Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE DIPLOMA
Bălți, 2015
CUPRINS
1. Introducere...........................................................................................................................3
9. Bibliografie........................................................................................................................24
2
1. Introducere
Paradox: fără apaă omul nu poate trăi, nici cinci zile, însă clădirile expuse actiunii
umiditatii ridicate, nu vor rezista nici citiva ani. Pe deoparte apa este temelia vietii
umane, insa in acelasi timp este un motiv al distrugerii structurilor cladirii. Deaceea
hidroizolarea calitativa este un factor foarte important in "viata" sistemului oricarei
constructii.
In final, fiecare a zecea cladire data in exploatare in tara noastra necesita
interventii de reparatie deja peste cativa ani dupa darea in exploatare - pricina dupa
cum va dati seama este actiunea dezastruoasa a umezelii. De mentionat este faptul ca
fara restabilirea hidroizolarii, acest lucru este inutil, deoarece peste o perioada scurta de
timp toate interventiile vor fi aduse la 0.
Hidroizolarea fundatiilor
Hidroizolarea subsolurilor
Chiar daca sunteti siguri, ca in zona de domiciliu nu exista ape subterane si pinze
3
freatice de apa, hidroizolarea subsolurilor, in rind cu hidroizolarea fundatiilor este o
etapa obligatorie ce va spori longevitatea cladirii in ansamblu. Mai mult decat atat, este
nevoie sa se faca impermeabilizarea suprafetelor atat orizontale cat si verticale.
Unii cred ca subsolul nu are nevoie de hidroizolare si ca betonul este o bariera de
netrecut pentru apa. Insa asa constau lucrurile in realitate? Betonul si in special
betonula rmat, intr-adevar este o bariera excelenta la umiditate, insa nu este perfecta.
Subsolul este spatiul cel mai slab ventilat din cladire, umezeala se acumuleaza
permanent si se condenseaza pe pereti, pod, tavan. La supunerea indelungata a
influientei acestei umezeli se formeaza microfisuri, ce duc ulterior la distrugerea acestei
bariere. Deaceea trebuie sa va ganditi de doua ori, inainte de a renunta la acest
element foarte important.
Pentru izolarea peretilor de beton se pot utiliza amestecuri hidroizolante mono sau
bi-componente. Ele pot fi aplicate pe suprafata deja existenta a peretilor si tavanurilor.
Acest lucru va permite sporirea perioadei de exploatare a cladirii. In rand cu amestecuri
se pot utiliza si membranele bituminoase aplicate cu arzatoarele cu gaz, acesta din
urma, ramanand cele mai efective in combaterea cu umezeala si formarea barierei
protectoare.
Hidroizolarea acoperisurilor
Hidroizolarea baii
4
Baia este locul din incapere, supus cel mai tare actiunii umezelii, deaceea orice
specialist recomanda hidroizolarea calitativa pentru evitarea neplacerilor ce ar putea
aparea ulterior. Inainte de toate, in procesul constructiei, trebuie sa va convingeti ca
nivelul baii este mai mic in comparatie cu cel al restului incaperilor. Aceasta va garanta
faptul ca in caz de scurgere a apei nu vor fi inundate celelalte camere. Se recomanda
deasemenea utilizarea materialelor hidroizolante, si prelucrarea podelelor cu
amestecuri mono si bi-componente, sau utilizarea membranelor hidroizolante inca
inaintea sapei de beton.
5
2. Tipuri de materiale pentru hidroizolare de la
Supraten
MOD DE APLICARE Este aplicat cu o bidinea în două straturi, în cruce (în zonele
extreme procesul se repetă de trei ori) . Uscarea primului strat necesită minim 3 ore .
Nu va fi amestecat cu alte vopsele, gleturi, dizolvanți.
A nu se dilua (dizolva) . Vasele şi sculele se spală cu apă caldă şi săpun imediat după
întrebuințare .
6
2.2. MABITAL
Mastic bituminos polimeric hidroizolant .
COMPOZIȚIE Hidroemulsie acrilică, bitum, plastifianți, aditivi .
7
2.3. LASTIC Chit acrilic de ermetizare.
COMPOZIȚIE Hidroemulsie acrilată, făină de cuarț, plastifianți, aditivi .
8
2.4. HIDROSTOP Mortar hidroizolant pe bază de
ciment.
COMPOZIȚIE Ciment de calitate superioară, plastifianți, umpluturi speciale, aditivi .
CULOARE Gri .
9
TERMEN DE PĂSTRARE 9 luni .
AMBALARE Saci de 25 kg
10
3.Elaborarea și descrierea procesului tehnologic
de executare a procedeului de lucru.
Procesul de hidroizolare a casei reprezintă una dintre cele mai importante etape în
construcţia acesteia, cu statutul de locuinţă sănătoasă şi sigură. Dacă o clădire nu este
bine hidroizolată la bază ei, în timp, apa care se infiltrează prin zidurile subsolurilor sau
se ridică prin capilaritate, duce la deteriorarea acesteia, se instalează igrasia şi
mucegaiurile, iar efectele nu pot fi stopate, ci doar atenuate.
O bază nesigură a unei clădiri pune în pericol stabilitatea acesteia, hidroizolarea nefiind
numai o măsură preventivă împotrivă inundării subsolurilor sau apariţiei igrasiei, petelor
de umezeală, nesiguranţa instalaţiilor electrice etc., ci una ce asigură şi protejează
structura de rezistenţă a casei, aspectul, estetica şi siguranţa sănătăţii locatarilor.
Pregătirea suportului
1. Curăţarea perfectă a suprafeţei de eventuale resturi de ulei de la cofraje,
materiale şubrede, praf, etc.
2. Curăţarea segregărilor din beton de materialele friabile.
3. Tăierea distanţierelor şi capetelor de armătură la adâncimea de 3 cm.
4. Rosturile de turnare existente se deschid în formă de v pe toată lungimea lor, cu
adâncimea de 3cm.
5. Udarea adecvată a punctelor de mai sus şi chituirea lor cu mortarul de ciment cu
răşină DUROCRET, gata preparat, sau cu mortar de ciment aditivat cu răşină pentru
construcţii ADIPLAST. Alternativ, atunci când lucrările sunt urgente, chituirea poate
fi făcută cu mortarul de reparaţii RAPICRET, cu priză rapidă.
Consumul de DUROCRET: 25 kg pentru chituirea unei suprafeţe de 30-40 m.p.
(consum estimativ pentru suprafaţa obişnuită a unui zid mic din beton).
6. Colţul format la îmbinarea dintre pardoseală şi pereţii verticali (pereţi, contraforţi,
etc) se udă şi se plombează pe toată lungimea sa cu mortarul de ciment
DUROCRETcu răşină, gata preparat, sau cu un mortar de ciment aditivat cu răşina
pentru construcţii ADIPLAST (formarea unei scafe triunghiulare cu laturile de 5-6
cm). Atunci când lucrările sunt urgente, alternativ poate fi utlizat ca material de
plombare mortarul de reparaţii RAPICRET, cu priză rapidă.
Consumul de DUROCRET: 1,9-2,7 kg/m. liniar de scafă.
7. Udarea adecvată a întregii suprafeţe a suportului, fără a forma băltoace.
11
Aplicarea AQUAMAT-ului
1. Conţinutul unui sac de AQUAMAT (25 kg) se amestecă progresiv cu 8,25 kg apă,
amestecând continuu până la formarea unei paste omogene, bună de aplicat.
Pentru amestec poate fi utilizat un malaxor cu turaţie redusă (300 rotaţii pe minut).
2. AQUAMAT se aplică pe exteriorul zidurilor subsolului, în 2-3 straturi. Acoperirea
zidurilor se extinde până la înălţimea de cel puţin 50 cm deasupra solului. Fiecare
strat va fi aplicat după uscarea celui precedent. Pentru evitarea fisurării materialului,
grosimea stratului nu va depăşi 1mm.
Consumul: 2-3 kg/m.p. per total.
3. Acoperirea pardoselii subsolului cu AQUAMAT în 2-3 straturi. Fiecare nou strat
se aplică după uscarea precedentului. Acoperirea pardoselii se extinde pe ziduri sau
pe contraforţii subsolului până la înălţimea de cel puţin 50 cm, deasupra scafei
formate la îmbinarea acestora cu pardoseala. Pentru evitarea fisurării materialului
grosimea stratului nu va depăşi 1 mm.
Consumul: 2-3 kg/m.p. per total.
Pentru protejarea stratului de AQUAMAT de pe pardosela subsolului de eventuale
deteriorări se recomandă acoperirea acestuia (cu mortar de ciment, gresie, etc).
12
Hidroizolaţia acoperişului se plasează sub ţigle.
Foile membranelor hidroizolante se aştern transversal pe direcţia înclinaţiilor
acoperişului şi se fixează în cuie între şipcile de lemn pe care se sprijină ţiglele şi
căpriori sau astereală, dacă există.
Montarea foilor membranelor se face începând din punctele cele mai de jos ale
acoperişului (de pe perimetrul acestuia), pentru a nu forma rosturi de îmbinare a foilor
succesive contra curgerii apei.
Fiecare rând de foi se recomandă să acopere rândul precedent pe toată lungimea
foilor pe o distanţă de 10 cm. În special în cazul acoperişurilor cu înclinaţii mai mici de
22o, această acoperire trebuie să fie de circa 20 cm.
Se recomandă ca la montare să se formeze o „burtă" uşoară a membranelor între
căpriori, pentru a evita ca apa să se prelingă spre punctele de fixare.
13
14
Aplicarea materialului hidroizolant pentru terase
Consumuri specifice:
Repararea fisurilor
Aplicarea amorsei
15
Armarea îmbinărilor constructive
Lucrare finalizată
16
4. Descrierea proprietăților fizice chimice și
mecanice a materialelor folosite la executarea
lucrării.
Materialele de construcţii se caracterizează, în principal, prin compoziţie chimică,
structură şi proprietăţi.
Structura materialelor de construcţii reprezintă modul de asociere, de repartiţie şi de
aranjare reciprocă acomponenţilor materialelor respective. De exemplu, un material are
structură compactă dacă nu are pori vizibili (deexemplu, laminatele, sticla), sau
structură poroasă, cînd prezintă pori şi canale capilare (de exemplu, piatra
ponce,spumele de polimeri) ; în cazul celor cu structură fibroasă (de exemplu, lemnul),
materialul este dispus sub formă defibre paralele.
Proprietăţile materialelor depind de compoziţia şi de structura lor şi se pot
determina în laborator, pe bazaunor metodologii de încercare stabilite prin prescripţii
tehnice (standarde, normative sau norme interne).Încercările şi analizele de laborator
pentru stabilirea compoziţiei, a structurii şi a proprietăţilor materialelor de construcţii şi
instalaţii se efectuează asupra unor probe reprezentative denumite probe medii.
Felul de prelevare a probei şi cantităţile necesare sînt indicate pentru fiecare
material în parte. Materialele de construcţii avînd
o omogenitate redusă şi prezentînd adesea anumite defecte
de structură,î n c e r c ă r i l e d e l a b o r a t o r s e e f e c t u e a z ă , î n g e n e r a l , p e u n
n u m ă r d e 3 . . . 6 p r o b e m e d i i , r e z u l t a t u l f i i n d m e d i a aritmetică a
rezultatelor parţiale obţinute.
17
- Întărire rapidă;
- Rezistent la presiunea apei;
- Rezistent la îngheț;
- Lipsa fisurilor de contracție;
- Comod în aplicare .
Perie de sîrmă
Rulou cu suport
18
Perie pentru exterior
19
Bidinea pentru aplicarea materialului
Mănuși protectoare
20
6.Descrierea organizației locului de muncă.
Fiecare conducător are în subordine mai multe locuri de muncă, a căror
organizare pune probleme diferite (unele comportă volum mare de muncă, altele
presupun condiţii grele, riscuri de accidente etc.) În acţiunea sa de raţionalizare a
organizării locurilor de muncă pe care le conduce se impune parcurgerea mai multor
etape.
Selectarea locului de muncă supus raţionalizării. În cadrul unei secţii
(şantier), a unui atelier (lot) există o multitudine de locuri de muncă. Într-un program de
raţionalizare a organizării lor trebuie stabilită a ordine a priorităţilor. Pentru aceasta se
pot lua în consideraţie următoarele criterii: · de ordin economic: locuri de muncă ce pot
genera ştrangulări într-un flux al producţiei, locuri de muncă unde este necesar consum
mare de manoperă (slab mecanizate), locuri de muncă cu întreruperi frecvente ale
muncii (slaba organizare) sau unde se aplică metode vechi de muncă;
de ordin tehnic: locuri de muncă la care au survenit schimbări ale tehnologiei şi
dotării;
de ordin social: locuri de muncă unde condiţiile sunt deosebit de grele (efort
fizic mare, microclimat special etc.), locuri de muncă unde se produc frecvente
accidente de muncă, cu fluctuaţie mare de personal sau acolo unde nu se
îndeplinesc normele de muncă (de acord sau regie).
Cunoaşterea organizării existente. Pentru locul de muncă supus raţionalizării,
şeful ierarhic al acelui loc de muncă (de ex. maistrul) prezintă în detaliu elementele
componente ale acestuia. Ca modalităţi de prezentare se folosesc:
- schiţa de amplasare a diferitelor elemente;
- graficul detaliat al procesului de produţie;
- graficul executantului (individual, colectiv, executant - maşină);
- grafice de circulaţie (a materialelor, a executanţilor) etc.
Analiza critică a organizării existente. Această etapă constă în depistarea
acelor componente ale locului de muncă analizat care prezintă deficienţe. Pentru a
uşura munca celui care face analiza, se poate folosi o listă de control (vezi lista nr.1).
Se recomandă totodată şi folosirea pentru analiză a metodei interogative. Metoda
presupune analiza, pentru orice lucrare, a celor cinci componente: obiectul lucrării,
executantul, locul, momentul şi modul în care se execută. Metoda se bazează pe trei
seturi de întrebări care se referă la cele cinci componente amintite. Întrebările vizează
constatarea, analiza criticăa şi îmbunătăţirile ce se pot aduce. Întrebările de constatare
sunt urmatoarele: ce? cine? unde? când? cum?, cele de analiză sunt: de ce? de ce
acest executant? de ce în acest loc? de ce în acest moment? de ce în acest mod?, cele
de îmbunătăţire sunt: se poate face şi altceva? poate fi făcut de altcineva ? se poate
face în alt loc? în ce moment ? sau în alt mod? Concluziile analizei se pot referi la:
eliminarea operaţiei sau combinarea ei cu altă operaţie, schimbarea executantului, a
locului, momentului şi a modului de execuţie. Analiza critică trebuie să se finalizeze cu
un pachet de măsuri, cu aplicare imediată sau de viitor (dotări, documentaţii etc.).
Proiectarea şi aplicarea noii organizări. Integrarea măsurilor de îmbunătăţire în
organizarea existentă va conduce la derularea operaţiilor (lucrărilor) într-o nouă
variantă, care se pune în practică imediat sau eşalonat şi care trebuie însuşită de
executanţi. Noutatea se poate referi la aspecte variate ca: schimbarea numărului şi
structurii executanţilor (ca meserie şi nivel de calificare) modificarea dotării, a metodei
de lucru, a ordinii operaţiilor, a repartizării sarcinilor pe membrii echipei, a executării
21
prealabile a unor operaţii (confecţionarea unor componente etc.), modificarea spaţiilor
de depozitare, a traseelor de mişcare etc.
Lista de control pentru aprecierea organizării unui loc de muncă (Nr.1)
1.MIJLOACE DE MUNCĂ Operaţiile sunt suficient mecanizate? Dotarea existentă are
performanţele impuse de procesul tehnologic? Numărul de utilaje satisface necesităţile?
Care este gradul de folosire a dotării existente şi care sunt cauzele utilizării incomplete?
Costurile determinate de dotare sunt acceptabile? Amplasarea utilajelor satisface
cerinţele procesului de producţie? Amplasarea utilajelor creează dificultăţi de
întreţinere, reparaţii? În cazul unor mijloace de transportat/ridicat, traseele de mişcare
sunt cele mai economice? Există un sistem de întreţinere şi reparaţie a utilajelor?
Alimentarea cu energie este mulţumitoare? Sunt uzate fizic sau moral? Privind dotarea
cu scule-dispozitive: - sunt prevăzute de tehnologie? - sunt asigurate conform
prevederilor? - care sunt improvizaţiile ce se fac? Există un sistem de întreţinere şi
reparare a sculelor şi dispozitivelor? Exista surse de alimentare cu energie pentru
scule/dispozitive? Este asigurată depozitarea sculelor la terminarea programului de
muncă? Pentru dispozitivele unicat există o persoană care decide distribuirea? Sculele
pe care le utilizaţi oferă o utilizare fără riscuri de accidente? Sculele pe care le utilizaţi
oferă utilizatorilor comoditate în manipulare, acţionare? Există o normare a duratei de
utilizare a sculelor? Este posibilă încadrarea în această durată?
2. OBIECTELE MUNCII Asigurarea locului de muncă cu materiale, piese se face: - la
începutul lucrării? - eşalonat? - fără nici o ordine? Cât timp se pierde (procentual) din
lipsa de materiale? Există formaţii specializate care asigură aducerea materialelor la
locul de muncă? Sunt condiţii de depozitare a materialelor la locul de muncă? Care este
nivelul de mecanizare în activitatea de manipulare a materialelor? Sunt folosite
accesorii, precum containere, palete? Se fac manipulări repetate, nejustificate pentru
materiale? Este organizată depozitarea şi sortarea deşeurilor?
3. FORŢA DE MUNCĂ Numărul şi structura pe meserii sunt judicios stabilite? Este
corelată complexitatea lucrărilor cu nivelul de calificare al executanţilor? Cum se face
această corelare când pentru o meserie există 3-5 categorii de lucrători (complexitate)
şi pentru fiecare sunt 7- 13 clase de salarizare? Cum se realizează compatibilitatea
între soliciările fizice cerute de lucrare şi starea fizică şi de sănătate a executanţilor?
Există lucrări speciale care necesită o testare psihologică a executanţilor? Ştie fiecare
executant (în cazul unei echipe) ce are de făcut? Se coordonează satisfăcător
intervenţiile componenţilor echipei? Se pot face schimbări: - în conţinutul operaţiilor? -
în locul şi momentul execuţiei? - în modul de execuţie? Neutilizarea completă a fondului
de timp este datorată: - indisciplinei executanţilor? - lipsei materialelor, sculelor? -
necorelării cu alte formaţii? - defectării mijloacelor de muncă? Normele de muncă
reflectă consumul real de muncă?
4. CONDIŢIILE GENERALE DE MUNCĂ Sunt asigurate condiţiile de iluminat la locul
de muncă? Se asigură echipamentul de protecţie adecvat condiţiilor de lucru? Sunt
noxe la locul de muncă şi mijloace de diminuare a lor? Sunt condiţii de igienă legate de
pregătirea pentru masă, pentru lucru/stradă? Sunt mulţumitoare condiţiile pentru
servirea mesei? Relaţiile dintre membrii echipei sunt de cooperare, colegiale? Dar
relaţiile dintre echipa şi şefi sau alte formaţii (de exploatare sau cu alte meserii
complementare)? Se cunosc riscurile locului de muncă ce se pot transforma în
accidente de munca? Pentru a nu avea loc accidente de muncă, sunt luate toate
măsurile: - de natură organizatorică? - de natură tehnică? - de natură educatională
(instruire)? Accidentele produse se pot pune în seama: - executanţilor? - şefilor? - unor
defecte ascunse ale materialelor sau ale utilajelor?
22
7. Regulile securității și executării.
23
e) în situații în care apare o defecțiune în funcționarea echipamentelor de muncă,
lucrătorul va întrerupe activitatea și va comunica conducătorlui locului de muncă
situația intervenită.
9.Bibliografie
24