L. ELEMENTE DE SUSŢINERE A MASELOR DE PĂMÂNT.

ZIDURI DE SPRIJIN.

L.1. Generalităţi. Forme constructive.

Zidurile de sprijin sunt construcţii realizate pentru asigurarea

sprijinirii unor mase de pământ potenţial alunecătoare. Ele pot fi folosite
pentru susţinerea unor mase de pământ în rambleu sau debleu (fig.L.1.).

Fig.L.1. Profil mixt

Zidurile de sprijin pot fi clasificate după mai multe criterii.

După materialul din care se realizează: beton simplu, beton armat,
beton ciclopian, zidărie de piatră, pământ armat etc.
Din punct de vedere constructiv: ziduri de sprijin de greutate, ziduri
de sprijin din beton armat sau slab armat.

L.1.1. Ziduri de sprijin de greutate

Asigură preluarea încărcărilor transmise de pământul susţinut prin

greutate proprie. Secţiunea tip a unui asemenea zid de sprijin este prezentată
în figura L.2. În adoptarea formei elevaţiei se urmăreşte pe de o parte
reducerea împingerii pământului, dar şi asigurarea unei scurgeri optime a
tensiunilor prin elevaţie (tensiuni de compresiune în toate secţiunile).
Satisfacerea acestor condiţii poate fi realizată prin alegerea unor
secţiuni diferite (fig.L.3.). Pentru îmbunătăţirea siguranţei la alunecare
talpa fundaţiei se realizează înclinată (ε<13°). Pentru drenarea apei din
umplutura pusă în spatele zidului şi descărcarea acestuia de efectul
hidrodinamic al apei, se prevede un dren, realizat după principiul filtrului

274
invers. Eliminarea apei colectate se face prin sistemul: rigolă colectoare,
barbacane (fig.L.2.).

Fig.L.2. Zid de sprijin de greutate

Fig.L.3. Forme de ziduri de sprijin de greutate

L.1.2. Ziduri de sprijin în formă de L

Siguranţa la răsturnare poate fi îmbunătăţită prin prevederea unei

tălpi extinse spre pământul susţinut (fig.L.4.). Se realizează un zid de
sprijin format dintr-o placă verticală şi una orizontală. În spatele zidului se
realizează o umplutură, care formează elevaţia zidului de greutate. Pentru
creşterea siguranţei la alunecare talpa zidului poate fi realizată înclinat sau
cu pinteni.
La înălţimi mari, pentru micşorarea momentelor în plăci se prevăd
contraforţi verticali (fig.L.4.a). Şi în acest caz se prevede un sistem de colectare
şi eliminare a apei din umplutura din spatele zidului de sprijin (fig.L.4.b.).

275
 Fig.L.4. Zid de sprijin în L

L.1.3. Ziduri de sprijin prefabricate

Pot fi realizate într-o gamă largă de soluţii constructive. În principiu,

au forma zidurilor de sprijin de greutate, la care elevaţia este realizată din
elemente prefabricate. Şi soluţia în L poate fi prefabricată prin tronsonare în
lung sau prin realizarea tălpii şi plăcii verticale ca elemente prefabricate.
O soluţie de prefabricare poate fi realizată şi prin folosirea unor
deşeuri: pneuri de cauciuc.
De asemenea, avantaje oferă şi realizarea zidurilor de sprijin din
pământ armat: plăci prefabricate de faţadă (1), benzi metalice de susţinere
(2), umplutură compactată în spatele zidului (3), (fig.L.5.).
Se urmăreşte atât creşterea productivităţii, dar şi înlocuirea unui
volum de pământ cu umplutură (pământ, pietriş, piatră spartă etc.).

Fig.L.5. Secţiune transversală printr-un masiv de pământ armat

276
L.1.4. Calculul zidurilor de sprijin

Conform normativelor în vigoare (SR EN 1997-1/2004) etapele

proiectării zidurilor de sprijin pot fi prezentate prin schema din figura L.6.

Fig.L.6. Etapele proiectării zidurilor de sprijin

L.1.4.1. Verificarea presiunilor pe talpa fundaţiei

A. Metoda presiunilor convenţionale

Trebuie să se respecte condiţiile :

pef,max≤ 1.2pconv. (G.F.)

p'ef,max≤ 1.4pconv. (G.S.) (L.1.)

în care: pconv este presiunea convenţională de calcul determinată conform
normativelor în vigoare (NP 112-04) cu relaţia:
_
p conv  p conv  CB  CD (L.2.)
_
în care: p conv - reprezintă valoarea de bază a presiunii convenţionale
pe teren, determinată conform NP 112-04;
CB - corecţie aplicată presiunii de bază în funcţie de lăţimea
fundaţiei;

277
 CD -corecţie aplicată presiunii de bază în funcţie de
adâncimea de fundare.

Corecţia de lăţime se determină astfel:

 Pentru B  5.00m :
_
CB  p conv K1  ( B  1) (L.3.)
în care: K1  0.10 coeficient adimensional, valoarea pentru
pământurile necoezive, exceptând nisipurile prăfoase;
K1  0.05 coeficient adimensional, valoarea pentru nisipuri
prăfoase şi pământuri coezive.

 Pentru B  5.00m :
- Pământuri necoezive cu excepţia nisipurilor prăfoase:
_
CB  0.4  p conv (L.4.)
- Nisipuri prăfoase şi pământuri coezive:
_
C B  0.2  p conv (L.5.)
Corecţia de adâncime se determină astfel:
 Pentru Df<2.00m:
_ Df  2
CC  p conv  (L.6.)
4
 Pentru Df>2.00m:
_
CC  K 2    ( D f  2) (L.7.)
în care: Df adâncimea de fundare;
_
 greutatea volumică de calcul a stratelor siuate deasupra
nivelului tălpii fundaţiei, luată ca medie ponderată cu grosimea
stratelor;
K 2 coeficient adimensional în funcţie de tipul pământului,
conform NP 112-04.

Determinarea presiunilor efective se face în ipoteza considerării

terenului de fundare ca mediu elastic, admiţând o distribuţie liniară a
presiunilor de contact:

B V  6e 
e : pef ,max/ min  1   (L.8.)
6 B 1  B

278
 B 2V
e : pef ,max  (L.9.)
6 B
B 2V
e : pef ,max  (L.10.)
6 3  c 1
B
cu: c  e , şi respectarea condiţiei: B'≤ 0.8B;
2
M0
e
V
M0 - momentul calculat în mijlocul tălpii fundaţiei,
V - totalitatea forţelor verticale.

Fig.L.7. Verificarea presiunilor de contact

B. Metoda stării limită de capacitate portantă (conform SR EN 1997-1):
Verificarea zidului de sprijin va fi făcută pentru cele trei cazuri de
proiectare conform SR EN 1997-1/2004; verificările se vor face pentru toate
cazurile de proiectare iar dimensiunile zidului de sprijin vor fi date de cel
mai defavorabil caz, cu luarea în considerare a factorilor de siguranţă aplicaţi
acţiunilor (A), parametrilor geotehnici (M) şi rezistenţelor (R).
Presiunea efectivă la talpa fundaţiei dată de acţiunile verticale
(greutate proprie, sarcini verticale variabile) nu trebuie să depăşească
presiunea admisă de teren (capacitatea portantă Fig. L.8.).

Vd A'  Rd A' (L.11.)

în care: - Vd valoarea de calcul a acţiunii verticale;

279
 - Rd A ' capacitatea portantă a terenului de fundare;
-A’ suprafaţa efectivă de calcul a fundaţiei.

Acţiunea verticală ia în considerare următoarele:

Vd   G ,inf   Gz  Gdren  Gu    Pai.V (L.12.)
în care: -  G ,inf coeficient parţial de siguranţă pentru acţiunile
permanente nefavorabile în funcţie de cazul de proiectare
conform SR EN 1997-1;
- Gz greutatea proprie a zidului de sprijin;
- Gdren greutatea proprie a drenului;
- Gu greutatea umpluturii din faţa zidului;
- Pai.V valoare de calcul a împingerii pământului pentru
fiecare strat geologic, proiecţia pe verticală.

Capacitatea portantă de calcul se calculează pentru două cazuri diferite:

a) Condiţii nedrenate:
Rd / A '  (  2)  cu ,d  bc  sc  ic  q (L.13.)
în care: - cu ,d valoarea de calcul a coeziunii terenului de sub talpa
zidului de sprijin în condiţii nedrenate;
- bc factor adimensional pentru înclinarea bazei fundaţiei;
- sc factor adimensional pentru forma fundaţiei;
- ic factor adimensional pentru înclinarea încărcării produsă
de o încărcărcare orizontală;
- q suprasarcina totală la nivelul bazei fundaţiei.

b) Condiţii drenate:
Rd / A'  cd 'N c  bc  sc  ic  q'N q  bq  sq  iq  0.5   'B'N   b  s  i (L.14.)
c' k
în care: - c' d  valoarea de calcul a coeziunii efective, unde c'k
 c'
reprezintă valoarea caracteristică a coeziunii efective şi  c '
este coeficient parţial de siguranţă pentru corectarea
coeziunii ales în funcţie de cazul de proiectare;
- q'  D f   presiunea geologică efectivă de calcul la nivelul
bazei fundaţiei;

280
 -  ' valoarea de calcul a greutăţii volumice efective a
pământului sub nivelul fundaţiei;
- B’ lăţimea efectivă a fundaţiei;
- N factor adimensional pentru capacitatea portantă cu valori
în funcţie de q, c`d, f`d, g;
-b factor adimensional pentru înclinarea bazei fundaţiei, cu
valori în funcţie de q, c, g;
- s factor adimensional pentru forma fundaţiei, cu valori în
funcţie de q, c, g;
- i factor adimensional pentru înclinarea încărcării, cu valori
în funcţie de q, c, g;

Obs.: Forma fundaţiei este dată de dimensiunile LxB, L fiind

lungimea unui tronson al zidului de sprijin (5.00-6.00m), însă verificările
se fac pentru1.00m de zid exceptând calculul coeficienţilor adimensionali
pentru forma fundaţiei (s) şi a coeficienţilor adimensionali pentru înclinarea
încărcării (i). Avem astfel:

L'  L şi B'  B  2  eB (L.15.)

M
Unde eB  ed
Vd
În care momentul încovoietor:
M ed   PaiH  yai   PaiV  xai   Gk  xki (L.16.)

Cu:
y ai braţul forţei PaiH măsurat de la baza tălpii fundaţiei;
xai braţul forţei PaiV măsurat din centrul de greutate al tălpii fundaţiei;
x ki braţul forţei Gk măsurat din centrul de greutate al tălpii fundaţiei.

281
 Fig.L.8. Verificarea capacităţii portante

L.1.4.2. Verificarea la alunecare

Impune verificarea stabilităţii zidului de sprijin împotriva tendinţei

forţelor orizontale (împingerea pământului, împingerea apei, împingerea
pământului din suprasarcină sau convoi etc.) de a deplasa zidul de sprijin
în direcţia de acţiune a acestor încărcări. Verificarea la alunecare impune
satisfacerea condiţiei (fig.L.9.):

Hd<Rd+Rp;d (L.17.)

în care: Hd – încărcările orizontale reduse la talpa fundaţiei;

Rd – rezistenţa de calcul la alunecare;
Rp;d – rezistenţa de calcul cauzată de presiunea pasivă.

Fig.L.9. Verificarea la alunecare

Când talpa este înclinată cu un unghi ε (≤13°) relaţia de verificare

devine :

282
 H'd<R'd+R'p;d (L.18.)

Calculul acţiunii orizontale :

H d   Pai.H (L.19.)
în care: Pai.H valoarea de calcul a împingerii pământului pentru
fiecare strat geologic, proiecţia pe orizontală.

Se vor proiecta forţele după planul de alunecare al zidului :

V ' d  Vd  cos   H d sin 
 (L.20.)
 d
H '  H d  cos   V d sin 
Rezistenţa la alunecare este dată de relaţia :
V '  tg 'cvd
R 'd  d , (L.21.)
 R ,h
În care:  ' cvd   ' d pentru beton turnat în săpătură;
2
 ' cvd   ' d pentru elemente prefabricate;
3
 R,h coeficient parţial de siguranţă pentru rezistenţa la alunecare
(SR EN 1997-1/2004);
 'd valoarea de calcul a unghiul de frecare internă efectiv de
calcul;
 coeficient de frecare.
La fundaţiile cu talpa în trepte (beton armat) fig.L.9.c., verificarea
la alunecare se face pe o suprafaţă fictivă A'B' pentru care se consideră în
relaţia L.8. : μ=tgφ`d.
R 'd  V 'd   (L.21a.)

Fig.L.10. Verificarea condiţiei de alunecare

283
 Pentru terenuri coezive în cazul în care terenul din faţa zidului nu a
fost conturbat în procesul de turnare a fundaţiei, relaţia de verificare poate
fi pusă sub forma, fig.L.10.:

T '   V ' Ca  B  P ' p , (kN) (L.22.)

în care: Ca=(0.4-0.6)Cu – este adeziunea beton-pământ, ca şi cotă

parte din coeziunea determinată din încercarea consolidată şi nedrenată.
Împingerea pasivă P'p se calculează cu relaţia :

1 2 _
P' p   D  k'p (L.23.)
2
_
în care : k'p- coeficientul de împingere pasivă care ţinând seama de
influenţa deplasării, se recomandă să se adopte cu valoarea:
_
k ' p  0.5k p , k p  tg 2 (45   `d /2) 

Adoptarea celor două influenţe: împingerea pasivă şi adeziune pe

talpă trebuie făcute cu discernământ, ţinând seama de interacţiunea zidului
cu pământul.

L.1.4.3. Verificarea la răsturnare

Efectul destabilizator de forma unui moment de răsturnare produs

de împingerea pământului nu trebuie să depăşească efectul stabilizator de
forma unui moment de stabilizare dat de greutatea zidului şi a drenului
din spatele zidului.
M dst,d  M stb,d (L.24.)

Momentul destabilizator:
M dst,d   PaiH  yai (L.25.)
unde: y ai braţul forţei Pai H măsurat din punctul de răsturnare al zidului.
Momentul stabilizator:
M stb,d   PaiV  xai   Gk  xki (L.26.)
unde: xai braţul forţei PaiV măsurat din punctul de răsturnare al zidului.
x ki braţul forţei Gk măsurat din punctul de răsturnare al zidului.
Împingerea într-un punct este dată de relaţia:

284
  
pa   Q,dst  qk ka   G ,dst   di  hi  ka  2  c'd  ka (L.27.)
Se calculează presiunea şi împingerea activă a pământului folosind
coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni în cazul verificării la starea
limită ultimă EQU (se calculează din nou presiunea şi împingerea
pământului).
Această condiţie nu este necesar a se verifica dacă se respectă :
B B
a  e  (L.28.)
2 6
Considerarea punctului de răsturnare în A, nu este reală în cazul în
care ţinem seama de faptul că terenul este un mediu deformabil.
Deformarea terenului pe măsura concentrării presiunilor de contact spre
punctul A, face ca punctul de răsturnare să se deplaseze spre centrul tălpii
în A', poziţia lui putând fi determinată cu relaţia (Popa, 1987), fig.L.11.
În cazul construcţiilor fundate pe un teren cu înclinare pronunţată sau pe
o platformă situată în apropierea unui taluz sau versant, trebuie să se verifice şi
stabilitatea generală şi locală a ansamblului teren-construcţie (metoda fâşiilor).

Fig.L.11. Verificarea la răsturnare

L.1.4.4. Verificarea eforturilor în secţiuni periculoase

Această verificare se face funcţie de tipul structurii:

a) Zid de sprijin talpă-beton armat

285
 Fig.L.12. Secţiunile periculoase şi solicitările din acestea

Solicitările în secţiunile a-a, b-b, c-c sunt momente încovoietoare.

În secţiunea a-a momentul încovoietor este dat de diagrama de
împingere activă care acţionează până la nivelul secţiunii pe o consolă
(elevaţia încastrată în nod).
În secţiunile b-b şi c-c momentele încovoietoare se obţin pe
consolele acţionate de forţele din figura de mai sus (Fig. L.12.).
V  6  eB  M
p. min  d  1  , e B  ed (L.29.)
ef
max
B  1m  B  Vd

p1   med  h1 p pentru pământul din faţa zidului de sprijin;

p2   med  h2 p pentru pământul din spatele zidului de sprijin.
 med - greutatea straturilor luată ca medie ponderată cu înălţimea
stratului.
Cu momentele de calcul stabilite în secţiunile a-a, b-b, c-c se pot
calcula armăturile conform cu prescripţiile SR EN 1992.

286
 b) Zid de sprijin din beton simplu, zidărie de piatră şi gabioane

Fig.L.13. Secţiunile periculoase a-a

Efortul vertical în secţiunea a-a (dat de greutatea proprie a zidului

până în secţiunea a-a):
V ' d   G  Gk ,a a (L.30.)
Momentul este dat de împingerea activă a pământului care
acţionează pe o consolă încastrată în secţiunea a-a.
M ed ,a a   PaiH  y a a ,i (L.31.)

Fig.L.14. Solicitările din secţiunile periculoase

287
 Structura de sprijin din zidărie de piatră şi gabioane se va verifica la
compresiune cu încovoire fără întindere:
2  V 'd
 max  (L.32.)
3  c  1m
b M ed ,a  a
unde: c   eb , eb 
2 V 'd
 max  f cp ,d efortul maxim nu trebuie să depăşească rezistenţa la
compresiune a materialului (zidărie de piatră, piatră spartă)
daN
f cp ,d  20 2
cm
Structura de sprijinire din beton simplu se va verifica la compresiune
cu încovoiere şi întindere, având eforturile maxim şi minim în secţiunea a-a:
V  6  eb 
 min  d  1   (L.33.)
max
b  1m  b 
M ed ,a  a
unde: eb 
V 'd
 max  f c,d ,  min  f ct ,d eforturile extreme să nu depăşească
rezistenţa betonului
Dacă  mim  f ct ,d se va dispune armătură care sa preia toată
întinderea din secţiune :
 x T
Ta a  min => As ,a  a  a aria de armătură necesară (L.34.)
2 f y ,d

288
Bibliografie capitolul L

[1] Marinescu, C.: Stabilitatea taluzurilor şi versanţilor. Ed.

Tehnică Bucureşti, 1987;
[2] Pop V., Popa A., etc: Proiectarea fundaţiilor, lito UTCN, 1987;
[3] NP 112-04 Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare
directă, UTCB, 2004;
[4] SR EN 1997-1/2004. Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale;
[5] Popa A., Ilieş N. M., Fundaţii, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2013.

289