de exploatare este oglindit în tabelul 1.1
Tabel 1.1
Vîrsta ascensoarelor(ani) 0-5 6-10 11-15 16-20 21-25 26-30 31-40 Total
Cantitatea ascensoare 79 80 95 282 926 615 669 2746
Cuantumul ascensoare(%) 2.88 2.91 3.46 10.30 33.72 22.40 24.36 100
1000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
0-5 .6-10 .11-15 .16-20 21-25 26-30 31-40 ani
Fig. 1.2. Cuantumul ascensoarelor în dependenţă de termenul de exploatare

„BASLIFT‖ este unica companie care produce ascensoare la noi în ţară şi este în Republica
Moldova una din liderii, implicaţi în montarea şi deservirea lifturilor. Compania se bucură de o
reputaţie excelentă faţă de companiile de construcţie din Republica Moldova, oferind lifturi de o
înaltă calitate în conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale, cu o garanţie de funcţionare pe
o perioadă îndelungată de exploatare. Lifturile sunt produse în Republica Moldova. La asamblarea
lor sînt utilizate piese de o calitate superioară importate atît din Europa, cît şi din alte ţări ale lumii.
Reputaţia, de care se bucură in prezent Compania, este rezultatul lucrului minuţios pe o perioadă
de 7 ani de activitate pe piaţa Republicii Moldova. În prezent piaţa de desfacere se extinde şi în afara
republicii, în aşa ţări precum Ucraina, Romania şi altele.
Producţia Companiei este certificată in conformitate cu cerinţele standardelor ISO, şi dispune de
certificate de conformitate atît European, cît şi al Republicii Moldova.
ÎMS "LIFTSERVICE" o întreprindere care prestează servicii de montare şi reglare, reparaţii şi
întreţinere tehnică a ascensoarelor. Aceasta întreprindere nu se ocupa de importarea sau fabricarea
ascensoarelor noi. Întreprinderea municipală specializată "LIFTSERVICE" pe parcursul a 38 ani
activează în domeniul exploatării ascensoarelor pe teritoriul Republicii Moldova, efectuînd tot
Pagina
UTM 524.1 007 ME

13
complexul de lucrări, inclusiv lucrările de montare şi reglare a utilajului ascensoarelor, deservirea
tehnică, reparaţia şi reconstrucţia lor. Suplimentar, întreprinderea efectuează lucrările de măsurări
electrice la ascensoare.
Posibilităţile tehnice, înzestrarea cu utilaj şi diverse dispozitive, angajarea specialiştilor de înaltă
calificaţie şi alte caracteristice a întreprinderii asigură о capacitate de producere în întreţinerea a circa
5000 ascensoare. În întreprindere sunt angajaţi 290 salariati.Pentru organizarea procesului de
deservire tehnică a ascensoarelor au fost create 5 sectoare de producere după criteriul teritorial, din
care 4 activează în municipiul Chişinău, şi unul în mun. Bălţi.În prezent ÎMS "LIFTSERVICE"
deserveşte 2746 ascensoare, din care majoritatea lor sînt instalate in mun. Chişinău - 2368
ascensoare. Aceste ascensoare sunt instalate în blocuri locative, întreprinderi, edificii administrative
şi instituţii medicale.Pentru întreţinerea tehnică a ascensoarelor din municipiul Chişinău acestea sunt
repartizate pentru deservire şi reparaţie conform criteriului teritorial:
 Botanica - 806 - sectorul nr.2
 Centru - 382 - sectorul nr.1
 Rîşcani - 553 - sectorul nr.1
 Buiucani - 479 - sectorul nr.4
 Ciocana - 149 - sectorul nr.1
Botanica
Centru
Rîşcani
Buiucani
Ciocana
Fig. 1.2. Repartizarea ascensoarelor în municipiul Chişinău

EUROLIFTMONTAJ, ASMORIND, AUGUSTE LIFT, LIFT MONTAJ aceste companii sunt
specializate în livrarea, montarea, modernizarea deservirea tehnică a tuturor tipurilor de ascensoare,
scări rulante şi diferite mecanisme de ridicat. Ascensoarele care le propun şi le instalează aceste
companii sunt procurate de la liderii mondiali în acest domeniu: „Otis‖, „Schindler‖, „Kleeman‖,
„Kone‖, „Могилевлифтмаш‖ şi altele.În Republica Moldova în general există aproximativ 7000 de
ascensoare, evident că nu toate funţionează din diferite motive tehnice sau oarecare altele.
Aproximativ 65% din ele au nevoie reparaţie generală, modernizare, şi în jur de 25% trebue de le
înlocuit cu altele noi din cauză stării lor nesatisfăcătoare.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

14
1.2.2. Starea actuală la nivel mondial (european)
Aproximativ 4.8 milioane lifturi sunt în prezent în serviciu, în douăzeci şi şapte de ţări din UE.
Într-o comparaţie a ţărilor europene, Spania şi Italia ocupă locuri de frunte în ceea ce priveşte
numărul de ascensoare produse, urmate de Germania, în locul al treilea, cu 650.000 de lifturi ale sale.
Aceste unităţi sunt folosite pentru o varietate de scopuri: pentru confort, excluderea barierelor de
acces între două etaje într-o clădire, care deservesc inalte structuri de multe sute de metri inaltime
sau pentru a muta sarcini grele, în industrie, de exemplu. Echipamentul variază de la simplu,
ascensoare standard, pînă la cel mai sofisticat.
Ascensoarele pot fi grupate în trei categorii, bazate pe tehnologia de acţionare a lor: sisteme de
tracţiune cu angrenaje, sisteme de tracţiune fără angrenaje şi sisteme hidraulice. Marea majoritate a
tuturor unităţilor din serviciu sunt orientate lifturi de tracţiune. Sistemele hidraulice reprezintă
aproximativ un sfert dintre lifturi în prezent în Europa. Ascensoare fara reductor, care încorporează o
tehnologie destul de nouă, face mai puţin de zece la sută din numărul total de ascensoare ce se află în
funcţionare şi pot fi întîlnite mai des în cladirile ce prestează servicii altfel spus, sectorul comercial.
Dacă e cazul să luăm în general atunci aproximativ două treimi din toate ascensoarele sunt găsite
în clădiri rezidenţiale. Această cotă, cu toate acestea, variază de la ţară la ţară. În comparaţie cu
media europeană, de exemplu, cota de lifturi în clădiri rezidenţiale, în Germania, este aproape
cincizeci de procente, în timp ce cota din sectorul comercial este mai mare decât cincizeci de
procente.
Cifrele se schimba constant, ca urmare a construcţiei noilor cladiri, înlocuiri şi reconstrucţie.
Aproximativ 115.000 de ascensoare sunt instalate în fiecare an. Dacă facem o mică comparaţie cu
numărul mare existent de ascensoare, aceasta este o cifră relativ mică şi care reflectă faptul că
datorită calităţii înalte a pieselor şi a serviciilor prestate lifturile se bucură de o durată de viaţă lungă.
Tabel 1.2
Sisteme în vigoare în cele 27 ţări UE
Ascensoare Ascensoare Ascensoare
Total Cota
hydraulice cu reductor fără reductor
Clădiri
rezidenţiale 743,979 2,254,112 100,330 3,098,421 64%
Centre
333,248 946,208 270,344 1,549,801 32%
comerciale
Industrie 49,312 126,397 277 175,936 4%
Total 1,126,539 3,326,718 370,901 4,824,157 100%
Cota 23% 69% 8% 100%
Pagina
UTM 524.1 007 ME

15
Analizînd piaţa de desfacere a ascensoarelor în Uniunea Europeană este necesar să ne referim la
liderii mondiali în producerea ascensoarelor şi anume:
„OTIS‖ este cea mai mare companie din lume şi este liderul în domeniul ascensoarelor. Otis
atinge vieţile oamenilor în mai mult de 200 de ţări din întreaga lume. Ea se ocupă de producerea,
instalarea şi întreţinerea acensoarelor, scărilor şi trouarelor rulante. Iată o scurtă privire la
dimensiunea şi domeniul de aplicare al acestei companii:
 Aproximativ 60.000 de angajati, cu 53 de mii în afara Statelor Unite
 Venituri SUA 12.4 miliarde dolari în 2011, din care 83 la suta a fost generat în afara Statelor
Unite
 Aproximativ 2,5 milioane de ascensoare Otis şi scări rulante în funcţiune în toată lumea
 Baza de serviciu mai mult de 1,8 milioane de ascensoare şi scări rulante de service în lume
 Produsele oferite de ţări în mai mult de 200 de ţări şi teritorii
 Centrele de inginerie şi de testare
 Facilităţi de inginerie în Statele Unite ale Americii, Austria, Brazilia, China, Republica Cehă,
Franţa, Germania, India, Italia, Japonia, Coreea şi Spania. (America, Europa şi Asia)
 Compania a două turnuri de testare cel mai inalt lift situat în Shibayama, Japonia (505 de
picioare sau de 154 de metri deasupra solului; 89 de picioare sau de 27 de metri sub pamant) si
Bristol, Connecticut, Statele Unite ale Americii (384 de picioare sau de 117 de metri deasupra
solului)
„SCHINDLER‖ compania a fost fondată în 1874 în Lucerna, Elveţia.În aproape 130 de ani de
istorie, Schindler a crescut de la un producător local de maşini într-un lift de afaceri globală şi scări
rulante. Pe drum, ea a modelat industria, cele mai bune practici definit ca un furnizor de mobilitate şi
în calitate de angajator, si a prosperat intr-un mediu global extrem de competitiv.Povestea începe
într-un atelier din Lucerna, în 1874 ... .Astăzi, Grupul Schindler - inclusiv companiile sale locale -
este unul dintre furnizorii mondiali de lifturi, scari rulante si trotuare rulante, şi este activă în
domeniile de producţie, instalare, întreţinere şi modernizare. În 2011, Grupul de angajaţi a atins cifra
de 44 000 de persoane din intreaga lume si a raportat vanzari de 854 milioane.
În 2011, Grupul Schindler a generat vanzari de peste 7.8 miliarde.
„KLEEMANN‖ este o companie greaca si a fost fondată în 1983, pe baza licenţei uneia dintre
cele mai mari companii germane de ridicare KLEEMANN HUBTECHNIK GmbH. Sediul central al
companiei este situat în zona industrială de Kilkis din nordul Greciei. Este prezenta printre cele mai
mari societati din industria asecensoarelor din Europa sau de pe piata internationala (peste 12.000 de
sisteme noi, sau 3 % din totalul unitatilor noi de ascensoare produse anual). In Grecia, compania
Pagina
UTM 524.1 007 ME

16
ocupă pozitia conducatoare pe piata ascensoarelor, aflata in continua dezvoltare, avand o cota de
piata de 70% din totalul unitatilor instalate si 47% din valoarea totala.
Vânzările la export cuprind 65% din cifra de afaceri totală a companiei şi să acopere mai mult de
75 de ţări, Marea Britanie, Germania, Belgia, Irlanda, Olanda, Rusia, Noua Zeelanda, Turcia şi
Cipru, fiind principalele pieţe.
„KONE‖ fondat în 1910 şi cu sediul în Espoo, Finlanda, firma este cel mai mare producător de
ascensoare al patrulea la nivel mondial, un producător de frunte de scări rulante, şi oferă, de
asemenea, servicii de întreţinere şi soluţii de modernizare. În plus, Kone construieste si servicii de
uşi şi porţi automate. Compania oferă servicii locale pentru constructori, dezvoltatori, proprietari de
construcţii, designeri şi arhitecţi, în 800 de locaţii din peste 40 de ţări. Deasemenea prestează
aproximativ 32,500 locuri de muncă la nivel mondial. Din 1924, Kone, a fost deţinut de unul dintre
bogate familii din Finlanda, familia HERLIN. După, Harald HERLIN, a cumparat compania in 1924,
el a fost ca preşedinte al ei până în 1941. Ulterior, fiul său, Heikki H. HERLIN, a preluat postul tatăl
său 1941 - 1987. Controlul companiei a fost apoi transmis la fiul său, Pekka HERLIN, care a reţinut
de la 1987-2003. Actualul preşedinte al Consiliului Director al Kone, începând cu anul 2003 este de
Antti HERLIN.
Mai există o mulţime de companii mijlocii şi mici care activează în domeniul dat, de exemplu:
„MP Lifts‖ o companie spaniolă destul de solidă care are în jur de 900 angajaţi în cca 20 ţări, prin
care se întreţin relaţii comerciale cu cca 80 ţări de pe toate continentele; „LG Lifts‖ deasemenea o
companie mijlocie cu o reputaţie buna şi multe alte companii.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

17
1.3. Caracteristica acţionărilor electrice utilizate în ascensoare
Domeniul acţionărilor electrice, ca formă de conversie electromecanică,a cunoscut în ultimul timp
o mare dezvoltare datorită avantajelor legate de gama largă de reglare a vitezei, posibilitatea
automatizării şi conducerii cu calculatorul şi fiabilitatea ridicată. Proiectarea sistemelor de acţionare
electrică din diferite domenii industriale impune cunoaşterea procesului tehnologic al maşinilor de
lucru în ceea ce priveşte particularităţile ciclului de lucru, diagrama de viteză,intercondiţionări
impuse şi mediului ambiant de lucru. Pe baza regimului de funcţionare a maşinii de lucru se trece la
alegerea tipului de motor de acţionare în funcţie de rigiditatea caracteristicii, domenii de reglaj de
viteză şi sarcinii limită pe arborele motorului electric de acţionare.
Alegerea motorului electric de acţionare se face pe baza următoarelor criterii:al încălzirii, al
cuplului maxim de sarcină sau al cuplului de pornire.Verificarea motorului electric ales se face din
punct de vedere al suprasarcinii şi al condiţiilor de pornire. În continuare se stabileşte schema şi
echipamentul adecvat pentru reglarea vitezei şi se realizează dimensionarea cablurilor de alimentare
cu energie electrică.
Dacă revenim la ascensoare putem menţiona că sistemul de acţionare electrică a ascensoarelor de
persoane sau de mărfuri trebuie să asigure deplasarea cu viteza nominală de cca. 1 m/s (sau oarecare
altă viteză din şirul standardizat) până în apropierea nivelului comandat, trecerea la viteza de
autonivelare de 0,1÷0,25 m/s şi oprirea.Se foloseşte un motor asincron cu două viteze sau două
motoare asincrone conectate în cascadă şi cuplate pe acelaşi arbore.
Comanda se face cu butoane sau manete plasate în exteriorul şi interiorul cabinei.Schema de
comandă trebuie să permită funcţionarea:
-în ordinea de adresare a apelurilor sau într o ordine logică a apelurilor realizate în ordinea
etajelor pe sensul de mers;
-în sarcină (cu persoane) numai cu uşile închise la nivelul cabinei ascensorului şi la nivelul
tuturor
etajelor;
-în gol (fără persoane în cabină) numai cu uşile puţului închise, uşa cabinei putând fi deschisă;
-numai până la capacitatea maxim admisă;
- pe baza comenzilor persoanelor adulte, selectate prin contactul de podea;
-să permită blocarea cabinei la ruperea cablului de suspendare.Pentru selectarea etajului de oprire
a ascensorului se folosesc comutatoare de etaj.
Schema de semnalizare indică starea liber/ocupat a cabinei, sensul de deplasare şi trecerea cabinei
prin dreptul diferitelor etaje ( la parter).
Instalaţia de iluminat asigură iluminarea cabinei numai la deschiderea uşii şi în prezenţa
persoanelor. Schema de comandă a ascensorului acţionat cu motor asincron în scurtcircuit cu
Pagina
UTM 524.1 007 ME

18
înfăşurare Dahlander şi turaţii diferite (fig6.19) permitefuncţionarea numai după îndeplinirea
condiţiilor menţionate anterior.
Turaţia mică n1 şi sensul dreapta se obţine prin apăsarea butonului S2(1) de comandă
a contactorului Q1(1), care anclanşează.Se închide contactul normal deschis Q1(5) care determină
anclanşarea contactorului Q3(5). Prin închiderea contactelor Q1 şi Q3 din schema de forţă se
alimentează fazele wa, va, ua, şi motorul funcţionează cu viteză mică.Comanda funcţionării cu
viteză mică în sens invers se obţine prin apăsarea butonului S3(4), care comandă anclanşarea
contactoarelor Q2(4) şi Q3(5). Contactele Q2 şi Q3 din schema de forţă asigură inversarea
sensuluicâmpului învârtitor prin inversarea a doua faze. Turaţia mare n2 şi sensul dreapta se obţine
prin apăsarea butonului S4(2) care comandă anclanşarea contactorului Q1. Prin contactul Q1(5) se
comandă anclanşarea contactelor Q4(5) şi Q5(7). Contactele contactoarelor 146 Q1, Q4 şi Q5, din
schema de forţă, asigură alimentarea fazelor motorului wb, vb, ub şi funcţionarea cu viteză
mare.Inversarea sensului de mers al motorului la turaţie mare se realizează prin apăsarea butonului
S5(5) care comandă anclanşarea contactelor Q2, Q4 şi Q5 şi inversarea câmpului învârtitor prin
inversarea a două faze.
R
S S1
T
F2
F3
Q1 Q2 S2 S3 Q1 S5 S3 Q2
Q1 Q2
S4 S2
F2 F3
Q4 Q5 S5 S3
Q3
Q4 Q3
Q1 Q4 Q5
Q2
WA WB Q1 Q2 Q3 Q4 Q5
VA M VB
UA 3 UB 1 2 3 4 5 6 7
Fig.2.2 Acţionarea ascensorului cu motor asincron cu 2 viteze.
Modificarea turaţiei în acelaşi sens se face din butoanele S2 şi S4 sau S3 şi S5, iar schimbarea
sensului de rotaţie se face după deconectare.
Acţionarea electrică a ascensorului - un sistem electromecanic format din convertor, element de
transmisie şi elemente de control a dispozitivelor, este destinată pentru a aduce în mişcare cabina
Pagina
UTM 524.1 007 ME

19
liftului şi de a controla mişcarea acesteia. Principalele cerinţe înaintate acţionării electrice constau în
limitarea vitezei (încetinire, pornire) indiferent de sarcină, şi limitarea şocului într+un timp minim de
accelerare şi frînare, oprirea fixă a cabinei la nivelul dat, fiabilitate ridicată ce asigură funcţionarea
fără pericol a ascensorului.
Dacă analizăm acţionările electrice a ascensoarelor automatizate prin sistema clasică adică prin
relee, putem evidenţia o mulţime de neajunsuri. Cele mai importante minusuri ale acestor sisteme ar
fi rapiditatea scăzută de funcţionare, zgomotul considerabil în construcţie, costuri înalte pentru
reglare, reparaţie şi înlocuirea aparatajului bazat pe contactoare plus la toate viteza mică de
prelucrare a semnalelor în procesul exploatării. Aceste sisteme sunt foarte voluminoase şi necesită
spaţiu mult pentru amplasarea aparatajului.
Îmbunătăţirea sistemului actual de acţionări electrice a ascensoarelor are ca scop înlocuirea
acţionărilor de curent continuu cu cele de curent alternativ. În ultimii ani odată cu unificarea
sistemelor de acţionări electrice utilizate în ascensoare sau micşorat şi numărul de scheme. Acum se
elaborează scheme tipice de comandă.
1.4. Scopul tezei

În teza ce urmează este proiectată şi analizată din punct de vedere economic şi a securităţii vitale
o acţionare electrică a liftului în baza unor parametri indicaţi anterior.Această lucrare presupune
calculul sarcinii pe care o prezintă mecanismul antrenat pentru a alege corect cablurile de tracţiune şi
agregatele precum motorul, reductorul şi sistemul de comandă.Se efectuează calculul diagramelor
cinematice, momentului static şi calculul static al acţionării(în special a procesului tranzitoriu la
accelrare şi decelerare). Deasemenea se vor analiza diagramele cinematice în cazul variaţiei
trapezoidale a acceleraţiei.
O importanţă deosebită o are comanda, reglarea vitezei şi frînarea motoruilui ascensorului care
include schema structurală, modelul simulink, şi simularea proceselor tranzitorii la pornirea şi
frînarea acţionării electrice ce se bazează pe calculele efectuate.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

20
2. CALCULUL DIAGRAMELOR CINEMATICE, MOMENTULUI
STATIC ŞI ALEGEREA PREALABILĂ A MOTORULUI.
2.1. Calculul diagramelor cinematice în cazul variaţiei trapezoidale a
acceleraţiei
Pentru a efectua aceste calcule este nevoie de date de intrare care sunt incluse în tabelul 2.1
Tabelul 2.1
Date de intrare
Sarcina utilă Qu, N 3200
Viteza nominală Vn , m/s2 2,8
Accelereţia maximă admisibilă Amax, m/s2 2,0
Şocul maxim Smax, m/s2 4
Greutatea cabinei goale Gc, N 2500
Numărul cablurilor de tracţiune n 4
Tensiunea nominală a motorului Un, V 380
Înălţimea de ridicare H, m 32,8
La pornire (accelerare)
Determinăm duratele de timp t1, t2 şi tp la pornire.
Pentru t=t1 acceleraţia ap(t1) atinge valoarea maximală Amax=Smax•t1, de unde:
Amax 2
t1    0,5s
S max 4 (2.1)
Vn 2,8 (2.2)
t2    1, 4s
Amax 2
t p  t1  t2  0,5  1, 4  1,9s (2.3)
Variaţia trapezoidală a acceleraţiei la pornire:

ap  Smax  t  4  0,5  2m / s2
(2.4)
Pentru durata de timp t  t1 ;t 2  , se ştie S p  t   0 de unde şi acceleraţia este constantă.
ap  Smax  t1  4  0,5  2,0m / s2

(2.5)
Pentru durata de timp 
t  t2 ;t p 
(2.5)
t  tp 1,5  1,9
a p  t   Smax  t1  4  0,5   1, 6m / s 2
t2  t p 1, 4  1,9
Pagina
UTM 524.1 007 ME

21
Determinarea variaţiei vitezei la pornire:
Pentru durata de timp t  0; t1  ,
t2 0,12
Vpt   Smax   4  0, 02m / s
2 2 (2.6)
Pentru durata de timp t  t1 ;t 2 
t12 0,52
V pt   Smax t1  t  S max  4  0,5  0, 6  4   0, 7m / s
2 2 (2.7)
Pentru durata de timp t  t 2 ; t p 
Vp t  
Smax
2
 2t1  t  2t2t  t 2  t12  t22    2  0,5 1,5  2 1, 4 1,5  1,52  0,52  1, 42   2, 48m / s
2
2
(2.8)
Determinăm spaţiul parcurs la pornire:
hp t  
S max 3 4
 t   0,13  0,000666
6 6 (2.9)
Pentru durata de timp t  t1 ;t 2 
Smax  t2  4  0,52 
hp  t    t1   t 2  t1  t  1    0,5   0,62  0,5  0,6    0,1433m
2  3 2  3 
(2.10)
Pentru durata de timp t  t 2 ; t p 
  3t1  t 2  3t2  t 2  t 3  3  t12  t  3t22  t  t13  t23  

Smax
hp  t  
6
  3  0,5 1,52  3 1, 4 1,52  1,53  3  0,52 1,5  3 1, 4 2 1,5  0,53  1, 43   1,5826m
2

6 (2.11)
Din ultima expresie pentru t=tp obţinem:
Smax 4
hp  t    t1  t2   t1  t2    0,5 1, 4   0,5  1, 4   2, 66m
2 2 (2.12)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

22
Rezultatele calculelor sunt introduse în tab.2.2 şi în Fig.2.1.
Tabelul.2.2
tp,s ap,m/s2 vp,m/s Sp,m/s3 Hp,m
0 0 0 4 0
0.1 0.4 0.02 4 0.000666
0.2 0.8 0.08 4 0.00533
0.3 1.2 0.18 4 0.018
0.4 1.6 0.32 4 0.0426
0.5 2 0.5 4 0.0833
0.6 2 0.7 0 0.1433
0.7 2 0.9 0 0.22333
0.8 2 1.1 0 0.3233
0.9 2 1.3 0 0.44333
1 2 1.5 0 0.5833
1.1 2 1.7 0 0.74333
1.2 2 1.9 0 0.9233
1.3 2 2.1 0 1.123
1.4 2 2.3 -4 1.3433
1.5 1.6 2.48 -4 1.5826
1.6 1.2 2.62 -4 1.838
1.7 0.8 2.72 -4 2.105
1.8 0.4 2.78 -4 2.38
1.9 0 2.8 -4 2.66
1
ap
vp
0
sp
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 1.8 1.9
hp
-1
-2
-3
-4
-5
Fig.2.1 Diagrama cinematică la pornire
Pagina
UTM 524.1 007 ME

23
La oprire (deccelerare):
Atunci la oprire acceleraţia variază:
ap  Smax  td1   4  0,1  0,4m / s2

(2.13)
Se ştie că tp=td ;
Pentru t  t1 ;t 2 , se ştie S d t   0 de unde şi acceleraţia este constantă.
ap  Smax  t1  4  0,5  2,0m / s2

(2.14)
Pentru durata de timp t  t 2 ; t p  ;
t  td 1,5  1,9
ad  t    S max  t1   4   0,5   1, 6 m / s 2
t2  td 1, 4  1,9 (2.15)
Se ştie că tp=td ;
Determinăm viteza la oprire:
 t2  0,12
Vd t    Smax    Vn  4   2,8  2,78m / s 2
 2 2
(2.16)
Pentru durata de timp t  t1 ;t 2  ,
t12 0,52
Vd t     Smax   t1  t  Smax  Vn   4   0,5  0, 6  4   2,8  2,1m / s 2
2 2 (2.17)
Pentru durata de timp t  t 2 ; t p  ;
 S 
Vd t     max    2t1  t  2t2t  t 2  t12  t22   Vn 
 2 
 4
      2  0, 4 1,5  2 1, 4 1,5  1,52  0,52  1, 4 2   2,8  0,32m / s
 2 (2.18)
Spaţiul parcurs la oprire:
 S  3  4
hd  t     max   t  Vn  t  H  hp  t p       0,1  2,8  0,1  32,8  2, 66  30, 42m
3
 6   6 (2.19)
Pentru durata de timp t  t1 ;t 2 ,
 Smax   2 t12 
hd  t       t1   t  t1  t    Vn  t  H  hp  t p  
 2   3
 4  0,52 
     0,5   0, 62  0,5  0, 6    2,8  0, 6  32,8  2, 66  31, 677m
 2  3 
(2.20)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

24
Pentru t  t 2 ; t p  ;
 S 
hd  t     max    3t1  t 2  3t2  t 2  t 3  3  t12  t  3t22  t  t13  t23   Vn  t  H  h p  t p  
 6 
 4
      3  0,5 1,52  3 1, 4 1,52  1,53  3  0,52 1,5  3 1, 4 2 1,5  0,53  1,53   2,8  1,5  32,8  2,66 
 6
 32,7574m
(2.21)
Rezultatele calculelor sunt introduse în tab.2.3 şi în Fig.2.3
Tabelul.2.3
td,s ad,m/s2 vd,m/s Sd,m/s3 Hd,m
0 0 2.8 -4 30.14
0.1 -0.4 2.78 -4 30.42
0.2 -0.8 2.72 -4 30.695
0.3 -1.2 2.62 -4 30.962
0.4 -1.6 2.48 -4 31.2174
0.5 -2 2.3 -4 31.4567
0.6 -2 2.1 0 31.677
0.7 -2 1.9 0 31.8767
0.8 -2 1.7 0 32.0567
0.9 -2 1.5 0 32.2167
1 -2 1.3 0 32.3567
1.1 -2 1.1 0 32.4767
1.2 -2 0.9 0 32.5767
1.3 -2 0.7 0 32.6567
1.4 -2 0.5 4 32.7167
1.5 -1.6 0.32 4 32.7574
1.6 -1.2 0.18 4 32.872
1.7 -0.8 0.08 4 32.7947
1.8 -0.4 0.02 4 32.7993
1.9 0 0 4 32.8
Pagina
UTM 524.1 007 ME

25
35
30
25
20
ad
15
vd
sd
10
hd
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 1.8 1.9
-5
-10
Fig.2.2 Diagrama cinematică la oprire
Spaţiul parcurs la pornire hp(tp) este egal cu spaţiul parcurs la oprire hd(td) şi în regim staţionar
cabina va parcurge cu viteza Vn spaţiul:
H s  H  2  hp  t p   H  2  hd  td   32,8  2  2,66  27, 48m
(2.22)
Iar mişcarea durează:
H s 27, 48
ts    9.81s
Vn 2,8
(2.23)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

26
Calculul numărului maxim de conectări pe oră
Cunoaşterea numărului maxim de conectări pe oră este necesară pentru alegerea şi verificarea
motorului de acţionare. Numărul maxim de conectări pe oră se va calcula estimativ considerîndu-se
comenzile succesive şi cursa maximă a cabinei egală cu distanţa parcursă între 3 etaje:
Durata de timp necesară pentru a parcurge distanţa între trei etaje:
t3  t p3  t s3  t d 3
unde: tp3, td3, ts3 – durata de timp corespunzătoare pornirii, opririi şi regimului staţionar.
Dacă spaţiul parcurs de cabină la pornire (oprire) este mai mic decît distanţa H3 între trei etaje,
durata de timp tp3=tp; td3=td şi de aici rezultă:
2 H 3  2  hp  t p  2  3  2  2, 66
ts 3    0, 24s
Vn 2.8 (2.24)
unde: H3=3m este distanţa între etaje.
În caz contrar, duratele de timp tp3, td3 se vor determina din diagramele corespunzătoare obţinute
anterior. Este evident că în acest caz ts3 este egal co zero. Numărul de conectări pe oră:
3600 3600
hc    326
t p 3  t s 3  t d 3  t0 1,9  0,24  1,9  7
(2.25)
unde: t0=7 – durata pauzei necesare pentru intrarea şi ieşirea pasagerilor.
Calculul contragreutăţii
Se calculează greutatea contragreutăţii:
Gcg  K1Qu  Gc  0,5  3200  2500  4100N
(2.26)
unde: K1=0,4÷0,6 este coeficient de echilibrare.
Alegerea şi verificarea cablurilor de tracţiune

Se obţin numărul de cabluri n, greutatea specifică a cablului γc, diametrul cablului de tracţiune .
Qn  Gc 2500  3200
Qr  Kr   14   19950N
n 4 (2.27)
Alegem, în funcţie de construcţia cablului conform [2]:
d = 19 mm; ds = 2,1 mm; Gt = 160 N/mm2;
S = 145,5 mm2; γc = 1,35 kg/m; Qr = 23300 N;
Pagina
UTM 524.1 007 ME

27
Calculul dimensiunilor roţii de fricţiune
Se efectuează în conformitate cu următoarele specificări în dependenţă de sarcina utilă a
ascensorului diametrul de divizare a roţii de tracţiune se alege din condiţia D≥40d, unde d este
diametrul cablului de tracţiune.
D  40  d  40 19  760  0, 76m (2.28)
Pentru verificare, se calculează coeficientul de siguranţă incluzînd şi greutatea cablului :

S    n 145 ,5 160  4
Cs    12 ,5
Qt 7437 ,5 (2.29)
unde:
Qt  Qu  Gc  Gcab  3200  2500  1737,5  7437,5N
Gcab  H  Gc  g  n  32,8 1,35  9,81 4  1737,5N
Din condiţie Cs≥12 pentru n≥3.
Această condiţie se respectă.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

28
2.2. Calculul diagramei cuplului static ms=ƒ(t).
Se calculează diagrama cuplului static ms=ƒ(t) pentru următoarele cazuri: urcarea şi
coborîrea cabinei pline, urcarea şi coborîrea cabinei goale.
ms 0   Gc  K  Qu   Gcg  g  n   c  H 

D
2 (2.30)
ms t p  
D
2
  
 Gc  K  Qu   Gcg  g  n   c  H  Smax  t1  t2  t p 
(2.31)
ms t p  ts  
D
2
  
 Gc  K  Qu   Gcg  g  n   c  H  Smax  t1  t2  t p  2  H s 
(2.32)
ms t s  2t p    Gc  K  Qu   Gcg  g  n   c  H 
D
2 (2.33)
unde: K=1 în cazul cabinei pline;
K=0 în cazul cabinei goale;
Semnul de sus corespunde urcării cabinei;
Semnul de jos corespunde coborîrei cabinei;
g =9,81[m/s2]– gravitaţia;
γc – greutatea specifică a cablului;
n – numărul de cabluri;
K=1, ridicare.
  Gc   K  Qu   Gcg   g  n   c  H   
D
ms  0  
2
  2500  1 3200   4100   9,81 4 1,35  32,8    1268, 2 Nm
0, 76

2 (2.34)
K=1, coborîre.
  Gc   K  Qu   Gcg   g  n   c  H   
D
ms  0  
2
(2.35)
  2500  1 3200   4100   9,81 4 1,35  32,8    2497 Nm
0, 76

2
K=0, ridicare.
  Gc   K  Qu   Gcg   g  n   c  H   
D
ms  0  
2
(2.36)
  2500   0  3200   4100   9,81  4 1,35  32,8    2497 Nm
0, 76

2
K=0, coborîre.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

29
  Gc   K  Qu   Gcg   g  n   c  H   
D
ms  0  
2
(2.37)
  2500   0  3200   4100   9,81  4 1,35  32,8    1268, 2 Nm
0, 76

2
Rezultatele calculelor sunt introduse în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4
Ridicare Coborîre
K=1 K=0 K=1 K=0
ms(0) 1268,2 52,2 -52,2 -1268,2
ms(tp) 1161,1 -54,8 54,8 -1161,1
ms(tp+ts) 1140,3 -75,7 75,7 -1140,3
ms(ts+2tp ) -52,2 -1268,2 1268,2 52,2
Pentru cazurile menţionate se reprezintă grafic diagramele cuplului static ms(t).Se

calculează cuplul static mediu pentru fiecare interval de timp.
msi  msi 1
M s.med.i  , i =1,2,..,3. (2.38)
2
K = 1, ridicare.
msi  msi 1 1268,2  1161,1
M s.med .i    1214, 7Nm
2 2 (2.39)
K = 0, ridicare.
msi  msi 1 52, 2   54.8 
M s.med .i    1,3 Nm
2 2 (2.40)
K = 1, coborîre.
msi  msi 1 52, 2  54,8
M s.med .i    1,3Nm
2 2 (2.41)
K = 0, coborîre.
msi  msi 1 1268, 2   1161,1
M s.med .i    1214, 7Nm
2 2 (2.42)

Tabelul 2.5
Ridicare Coborîre
K=1 K=0 K=1 K=0
0÷tp 1214,7 -1,3 1,3 -1214,7
tp÷(tp÷ts) 1150,7 -65,25 65,25 -1150,7
(tp÷ts)÷(ts+tp+td) 544 -672 672 -544
Pagina
UTM 524.1 007 ME

30
Se calculează cuplul static mediu pe toată durata activă de funcţionare.
M s.med 
 
ms  0  t p   t p  ms t p   t p  ts    ts  td   ms  t p  ts    ts  t p  td   td

t p   t s  td   td
1214, 7 1,9  1150, 7  0, 24  544 1,9
  895,5Nm
1,9  0, 24  1,9
(2.43)

Tabelul 2.6
Ridicare Coborîre
K=1 K=0 K=1 K=0
Ms.med 895,5 -320,5 320,5 -895,5
1500
1000
500
Mr1
Mr0
0
0 tp tp+ts ts+2tp Mc1
Mc0
-500
-1000
-1500
Figura 2.3 Caracteristicile ms=f(t)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

31
a) b)
Fig.2.4 Explicaţia privind calculul cuplului static: a)La urcarea cabinei; b)La coborîrea cabinei.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

32
2.3 Alegerea prealabilă a puterii motorului.
În ipoteza comenzilor succesive la care cabina parcurge distanţa maximă între trei etaje
(H3=6m), urmate de o pauză t0=7s, determinăm durata activă relativă de funcţionare:
t p3  t s3  t d 3 t p3  t s3  t d 3 1,9  0,24  1,9
DA     0,36 (2.44)
t p3  t s3  t d 3  to tc 1,9  0,24  1,9  7
unde: tc=tp3+ts3+td3+t0=1,9+0,24+1,9+7=11,04 s este dutata unui ciclu.
Se face o încadrare preliminară în serviciul de funcţionare tip:

•S1, dacă tc>10min. Sau DA>60%;
•S2, dacă tc>10, 30, 60 sau 90min. iar DA<10%;
•S3, S4, S5., dacă tc≤10min., 10%≤DA≤60%;
•S6., dacă tc≤10min., 10%≤DA≤60% şi nu există timp de repaus;
•S7., dacă tc≤10min., 10%≤DA≤60% şi cu frînîri electrice periodice;
•S8., dacă tc≤10min., iar în timpul unui ciclu se efectuiază şi reglaj de viteză.
Am ales :S3, S4, S5.
Dacă numărul de porniri – opriri ale ascensorului, realizate prin conectarea – deconectarea
motorului electric este mai mare de 6 conectări pe oră, se va alege una din valorile
standardizate:
30, 60, 90, 120, 240, 360, 480, 600 conectări pe oră.
Am ales 360 conectări pe oră.
Se calculează puterea statică medie necesară asccensorului:

Ps.med.  M s.med.   m ax (2.45)
unde: Ωmax este cea mai mare valoare a vitezei, impusă prin tahogramă.
2 Vn 2  2,8
 m ax    7,37 rad/s (2.46)
D 0,76
M s.med  895,5 Nm
unde:
Ps.med  M s.med   max  895 ,5  7,37  6600 W (2.47)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

33
Se alege din catalog un motor corespunzător serviciului stabilit anterior.
Tipul motorului: 4A132S4У3;
Puterea Pn= 7,5 kW;
Tensiunea de alimentare Un= 380 V;
Turaţia motorului nn =1455 rot/min;
Curentul statoric Istat.=15,6 A;
Randamentul η=87,5 %
Factorul de putere cosφ=0,85
Momentul de inertie Ij=0,0275 kgm2.
Alegerea reductorului.
Se determină raportul de transmisie al reductorului dintre motor şi roata de fricţiune:
n 152 ,3
i   20 ,66 (2.48)
 m ax 7,37
unde Ωn este viteza nominală a motorului:
 n 3,14 1455
n    152,3 rad/s (2.49)
30 30
unde nn – turaţia nominală a motorului.
Se calculează cuplul maximal la arborele roţii de fricţiune:

M R  M max  K  1268,2 1,5  1902 ,3 Nm (2.50)
unde K=1 – factor ce determină condiţiile de funcţionare ale reductorului;
Mmax – cuplul maximal din diagrama de sarcină ms(t).
Alegerea reductorului se efectuează în dependenţă de MR luînd în consideraţie raportul de

transmisie.
Reductor cilindric.
Tipul 1Ц2У-200;
Raportul de transmisie i = 20;
Cuplul M = 2500 Nm;
Masa = 170 kg;
Randamentul η = 0,97%
Pagina
UTM 524.1 007 ME

34
2.4. Calculul momentului de inerţie raportat la arborele motorului
Momentul de inerţie raportat la arborele motorului:
n
1 i
Vk2
I rap.  I o   I j 2   mk 2 
j 1 i j k 1 
(2.51)
1 2,82
 0, 275  0, 0825  2  1354.6  2
 1.75kg  m 2
20 152,3
unde: (J1=0.275; J2=1.48)
ij –raportul de trasmisie dintre motor şi elementul j cu momentul de inerţie Ij în mişcare de
rotaţie;
Io –momentul de inerţie al maselor care se rotesc cu aceeaş viteză unghiulară ca şi motorul;
Vk –viteza liniară a elementului cu masa mk;
Ω -viteza unghiulară a motorului;
Vk=Vn=2,8m/s;
Ij=20;
K=(0,2÷0,3);
Imot=0,275; Io=Ij;
mk  Qu  Gc  Gcg  2Gcab  3200  2500  4100  2*1737,5  13275 N  1354.6kg (2.52)
De obicei, la prima etapă a proiectării acţionării electrice nu sunt cunoscute momentele de inerţie
a tuturor elementelor din schema cinematică. Momentul de inerţie al acestor elemente se estimează
aproximativ:
I x  K  I mot  0,3  0,275  0,0825 Nm2 (2.53)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

35
3. SISTEMUL DE COMANDĂ AL ASCENSORULUI
3.1. Argumentarea şi alegerea sistemului de comandă
O clasă de maşini industriale tipice, care necesită o reglare frecvenţială lină sunt maşinile de
ridicat (macaralele şi ascensoarele). În ceea ce priveşte rapiditatea regimurilor dinamice aceste
maşini ocupă o poziţie intermediară între mecanismele de pompare/ventilare centrifugală şi
servomecanismele maşinilor unelte de prelucrare a metalelor şi de poziţionare. În particular,
rapiditatea regimurilor dinamice ale maşinilor de ridicat constituie (1-3)s, impusă de evitarea
oscilaţiilor greutăţii atârnate de cârlig în momentul porniri/opririi, sau de oprirea precisă a cabinei la
nivelul etajului. De aceea pentru reglarea lină a lor pot fi alese variatoare cu reglare atât scalară, cât
şi vectorială.
Dacă motorul mecanismului este cunoscut şi el necesită o reglare scalară lină, alegerea
variatorului industrial este relativ simplă şi nu necesită practic nici un calcul, sau verificare a unor
parametri dinamici, care nu depăşesc în acest caz valorile maxim admisibile la o reglare lentă a
vitezei motorului. Puterea nominală cunoscută a motorului este de fapt puterea mecanică activă de la
arborele lui, de aceea puterea de calcul a variatorului trebuie să compenseze pierderile interioare din
motor, pierderile cauzate de forma nesinusoidală a curentului de ieşire al variatorului (datorată
modulaţiei PWM, conform celor menţionate mai sus) şi de scăderile subnominale ale tensiunii
reţelei, luate în consideraţie prin coeficienţii kC .M , kU şi  M , N , la care trebuie adăugată o rezerva
de (10-15)% în cazuri de avarii:
PV .C  kC .M kU PM . N M . N  k R  PM . N
unde  M . N - randamentul nominal al motorului; k R - coeficientul general de rezervă.
Ţinând cont, că coeficienţii pierderilor cauzate de variator constituie aproximativ kC .M 1, 05 şi
kU 1, 05 (în putere k P  kC .M  kU  1,1 ), iar randamentul nominal al motoarelor asincrone de
diferite puteri constituie (80-95) % (în mediu  M . N 0,85  0,9 ), rezultă că puterea de calcul a VF
PV .C PV .N  kR  PM .N  1, 20 1, 25 PM .N

adică puterea nominală a VF trebuie să aibă o rezervă de (20-25)% faţă de puterea cunoscută a
motorului. Cercetând datele de catalog ale variatoarelor industriale cu reglare scalară, se observă, că
raportul dintre puterile a 2 modificaţii apropiate constituie cam aceleaşi cifre - (20-25)% .
Aşadar, pentru alegerea simplificată a puterii unui variator de frecvenţă cu reglare scalară a unui
motor cu putere cunoscută şi funcţionare continuă, se poate alege următoarea treaptă din catalog, mai
mare în putere cu 20-25%. Dacă puterea maşinilor de lucru cu reglare scalară nu este cunoscută, ea
trebuie calculată pe baza sarcinilor statice şi dinamice.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

36
Reieşind din aceea că datele nominale ale motorului sunt conoscute, pentru alimentarea şi
comanda motorului alegem convertorul de frecvenţă de tipul
Lenze ESMD113L4TXA
Puterea nominală Pn=11kW
Tensiunea nominală Un=400/480V
Curentul de intrare Iin.nom=24A
Curent de ieşire Iieş.mon=21A
Frecvenţa de ieşire 0... 240 Hz
Figura 3.1 Convertoarele de frecvenţă din seria SMD
3.2. Caracteristicile sistemului de comandă

Convertizoarele de frecvenţă variabilă (CFV), numite şi într-o variantă mai scurtă variatoare de
frecvenţă (VF), bazate pe redresoare şi invertoare autonome cu tranzistoare şi diode de putere, şi
utilizate pentru reglarea lină şi în diapazon larg a vitezei motoarelor asincrone, proporţională cu
frecvenţa VF. Aceste convertoare au un sistem propriu de automatizare, realizat cu microcontrolere
programabile specializate de 16 sau 32 de biţi. Ele sunt comandate, la rândul lor, de controlere
programabile logice ale sistemelor de automatizare în scopul reglării productivităţii proceselor
tehnologice industriale. Pe panoul de comandă al variatoarelor SMD sunt amplasate doar 5 taste:
RAN (Start), STOP, ENTER pentru intrare-ieşire din meniul de parametrizare, şi 2 taste de
modificare a parametrilor. Schema conexiunilor de intrare şi ieşire a convertizoarelor SMD este
arătată în figura 3.2.
Figura 3.2 Caracteristica U=f(f)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

37
Figura 3.3 Schema conexiunii Lenze Smd
Aceste convertoare uşor îndeplinesc cerinţele de aplicaţii standard, cum ar fi: punerea simplă în
funcţionare, accelerare, decelerare, funcţiile de protecţie, design compact. Simple, compacte si
puternice. Necesitand doar trei butoane de operare montate pe fata si cativa parametri, punerea in
functiune a SMD-ului este joaca de copil. Setarile parametrilor pot fi salvate pe unicul MPE (Modul
de Programare Electronica) si copiat la alte unitati in acelasi interval de cate ori este necesar. SMD
este pus la dispozitie cu protectie integrata la suprasarcina motorului. Un microprocesor calculeaza
puterea motorului, indiferent de viteza de iesire, protejeaza motorul si face ca alte componente
hardware sa devina inutile. SMD dispune de asemenea de limitarea curentului, cu o reducere de
frecventa pentru o functionare stabila, un ecran lizibil LED si optiunea de zgomot redus datorita
functionarii la o frecventa de comutatie configurabila pana la 10 kHz. Functia si numarul de
terminale de control corespunde standardului Lenze. Cu puteri cuprinse intre 0,25 si 22 kw. Gama de
invertoare SMD poate fi achizitionata impreuna cu Interfetele de comunicatie
RS485(Lecom&Modbus), CANopen (inclusiv protocolul de magistrala Lenze System) sau fara
comunicare in functie de nevoile cererii.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

38
4. COMANDA, REGLAREA VITEZEI ŞI FRÎNAREA MOTORULUI
ASCENSORULUI
4.1.Modelul matematic al acţionării electrice
Pentru a costrui modelul acţionării electrice în mediul SIMULINK trebue să dispunem de
informaţia iniţială – schema structurală a acţionării electrice. În figura 4.1 este prezentată schema
sistemului electromecanic cu motor asincron.
M Ms
C
f(t) I1
ω1 I2
ω2
1 1 2
M M 12 2
f(t) 2  1 C 1
P TS  1 I1S S I2S
M 12 Ms
Fig. 4.1 Schema sistemului electromecanic cu motor asincron.
Dacă considerăm cuplarea între motor şi cabina ascensorului absolut rigidă,se utilizează alte
scheme.
4.2. Calculul constantelor de timp şi elaborarea schemei structurale

Se vor calcula constantele de timp:
 Electromecanică TM  I  / 
 Electromagnetică Ta  I a  / Ra 
unde Ia∑ , Ra∑ reprezintă inductivitatea totală şi rezistenţa activă a circuitului rotoric, inclusiv a
redresorului şi elementelor auxiliare (transformator, bobine de netezire, limitare etc.).
 A convertorului Tc≤0.01 s.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

39
Pentru a calcula aceste constante mai avem nevoie de nişte date care se aleg în dependenţă de
motorul ales (4A132S4У3):
Sk =19,5%
Snom=2,9%
Mn=49,2 Nm
Mk=147.6 Nm
R‖2=0,033
X‖2=0.13
Calculăm modul rigidităţii statice a caracteristicii mecanice β:
2M k 2 147.6
   9.6
0 Sk 157  0.195 (4.1)
Inductivitatea totală:
x2'' 0.13
La    4 104 H
 314 (4.2)
Constanta electromagnetică:
La  0.0004
Ta    0.012s (4.3)
Ra  0.033
Constanta electromecanică:
I 4.762
Tm    0.49s (4.4)
 9.6
Cuplul de sarcină raportat:

1 1
M SR  M s.med  895.5  44.77 (4.5)
i  20.66  0.97
Momentele de inerţie: I1=0.28; I2=1.48
Parametrii schemelor structurale sunt:

 Numărul de perechi de poli ai motorului asincron P;
 Modul rigidităţii statice a caracteristicii mecanice β;
 Constanta electromecanică de timp T;
 Momentul de inerţie I1 al tuturor elementelor schemei cinematice considerate rigid cuplate cu
rotorul motorului;
 Momentul de inerţie I2 al tuturor elementelor schemei cinematice considerate rigid cuplate cu
cabina ascensorului.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

40
4.3. Modelul simulink al acţonării electrice
Cum sa menţionat mai sus, SIMULINK permite reprezentarea sistemelor dinamice sub formă
grafică. Descrierea acestor sisteme se reduce, de fapt, la desenarea schemei – bloc a acestora. Acestă
operaţie se face prin „importarea‖ blocurilor din bibliotecile SIMULINK.
Primul pas îl reprezintă apelarea mediului MATLAB, apoi se apelează SIMULINK – ul din
fereastra de comenzi prin tastarea comenzii SIMULINK. Pe dispay apare o nouă fereastră cu
simbolurile subsistemelor care conţin elementele bibliotecii standard.
Pentru a „deschide‖ un subsistem din bibliotecă sau un bloc din subsistem poziţionăm săgeata
mouse – ului pe acesta şi executăm ―double – click‖. Copierea sau importul unui bloc se execută
poziţionarea săgeţii mouse – ului pe acesta şi ―transportarea‖ lui în locul dorit în fereastra unde
construim shema bloc. Pentru a face o analiză mai detaliată a simulării proceselor tranzitorii la
pornirea şi frânarea acţionării electrice vom da diferite valori coeficientului de elasticitate.
Pentru primul caz C=250:
Fig. 4.2. Schema-bloc de modelare a sistemului de acţionare în Matlab Simulink pentru C=250
Pagina
UTM 524.1 007 ME

41
Pentru C=500:
Pentru C=1000:
Şi respectiv vom vedea rezultatele simulării.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

42
4.4. Simularea proceselor tranzitorii la pornirea şi frânarea acţionării
electrice
0
1 Ms
f(t)
2
Fig.4.5 Simularea proceselor tranzitorii la pornirea şi frânarea acţionării electrice pentru C=250
0
1
Ms
f (t )
2
Pagina
UTM 524.1 007 ME

43
M
0
1
MS
f (t )
2
Analizînd aceste diagrame se observa, ca la modificarea coeficientului de elasticitate, în primul

rînd se modifica şocul la pornirea cabinei. Acest şoc vriază în felul următor: cu cît coeficientul de
elasticitate este mai mare cu atît şocul la pornire este mai mic. Însă odată cu modificarea şocului se
schimbă şi vitezele ω1 şi ω2 desigur pe o durată foarte mică de timp. Această schimbare se exrimă
prin nişte variaţii mici în momentul de pornire.
În rezultat putem menţiona că cea mai efectivă pornire (cu şoc neînsemnat) va avea loc cînd
coeficientul de elsticitate va fi mai mare, C=1000.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

44
4.4. Analiza rezultatelor simulării
În figurile 4.5, 4.6 şi 4.7 sunt prezentate rezultatele modelării schemei structurale din figura 4.2,
4.3 şi respectiv 4.4 la o accelerare, mers staţionar şi frânare a motorului de acţionare a ascensorului.
Când viteza unghiulară impusă de sistemul de acţionare f(t) şi  0 variază după o lege trapezoidală,
se observă, că viteza reală 1 şi  2 urmăreşte aproape exact, însă cu o anumită întârziere în timp
viteza impusă, adică cu o abatere dinamică. Acest lucru este normal, deoarece întârzierea menţionată
este condiţionată de elementele inerţiale ale schemei structurale, inclusiv de integratoarele celor 2
bucle de reacţie din schemă. O mică abatere se observă doar în momentul iniţial de pornire, când
vitezele reale încep să varieze în sens opus (negativ). Acest lucru poate fi, de asemenea, explicat.
Cuplul de sarcină este aplicat fără nici o întârziere, de aceea el în momentul iniţial începe să tragă
cabină înapoi, însă după ce cuplul electromagnetic al motorului depăşeşte valoarea cuplului de
sarcină, procesul de variaţie este luat sub controlul sistemului de acţionare şi variază după legea
impusă la intrarea lui. Tot din această cauză apare şi şocul de curent şi cuplu, care se observă în
momentul iniţial. Însă când se stabilizează acceleraţia, se stabilizează, de asemenea, şi cuplul M.
Pentru a exclude abaterea din timpul iniţial d pornire trebuie de impus o mică întârziere şi cuplului
de sarcină MS.
În regim staţionar (cu viteză constantă) acest cuplu se micşorează semnificativ, deoarece în acest
regim dispare cuplul dinamic, datorat inerţiei mecanice.
La trecerea în regimul de frânare, când se schimbă semnul alunecării, abaterea menţionată a
cuplului şi vitezei lipseşte, deoarece cuplul motorului în acest moment nu mai este egal cu zero, ca la
început. Sistemul de acţionare în acest moment ţine cabina (sarcina) sub control.
Abaterea dinamică a vitezei în procesul de frânare este deja mai mică, deoarece cuplul de frânare
este mai mare decât cuplul de acceleraţie. La frânare cuplul de sarcină nu se scade, ci se însumează
cu cuplul de frânare, de aceea deceleraţia este mai mare decât acceleraţia, iar timpul de frânare este
evident mai mic.
Aşadar, luarea în consideraţie a elasticităţii cablurilor practic nu influenţează procesele
tranzitorii, deoarece dinamica sistemului reglabil în turaţie (cu variator de frecvenţă) asigură o
variaţie relativ lentă a semnalelor de acţionare, iar ca urmare şi o variaţie optimă a proceselor de
deplasare a cabinei şi pasagerilor.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

45
5. ASPECTE ECONOMICE
5.1. Generalităţi
Pentru lucrarea dată vom analiza care sunt costurile de exploatare anuale ale motorului propuse în
proiect precum şi durata de recuperare a acesteia lucruri care sunt extrem de importante cînd
realizăm o asemenea investiţie.
Noţiunea de investiţie, într-un sens larg, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens
restrâns, reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale cu valoare mare şi durată
de folosinţă îndelungată.
Noţiunea de investiţie cuprinde trei elemente definitorii: timpul, riscul şi profitabilitatea.
Timpul - Investiţia se face în prezent pentru viitor, în aşa fel ea leagă prezentul cu viitorul. O
investiţie cuprinde, de regulă, o perioadă îndelungată de timp, cu cheltuieli şi venituri distribuite în
timp. De aceea, la bugetarea investiţiei se cere a se ţine cont de factorul timp - de faptul că banii îşi
schimbă valoarea în timp.
Riscul - Adesea se spune că o investiţie este o cheltuială certă, ireversibilă, pentru un viitor
incert. Viitorul, după cum se ştie, reprezintă doar previziuni, speranţe - şi nu certitudini! Din acest
punct de vedere nu se poate de contat pe un venit (profit) predeterminat, cert. Obţinerea venitului şi a
profitului este supusă multor riscuri.
Profitabilitatea - Practic orice investiţie se face în scopul obţinerii unui profit. Nici o firmă nu va
investi în ceva fără a avea încrederea că v-a avea câştig.
În caz general factorul profitabilitate - este substituit de eficienţa economică, care are un caracter
mai complex.
Investiţiile sunt clasificate după un şir de criterii tehnice şi economice şi anume:
1. După destinaţia cheltuielilor:
 investiţii directe, care se referă la construirea clădirilor, achiziţionarea utilajelor, etc. pentru
noul obiectiv;
 investiţii colaterale, destinate asigurării de utilităţi (apă, energie electrică, gaze, canalizare,
etc.);
 investiţii conexe - sunt cheltuielile de investiţii în obiective pentru asigurarea materiilor
prime, energiei, combustibilului, etc, precum şi cele aferente unor lucrări pregătitoare pentru noul
obiectiv (consolidări de terenuri, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, etc.).
2. După destinaţia obiectivelor de investiţii:
 investiţii producătoare;
 investiţii neproductive.
3. După modul de execuţie a lucrărilor:
 investiţii executate în antrepriză (de către unităţi specializate);
Pagina
UTM 524.1 007 ME

46
 investiţii executate în regie (de investitor, cu forţe proprii).
4. După stadiul de realizare a lucrărilor:
 neterminate (valoarea lucrărilor realizate la obiectivele în curs de execuţie);
 restante - se referă la obiectivele ale căror termene au fost depăşite;
 terminate, la care toate lucrările sunt încheiate.
5. După structura lor tehnologică:
 lucrări de construcţii-montaj (clădiri, construcţii speciale, montaje ale unor utilaje, care
reclamă această operaţiune);
 achiziţii de utilaje care necesită montaj (fixarea de fundaţii pe piloni sau postamente etc.);
 lucrări şi explorări geologice;
alte cheltuieli de investiţii (cele privind proiectarea, cele cu personalul la obiectivele noi, etc.).
Amortizarea (Depreciation) este o expresie bănească a uzurii fizice: odată ce fondurile fixe sunt
utilizate, deci şi supuse uzurii, o parte din costul acestora urmează a fi trecut treptat asupra costului
producţiei finite. Acest proces financiar de recuperare graduală a costului mijloacelor fixe reprezintă
fenomenul amortizării.
Aşadar, amortizarea este un proces de prelevare anuală a unei sume de bani (cote de amortizare)
din beneficiul obţinut al întreprinderii ce se concretizează în fondul de amortizare. Suma recuperată,
parte cu parte, serveşte la reînnoirea, modernizarea şi sporirea capitalului fix al întreprinderii.
Amortizarea se desfăşoară în timp, în principiu pe întreaga perioadă de viaţă a fondurilor - de la
întrarea în patrimoniu şi până la dezafectarea (casarea) acestora. În cazul în care fondurile fixe au
fost create în exclusivitate prin finanţare din surse proprii, amortismentele acumulate la sfârşitul
duratei de viaţă trebuie să reconstituie valoarea fondurilor minus valoarea reziduală (ţinând seama şi
de fenomenul inflaţiei), astfel încât agentul economic să dispună de suma care ar fi necesară pentru
reproducţia simplă a acestora. Dacă fondurile au fost create atât din surse proprii cât şi din credite,
amortismentele se calculă doar pentru banii proprii utilizaţi.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

47
5.2. Determinarea problemei de calcul
Vom analiza din punct de vedere economic motorul propus în lucrare şi vom determina
caracteristicile economice ale acestei investiţii, dacă este eficientă sau nu în condiţiile date de mediu
şi de exploatare pentru aceasta vom da următorul tabel cu date iniţiale ale de calcul:
Tabelul 5.1
Nr Parametru Simbol Valoare
1 Puterea aparentă a motorului Sn 11kVA
2 Costul specific Cs 740$/kW
3 Costuri auxiliare (transport, montare) Caux 9000$
4 Numărul de faze 3
5 Timpul de funcţionare anual Tm 6800 h/an
6 Cota de întreţinere şi reparaţie Pir 3,1%
7 Costul energiei electrice în reţea Cw 1,48lei/kWh
9 Durata de exploatare a motorului 10 ani
10 Alte costuri de exploatare Cex 900$/an
11 Resursa de funcţionare pînă la reparaţie capitală Rf 80000 ore
12 Timpul de serviciu normat Tsn 25 ani
13 Factorul de putere Cosφ 0,85
14 Rata de schimb valutar 12 lei/$
15 Rata de actualizare i 10%
Metodica de calcul
Costul tranformării unui kWh de energie se va determina
CA
Ctrans 
WanT (5.1)
unde Want este volumul volumul de energie în mediu transformată în timp de un an
WanT  Tm  Sn  cos  (5.2)
Vom calcula care este costul orar de exploatare al transformatorului, dar pentru asta vom calcula
cheltuielile de calcul anuale CA
CA
Chtr 
Tm (5.3)
unde CA este volumul cheltuielilor de calcul anuale
CA  C  Ri; (5.4)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

48
unde C- cheltuielile anuale de producţie
Ri – cheltuielile de rambursare a creditului (amortizarea actualizată)
C  CWP  Cir  Cul  Cexp ; (5.5)
unde:
Cwp – sunt cheltuielile cu energia electrică care se consumă din reţeaua de electricitate preţul va fi
considerat acel oficial de 1,48 lei/kWh
Cir – Cheltuieli de întreţinere şi reparaţie
Cul – cheltuieli cu uleiul de transformator
Cexp – Cheltuieli suplimentare de exploatare
Cheltuielile de întreţinere şi reparaţie:

Cir  pir  I  (5.6)
Amortizarea actualizată:
Ri  I   Ei ;
(5.7)
unde I∑ - investiţia sumară
Ei – Coeficientul de amortizare actualizată

i
Ei  ;
1  (1  i)Tsn (5.8)
unde i – rata de actualizare =10%
Tsn – timpul de serviciu normat
Costuri de întreţinere şi reparaţii curente

CIR  pir  I  ; (5.9)
Costurile cu energia electrică consumată
CWP  WanP  Cw; (5.10)
unde Wan este cantitatea de energie electrică consumată anual ca pierderi
WanP  Tm  CPW (5.11)
Calculele numerice
Pagina
UTM 524.1 007 ME

49
Reieşind din datele mai sus analizate vom determina indicatorii economici principali de
funcţionare ai motorului. Costurile iniţiale ale motorului se vor determina înmulţind costul specific
pentru acest motor cu puterea nominală a acesteia, astfel obţinem
I 0  Cs  Sn (5.12)
Unde Cs sunt costurile specifice 740 $/kVA
Sn – puterea nominală a transformatorului
Astfel vom obţine

I 0  Cs  Pn  740$ / kVA 1000kVA  740000$ (5.13)
Investiţia sumară se va obţine sumînd cheltuielile de cumpărare ale transformatorului cu cele de
montare, transport
I   I 0  Caux  740000$  9000$  749000$ (5.14)
Deci investiţia sumară va fi de 749000 $ care se va realiza la începutul perioadei de studiu.

Calculăm rata de amortizare:
i
Ei  ; (5.15)
1  (1  i)Tsn
unde i - rata de actualizare
Tsn – timpul de serviciu normat 25 ani
i 0.1
Ei    0.11; (5.16)
1  (1  i)Tsn 1  (1  0.1) 25
Astfel amortizarea anulă bănească actualizată se obţine
Ri  I   Ei  749000  0,11  82390$ (5.17)
Deci aceasta va fi amortizarea actualizată anuală pentru instalaţie pe care o vom suma la
cheltuielile anuale pentru a afla cheltuielile de calcul anuale.
Cheltuielile reale de exploatare vor fi determinate ca sumă a cheltuielilor pe componente:
C  CPWe  Cir  Cul  Cexp ; (5.18)
CPWe cheltuielile cu energia electrică le vom determina astfel:

Costurile cu energia electrică consumată de motor ca pierdere
WanT  Tm  CPW (5.19)
unde Tm = 6800h/an
Cpw = 85kW
Astfel :
WanT  Tm  CPW  6800h  85kW  578000kWh (5.20)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

50
Ceea ce în expresie bănească se va calcula în dependenţă de preţul unui kWh care este considerat
la nivelul a 1,48 lei transformat în $ va fi 1,48/12=0,12$/kWh
Costul energiei electrice consumate anual se va determina:
CPWe  Wan  Cw  578000kWh  0,12$ / kWh  69360$ (5.21)
5.3. Calculul cheltuelilor de întreţinere, reparaţie şi a veniturilor

Cheltuielile anuale de întreţinere şi reparaţie sunt legate de exploatarea instalaţiei, sunt legate de
asigurarea condiţiilor de bună funcţionare, de ajustare şi unele reparaţii mici curente care pot apărea
foarte diferit pe parcursul anului, se calculează ca o cotă (o valoare procentuală) din investiţia
iniţială.
Pentru motorul analizat aceste cheltuieli reprezintă o cotă de 3,1% din investiţie şi astfel acestea
se calculează:
ÑIR  pir  I   0.031 749000  23219$ (5.22)
Determinăm cheltuielile cu schimbarea rulmenţilor ce se uzează
Cunoaştem că uleiul costă 2800$ şi acesta se uzează în 2 ani de exploatare ai transformatorului,
costurile legate de schimbarea uleiului şi evacuarea uleiului vech sunt 150$ astfel:
CSchU  2800$  150$  2950$ (5.23)
Aceste costuri trebuie împărţite la durata de exploatare a uleiului adică la 2 ani şi obţinem:
CSchU 2950
Cul    1475$ (5.24)
2 2
Alte costuri de exploatare se iau din tabelul cu date iniţiale şi acestea sunt:
Cex  900$
Pentru a determina cheltuielile totale vom însuma componentele calculate mai sus şi vom obţine o
cifră unică:
C  CPWe  Cir  Cul  Cexp ; (5.25)
Unde avem determinate:

Cpwe=69360$
Cir=23219$
Cul=1475$
Cexp=900$
În sumă vom obţine:
C  69360  23219 1475  900  94954$ (5.27)
Cheltuielile de calcul anuale cu ajutorul componentelor determinate mai sus:
CA  C  Ri (5.28)
Pagina
UTM 524.1 007 ME

51
unde C=94954$
Ri=82390 $
Astfel vom determina suma CA:
CA  C  Ri  94954  82390  177344$ (5.29)
Aceste cheltuieli ne vor servi ca bază de calcul pentru determinarea costului de exploatare orară al
transformatorului sau pe volum de energie tranzitată prin acesta.
Cunoaştem că costul orar de exploatare al transforrmatorului se va determina cu relaţia:
CA
ChTr  (5.30)
Tm
Unde avem CA- cheltuielile de calcul anuale, CA=177344$

Tm – timpul maximal de utilizare anuală al motorului; Tm=6800h
CA 177344
ChTr    26, 08$ / h (5.31)
Tm 6800
Iar costul de transformare al energiei electrice pentru care este destinat transformatorul dat va fi
calculat:
CA
CWTR  (5.32)
WanT
Unde Want este volumul mediu anual al energiei electrice transformate
WanT  Tm  Sn  cos  (5.33)
Avem valoarea pentru Sn- puterea nominală aparentă a motorului
Sn=1000kVA:
Cosφ este factorul de putere al motorului =0.85
Determinăm numeric această valoare
WanT  Tm  Sn  cos   6800h 1000kVA  0.85  57800MWh (5.34)
Acest volum corespunde cheltuielilor de calcul anuale, deci costul per 1MWh va fi:
CA 177344$
CWTR    3.06$ / MWh (5.35)
WanT 57800 MWh
Deoarece ştim că acesta este transformator special care este cu pierderi mai mici şi mai modern
decît analogiile vechi existente vom avea şi pierderi mai mici de exploatare.
Vom determina durata de recuperare a acestui transformator ştiind ca s-a calculat că pentru
transformarea unui MWh de energie electrică în reţea în treptele de tensiune pe care le are acest
transformator se consideră un cost determinat de organul de reglementare de 3,06$/MWh, anume cu
această valoare se scumpeşte energia electrică după transformare şi respectiv 48$ pe oră astfel se
obţine o economie semnificativă.
Calculul indicatorilor economici de funcţionare ai transformatorului:
Pagina
UTM 524.1 007 ME

52
Pentru motorul analizat avem următoarele date principale:
Investiţia sumară I   749000$
Cheltuielile anuale reale C  94954$

Veniturile anuale le vom determina din economiile realizate
Van  Ean  WanT  CTran (5.36)

unde – CTran costurile de transformare a 1MWh (menţionate mai sus la valoarea de 3,06$)
Want-energie electrică anual transformată de transformator
Van  Ean  WanT  CTran  57800  3.06  176868$ (5.37)
Rata de actualizare i = 10%
Veniturile anuale nete pentru anul i sunt egale cu Veniturile brute pentru anul i minus cheltuielile
anuale pentru anul i :
VNi  Vani  C ANi (5.38)

Aceste venituri vor fi actualizate anual pentru anul i conform relaţiei:
VN acti  VN i  (1  i )  i (5.39)
Valoarea netă actualizată a proiectului va fi:
n
VNA   I    VN acti  Wrem (5.40)
i 1
Unde valoarea remanentă în acest caz o considerăm egală cu 0

Cheltuielile totale actualizate vor fi:
n
CTA  I    Cacti  Wrem (5.41)
i 1
Vom actualiza cheltuielile pentru fiecare an de exploatare şi le vom cumula în o valoare comună
pentru a determina cheltuielile totale actualizate şi durata de recuperare. De asemenea vom determina
cu ajutorul formulelor de mai sus venitul net actualizat.Datele le vomintroduce în tabelul..
Pagina
UTM 524.1 007 ME

53
Chelt. Venituri
Anul Investitia V anuale CTA VNA
anuale nete an. act.
0 929500 0 0 0 929500 -929500
1 0 106374 325125 198865 1110286 -730635
2 0 106374 325125 180786 1259696 -549850
3 0 106374 325125 164351 1383175 -385499
4 0 106374 325125 149410 1485224 -236089
5 0 106374 325125 135827 1569562 -100262
6 0 106374 325125 123479 1639263 23218
7 0 106374 325125 112254 1696867 135471
8 0 106374 325125 102049 1744473 237520
9 0 106374 325125 92772 1783818 330292
10 0 106374 325125 84338 1816334 414630
11 0 106374 325125 76671 1843206 491301
12 0 106374 325125 69701 1865415 561002
13 0 106374 325125 63364 1883770 624366
14 0 106374 325125 57604 1898938 681970
15 0 106374 325125 52367 1911475 734337
16 0 106374 325125 47607 1921835 781944
17 0 106374 325125 43279 1930398 825223
18 0 106374 325125 39344 1937474 864567
19 0 106374 325125 35768 1943322 900335
20 0 106374 325125 32516 1948156 932851
Trasăm diagramele de dependenţă ale valorilor VNA şi CTA
Fig. 5.1 Graficul de dependenţă în timp a VNA şi CTA
Observăm că motorul dat se recuperează în anul 6 de funcţionare al motorului, deci după 5 ani de
exploatare ceea ce este o valoare foarte bună şi investiţia este binevenită.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

54
Putem de asemenea să trasăm graficele de dependenţă ale veniturilor şi cheltuielilor anuale
Fig. 5.2 Graficele de dependenţă ale veniturilor şi cheltuielilor anuale

În concluzie putem spune că construcţia şi exploatarea motorului se justifică din punct de vedere
economic şi prezintă avantaje atît tehnice cît şi financiare la exploatarea sa.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

55
6. SECURITATEA ACTIVITĂŢII VITALE
6.1. Generalităţi
Securitatea şi sănătatea în muncă face parte integrantă din procesul de producţie şi are ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale, iar toţi cei care organizează, controlează şi conduc procesele de muncă au obligaţia,
potrivit legii, să urmărească ameliorarea permanentă a condiţiilor în care oamenii muncii îşi
desfăşoară activitatea.
În concepţia organizatorică a legii nr. 186 Securitatea şi sănătatea în muncă, obligaţia şi
răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de securitate în muncă, o au cei ce organizează,
controlează şi conduc procesul de muncă.
În activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, un rol
important îi revine activităţii de instruire a tuturor angajaţilor, atât acelor ce organizează, conduc şi
controlează procesul de producţie cât şi personalului de execuţie, pentru cunoaşterea şi respectarea
strictă a actelor normative de securitate a muncii. Instruirea personalului solicită concentrarea unor
eforturi considerabile materiale, financiare şi umane, aceasta contribuind la bună măsură la întărirea
disciplinei la producţie şi prevenirea unor situaţii de urgenţă.
Conducătorul procesului de producţie, au obligaţia să cunoască în primul rind toate locurile de
muncă din unitatea respectivă care prezintă pericol de accidentare şi în acelaşi timp şi cauzele reale
care au produss anterior accidente de muncă, pentru luarea măsurilor tehnico-organizatorice
corespunzătoare.
Normele şi regulile de securitate a muncii au drept scop îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de
muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale prin
folosirea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi organizarea corespunzătoare a muncii.
O parte indispensabilă a securităţii muncii este profilaxia incendiară, care include un ansamblu de
măsuri organizatorice şi tehnice, orientate spre asigurarea securităţii oamenilor, prevenirea
incendiilor, limitarea propagării acestora în spaţiu, precum şi crearea condiţiilor pentru lichidarea cu
success a incendiului.
Soluţionarea cu success a problemelor complexe ce ţin de securitatea şi sănătatea în muncă
necesită o organizare corespunzătoare şi conlucrare a multor subdiviziuni ale
organizaţiei/treprinderii, a organelor de controlul şi supraveghere de stat, a sindicatelor.
6.2. Evaluarea condiţiilor de muncă

În teza dată sunt recomandate o serie de măsuri privind exploatarea inofensivă a ascensoarelor
de persoane utilizate în toate tipurile de clădiri. Corespunzător, din acest punct de vedere am axat
cercetarea noastră asupra aspectelor de soluţionare şi a măsurilor privind asigurarea securităţii şi
Pagina
UTM 524.1 007 ME

56
sănătăţii în muncă a personalului angajat la montarea ascensoarelor de persoane. În setul de
recomandări sunt înaintate măsuri de protecţie a a instalaţiilor electrice, măsuri privind modul de
acţionare a ascensoarelor etc.
Evaluarea factorilor de risc ce pot provoca angajaţii la realizarea unor din aceste măsuri tehnice,
economice şi tehnologice se realizează în scopul descoperirii locurilor nevaforabile, a zonelor cu
factorii de risc potenţial, pentru ca ulterior a adopta unele decizii din puct de vedere asigura locuri
sănătoase de muncă. Astfel pentru lucrările efctuate la instalarrea ascensaorelor caracteristica
parametrilor de confort s-a realizat sub formă tabelară. Unele aspecte de securitate la efectuarea
acestor lucrări sunt menţionate la capitolul măsuri de securitate.
Evaluarea condiţiilor de muncă se realizează prin asigurarea locurilor de muncă cu un
paşaport/fişă cu privire la gradul de corespundere cerinţelor normelor în vigoare.La necorespunderea
parametrilor de confort conducătorii de subdiviziuni trebuie să aplice măsuri de îmbunătăţire şi
ameliorare a locurilor de muncă. Pentru că de fapt aceasta este o măsură ce preîntîmpină crearea
zonelor periculoase de muncă, reducerea traumatizmului de producţie, reducerea nivelului de
îmbolnăviri profesionale etc..
Caracteristica condiţiilor igienico-sanitare şi a factorilor de risc la realizarea lucrărilor de

instalare a ascensoarelor de personae
Tabelul 6.1
Factorii periculoşi şi dăunători de producţie Aprecierea condiţiilor de muncă
Vizuală Conform normelor
1 2 3
1. Condiţiile igienico-sanitare
1.1. Microclimatul, SanPiN 2.2.4.548-96
temperatura, °C 5…40 20…25
umiditatea relativă, % 30…90 40…60
viteza mişcării aerului, m/s 0,1…0,8 0,1…0,5
1.2. Iluminatul, NCM C.04.02.-2005
natural lateral, (FIN), % 0,5…10 1,5
artificial general, lx 280…450 300
2. Factorii periculoşi şi dăunători de
producţie
2.1. Electrici, STAS 12.1.019-79
genul curentului electric ~ ~
tensiunea, V 220/380 220/380
frecvenţa, Hz 50 50
2.2.Mecanici, STAS 12.1.012-78
zgomot, dBa (STAS 12.1.003-83) 110 85
vibraţie, Hz; mm/s; dB 63 (6; 105) 30(2; 90)
mişcarea agregatelor şi a + +
maşinilor
Pagina
UTM 524.1 007 ME

57
Măsuri privind sanităria industrială
Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii mediului ce-l
înconjoară pe lucrător în procesul de instalare a ascensoarelor de persoane.
În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea mediului de producţie şi a
organizmului. Omul transformă, acomodeazaă mediul de producţie la necesităţile sale, iar mediul de
producţie acţionează într-un mod sau altul asupra angajaţilor. Acţiunea mediului de producţie asupra
organizmului omului este condiţionată de factorii chimici, fizici şi biologici.
Factorii fizici includ umiditatea relativă şi temperatura aerului ambiamt, circulaţia şi presiunea
barometrică a aerului, radiaţia radiativă, zgomotul şi vibraţia etc.
Printre factorii chimici se numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare şi praf toxic,
mirosurile neplăcute, acizii şi alcaliile agresive.
Factorii biologici: microorganizmele patogene, unele specii de fungi, virusurile, toxinele etc.
Acţiunea factorilor enumeraţi asupra omului este condiţionată de caracterul activităţii de muncă,
alimentaţie, condiţii de menaj. Astfel la lucrările privind acţionarea ascensoarelor de persoane
influenţează factorii în complex.
Iluminatul în locurile de instalare a ascensoarelor de persoane sunt supuse măsurilor de ridicare a
niveluluyi de iluminare, fiind iluminat nesatisfăcător poate duce la dezvoltarea bolii a ochilor (miopa
falsă, prezbitismul etc.). Angajaţii care realizează unele lucrări instalare a ascensoarelor de persoane
vor beneficia de condiţii igienico-sanitare: garderobă, duş, echipament de protecţie, materiale
igienico-sanitare, alte aspecte igienice necesare.
În timpul activităţii privind instalarea ascensoarelor de persoane aceşti factori prin metoda
directă sau indirectă acţionează asupra organizmului uman .
Menţinerea parametrilor de confort la nivelul admisibil se realizează prin utilizarea unor măsuri
organizatorice, tehnico-profilactice, economice, aspecte ce conduc la preîntîmpinarea apariţiei
bolilor profesionale, cît şi ridică permanent productivitatea muncii. Aceste măsuri tot timpul trebuie
să fie în vizorul administraţiei- întreprinderii, conducătorilor de subdiviziuni structurale.
Corespunzător conform unui plan de protecţie şi prevenire anual în domeniu securităţii şi sănătăţii
în muncă sunt aprobate şi coordonate aceste măsuri, sponsorizate şi chiar realizate de la caz la caz.
6.3. Măsuri privind tehnica securităţii

Instalatorul va elabora documentaţia tehnică de insotire a ascensorului. Cartea ascensorului -
partea tehnică se completează de către montator, pe răspundere proprie, pentru fiecare ascensor in
parte. Odată cu ascensorul se predă detinatorului cartea ascensorului. Detinatorul poate
incredinţa ulterior cartea ascensorului, pe baza de document de predare-primire, intreţinatorului
autorizat. La lucrările de montare, montatorul va respecta Normele Tehnice de securitate şi sănătate
Pagina
UTM 524.1 007 ME

58
în muncă specifice si Normele Tehnice pentru prevenirea si stingerea incendiilor valabile pe
teritoriul R. Moldova.
După terminarea montajului ascensorului, instalatorul va întocmi declaraţia de conformitate a
acestuia după cum urmează :
 denumirea şi adresa instalatorului de ascensoare;

 descrierea ascensorului, detalii asupra tipului sau seriei, numarul seriei de fabricaţie si
adresa unde a fost instalat ascensorul;
 anul instalării ascensorului;
 toate prevederile importante cu care ascensorul este conform;
 referire la standartele armonizate utilizate, acolo unde este cazul;
 denumirea, adresa si numarul de identificare a organismului notificat care a efectuat
examinarea CE de tip a ascensorului , acolo unde este cazul;referire la certificatul de examinare
CE de tip, acolo unde este cazul;
 denumirea, adresa si numarul de identificare a organismului notificat care a efectuat
inspectia finala a ascensorului, acolo unde este cazul;
 denumirea, adresa si numarul de identificare a organismului notificat care a inspectat
sistemul de asigurare a calităţii aplicat de montator, acolo unde este cazul;
 identificarea persoanei semnatare, imputernicită să actioneze in numele montatorului
ascensorului.
Manualul de instrucţiuni al ascensorului trebuie sa ofere informaţiile necesare despre utilizarea
normală a ascensorului si despre operatiunea de salvare a pasagerilor, in mod special despre:
a) pastrarea uşii camerei maşinii incuiata;
b) incărcarea si descărcarea cabinei in condiţii de securitate;
c) măsurile ce trebuie luate in cazul ascensoarelor cu putul partial inchis, inclusiv măsurile de
protecţie privind securitatea intreţinătorilor si utilizatorilor ascensorului;
d) imprejurările care necesită interventia unei persoane competente;
e) pastrarea documentelor;
f) utilizarea cheii de deszavorare in caz de urgenţă;
g) operaţiunea de salvare a pasagerilor;
h) măsurile ce trebuie luate in cazul abaterilor de la prezenta prescripţie tehnică;
i) instrucţiuni de exploatare si intreţinere in condiţii de securitate.
j) documentatia tehnică obligatorie (cartea ascensorului-partea tehnică si manualul de
instrucţiuni în limba română;
k) procesul - verbal de probe de casa cu rezultate corespunzătoare;
Pagina
UTM 524.1 007 ME

59
l) certificatele privind măsuratorile impotriva tensiunilor de atingere, rezistenţa de izolaţie şi
reglarea automatelor si instalaţiei de protecţie;
m) document din care să rezulte certificarea compatibilitaţii electromagnetice a componentelor
electrice ale ascensorului, efectuată de un organism notificat pentru acest domeniu.
Repararea ascensoarelor
Repararea ascensoarelor trebuie să fie făcută de agenţi economici care dispun de mijloacele
tehnice corespunzătoare si sunt autorizaţi. Repararea componentelor de securitate se va face numai
de catre producătorul care aplica marcajul CE.
Reparatorul răspunde de alegerea corectă a procedeelor tehnologice de execuţie si de calitatea
execuţiei si a materialelor folosite, in conformitate cu prevederile prezentei prescriptii tehnice, cu
prevederile documentaţiei tehnice pentru reparare si cu instrucţiunile de reparare a ascensoarelor.
La lucrăile de reparare, reparatorul va respecta Normele Tehnice de securitate şi sănătate în
muncă şi normele tehnice pentru prevenirea si stingerea incendiilor valabile pe teritoriul R.Moldova.
Pentru ascensoarele care nu intră sub incidenta Hotărîrii Guvernului nr. 439/2003 modificările
importante sau dupa avarii si accidente sunt urmatoarele:
a) transformarea de principiu a modului de acţionare a ascensoarelor (trecerea de la
acţionare electrica la acţionare hidraulică sau invers, de la tambur la roata de fricţiune);
b) modificarea de principiu a schemei electrice de acţionare (forţa, comanda,
semnalizarea);
c) inlocuirea componentelor de securitate ale ascensorului cu alte tipodimensiuni;
d) inlocuirea troliului si inlocuirea sau recondiţionarea elementelor cinematice ale sale;
e) inlocuirea completă a frînei cu alte tipodimensiuni;
f) inlocuirea cilindrului hidraulic cu alte tipodimensiuni la ascensoarele hidraulice;
g) inlocuirea grupului de pompare cu alte tipodimensiuni la ascensoarele hidraulice.
Pentru ascensoarele care intra sub incidenta Hotărîrii Guvernului nr. 439/2003, modificările
importante sau dupa avarii si accidente sunt urmatoarele:
a) Schimbarea : vitezei nominale; sarcinii nominale; masei cabinei; cursei.
b) Schimbarea sau inlocuirea : tipului de dispozitiv de zavorare (inlocuirea unui dispozitiv
de zavorare cu unul nu se considera modificare importanta); sistemului de comandă; glişierelor
sau a tipurilor de glişiere; tipului de uşi (adăugarea uneia sau mai multor uşi de palier sau de
cabină); troliului sau a roţii de fricţiune; limitatorului de viteză; dispozitivului de protecţie
pentru limitarea vitezei cabinei in urcare; tampoanelor; paracazatoarelor; inlocuirea frînei cu alte
tipodimensiuni care diferă de cele prevăzute in documentaţia tehnică.
In cazul reparaţiilor se întocmeşte un proiect de reparaţii care se ataşeaza la documentaţia de
Pagina
UTM 524.1 007 ME

60
reparaţie. Proiectele de reparaţie vor fi avizate de catre un montator de ascensoare. Prin
avizarea
proiectelor se înţelege aplicarea pe proiectul de reparaţii a urmatoarelor date:
 numele si prenumele conducătorului/reprezentantului autorizat al montatorului de
ascensoare;
 semnătura acestuia;
 data aplicării;
 ştampila montatorului de ascensoare.
În vederea efectuării verificării tehnice a reparaţiei, reparatorul va întocmi o documentaţie minimă
care va cuprinde:
a) lista lucrărilor efectuate sau, dupa caz, proiectul sau tehnologia de reparaţie;
b) certificatele de calitate ale subansamblelor sau pieselor importante (motoare, reductoare,
componente de securitate), in cazul in care cele vechi au fost înlocuite;
c) schema cinematică, schema electrică şi desenul de ansamblu al instalaţiei dacă cu ocazia
reparaţiei s-au efectuat modificări ale acestora;
d) procesul-verbal în care sunt consemnate rezultatele încercărilor de casă, în care să se
specifice ca instalaţia se poate supune verificărilor tehnice oficiale in scopul autorizării
funcţionării;
e) certificat de calitate (inspecţie) a reparaţiei;
f) certificat de garanţie a reparaţiei.
Verificarea tehnică a ascensoarelor in vederea autorizării de functionare după reparaţie se va
efectua de către inspectorii de specialitate sau de responsabilul cu verificarea tehnică a ascensoarelor.
Întreţinerea şi revizia ascensoarelor

In timpul exploatării ascensoarele vor fi supuse unor lucrări de intreţinere, revizie tehnică curentă
şi revizie generală care se vor executa numai de intreţinători autorizaţi. Agentul economic care
efectuează intreţinerea si reviziile tehnice curente răspunde de buna funcţionare a ascensorului si de
calitatea lucrărilor executate, de reglarea corespunzătoare a ascensorului, conform indicaţiilor
producătorului sau montatorului. Reglarea componentelor de securitate se poate face numai in
limitele şi modul precizat de producător în instrucţiunile de exploatare. În registrul de supraveghere a
ascensorului reprezentantul său va consemna tipul lucrărilor executate (intreţinere, revizie tehnica
curentă etc.) si principalele operaţii efectuate. Periodicitatea efectuării lucrărilor de intreţinere, revizii
tehnice curente si revizii generale se stabileşte de agentul economic care executa aceste lucrări în
acord cu deţinătorul, ţinînd seama, printre altele, de:
Pagina
UTM 524.1 007 ME

61
 destinaţia ascensorului;
 starea sa tehnică;
 de mediu;
 vechimea ascensorului;
 regimul de funcţionare (frecvenţa de conectare si durata de actionare).
Periodicitatea lucrărilor menţionate mai sus si numele şefului echipei care execută aceste lucrări
se vor consemna in registrul de supraveghere a ascensorului. Reviziile tehnice curente se vor
efectua de minim două ori pe lună, funcţie de condiţiile de lucru menţionate mai sus. În cadrul
lucrărilor periodice de intreţinere şi revizii tehnice curente trebuie să se execute cel puţin următoarele
operaţii, care trebuie sa fie menţionate in contractul de intreţinere al ascensorului:
a) curăţirea troliului, camerei masinii, camerei roţilor de conducere, cabinei si puţului;
b) completarea cu ulei a băii troliului si a tuturor lagarelor;
c) verificarea stării de uzură a lagarelor şi a bunei funcţionări a sistemelor de ungere;
d) umplerea cu unsoare consistenta a ungătoarelor si verificarea gresării;
e) verificarea îmbinarilor cu suruburi de la troliu;
f) stabilirea gradului de uzură al sabotilor frînei, verificarea funcţionării frînei si reglarea
acesteia;
g) curăţirea si reglarea inelelor colectoare si a periilor electromotorului precum si
verificarea
bunei stări a elementelor din cauciuc de la cuplajul elastic al troliului;
h) verificarea si reglarea strîngerii rulmentului axial al reductorului melcat;
i) stabilirea gradului de uzură al cablurilor de tracţiune a cabinei şi contragreutăţii, al
cablului limitatorului de viteză, al cablului si lanţului de la selector, în conformitate
cu prevederile prescripţiei tehnice PT R 14-2002;
j) ungerea pieselor supuse frecării (balamale, dispozitive de inchidere a uşilor cabinei etc.);
k) verificarea functionarii normale a sistemului electric de forţă, comanda şi semnalizare;
l) verificarea siguranţelor fuzibile;
m) verificarea funcţionării componentelor de securitate in conditiile stabilite de producător;
n) verificarea si reglarea sistemului de demaraj;
o) verificarea si reglarea opririi cabinei in staţii;
p) verificarea uniformităţii întinderii cablurilor de tracţiune şi egalizarea acestora;
q) verificarea uzurii ghidajelor (patine, role etc.) cabinei si contragreutăţii;
r) ungerea glisierelor cabinei si contragreutăţii. Spălarea glisierelor se va face cel puţin
odata la 3 luni.
s) verificarea sistemului de semnalizare optică şi acustică;
Pagina
UTM 524.1 007 ME

62
t) verificarea funcţionării normale a ascensorului după efectuarea întreţinerii;
u) verificarea existentei instrucţiunilor de exploatare si a placutelor indicatoare a sarcinii
nominale în cabină si pe uşile de acces la puţ;
v) consemnarea tuturor defecţiunilor constatate, a celor remediate şi, dacă este cazul,
a pieselor de uzură înlocuite în registrul de supraveghere a ascensorului.
Constatrile si remedierile efectuate cu ocazia lucrărilor de intreţinere se vor consemna în registrul
de supraveghere a ascensorului. De asemenea, în cazul constatării unor defecţiuni importante, care
necesita oprirea din functiune a ascensorului pe o perioada mai mare de timp în vederea efectuării
reparaţiilor necesare, va fi informat deţinătorul ascensorului. În registrul de supraveghere a
ascensorului se vor consemna data si ora începerii şi, respectiv, terminării lucrărilor de întreţinere
planificate sau accidentale.
În cazul în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de intreţinere, sunt constatate deficiente care
afectează securitatea în funcţionare a ascensorului, întreţinătorul, prin personalul sau tehnic
de specialitate, este obligat să oprească ascensorul din funcţiune, facînd menţiunea respectivă în
registrul de supraveghere a ascensorului. Dacă un ascensor a fost oprit din funcţiune mai mult de 15
zile repunerea acestuia în funcţiune se va face numai dupa o revizie tehnică generală efectuată de
către un întreţinător autorizat.
În timpul efectuării lucrărilor de întreţinere sau de revizii tehnice curente, echipa de intreţinere
trebuie să afişeze pe toate uşile de acces la puţ tăbliţe cu mentiunea "ASCENSOR ÎN REVIZIE"
care interzic utilizarea ascensorului pe toata durata lucrărilor respective. Revizia generală se va
efectua obligatoriu la un interval de timp cuprins intre 6 luni şi cel mult 2 ani, funcţie de: destinaţia
ascensorului; starea sa tehnică; conditiile de mediu; vechimea ascensorului; regimul de functionare
(frecvenţa de conectare si durata de acţionare).
Neefectuarea reviziei generale pîna la termenul stabilit conduce la oprirea din funcţiune a
ascensorului de către întreţinător cu anunţarea organului de supraveghere tehnică. Data efectuării
reviziei generale se va consemna în cartea ascensorului. Revizia generală are drept scop asigurarea
continuităţii în funcţionarea ascensorului si remedierea deficienţelor rămase nerezolvate şi semnalate
în cadrul lucrărilor de întreţinere. Se recomandă ca lucrările de revizie generală a ascensorului să se
execute de alt personal tehnic de specialitate decît cel care efectuează întreţinerea sau reviziile
tehnice curente.
Revizia generală constă în examinarea generală a ascensorului şi remedierea
deficienţelor constatate şi rămase nerezolvate. Cu această ocazie se vor efectua cel putin
urmatoarele:
 demontarea părţii superioare a carcasei reductorului şi verificarea stării de uzură a
angrenajului arbore melcat - roata melcată, a lagarelor şi a rulmentului axial al reductorului;
Pagina
UTM 524.1 007 ME

63
 spălarea lagarelor motorului electric şi schimbarea uleiului;
 spălarea şi montarea la loc a carcasei troliului şi completarea cu ulei proaspăt;
 verificarea instalaţiei electrice din camera maşinii, din put si din cabina ascensorului;
 demontarea paracazatoarelor, spălarea, ungerea si verificarea funcţionării acestora;
 demontarea roţii de conducere, spălarea si ungerea axelor si lagarelor.
Calitatea reviziilor generale va fi confirmată printr-un certificat de calitate (raport de verificare) si
printr-un certificat de garanţie, eliberate de agentul economic care a efectuat lucrările respective, care
se va ataşa de către deţinător după recepţia lucrărilor respective la cartea ascensorului - partea de
exploatare.
Măsuri privind securitatea la incendiu

Incendiul este arderea necontrolată care se dezvoltă în timp şi spaţiu, provoacă pagube materiale şi
prezintă pericol pentru oameni. Apariţia incendiilor este legată de încălcarea regimului de pază
împotriva incendiilor şi neatenţia la executarea lucrărilor cu foc deschis sau la folosirea focului.
Incendiile de regulă apar într-un oarecare loc, apoi se extind prin intermediul materialelor sau pe
suprafaţa elementelor combustibile.
Pot fi deosebite două tipuri de extindere a incendiilor—liniară şi spaţială.
Prin extindere liniară a incendiului se înţelege deplasarea flăcării pe suprafaţa substanţelor
combustibile în anumită direcţie şi într-un anumit plan, constă în schimbarea ariei suprafeţei de
ardere, numită aria incendiului. Prin extindere spaţială a incendiului se inţelege apariţia noilor focare
de incendiu la anumită distanţă de focarul primar şi în diferite planuri, constă în transmiterea căldurii
prin iradiere, convecţie şi conductibilitate termică. Extinderea incendiului asupra clădirilor sau
corpurilor vecine este posibilă din contul iradierii căldurii de flacăra clădirii ce arde, curenţilor
convectivi ai produselor arderii, deplasării la distanţe considerabile ale particulelor nearse, scînteilor,
elementelor ce ard.
Profilaxia incendiilor este un complex de măsuri tehnico-inginereşti şi organizatorice, îndreptate
spre asigurarea protecţiei împotriva incendiilor a obiectivelor supuse reabilitării energetice.
Scopul activităţii de profilaxie a incendiilor constă în menţinerea unui nivel înalt de securitate
împotriva incendiilor prin stabilirea unui regim de pază împotriva incendiilor exemplar.
Securitatea împotriva incendiilor a obiectivelor trebuie să se asigure:
 printr-un sistem de preîntîmpinare a incendiului ;
 printr-un sistem de protecţie împotriva incendiilor;
 prin măsuri tehnico-organizatorice.
Cerinţele faţă de sistemul de preîntîmpinare a incendiului sînt:
 prevenirea formării mediului combustibil;
Pagina
UTM 524.1 007 ME

64
 prevenirea formării sau includerii în mediul combustibil a surselor de aprindere.
Cerinţele faţă de sistemul de protecţie a incendiilor sînt:
 folosirea mijloacelor de stingere a incendiilor şi tipurilor de tehnică împotriva
incendiilor respectivă;
 folosirea instalaţiilor automate de semnalizare şi stingere a incendiilor;
 folosirea construcţiilor de bază ale obiectivelor cu grad sporit de rezistenţă la foc;
 instalaţii şi dispozitive ce asigură limitarea propagării incendiului;
 organizarea evacuării la timp a oamenilor;
 folosirea mijloacelor colective şi individuale de protecţie împotriva factorilor
periculoşi ai incendiului;
 folosirea sistemelor de protecţie antifum.
Măsurile tehnico-organizatorice de asigurare împotriva incendiilor trebuie să includă:
 organizarea protecţiei impotriva incendiilor de tip corespunzător, efectiv anumit şi
dotare tehnică;
 certificarea substanţelor, materialelor şi obiectivelor referitor la asigurarea securităţii
împotriva incendiilor;
 organizarea instruirii populaţiei referitor la regulile de securitate împotriva incendiilor.
Pentru a prevedea toate măsurile de asigurare a securităţii incendiare, există mijloace de stingere a
incendiilor şi sînt stabilite procedee de întrerupere a arderii. În practica lichidării incendiilor sunt
folosite următoarele procedee de întrerupere a arderii:
a) izolarea focarului de ardere de aer sau micşorarea conţinutului de oxigen în spaţiul aerian din
zona focarului pînă la concentraţii insuficiente pentru întreţinerea procesului de ardere;
b) răcirea focarului de ardere mai jos de temperatura critică;
c) micşorarea intensivă a vitezei reacţiei chimice de oxidare;
d) ruperea mecanică a flăcării cu şuvoi de apă, gaze, prafuri;
e) crearea condiţiilor de barare a focului, adică astfel de condiţii la care flacăra nu se poate
răspîndi prin canale înguste.
La alegerea mijloacelor şi procedeelor de stingere a incendiului se ţine cont de particularităţile
interacţiunii substanţelor ce ard cu substanţele folosite drept mijloc de stingere. Ca mijloace de
stingere se folosesc: apa, spumele(chimică şi aeromecanică), gaze inerte, soluţii apoase de săruri,
hidrocarbohalogenii, prafurile stingătoare, nisip, învelitoare.
Apa este principalul şi în acelaşi timp cel mai accesibil şi ieftin mijloc de stingere. Capacitatea ei
de stingere este condiţionată de actiunea de răcire, diluarea mediului de ardere cu vaporii ce se
formează la evaporare şi acţiunea mecanică asupra substanţei ce arde. Cu toate acestea apa are un
rînd de neajunsuri: fluiditate mare, capacitate mică de umezire, nu poate fi folosită pentru stingerea
Pagina
UTM 524.1 007 ME

65
substanţelor cu care ea reacţionează degajînd căldură sau fracţii combustibile, lichidelor mai uşoare
decît apa, instalaţiilor electrice sub tensiune.
Pentru lichidarea focarelor de incendiu la faza initială cu forţele proprii, casa de locuit trebuie să
fie asigurată cu mijloace primare de stingere a incendiilor, inventar şi scule pompiereşti în
conformitate cu cerinţele normelor în vigoare.
Stingătoarele sunt destinate pentru stingerea aprinderilor şi incendiilor la etapa iniţială de
dezvoltare. După tipul substanţei de stingere ele pot fi cu spumă chimică, aeromecanică, cu dioxid
de carbon, cu lichid, cu aerosoluri şi cu prafuri. În dependenţă de volum stingătoarele pot fi de
capacitate mică (pînă la 5 l), industriale de mînă(pînă la 10 l), mobile(peste 10 l). Stingătoarele se
notează în litere,ce determină tipul lor, şi in cifre, care indică capacitatea lor in litri.
- generatoarele mobile de spumă de tipul PGP-50 si PGP-100 servesc pentru pregătirea spumei,
productivitatea lor atingînd 1200 l/min.
- stingătoarele cu dioxid de carbon prezintă prin sine aparate de mînă pentru stingerea incendiilor
în instalaţiile electrice, motoarele electrice, precum şi pentru stingerea substanţelor chimice ce ard în
încăperi închise.
- stingătoarele cu praf de tipul OP constau din corpul metalic umplut cu praf inert în care se află şi
o butelie cu gaz comprimat pentru aruncarea prafului sub formă de jet la stingerea instalatiilor
electrice ce se află sub tensiune, precum şi a altor obiecte ce ard.
Stingătoarele trebuie să fie folosite după regulamentul stabilit şi strict după destinaţie.
Mijloacele de comunicare şi semnalizare despre incendiu sunt destinate pentru informarea rapidă şi
exactă despre incendiu şi locul apariţiei lui, acţionarea forţelor şi mijloacelor de stingere a focului,
dirijării centralizate cu subdiviziunile de combatere a incendiilor şi conducerea operativă cu
lichidarea incendiului. Cel mai raspîndit mijloc de informare este legătura telefonică, cînd pentru
chemarea echipei de pompieri se formează numărul 01. Mult mai sigur şi rapid mijloc de informare
şi semnalizare este sistemul electric de semnalizare de incendiu.Sistemele electrice de
semnalizare(SES) sînt destinate pentru depistarea incendiilor şi aprinderilor la stadiul iniţial şi
comunicarea despre locul apariţiei lor. În cadrul CT este prevăzut un sistem de alaramare şi
semnalizare contra incendiilor.
Elementele de bază ale sistemului electric de semnalizare de incendiu sînt:
a) detectoarele, instalate în incăperile clădirilor sau pe teritoriul obiectivului şi destinate
comunicării despre incendiu;
b) staţiile de recepţie, care asigură recepţionarea şi prelucrarea semnalelor de la detectoare;
c) reţeaua de cabluri, uneşte detectoarele cu aparatele de recepţie;
d) surse de alimentare cu curent.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

66
În dependenţă de schema conectării detectoarelor în reţea, instalaţiile pot fi radiale sau inelare.
Sistemul radial se foloseşte în cazul unor reţele limitate de semnalizare de incendiu. Sistemul inelar
se deosebeşte de cel radial prin faptul că detectoarele se unesc în serie într-o reţea monoconductoare,
începutul şi sfârşitul căreia sunt unite cu staţia de recepţie, astfel fiecare transmite la staţie un anumit
număr de impulsuri, permiţând determinarea exactă a locului unde a apărut incendiul.
Detectoarele(semnalizatoarele) pot fi manuale sau automate. Semnalizatoarele manuale se execută în
formă de butoane, instalate în coridoare sau casa scării. Detectoarele automate, după elementul
sensibil şi factorul incendiar care îl acţionează, se împart în următoarele grupe:
- termice, care reacţionează la creşterea temperaturii aerului în mediul înconjurător;
- de fum, care reacţionează la apariţia fumului;
- de lumină, care reacţionează la iradierea ultravioletă din spectrul flăcării deschise;
- combinate, care reacţionează la apariţia fumului şi creşterea temperaturii.
Alegerea tipului de detectoare pentru sistemul automat de semnalizare şi a locului instalării lor
depinde de tipul obiectului, tipul materialelor combustibile,suprafaţa încăperii. Detectoarele de
regulă se instalează pe tavanul încăperii sau se atîrnă la o înălţime de 6-10 m de la nivelul pardoselii.
Deoarece sunt mai efective, în cazul dat se vor folosi detectoare combinate, ce vor acţiona la apariţia
fumului şi creşterea temperaturii.
Incendiile adesea capătă proporţii considerabile şi sunt insoţite de mari pagube materiale, iar uneori
de victime omeneşti. Factorii de bază sub acţiunea cărora au loc accidentele, otrăvirile, moartea
oamenilor, precum şi paguba materială sunt: focul deschis, scînteile, iradierea termică, temperatura
sporită a mediului şi obiectelor înconjurătoare, produsele toxice ale arderii, fumul, insuficienţa de
oxigen, prăbuşirea construcţiilor şi instalaţiilor, explozia conductelor şi aparatelor etc. Cauzele
victimelor omeneşti în diferite zone ale incendiului sînt:
- în zona arderii – arderea sau supraîncălzirea omului, prăbuşirea construcţiilor şi instalaţiilor;
- în zona iradierii – supraîncălzirea omului;
- în zona produselor arderii – inhalarea produselor toxice, pierderea vizibilitaţii şi orientării, asfixia
din lipsa de oxigen;
- în zona exploziei – unda percutantă, aruncarea schijelor, aşchiilor, cioburilor şi prăbuşirea
construcţiilor.
Securitatea oamenilor în caz de incendiu se asigură prin:
a) măsuri constructive de amenajare a căilor de evacuare, amplasarea raţională a încăperilor;
b) măsuri îndreptate spre limitarea extinderii incendiului şi a produselor arderii;
c) elaborarea planurilor de evacuare a oamenilor, îndeosebi comportarea în caz de incendiu;
d) organizarea evacuării la timp a oamenilor prin folosirea mijloacelor collective şi individuale
de protecţie, precum şi conectarea la timp a mijloacelor de protecţie antifum;
Pagina
UTM 524.1 007 ME

67
e) menţinerea în ordine a utilajului special, a tuturor aparatelor;
f) limitarea folosirii materialelor combustibile, precum şi a materialelor capabile să
răspîndească repede arderea pe suprafaţă.
În acest scop, casa este planificată astfel spaţial, încât evacuarea oamenilor din el să se termine
înainte ca factorii periculoşi ai incendiului să atingă valorile limită.Pe căile de evacuare nu se admite
instalarea turnichetelor, uşilor turnante sau culisante, precum şi a scărilor elicoidale. Sistemul de
protecţie antifum asigură protecţia căilor de evacuare de pătrunderea fumului pe durata de timp,
necesară pentru evacuarea oamenilor, coborîrea temperaturii şi înlăturarea produselor de ardere.
6.4.Calculul ingineresc. Calcularea tensiunii de pas.

De determinat valoarea tensiunii de pas în cazul în care omul se afla la distanta l=m de
locul de scurtcircuitare la pămînt, dacă se cunosc urmatoarele date iniţiale pentru calcul:
a, m=2.5; Is.c.,A=300; Pp,Ω·m=300
Nota: a-distanta de la om pînă la punctul de securitate la pămînt,m;I s.c –valoarea curentului de
scurtcircuitare; Pp-rezistenţa specifică a solului,Ω·m
Prezentăm schema repartizării potenţialului de la punctul de scurtcircuitare cu pămîntul şi valoarea
tensiunii de pas.
Fig. 6.1 Schema repartizării potenţialului de la punctul de scurtcircuitare cu pămîntul şi valoarea

tensiunii de pas.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

68
Rezolvare:
Tensiunea de pas comform relatiei; Up=ℓa- ℓa+0.8
Valoarea potenţialului în orice punct x al zonei de scurgere a curentului se determină din relaţia:
Isc  Pp
x (6.1)
2  x
In care ;Isc-curentul de scurtcircuit
Pp-rezitenţa specifică a solului
x-distanţa pînă la punctul de scurtcircuitare cu pămîntul
Isc  Pp Isc  Pp
a ; a (6.2)
2a 2a a  0.8
Tensiunea de pas Up (V) se va determina cu relatia;
Isc  Pp Isc  pp Isc  Pp  1 1 
Up  a  a  0.8       (6.3)
2 2  a  0.8 2  a a  0.8 
300  300  1 1 
Up      143,318V (6.4)
2  3.14  2.5 2.5  0.8 
Tensiunea este mică şi nu prezinta pericol mare pentru instalatorii de ascensoare şi utilizatori.
Pagina
UTM 524.1 007 ME

69

Caracteristica Generală A Ascensoarelor Pentru Persoane: 1.1. Noţiuni Generale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caracteristica Generală A Ascensoarelor Pentru Persoane: 1.1. Noţiuni Generale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

CARACTERISTICA GENERALĂ A ASCENSOARELOR

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

Fig. 1.1. Schemele cinematice a ascensorului

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

Amortizoarele cabinei şi contragreutatea

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

Fig. 1.2. Cuantumul ascensoarelor în dependenţă de termenul de exploatare

UTM 524.1 007 ME

Fig. 1.2. Repartizarea ascensoarelor în municipiul Chişinău

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

Fig.2.2 Acţionarea ascensorului cu motor asincron cu 2 viteze.

UTM 524.1 007 ME

1.4. Scopul tezei

UTM 524.1 007 ME

t p  t1  t2  0,5  1, 4  1,9s (2.3)

Variaţia trapezoidală a acceleraţiei la pornire:

ap  Smax  t1  4  0,5  2,0m / s2

UTM 524.1 007 ME

Pentru durata de timp t  t1 ;t 2 

  3t1  t 2  3t2  t 2  t 3  3  t12  t  3t22  t  t13  t23  

UTM 524.1 007 ME

Fig.2.1 Diagrama cinematică la pornire

UTM 524.1 007 ME

ap  Smax  td1   4  0,1  0,4m / s2

ap  Smax  t1  4  0,5  2,0m / s2

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

Fig.2.2 Diagrama cinematică la oprire

UTM 524.1 007 ME

Alegerea şi verificarea cablurilor de tracţiune

UTM 524.1 007 ME

Pentru verificare, se calculează coeficientul de siguranţă incluzînd şi greutatea cablului :

UTM 524.1 007 ME

ms 0   Gc  K  Qu   Gcg  g  n   c  H 

UTM 524.1 007 ME

Rezultatele calculelor sunt introduse în tabelul 2.4.

Pentru cazurile menţionate se reprezintă grafic diagramele cuplului static ms(t).Se

Rezultatele calculelor sunt introduse în tabelul 2.5.

UTM 524.1 007 ME

Rezultatele calculelor sunt introduse în tabelul 2.6.

Figura 2.3 Caracteristicile ms=f(t)

UTM 524.1 007 ME

UTM 524.1 007 ME

unde: tc=tp3+ts3+td3+t0=1,9+0,24+1,9+7=11,04 s este dutata unui ciclu.

Se face o încadrare preliminară în serviciul de funcţionare tip:

Se calculează puterea statică medie necesară asccensorului:

UTM 524.1 007 ME

Se calculează cuplul maximal la arborele roţii de fricţiune:

Alegerea reductorului se efectuează în dependenţă de MR luînd în consideraţie raportul de

UTM 524.1 007 ME

mk  Qu  Gc  Gcg  2Gcab  3200  2500  4100  2*1737,5  13275 N  1354.6kg (2.52)

UTM 524.1 007 ME

de (10-15)% în cazuri de avarii: