APPRECIATIVE SUPERVISION

PROFESOR COORDONATOR:
PROF. UNIV. DR. Ș. COJOCARU
MASTERAND:
FILIP ANDREEA

METODE APRECIATIVE ÎN INTERVENȚIA SOCIALĂ

SUPERVIZARE ȘI PLANIFICARE SOCIALĂ

ANUL I
 Cuprins

CAPITOLUL I. INTRODUCERE.......................................................................................................4
1.1. Care este influența supervizării asupra calității serviciilor în asistență socială?.............5
1.2. Tipuri de supervizare.............................................................................................................5
1.2.1 Supervizarea externă:.....................................................................................................6
1.2.2 Supervizarea individuală:...............................................................................................6
1.2.3 Supervizarea de grup:.....................................................................................................6
1.2.4 Supervizarea clasică:.......................................................................................................6
1.2.5 Supervizarea apreciativă:...............................................................................................6
CAPITOLUL II. SUPERVIZAREA APRECIATIVĂ.......................................................................7
2.1. Supervizarea apreciativă se desfăsoară în patru etape:......................................................7
2.1.1. Etapa cunoașterii:............................................................................................................7
2.1.2. Etapa viziunii...................................................................................................................7
2.1.3. Etapa progamării............................................................................................................7
2.1.4. Etapa acțiunii...................................................................................................................7
CAPITOLUL III. CONCLUZII.........................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................11

2
 Abstract: Supervision in the social framework is correlated with the performance of the social
worker. He is accompanied in his work on a case-by-case basis, in the process of analysing and
identifying the most beneficial ways of action for the social services beneficiary. Cojocaru St. (2005)
considers that there are some confusions regarding the supervision of social services or the
supervision of the social program. This uncertainty arises due to the placement of supervision
between management and counselling, although this does not represent either, but a combination of
elements borrowed from both. We will focus on the practical side of supervision and, in this
framework, we will analyse the supervision of the social worker and his activity in social services.
Supervision is an administrative and educational process used in welfare agencies to support
social workers to develop their skills and provide quality services to clients. (Barker, 1995 : 371-372).
Most specialised papers are portraying supervision as an activity of transferring knowledge,
skills and attitudes from an experienced person -resource person- to another person with less
experience.
Keywords
1. Supervision;
2. Social services;
3. Social workers.

3
 CAPITOLUL I. INTRODUCERE

Supervizarea este procesul pe care o au asistenții sociali comunitari de către asistenți sociali
supervizori pentru a gestiona cazurile, dezvoltarea și consolidarea competențelor în scopul
îmbunătățirii serviciilor acordate beneficiarului.
Termenul de supervizare este o combinație a doi termeni latini ( “super” înseamnă deasupra și
“videre” înseamnă a vedea, a privi). El este conceput pentru a denumi o activitate de supraveghere, de
organizare a muncii oamenilor mai puțini pregătiți, cum erau voluntarii. (Cojocaru, 2005, p.110) 1.
După cum sunt menționate studiile, scopul primar al supervizării este de a asigura
responsabilitatea agenției în oferirea de servicii de calitate clienților. Muntean consideră că
supervizarea este “ o întâlnire profesională desfășurată într-un cadru organizat și negociat de părți,
având ca scop imediat creșterea capacității supervizatului de a intervenii cu clienții în suferință,
păstrându-și profesionalismul, iar, ca obiectiv de durată, dezvoltarea profesională a supervizatului în
procesul supervizării”. ( Muntean, 2007, p. 76 )2
“Supervizatul este acompaniat și ghidat de către supervizor într-un proces de conștientizare a
propriilor reacții și limite profesionale, ce pot impiedica calitatea intervenției pe care o desfășoară “
supervizatul este sprijinit pentru a prelua controlul propriilor reacții și de a delimita de clientul cu
care intervine” (Killen, apud Muntean, 2007, p. 76)3.
”Supervizarea este o întâlnire profesională, desfășurată într-un cadru organizat și negociat
între părți, având ca scop imediat creșterea capacității supervizatului de a interveni cu clienții în
suferință, păstrându-și profesionalismul, iar ca obiectiv de durată, dezvoltarea profesională a
supervizatului în procesul supervizării”. ( Muntean, 2007: 78)4
Supervizarea are și o atribuire cu privire la cazul cu care intervine supervizatul .
În literatura de specialitate sunt prezente mai multe accepțiuni ale termenului “ supervizare”.
În sens general , supervizarea este desemnată drept o activitate care transferă cunoștințe, abilități și
atitudini de la o persoană cu experiență către una cu mai puțină experiență. Spre exemplu, V.
Robinson în lucrarea” The Dynamics of Supervision Under Functional Controls” (1994) 5 definește
supervizarea ca un proces educativ, mai puțin abilitată.
“Supervizarea înseamnă sa fii capabil să privești înainte și să planifici, să privești în jur pentru
a organiza și a coordona eforturile oamenilor de care ești responsabil, să privești înapoi pentru a

1
Cojocaru, 2005, p.110
2
Muntean, 2007, p. 76
3
Killen, apud Muntean, 2007, p. 76
4
Muntean, 2007: 78
5
V. Robinson The Dynamics of Supervision Under Functional Controls, 1994
4
urmări dacă se realizează ceea ce s-a propus și, dacă nu e așa, să analizezi situația și sa faci ordine,
preluând controlul și rezolvând problemele”. ( Cusins, 1999, p.11 )6.
„Scopul principal al supervizării este reprezentat prin observația de a veghea asupra
intereselor beneficiarilor, asupra bunăstării acestora”. ( Ponea, S. (coord.) 2009 apud. Smith, 2005,
p8).7 Obiectivul principal al supervizării îl reprezintă așadar dezvoltarea cunoștințelor și abilităților
asistentului social.
Supervizarea mai poate fi definită ca o „alianță de învățare care împuternicește persoana
formată să achiziționeze abilități și cunoștințe relevante pentru profesie și să experimenteze
competențe interpeesonale în relația de supervizare”. (Holloway, 1994, pp.9-10). 8

1.1. Care este influența supervizării asupra calității serviciilor în asistență socială?

Serviciile sociale din România sunt afectate de procese specifice, cum ar fi: globalizarea,
schimbările demografice și sociale, migrația populației, etc. Impactul globalizării economice, politice
și sociale asupra serviciilor sociale deși încă insuficient studiat, este considerat a fi destul de
semnificativ. Are loc o creștere a competitivității serviciilor din domeniul social. Schimbările
demografice și sociale au implicații majore asupra serviciilor sociale și a angajaților lor, puși în
situația de a se adapta permanent nevoilor actuale. Cele mai mari provocări sunt datorate reducerii
ratei natalității și fenomenului accentuat de îmbătrânire a populației. Prin urmare, provocările cărora
trebuie să le facă față sistemul de servcii sociale, se referă la capacitatea de a asigura servicii de
îngrijire, suficiente și de calitate, apte să răspundă nevoilor în continuă schimbare, ceea ce generează
de multe ori asistenților sociali sentimente de neliniște și confuzie. De asemenea, este bine de luat în
considerare și aspectul legate de schimbările de atitudine în cadrul familiei, de exemplu,
disponibilitatea adulților de a avea grijă de generațiilor mai vârstnice reducându-se continuu.

1.2. Tipuri de supervizare

Cojocaru Ş. (2005) 9evidenţiază în tipologizarea supervizării existenţa a trei sisteme de referinţă, care
conturează tipurile de supervizare:
 Relaţia supervizorului cu organizaţia: supervizare internă (supervizor din interiorul
organizaţiei) şi externă (supervizor din afara organizaţiei);
 Forma de organizare: supervizare individuală şi de grup;
 Perspectiva de abordare a realităţii: supervizare clasică (centrată pe problemă) şi apreciativă.

6
Cusins, 1999, p.11
7
Ponea, S. (coord.) 2009 apud. Smith, 2005, p8
8
Holloway, 1994, pp.9-10
9
Cojocaru Ş. (2005)
5
 Supervizarea internă: are ca avantaj faptul că este accesibilă tuturor membrilor organizaţiei,
fiind un serviciu oferit permanent; principalul dezavantaj constă în costurile ridicate legate de plata
lunară a unui salariu pentru supervizor şi de asemenea, fiind internă, poate fi concepută ca având
caracter obligatoriu, impus.
1.2.1 Supervizarea externă:
această supervizare are atribuirea de a fi periodică, temporară sau permanentă;
si are la bază presupunerea existenţei unui contract între organizaţie si supervizor care
prevede respectarea confidenţialităţii.
1.2.2 Supervizarea individuală:
din perspectiva practicii supervizării se poate avea în vedere supervizarea
asistentului social şi a activităţii sale. Însă analiza activităţii asistentului social sau
supervizarea activităţii nu se realizează la modul general, ca practică generală, ci prin
raportare la lucrul pe caz; avem, prin urmare de realizat supervizarea pe caz.
1.2.3 Supervizarea de grup:
este o întâlnire profesională, planificată, organizată în care se urmăreşte
evaluarea unor situaţii şi identificarea de soluţii, schimb de experienţă, rezolvarea de
conflicte din grup, terapia de grup.
1.2.4 Supervizarea clasică:
are calitatea de a fi centrată pe soluţii, și se urmărește identificarea problemelor
cu care se confruntă asistentul social pe un caz, analiza diagnostic a problemelor
sociale; asistentul social este concentrat pe trecut, pe momentul apariţiei problemei, pe
cauzele care au determinat-o şi pe identificarea de soluţii optime.
1.2.5 Supervizarea apreciativă:
este centrată pe punctele tari ale clientului; orientarea spre trecutul acestuia se
face nu pentru a identifica lipsurile, ci pentru a identifica soluţiile adoptate în diferite
momente care au dus la depăşirea/soluţionarea crizelor. Această perspectivă refuză să
identifice clientul cu eşecurile sau situaţiile patologice, ci încearcă o reconstruire a
situaţiei din perspectiva aspectelor pozitive şi a potenţialului care există în fiecare
client.

6
 CAPITOLUL II. SUPERVIZAREA APRECIATIVĂ

Supervizarea apreciativă a fost lansată de Ștefan Cojocaru în anul 2005 îm urma urmor studii
practice. Este inspirată de principiile anchetei apreciative și adaptate procesului supervizării.
Caracteristicile acestui model sunt: viziunea pozitivă, centrarea pe punctele tari și succesele
asumate și conștientizate de profesioniști.

2.1. Supervizarea apreciativă se desfăsoară în patru etape:

2.1.1. Etapa cunoașterii:

această etapă are la bază descoperiri de înaltă calitate ale supervizatului în
relația sa cu clientul, în situații similare întâlnite în experiența sa de asistent social.

2.1.2. Etapa viziunii

este etapa în care supervizorul și asistentul social construiesc o viziune comună privind
potențialul supervizatului și al clientului său, prin formularea unor “ propoziții
provocative” afirmare în timpul prezent, ca și cum această viziune ar exista deja.
În această etapă, supervizatul atinge obiective cât mai înalte legate de activitatea sa.

2.1.3. Etapa progamării

în această etapă sunt stabilitate precis planurile necesare pentru ca viziunea să devină
realitate și pentru a putea fi îndeplinite obiectivele din etapa anterioară.

2.1.4. Etapa acțiunii

este ultima etapă prin care este elaborat planul de acțiune de către supervizat și
supervizor. Planul reprezintă operaționalizarea activităților propuse, discutate și
negociate și orientează activitatea viitoare a asistentului social.

7
 O schită a planului ar putea fi prezentată astfel:

 Asistentul social are întâlniri bilunare cu clientul său și îl încurajează să-și descopere resursele
și succesele;
 Asistentul social este flexibil atunci când lucrează cu clientul său;
 Asistentul social valorizeză experiența clientului său și îi comunică acest lucru când identifică
un succes;
 Asistentul social sprijină clientul să-și înțeleagă situația și să aprecieze atunci când are un
succes;
 Asistentul social ajută clientul să-și construiască în mediul său o viziune legată de ceea ce își
dorește și îl sprijină să-și întocmească planul de acțiune. ( Cojocaru, 2007, p.220) 10
Supervizarea apreciativă este bine definită pe eavaluarea situațiilor favorabile. Ea vede
situația clientului prin explicații ce țin de mediul social și de mediul înconjurător din care provine. “
În acest proces de supervizare se pune accent pe analiza punctelor tari și punctele slabe ale situației
clientului, atât din perspectiva prezentului cât și din perspectiva trecului” (Ponea, S. (coord) 2009
11
p.36) . Această perspectivă refuză să identifice clienții cu lipsurile, eșecurile sau situațiile
patologice. Asistentul social, care este ajutat de supervizor, contribuie la rezolvarea cazului tocmai
scoțând în evidență resursele disponibile și necesare, întrucât clientul, aflat în situație de criză, nu
poate vedea singur soluțiile.
“ Viziunea apreciativă, implicit supervizarea apreciativă, pune accent pe avaluarea situațiilor
favorabile, care sunt generate de noi oportunități de învățare. “ ( Ponea, S, (coord) 2009 p. 36). 12
Rosenfeld le recomandă asistenților sociali și supervizorilor, trei tehnici:
 Să adopte atitudine reflexivă;
 Să le acorde o atenție sporită clienților care au dezvoltat o atitudine flexibilă;
 Să intre într-un veritabil parteneriat cu clienții pentru a învăța ceea ce știu ei. ( Cojocaru, St.,
2005, p.149).13
Este foarte important identificarea și evaluarea modului în care au fost rezoltate problemele în
trecut și a resurselor disponibile pentru depășirea situației prezente. Așadar, factorul trecut este unul
foarte important, el fiind abordat nu numai ca o sumă de eșecuri, probleme și tragefii, ci ca o paletă
largă de soluții identificate pentru depășirea acestor probleme în momentele respective. “Perspectiva
punctelor tari obligă asistenții sociali să înțeleagă că indivizii aflați într-o situație de criză

10
Cojocaru, 2007, p.220
11
Ponea, S. (coord) 2009 p.36
12
Ponea, S, (coord) 2009 p. 36
13
Cojocaru, St., 2005, p.149
8
supraviețuiesc sau chiar se dezvoltă. Ei fac față deseori, folosind resursele proprii pe care le identifică
în perioade de criză ( fără a fi obligatorie o intervenție specializată).
Trebuie să știm ce au de făcut, cum au de făcut, ce au de învățat din experiența dificilă și ce
resurse au fost utilizate pentru a trece peste necazurile lor. Ca praticieni în domeniul social, trebuie să
abordăm situația, să o elucidăm, să găsim și să construim soluții, pornind de la aceste posibilități”.
( Cojocaru, St., 2005, apud. Saleebey, 1992, pp, 171-172) 14.
Dacă principalii actori ai perspectivei apreciative sunt clienți, care sunt experți în problemele
cu care se confruntă, pentru că trăiesc situația și o înțeleg cel mai bine, profesioniștii, reprezintă
resursa pusă la dispoziția clientului. Ei sunt instruiți pentru a vedea clienții ca ființe umane
inteligente, intervenția urmărind, bunăstarea dinspre specialist spre client sau ceilalți actori aflați în
proximitatea clientului.
“Supervizorul are rolul de a transfera interesul și atenția asistentului social asupra punctelor
tari și de a reevalua starea clientului din această perspectivă. Acest transfer oferă posbilitatea reflecției
asupra dezvoltării persoane a asistentului social” . ( Cojocaru, St., 2008, p,149).15

14
Cojocaru, St., 2005, apud. Saleebey, 1992, pp, 171-172
15
Cojocaru, St., 2008, p,149
9
 CAPITOLUL III. CONCLUZII

Consider că, este important ca supervizarea să fie folosită de fiecare instituție din domeniul
Asistenței Sociale, dar și pentru oamenii care lucrează în instituții să poată fi evaluați și astfel să
progreseze, să dezvolte în meseria pe care o practică iar instituția să ofere cele mai bune servicii
oferind un confort celor care beneficiază de serviciile acestora.
Dacă în teorie ( aflată la baza și rezultat al practicii din alte țări) se spune că “ cel puțin în
situații de supervizare individuală, supervizatul ar trebui să își aleagă singur supervizorul din
rândurile celos cu această funcție recunoscută oficial. Ar fi important ca alegerea să exprime
afinitățile proprii ale supervizatului. Această alegere personală creează șansele unei supervizări cu
impact pozitiv asupra supervizatului care s-a exprima pe sine în actul alegerii.” ( Muntean, 2007:
84)16

BIBLIOGRAFIE
16
Muntean, 2007: 84
10
1. Barker, R., L., (1995), The Social Work Dictionary, SUA:NASW Press
2. Banyai, E., (2007), “ Curente în supervizare din Ungaria”, în Muntean, A.(coord), Supervizare.
Aspecte practice și tendințe actuale, Polirom, Iași, pp. 253-265.
3. Cojocaru, Ș., (2005), Metode apreciative în asistența socială, Editura Polirom, Iași.
4. Cojocaru, Ș., (2007), Evaluarea programelor de Asistență Socială, Editura Polirom, Iași.
5. Cojocaru, S., Cojocaru, D., 2008, Managementul de caz în protecția copilului. Evaluarea
serviciilor și practicile din România, Polirom, Iași.
6. Cusins, P., (1999), Fii un supervizor de succes, Rentrop&Straton, București.
7. Holloway, E.L., (1994). Overseeing the overseer. Contextualizing training in supervision, in
Journal Of Counseling and Development: JCD, Vol.72.
8. Ponea, S., E., (coord), Porumb, M., Racleș, A., Rogojanu, C., 2009, Deschideri postmoderne în
sociologie și asistență socială. Editura Lumen, Iași.
9. Muntean, A, (coord), 2007, “Cine poate fi supervizor? Așteptări și realități”, în Muntean, A
( coord) Supervizare. Aspecte practice și tendințe actuale, Polirom , Iași, pp. 75-116
10. Morrison, Tony(2000), Staff Supervision in Social Care, London: Pavilion Publising.
11. Killen, K., (2003), Copilăria dureazp generații la rând, Ed. First.

Webografie:
1. http://old.mmpsf.gov.md/file/documente%20interne/Final%20Ghid%20in%20supervizare
%20rom..pdf (accesat în data de 2.06.2021)
2. http://www.incluziunesociala.ro/upls/46_49743_suport_curs_Evaluarea_si_supervizarea_servi
ciilor_sociale.pdf (accesat în data de 2.06.2021)
3. https://dexonline.ro/ (accesat în data de 2.06.2021)
4. http://www.ficf-romania.ro/images/pdf/brosura-FICF-Supervizarea-in-serviciile-de-protectie-
a-copilului-din-Romania.pdf (accesat în data de 2.06.2021)
5. https://lege5.ro/Gratuit/gmzdmojshe3a/normele-privind-supervizarea-profesionala-in-
psihologie-din-13032019 (accesat în data de 2.06.2021)
6. http://www.ficf-romania.ro/images/pdf/brosura-FICF-Supervizarea-in-serviciile-de-protectie-
a-copilului-din-Romania.pdf (accesat în data de 2.06.2021)

11