Montarea prefabricatelor

PRINCIPII GENERALE,TIPURI DE PREFABRICATE

Prefabricatele identificate pe baza proiectului, necesare pentru diverse lucrari de constructii sunt
elemente de construcţii ex. – planşee(placi),predale, pereţi, stâlpi, grinzi, rigle, chesoane,
fundaţii,socluri,scari, rampe,
podeste,balcoane,coloane,ferme,arce,trotuare,alei,tevi,conducte,elemente de
poduri,rigole,canale,stalpi LEA etc.).
Folosirea elementelor prefabricate constituie unul din elementele cele mai
importante în acţiunea de industrializare a construcţiilor. Prin folosirea prefabricatelor vechiul
proces de lucru discontinuu de pe şantierele de construcţii (întrerupt sau redus mult în timpul
iernii) se transformă într-o tehnologie cu caracter industrial de montare şi asamblare a unor
elemente produse în fabrici, sau ateliere de prefabricate. Prin prefabricate se înţeleg, în general,
elementele de construcţie de diferite naturi (elemente pentru . construcţii de roşu, elemente de
instalaţii, de finisaj etc.) alcătuite din diferite materiale principale (lemn,oţel,beton armat,
materiale plastice etc.), confecţionate înainte de punerea în operă. Montarea şi asamblarea lor în
construcţie, se poate face în unele cazuri manual, dar mai adesea prin mijloace mecanizate.
Prefabricatele de beton şi beton armat (inclusiv beton, precomprimat) se confecţionează în mod
obişnuit în fabrici, dar şi în poligoane sau chiar pe şantier — lîngă locul de punere în operă.
Prefabricatele din beton simplu — elemente mici, care nu necesită armături, cum; sînt blocurile
pentru zidării, plădi de pavaj, elemente pentru coşuri de fum şi ventilaţie, tuburi
pentru instalaţii etc., au intrat de mult în uzul curent al şantierelor, astfel încat. nici nu mai sînt
considerate ca prefabricate, ci ca materiale de construcţii.
Prefabricatele cele mai mult utilizate astăzi sînt cele din beton armat, care acoperă un domeniu
foarte larg de utilizare, atît ca elemente portante, cît şi ca elemente neportante, cum sînt de exem-
plu pereţii despărţitori, sau panourile exterioare de pereţi susţinute de structura de rezistenţă a
construcţiei.
Clasificarea prefabricatelor dupa mai multe criterii :

1. Din punct de vedere al rolului pe care le au în construcţie

există:
 prefabricate de rezistenţă denumite si elemente portante principale — cum sînt stîlpii,
grinzile;
 prefabricate de rezistenţă şi compartimentare — cum sînt panourile mari de pereţi
portanţi;
 prefabricate de umplutură cum sînt de exemplu panourile de pereţi neportanţi.
1. Din punct de vedere al naturii construcţiei există:
1) Prefabricate pentru construcţii de locuinţe şi social-culturale cu greutate medie sau uşoare,
cum sînt fîşiile cu goluri rotunde, panouri mari de pereţi şi planşee, scări, elemente de cornişe,
elemente ornamentale etc.
2) Prefabricate pentru construcţii industriale, cum sînt stîlpii. grinzile de pod rulant, chesoanele,
arcele, grinzile cu zăbrele, luminatoarele, elementele pentru pereţii cortină etc.
3) Prefabricate pentru construcţii inginereşti, cum sînt cele pentru poduri şi podeţe, pentru
tuneluri, pentru construcţii hidrotehnice, pentru coşuri, rezervoare, estacade etc.
4) Prefabricate independente, cum sînt stîlpii pentru liniile electrice aeriene LEA, traversele
pentru calea ferată, şpalierii pentru viţa de vie etc., caracterizate prin aceea că nu necesită
asamblarea cu alte elemente prefabricate.
1. Din punct de vedere al formei elementelor există:
1) Elemente liniare, cum sînt stîlpii, grinzile, piloţii, arcele.
2) Panouri din bare, cum sînt grinzile cu zăbrele pentru acoperişuri etc.
3) Elemente de suprafaţă, cum sînt panourile de pereţi, de planşee, de acoperiş.
4) Elemente spaţiale, cum sînt panourile de acoperiş din suprafeţe autoportante, cabinele
sanitare etc.
5) Elemente masive, ex.- blocurile de fundaţii.
d. Din punct de vedere al locului şi al condiţiilor de confecţionare există:
1) Prefabricate executate în fabrici, în care se idealizează o producţie continuă, de serie, eu
înaltă tehnicitate, cu un proces de producţie mecanizat (în unele cazuri chiar automatizat). In
fabrici se execută elemente cu dimensiuni limitate de gabaritul mijloacelor de transport şi cu
greutăţi limitate de capacitatea acestora. Datorită utilajelor perfecţionate şi controlului riguros al
producţiei,calitatea prefabricatelor rezultă superioară betonului armat monolit, ceea ce permite
reducerea consumului de beton şi oţel. Din cauza mecanizării fabricaţiei şi a suprimării
cofrajelor şj schelelor necesare betonului armat monolit, consumul de manoperă, totală se reduce
considerabil. Din cauza permanentizării lucrului pe şantier în tot timpul anu– lui, se scurtează
termenele de predare a lucrărilor şi se reduc cheltuielile de regie. Datorită tuturor acestor cauze,
costul construcţiilor cu elemente, prefabricate trebuie să rezulte mai redus decît al celor
din beton armat monolit.
2) Prefabricate executate în ateliere sau poligoane de şantier,dacă şantierul este la distanţă mare
de fabrica de prefabricate, ponderea costului transportului poate deveni importantă. In cazul, în
care indicele de transport al elementelor prefabricate (raportul, între costul transportului şi al
prefabricatelor) depăşeşte 10«/0, soluţia cu prefabricatele aduse de la fabrică nu mai este
raţională şi apare mai indicată — la volume mari de lucrări — instalarea unui atelier de
prefabricate lingă şantier (care lucrează tot timpul anului. însă cu o mecanizare mai redusă decît
a unei fabrici), sau a unui poligon (care lucrează numai pe timp bun). Costul de fabricaţie în
aceste unităti este mai mare decît în fabrici (datorită mecanizării mai reduse), dar se suprimă
costul transportului pe distanţe mari,
3) Prefabricate executate prin preturnare: elementele prefabricate de dimensiuni mari, grele, de
serie mică, cum sînt stîlpii de hale industriale, arcele, panourile de suprafeţe autoportante, grin-
zile cu zăbrele etc., este raţional să fie executate chiar lîngă locul de montare. Această
prefabricare se numeşte preturnare.
e. Din punct de vedere al destinaţiei elementelor prefabricate, prefabricarea poate să fie ,,închisă“
sau ,,deschisa’’.
1) Prefabricare închisă: în această categorie intră elementele prefabricate destinate unei anumite
categorii de construcţii, de exemplu panourile mari pentru construcţii de locuinţe. Condiţia ca
aceste prefabricate să fie economice, este ea producţia lor să fie realizată în serii foarte mari.
2) Prefabricare deschisă: în această categorie intră elementele prefabricate universale,
interschimbabile, care se pot folosi la o gamă largă de construcţii cU destinaţii diferite, cum sînt
de exemplu chesoanele de acoperiş, care pot fi folosite la tot felul de tipuii de hale, ateliere,
depozite sau fîşiile cu goluri rotunde pentiu plan- şeele intermediiaxie şi de acoperiş ale clădirilor
de locuinţe şi cu caracter social. Pentru ca să se poată realiza serii suficient de maii ca fabricarea
lor să devină eficientă, a fost nevoie să se tipizeze lăţimile lor la 2—3 dimensiuni şi lungimile, de
asemenea, la un număr limitat, pentru aceasta au trebuit modulate deschiderile şi traveele
clădirilor respective.
1. Condiţii necesare ca utilizarea prefabricatelor să devină raţională
Pentru ca utilizarea prefabricatelor să devină eficientă (calitate superioară, preţ de cost redus,
mărirea productivităţii muncii, scui- tarea termenelor de execuţie etc.) este necesar ca
prefabricatele să îndeplinească o serie de condiţii generale şi anume:
1) Să fie utilizate elemente de dimensiuni şi greutăţi mari — compatibile cu capacitatea de
transport şi de ridicare a utilajelor existente în dotaţia şantierului, pentru ca numărul de
manipulări şi de îmbinări să fie cît mai redus.
2) Prefabricatele să cuprindă lucrările de instalaţii şi finisaj, pentru a se reduce, în cît mai mare
măsură, operaţiile ulterioare montării si îmbinării elementelor prefabricate.
3) Prefabricatele folosite să ducă la o reducere cît mai mare a greutăţii pe metru pătrat de
construcţie.
4) Execuţia elementelor prefabricate trebuie să fie cit mai .uşoară, iar montarea şi îmbinarea cît
mai simplă.