PROCESUL DE

INDUSTRIALIZARE IN CONSTRUCȚII
Conceptul fundamental și principalele obiective

Conceptul de producere a componentelor clădirii și de

asamblare ulterioară într-o unitate de construcție a fost introdus
la mijlocul secolului 19, când cataloagele comerciale americane
au început să ofere elemente de construcție standardizate
produse în serie. Disponibilitatea lor s-a extins treptat la și mai
multe sisteme structurale și mecanice, precum și la finisaje
decorative interioare și exterioare. Dezvoltarea acestui concept
a reflectat tranziția de la arta meșteșugului la abordarea
comercială, subliniind asamblarea componentelor tipificate sau
standardizate într-un timp relativ scurt cu muncitori mai puțin
calificați.
Ideea că metodele de construcție industrializate ar putea
reprezenta cele mai eficiente mijloace de a face față cererii
crescânde de locuințe în masă a apărut la începutul secolului 20.
A aratat că principiile tehnologiilor de producție în masă ar
trebui aplicate la construcția clădirilor cu succes. la fel ca și în
cazul altor ramuri industriale. Cu toate acestea, abia după
sfârșitul celui de-al doilea război mondial - când au fost puse în
practică programe de construcție și reconstrucție pe termen lung
și pe termen foarte lung, în special în Europa, pentru a face față
cererii de unități de locuințe – sa vazut că industrializarea
construcțiilor a înregistrat o îmbunătățire semnificativă și a
cristalizat baza sa conceptuală. Astfel de programe nu ar fi
putut fi întreprinse fără aplicarea tehnicilor de construcție
industrializate, bazate în cea mai mare parte pe producția în
masă a componentelor clădirii prefabricate din beton armat.
Acest concept a evoluat treptat și a devenit aproape sinonim cu
o abordare tehnică și organizațională care vizează conducerea
procesului în conformitate cu principiile industriei și anume:
• productivitate mai mare;
consum mai mic de resurse, cu costuri mai reduse ulterior;
• nivel calitativ mai ridicat de productie
Industrializarea întregului proces de construcție apare ca
singura modalitate practică de a realiza o tranziție reală de la
construcția radicală care implică în prezent un consum foarte
mare de muncă - la o abordare modernă ilustrată, de exemplu,
prin prefabricare . Industrializarea construcțiilor este ilustrată
cel mai bine în zilele noastre prin transferul cât mai multor
activități de pe șantier în instalații industriale (fabrici și
ateliere). Acest lucru este însoțit de metode de producție
raționale și eficiente, forță de muncă cu înaltă calificare, control
strict al calității etc.
Cu toate acestea, este necesară îmbunătățirea substanțială în
viitor, în special în ceea ce privește creșterea eficienței actuale a
procesului de construcție de la conceptul inițial și etapa de
proiectare timpurie până la produsul final.
În comparație cu alte ramuri industriale, construcțiile prezintă
anumite caracteristici specifice care influențează orice încercare
de industrializare a execuției lor, cum ar fi:
• diversitate funcțională mare, necesitând în prezent o varietate
de planificare spațială; constrângeri rezultate din poziția lor fixă
în raport cu solul:
condiții specifice locatiei
• volum și masă considerabil mari;
• durabilitate intrinsecă relativ ridicată și o perioadă foarte
lungă de utilizare.
Datorită acestor particularități, în cazul construcției de clădiri,
conceptul de industrializare poate fi legat parțial de producția în
afara amplasamentului (industrial), deoarece nu este practic
posibil să se evite anumite activități care trebuie desfășurate la
fața locului; de aici și preocuparea de a extinde cât mai mult
posibil abordarea industrializării și a lucrărilor de amplasament.
În viitorul previzibil, dezvoltarea activității de construcții va fi
cu siguranță influențată în mod semnificativ de noile progrese
în IT, comunicare globală, automatizare, robotică, precum și de
abordările moderne ale unui management eficient.
Sisteme structurale din beton armat prefabricat pentru
cladiri multietajate

General

Exista un numar considerabil de factori care influenteaza

selectia si caracteristicile sistemelor structurale prefabricate
cum ar fi:
-Parametrii functionali si geometrici ai cladirii
-Tipul de sistem structural
-Locatia
-Tehnologiile accesibile de productie si transport a
alementelor prefabricate
-Echipamentul accesibil pe santier pentru constructia si
asamblarea elementelor prefabricate
-Prefabricarea este un termen care se refera in general la
elementele de beton armat, si in functie de locul unde se
produc pot fi realizate in intregime la fabrica sau in
intregime pe santier. In cazul acestora din urma,
prefabricatele se produc la fata locului, in apropierea
santierului si pare mai convenabil in cazul elementelor grele,
cu gabarit mare, care ridica probleme de transport si montaj.
Utilizarea de sisteme prefabricate implica investitii initiale
considerabil mai mari, de aceea utilizarea lor se justifica
atunci cand constructia este repetitiva, adica numarul de
elemente identice sau similare care se vor produce este mare
sau si atunci cand investitia prezinta stabilitate in timp.
In cazul componentelor structurale prefabricate, clasificarile
pot fi facute dupa urmatoarele criterii:
Geometrie (forma): liniare, de suprafata, spatiale
Material: beton normal sau beton usor
Structura interna: solide, cu goluri sau cu nervuri
Rolul structural:placi, grinzi, stalpi pereti, etc
Gradul de finisare: nefinisate, partial sau total finisate
Sistemele in cadre

La alegerea utilizarii unui astfel de sistem structural trebuie

luati in considerare un numar de factori printre care:
- parametrii functionali si geometrici ai cladirii: numar de
niveluri, inaltimea de nivel, dimensiunile in plan,
deschideile, tipul si marimea incarcarii
 - conditiile geotehnice si seismice ale amplasamentului
- conditiile de executie
Un parametru determinant este reprezentat de modalitatea in
care sistemul ales poate indeplini cerintele de rezistenta si
capacitatea de preluare a fortelor laterale.
In acest sens, este foarte important tipul de imbinare utilizat
pentru elementele prefabricate, acestea pot fi rigide si trebuie
proiectate si executate in asa fel incat sa asigure o
comportare corespunzatoare a intregii structuri sau pot fi
articulate, caz in care trebuie prevazute in alcatuirea
sistemului structural elemente care sa asigure rigiditatea
structurala si capacitatea de a prelua fortele laterale.
Sistemele in cadre pot fi alcatuite din elemente

- Plane, rezultand din asamblarea grinzilor si stalpilor sau

portalelor contravantuite corespunzator pe directie
ortogonala planului lor.
 -

- In majoritatea cazurilor, stalpii sunt alcatuiti din

elemente prefabricate, iar grinzile pot fi prefabricate sau,
daca sunt deschideri mari si /sau incarcari considerabile,
pot fi pretensionate. De obicei grinzile interioare se
pretensioneaza, iar cele exterioare se prefera a fi
nepretensionate.
O categorie aparte o alcatuiesc elementele de cadru
semiprefabricate, care se realizeaza partial la fabrica si
se completeaza pe santier.
Un cadru simplu format din doi stalpi si grinda
corespunzatoare poarta numele de portal. Un sistem
structural multietajat poate fi vizualizat ca un ansamblu de
portale, structura rezultata fiind un sistem cu cadre plane si
este necesara “contravantuirea” prin diverse variante
pentru asigurarea stabilitatii la preluarea fortelor laterale
perpendicular pe planul cadrului.
Depizand in mod deosebit de tipul imbinarilor dintre
elementele liniare, exista o serie de solutii de baza utilizate
pentru structurile in cadre prefabricate, presupunandu-se in
mare parte ca imbinarile realizate la santier sunt articulatii.
Aceste variante pot fi:
- cele mai utilizate solutii sunt acelea care considera
stalpii imbinati la fiecare nivel si avand conexiunea cu
grinzile in noduri.
- cu stalpii imbinati la mijlocul inaltimii de nivel iar
imbinarea cu grinzile este indepartata din zona nodurilor,
acolo unde eforturile sunt reduse
- cu stalpii dezvoltati pe doua niveluri sau in mod
exceptional pe mai multe, avand imbinarile intre
elementele vericale decalate si imbinarile cu grinzile
indepartate din zona nodului.
Structuri in cadre prefabricate realizate prin asamblarea grinzilor si stalpilor
O alta categorie implica utilizarea de ansambluri prefabricate
asamblate la santier. Ansamblul structural consta intr-un
stalp continuu prevazut cu console scurte pe care sunt
rezemate grinzile de cadru iar imbinarile sunt realizate in
zonele de efort minim. Ansamblurile prefabricate pot avea
forme H,T sau L, stalpii putand fiind imbinati la mijlocul
deschiderii.
 Structuri in cadre prefabricate realizate prin imbinarea unor ansambluri plane

Utilizarea de ansambluri de tip portal este un alt mod de

realizare a sistemelor structurale in cadre prefabricate. Este
un sistem de cadre rigide dezvoltate pe un nivel si imbinate
la fiecare etaj cu imbinari articulate. Acest sistem trebuie
prevazut cu elemente structurale de tip perete structural sau
contravantuiri pentru asigurarea stabilitatii.
Ansambluri de tip portal
Spatiale:
Ansamblu de elemente spatiale imbinate la santier. Aceste
ansambluri se pot dezvolta pe inaltimea a unuia sau mai
multe niveluri. Imbinarile intre elemente sunt indepartate de
la noduri atat in cadzul grinzilor cat si in cazul stalpilor
In vederea construirii unor astfel de sisteme, unul dintre
detaliile cele mai importante si care poate genera probleme
ingineresti dificile este realizarea si detalierea imbinarilor.
Este esentiala corelarea intre sistemul structural ca intreg si
solutia adoptata pentru elementele structurale.
Din punct de vedere al rezistentei imbinarile trebuie sa
indeplineasca urmatoarele cerinte de performanta:
- sa asigure capacitatea de a prelua si transmite eforturile
aparute in urma oricarui tip de combinatii de incarcari
care actioneaza asupra cladirii prin asigurarea
continuitatii structurale si omogenitatea structurii
- sa nu apara concentrari de eforturi
- sa asigura stabilitatea locala si generala a structurii
- aderenta intre beton si armatura sa fie asigurata
- sa se asigure transferal correct de eforturi intre betonul
prefabricat si betonul proaspat turnat la santier.
Din punct de vedere tehnologic trebuie sa fie utilizate
solutii eficiente si cat mai simple pentru situatia data, cu
minimum de consum de mana de lucru si material si o
tehnologie echilibrata intre conditiile de santier si cele din
fabrica.
Din punct de vedere al pozitionarii, exista:
- imbinari stalp-fundatie
 - stalp-stalp
- grinda-grinda
- grinda stalp
- grinda planseu
Din punct de vedere al caracteristicilor mecanice exista:
- imbinari rigide
- articulatii
Imbinarile rigide asigura rigiditatea nodurilor de cadru si
deci trebuie sa fie proiectate astfel incat sa transmita forte
axiale, forta taietoare si moment incovoietor.
Continuitatea armaturii in imbinare poate fi obtinuta prin
sudura, prin conectori mecanici, prin utilizarea armaturii cu
lungime de ancoraj suficienta.
Imbinarile articulate implica transmiterea fortei taietoare, se
realizeaza in general prin rezemarea grinzilor pe console
scurte ale stalpilor si asigurarea lor prin sudura sau cu
sisteme cu buloane sau dornuri.
Din punct de vedere al tehnologiei de realizare imbinarile se
pot clasifica in:
- imbinari umede
- uscate
- imbinari prin precomprimare
Imbinarile umede sunt realizate pe santier, realizandu-se
monolitizarea acesteia prin turnare la fata locului. Imbinarile
rezultate sunt rigide, continuitatea structurala fiind asigurata
de imbinarea barelor de armatura din nod cu cele ale
elementelor prefabricate prin suprapunere, sudura sau
mijloace mecanice
Imbinarile umede confera un grad inalt de monolitizare, sunt
mai putin dependente de eventualele deviatii geometrice dar
nu imbunatatesc eficienta tehnica a prefabricarii

Imbinare umeda grinda stalp in cazul unor elemente partial

prefabricate
Imbinari umeda grinda -stalp
Imbinarile uscate sunt realizate prin sudarea sau conectarea
prin mijloace mecanice a unor piese metalice deja prevazute
in elementele prefabricate din timpul procesului de
fabricatie.
Betonul monolit nu este folosit decat la eventuala inchidere
si protejare a imbinarii daca este necesara.
Imbinarile uscate au avantajul de a grabi timpul de executie
dar sunt dificil de excutat, cerand precizie si tolerante reduse.

Imbinare uscata realizata prin sudura TEST LNEC 2000

Exemplu de imbinare uscata
Imbinarea prin pretensionare, care este de fapt tot o imbinare
uscata, utilizeaza post-tensionarea pentru a conferi
continuitatea structurala si de a realiza o comportare
structurala asemanatoare imbinarii umede, adica cu un grad
inalt de monolitism

Imbinare pretensionata
Aspecte privind ductilitatea imbinarilor