EXECUTIA LUCRARILOR DE BETONARE

CE ESTE BETONUL?
Betonul este un material compozit obtinut prin amestecul omogen de ciment, agregate (nisip, pietris) apa si
aditivi, ale caror propritati se dezvolta prin hidratarea si intarirea cimentului.
Betonul se poate gasi sub forma de:

Beton proaspat starea betonului din momentul amestecarii componentilor pana la inceperea
prizei cimentului. Cimentul impreuna cu apa formeaza o pasta fluida care, in timpul operatiei de
malaxare, inveleste fiecare granula a agregatelor si umple golurile dintre granule transformand
intregul amestestec intr-o masa pastoasa omogena. In aceasta perioada, are deformatii plastice si
poate fi turnat in orice fel de forme si compactat prin diverse metode specific, poate fi facut sa
umple perfect forma in care a fost turnat.
Betonul intarit este betonul in stare solida care a obtinut o rezistenta semnificativa. In timpul
intaririi, o parte din apa din pasta de ciment se evapora, iar restul se combina cu cimentul dand
nastere pietrei de ciment care leaga puternic intre ele granulele agregatelor si pietrifica intreaga
masa a betonului o transforma intr-o piatra artificiala.

SCURT ISTORIC
Cuvantul beton are la origine cuvantul latinesc bitumen care se folosea cu sensul prim de smoala,
catran dar care avea si intelesul de materie, amestec ce se intareste repede.
Betonul a fost folosit inca din perioada civilizatiilor antice. Numeroase studii efectuate asupra materialelor
utilizate in constructia piramidelor egiptene au evidentiat folosirea unui amestec, avand o compozitie
asemanatoare betonului, ca liant al blocurilor imense de piatra.
In timpul Imperiului Roman se folosea un material de constructii numit opus caementicum, un beton ce se
obtinea din ciment, var, lut, nisip amestecat cu apa si balast. Acest material a revolutionat arhitectura
antica, permitand trecerea de la sustinerea rectilinie spre arc si curba, fiind obtinute stucturi precum arcada,
bolta sau cupola. Cu ajutorul betonului romanii au putut construi Coloseumul, Panteonul, bai publice,
poduri si multe altele.
Dupa caderea Imperiului Roman secretul betonului a fost pierdut pana in 1756 cand a fost redescoperit de
catre britanicul John Smeaton intr-o formula asemanatoare cu cea folosita de romani folosind var hidraulic
in beton, pietre si caramida sub forma de praf ca agregate.
Primele incercari in 1867 a gradinarului francez Joseph Monier de a executa unele elemente de constructii
din beton armat au dus destul de repede la crearea noului material de constructii, rezultat din ciment, pietris
si apa cu armaturi de otel capabil sa ia orice forma putand fi fabricat pe loc in incinta santierului.
In evidentierea calitatilor betonului armat trebuie mentionat in primul rand aportul principalului component cimentul-fabricat in 1824 dupa un nou procedeu de catre englezul Joseph Aspdin (1779-1855). Acesta a

patentat cimentul Portland, obtinut din calcar si argila, materii prime transformate in pasta uscata si arsa
pana la degajarea completa de dioxid de carbon (900-1000 grade Celsius) si apoi macinata fin. Aspdin a
infiintat prima fabrica de ciment Portland din Wakefield, Anglia.

CLASIFICAREA BETOANELOR

1.Functie de densitatea aparenta , in stare intarita la 28 zile, betonele se clasifica :

Betoane foarte grele
Betoane grele
Betoane semigrele
Betoane usoare
Betoane foarte usoare
2.Dupa provenienta agregatelor:
Cu agregate naturale
Cu agregate artificiale
3.Dupa consistenta :
Beton foarte vartos
Beton vartos
Beton fluid
Beton foarte fluid
Beton plasic
Beton slab plastic
4.Dupa modul de turnare:
Turnare obisnuita
Turnare prin pompare
Turnare prin injectare
Turnare sub apa.
5.Dupa destinatie:
Betoane obisnuite
Betoane rutiere
Betoane hidrotehnice-baraje,ecluze,canale colectoare
Betoane speciale: antiacide, refractare, rezistente la uzura, pentru protectie contra radiatiilor, cu
polimeri, cu fibre.
6.Dupa compactare:
Necompactate
Compactate manual
Copactate mecanic cu maiul
Indesate prin presare
Indesate prin vibrare
Indesate prin centrifugare
Indesate prin vacuumare
7.Dupa intarire :
Normala
Aburire
Autoclavizare

8.Dupa modul de preparare:

Manual
Mecanic pe santier , in centre de beton ,in fabrici , ateliere de prefabricate.
9.Functie de rezistenta la inghet-dezghet (gelivitate) care reprezinta numarul de cicluri de
inghet-dezghet pentru care rezistenta la compresiune a epruvetelor nu scade cu mai mult de 25%fata de
cea a probelor martor pastrate in apa. Betoanele se clasifica in clasele:
G50,
G100,
G150.
G50,G100,G150 - marci de betoane in functie de gradul de gelivitate(50,100,150-cicluri de inghetdezghet).
10.Functie de presiunea apei ce vine in contact cu betonul si la care umectarea betonului supus
incercarii se extinde pe un numar prescris de cm(pe directia de patrundere a apei sub presiune),betoanele
se clasifica in clase de permeabilitate.
Pab a presiunea apei( bari ,daN/cm2, N/mm2)
b - adancimea limita de patrundere a apei (cm).
Marci de betoane dupa gradul de impermeabilitate:P410, P420 ,P810/20, P1210/20.
(P410 : presiunea apei = 4 bari,4daN/cm2 , 0,4 N/mm2 )
11.Functie de rezistenta la compresiune ,determinata pe epruvete _cilindrii si cuburi la varsta de
28 zile, betoanele se clasifica in clase de rezistenta si marci .
Dupa rezistenta medie la compresiune (daN/cm2) betoanele se clasifica in marci :B25 , B50 ,
B100 ,B150, B200,B250, B300,B400.
Marca reprezinta rezistenta medie la compresiune la 28 de zile pe cuburi cu latura 200mm, se
masoara in daN/cm2si se noteaza cu ,,B.
Dupa rezistenta minima la compresiune betoanele se clasifica in clase de rezistenta : C ,Bc .
Clasa (dupa standardele romanesti)reprezinta rezistenta minima la compresiune la 28 de zile pe
cuburi cu latura de 141mm.Se exprima in N/mm2 si se noteaza ,,Bc: Bc3,5 ; Bc5 ;Bc7,5;etc.
Clasa (dupa SR-standare europene) reprezinta minima la compresiune a betonului,exprimata in
N/mm2, determintape cilindrii cu diametrul de 150mm si inaltimea de 300mm si pe cuburi cu latura
de 150 mm,la varsta de 28 de zile.
Se noteaza cu ,,C, urmata de 2 rezistente la compresiune , sub forma de fractie.
[C8/10 ; ( 8 = rezistenta cilindru N/mm2 , 10 = rezistenta cub N/mm2)]
Clase de rezistenta : C 4 / 5 , C 20/ 25 , C 40/ 50 , C 45/ 55 , etc.

CIMENTUL
Cimentul este un liant hidraulic care, n amestec cu apa, formeaza o pasta ce face priza si se ntareste.
Cimentul reprezint cel mai important material de constructie folosit la fabricarea betonului, prin amestec cu
nisip, pietris, apa si aditivi. Dup ntrire, isi mentine rezistenta si stabilitatea, chiar si sub apa.

Clasa de rezistenta pentru ciment

Familia cimenturilor uzuale se grupeaza in 5 tipuri principale de ciment (cem I, cem II, cem III, cem IV si
cem V), cuprinzand 27 de tipuri de ciment, fiecare tip avand 6 clase de rezistenta: 32,5N; 32,5R; 42,5N;
42,5R; 52,5N si 52,5R.
Simbolurile care definesc un anumit ciment sunt:
- I, II, III, IV si V reprezinta tipul principal de ciment;
- 32,5; 42,5 si 52,5 sunt clasele de rezistenta standard la compresiune la 28 zile exprimate in MPa si
determinate in conformitate cu SR EN 196-1:1995;
- N si R sunt simboluri pentru rezistenta la compresiune initiala uzuala (N) si pentru rezistenta la
compresiune initiala mare (R), determinate in conformitate cu standardul SR EN 196-1:1995 fie la 2 zile, fie
la 7 zile;
- A, B si C indica procentul de masa al cimentului de clincher:
a) A
- 80 - 94% pentru tipurile principale II
- 35 - 64% pentru tipurile principale III
- 65 - 89% pentru tipurile principale IV
- 40 - 64% pentru tipurile principale V
b) B
- 65 - 79% pentru tipurile principale II si III
- 20 - 34% pentru tipurile principale III
- 45 - 64% pentru tipurile principale IV
- 20 - 38% pentru tipurile principale V
c) C

- 5 - 19% pentru tipurile principale III;

K, S, D, P, Q, V, W, T, L, LL - reprezinta tipul componentelor principale;
M reprezinta un amestec de componente principale.
Cum se fabrica cimentul?
Productia cimentului incepe in cariera de calcar, cu excavarea pietrei de calcar si a argilei. Apoi, acestea
sunt sfaramate in bucati de marimea unei monede.
Aceste materii prime, impreuna cu un material care are aport de fier, sunt omogenizate intr-o pudra, numita
faina bruta. Faina bruta este incalzita la o temperatura de 1.450 C. Temperatura inalta transforma faina
intr-un material nou, numit clincher.
Clincherul este racit brusc, fiind apoi macinat impreuna cu gipsul intr-o pulbere fina. Acesta este cimentul
Portland. Pentru obtinerea diferitelor tipuri de ciment se adauga zgura si / sau cenusa de termocentrala
(material ce rezulta din arderea carbunelui sau a altor materiale de provenienta minerala).

APA
Apa de amestecare indeplineste in beton un rol dublu:
reactant cu componentii mineralogici ai cimentului (reactii de hidratare-hidroliza);
asigura lucrabilitatea betonului.
Apa de amestecare influenteaza proprietatile betonului prin calitate si cantitate (raport a/c).
Apa utilizata trebuie sa corespunda unor conditii tehnice de calitate, intrucat impuritatile (saruri
solubile, grasimi si uleiuri, substante organice, resturi de carbune, mal) pot influenta negativ priza
cimentului si calitatile betonului. Apa folosita la prepararea betoanelor poate fi apa potabila sau nepotabila
provenita din rauri, lacuri, puturi sau chiar apa minerala (cu un continut de saruri solubile sub 2%) in
conditiile respectarii standardelor in vigoare.
Apa de amestecare din beton are o influenta esentiala asupra caracteristicilor structurale ale
betonului. Aceasta influenta se manifesta atat prin modificarile comportarii reologice a betonului proaspat,
cu consecinte asupra omogenitatii si compactitatii structurale a betonului intarit, cat si prin modificarile in
structura de pori a matricei (volum total, distributie, caracteristici dimensionale si de forma).
Apa utilizata la prepararea betonului trebuie sa asigure, in primul rand, hidratarea cimentului. Apa
teoretic necesara hidratarii cimentului nu asigura in acelasi timp, o buna lucrabilitate a pastei de ciment si
cu atat mai putin, a mortarelor sau betoanelor. Rezulta ca betonul contine intotdeauna un exces de apa,
fata de necesarul reactiilor de hidratare-hidroliza ale cimentului, care se pierde prin evaporare contribuind
astfel la formarea sistemului de micropori si fisuri din structura betonului.
Porozitatea este cu atat mai mare cu cat raportul intre cantitatea de apa si cantitatea de ciment
dintr-un beton este mai ridicat. Din aceasta cauza influenta apei de amestecare asupra caracteristicilor
betonului se apreciaza nu ca un factor independent ci prin raportul apa/ciment (a/c).

O cantitate de apa insuficienta conduce la amestecuri vartoase si necoezive, putin lucrabile; o

astfel de comportare determina obtinerea unor betoane intarite cu structura neomogena, atat sub aspectul
compactitatii, cat si al coeziunii sale. Un exces mare de apa poate provoca segregari si stratificari, de
asemenea cu efecte negative asupra caracteristicilor structurale ale betonului intarit. Exista, deci, din punct
de vedere al comportarii reologice si a consecintelor sale asupra lucrabilitatii si structurii betonului, o
anumita valoare optima a raportului apa/ciment.
Stabilirea raportului apa/ciment se face in functie de natura, dozajul, finetea de macinare a
cimentului, de natura si suprafata specifica a agregatelor, de lucrabilitatea betonului corelata cu mijloacele
de compactare si variaza in limite foarte largi.
Se constata, la cresterea raportului a/c, atat cresterea totala a porozitatii betonului cat si
scaderea proportiei de pori de gel in favoarea porilor capilari, cu consecinte evident negative asupra
proprietatilor fizico-mecanice ale betonului intarit. Una din legile fundamentale ale betonului este aceea ca
rezistentele mecanice variaza invers proportional cu raportul a/c.
In concluzie, se poate spune ca micsorand cantitatea de apa de amestecare (in limitele unei bune
lucrabilitati si a compactitatii maxime pentru mijloacele de compactare utilizate) proprietatile betonului se
imbunatatesc.
Adaugarea in apa de amestecare a unor substante cu rol fluidizant permite reducerea raportului
a/c si mentinerea lucrabilitatii, cu consecinte favorabile asupra calitatii betonului intarit.

AGREGATELE
Agregatele minerale intra in compozitia betoanelor in cantitate mare, circa 80%, formand un
schelet rigid si rezistent in masa betonului, care reduce contractia la uscare si deformatiile datorate
solicitarilor mecanice. Cantitatea si calitatea agregatelor minerale exercita influenta asupra tuturor
proprietatilor betonului.
Agregatele prin natura, caracteristicile si dozajul lor, influenteaza structura betonului si prin
aceasta proprietatile acestuia dupa intarire. Influenta agregatelor asupra structurii betonului se manifesta
esential la nivelul compactitatii si omogenitatii structurale, precum si la nivelul adeziunii matrice-agregate.
Agregatele folosite in betoane, desi se definesc ca materiale care, in mod practic, sunt inerte din
punct de vedere chimic in raport cu sistemul liant, totusi prezinta o mare varietate de comportament, dupa
provenienta, compozitie, caracteristici de granulozitate, de suprafata si forma. Data fiind proportia lor
ridicata, natura si proprietatile, agregatele isi manifesta evident influenta asupra comportarii betonului
proaspat si a caracteristicilor betonului intarit.
Dimensiunea maxima a granulelor de agregat se stabileste in functie de dimensiunea minima a
elementului de beton, distanta minima dintre armaturi si grosimea stratului de acoperire a armaturii.
Rezistentele mecanice ale betonului (in conditia asigurarii lucrabilitatii sale si a compozitiei
granulometrice a agregatelor) cresc cu cresterea dimensiunii maxime a granulelor de agregat.

Volumul de goluri intergranular scade cu cresterea diametrului maxim al granulelor

Atat agregatele de concasare cat si cele de rau trebuie sa provina din roci stabile, adica
nealterabile la aer, apa sau inghet.Se interzice folosirea agregatelor provenite din roci feldspatice sau
sistoase. Nu se utilizeaza agregate cu structura amorfa sau hemicristalina, acestea neavand stabilitate in
timp datorita devitrificarii.
Agregatele trebuie sa fie inerte si sa nu conduca la efecte daunatoare asupra cimentului folosit la
prepararea betonului.
Incompatibilitatea agregatelor cu cimentul apare la betoanele confectionate cu cimenturi bogate
in alcalii si cu agregate care contin bioxid de siliciu activ, ca opalul, calcedonia, flintul etc. La prepararea
betonului, alcaliile din ciment trec in solutie sub forma de hidroxizi, care reactioneaza cu bioxidul de siliciu
din agregate, formand geluri care se umfla in prezenta apei, provocand expansiunea betonului.
Rezistenta la compresiune a agregatelor trebuie sa fie de 1,5 ori rezistenta betonului, pentru a se
asigura realizarea clasei dorite.
Calitatea rocii din care au rezultat agregatele influenteaza durabilitatea betonului si anume
rezistenta la inghet-dezghet repetat, la agresivitate chimica, la uzura.
Impuritatile din agregate - Argila, humusul, carbunele, sarurile solubile nu trebuie sa depaseasca limitele
admisibile pentru a nu afecta calitatea betoanelor.
Forma granulelor influenteaza in special compactitatea si lucrabilitatea betonului, intrucat modifica
volumul de goluri si suprafata specifica.
Agregatele de forma lamelara si aciculara nu sunt recomandabile, deoarece rezulta betoane greu
lucrabile, cu structura stratificata si cu rezistente mecanice reduse.
Pentru realizarea unor betoane de calitate este necesara o cat mai buna aderenta intre matrice si
agregate. Aderenta este mai mare in cazul agregatelor cu suprafata rugoasa, fapt pus in evidenta la
incercarile epruvetelor din beton, cand se constata ca granulele din pietris cuartos cu fetele lucioase raman
intregi, dislocandu-se din matrice, lasand alveole netede, in timp ce agregatele rugoase se rup numai odata
cu matricea, fara a se disloca din masa sa. Aderenta matricei de agregate impune si conditia de puritate a
suprafetei agregatelor.
Folosirea agregatului concasat in locul agregatului de rau determina o imbunatatire a
caracteristicilor betonului, dar trebuie sa se ia in consideratie si forma granulelor agregatului concasat, care
este cu atat mai defectuoasa cu cat granulele sunt mai mici. De aceea, se obtin rezultate bune daca, in
agregatul de rau, partea grosiera se inlocuieste cu piatra sparta.

Compozitia granulometrica (granulozitatea)

Granulozitatea determina suprafata totala a agregatelor si volumul intergranular de goluri, care la
randul lor, determina dozajul de ciment si cantitatea de apa de amestecare necesara obtinerii unui beton cu
compactitate ridicata si astfel influenteaza direct proprietatile betonului.
Un rol important in formarea structurii betonului si deci in obtinerea unui material cu proprietati
impuse il are fractiunea fina din agregat (sort 0 - 0.2).
Cu cat creste cantitatea de fractiune fina cu atat este necesara mai multa apa pentru aceeasi
lucrabilitate a betonului. Excesul de apa conduce la amplificarea sistemului de pori si fisuri cu consecinte
negative asupra tuturor proprietatilor betonului.
Sorturile granulare mai mari de 7 mm exercita o influenta mai redusa asupra caracteristicilor
betonului.
La prepararea betoanelor, se folosesc urmtoarele sorturi de agregate, n conformitate cu retetele
elaborate n laboratoarele noastre.

Sort (0-4 mm) - n practic numit nisip

Sort (4-8 mm) - n practic numit mrgritar
Sort (8 -16 mm) - n practic numit piatr mic sau pietris
Sort (16- 31,5 mm) - n practic numit piatr mare sau piatr

ADITIVII
Aditivii sunt substante introduse in cantitati mici, max 5% din cantitatea de ciment, sub forma de solutie
sau pulbere, pentru a modifica procesul de intarire al cimentului sau structura si proprietatile betonului
proaspat si intarit (oxid de zinc , borax, fosfati alcalini , zaharuri, fluoruri alcaline, sulfatii, clorura de calciu,
etc.) .
La prepararea betoanelor, pentru realizarea elementelor prefabricate din beton armat dispers, beton armat
i beton precomprimat este interzis folosirea aditivilor ce conin cloruri sau alte substane ce pot afecta
negativ proprietile betonului i armturilor.
Conform standardului EN 934-2 aditivii pentru beton sunt clasificai n 11 tipuri , dintre care 8 au
eficacitate simpl iar 3 au eficacitate dubl.
1. Plastifiant / Reductor de ap
Aditiv ce permite reducerea coninutului de ap a betonului fr totui s fie redus lucrabilitatea, sau care
crete fluiditatea (lucrabilitatea) fr adugare de ap.
Principalii componeni activi ai acestor aditivi sunt substanele tensoactive. Aceste substane sunt absorbite
pe particule de ciment, conferindu-le o sarcin superficial negativ, care determin respingerea declasnd
fenomenul de defloculare, prin care se produce stabilizarea dispersrii lor, i respingerea bulelor de aer,
care nu se mai pot ataa de particulele de ciment. Deoarece fenomenul de floculare blocheaz o parte din

apa amestecului i, n plus, suprafeele de contact ntre particulele de ciment nu particip la hidratarea
timpurie, aditivii reductori de ap determin creterea suprafeei cimentului care particip la hidratarea
iniial i, n plus, mresc cantitatea de ap disponibil pentru reaciile de hidratare.
ncrcarea electrostatic determin formarea, n jurul fiecrei granule de ciment, a unui film de molecule de
ap orientate, prin care se mpiedic o apropiere prea strns a particulelor ntre ele (fig.1). n acest caz,
particulele prezint o mobilitate mai mare, iar apa nemaifiind captat n formaiuni floculate, devine
disponibil pentru a lubrifia amestecul, ceea ce mbuntete lucrabilitatea sa. Cum efectul de dispersie a
particulelor de ciment determin expunerea contactului cu apa i deci hidratrii timpurii a unei suprafee de
ciment mai mari, se constat o cretere a rezistenei mecanice a betonului cu o vitez mai mare ,
comparativ cu un beton avnd acelai raport A/C, dar preparat fr aditivi reductori de ap .
O distribuie mai uniform a cimentului dispersat n masa de beton poate contribui, de asemenea la
dezvoltarea unor rezistene mecanice mai mari, deoarece procesul de hidratare este favorizat. Dei aditivii
reductori de ap influeneaz viteza hidratrii cimentului, natura produilor de hidratare rmne
neschimbat , la fel ca i caracteristicile structurale ale pietrei de ciment. Ca urmare, utilizarea aditivilor
reductori de ap nu modific rezistena betonului la nghe-dezghe , cu condiia ca raportul A/C s nu
creasc o dat cu utilizarea de aditivi.
Un alt aspect ce trebuie avut n vedere la folosirea aditivilor este pericolul segregrii betonului i al separrii
de ap (mustuirea betonului). Eficiena reductorilor de ap n ceea ce privete rezistena betonului variaz
n funcie de compoziia cimentului i este maxim n cazul cimenturilor cu coninut sczut de alcalii sau de
C3A.
2. Superplastifiant Reductor puternic de ap
Aditiv cu aceeai aciune ca a anteriorului, dar la mult mai mare intensitate.
Aditivii puternic reductori de ap sunt mai eficieni dect cei obinuii, n ceea ce privete realizarea unor
betoane cu tasri mari. Separarea apei este semnificativ mai redus datorit cantitii mici de ap utilizate.
Aciunea principal a acestor superplastifianti const n faptul c moleculelor lor lungi se nfoar n jurul
particulelor de ciment, conferindu-le o ncrcare negativ mare, astfel nct se resping reciproc. Aceasta
determin deflocularea i dispersarea particulelor de ciment. mbuntirea lucrabilitii ce rezult din
aceasta, poate fi valorificat n dou moduri: prin producerea de beton cu o lucrabilitate foarte mare sau cu
rezistene mecanice foarte mari.
La un anumit raport A/C i coninut de ap de amestecare, aciunea dispersant a superplastifianilor
mbuntete lucrabilitatea betonului n mod tipic prin creterea tasrii de la 70 mm la 200 mm, fr ca
aceasta s diminueze coeziunea betonului proaspt.
Betonul rezultat poate fi pus in opera cu un effort de compactare mic sau chiar fara compactare si nu
reprezinta fenomene de segregare sau de separare de apa in exces. Un asemenea amestec este definit ca
beton fluid si este foarte util pentru umplerea unor spatii dens armate, a unor zone greu accesibile sau

locuri unde se impune o punere in opera foarte rapida. Un beton fluid corespunzator compact asigura o
cimentare normal a armaturii.
A doua cale de folosire a superplastifianilor const n obinerea unor betoane de lucrabilitate normal, dar
care dezvolt rezistene mecanice foarte mari datorit unei diminuri importante a raportului ap / ciment.
3. Stabilizator
Aditiv ce acioneaz mpotriva fenomenului de separare a apei de amestecare din masa betonului i
urcarea ei la suprafa.
4. Aditiv antrenori de aer
Aditiv care introduce n timpul amestecrii o cantitate controlata de bule de aer mici, dispersate omogen,
care rmn ulterior n masa betonului ntririt . Aceast structur de beton duce la reducerea rezistenei
mecanice, dar confer o rezisten sporit la nghe. Apa inclus n masa betonului poate fr obstacole s
se dilate, cnd va nghea, fr a prejudicia coeziunea n structura betonului .
5. Accelerator de priza
Aditiv care reduce timpul de ntrire a betonului din starea sa plastic la forma solid. ntrirea rapid este
important la construcia de pardoseli industriale, unde intereseaz traficul rapid.
6. Accelerator de ntrire
Aditiv care accelereaz rezistena iniial cu sau fr influen asupra timpului de ntrire. ntrirea
betonului nu evolueaz n mod neaprat n acelai fel. Un beton care s-a ntrit dup o or, poate prezenta
o rezisten mai mic la compresiune dup ase ore, de exemplu, fa de un beton care s-a ntrit dup trei
ore, dar la ase ore a cptat o rezisten crescut.
Aditivii acceleratori de ntrire sunt utilizai cu prioritate la prepararea betoanelor utilizate la realizarea
prefabricatelor, unde trebuie s aib loc decofrarea rapid a acestor elemente. O alt utilizare important
a acestor aditivi este prepararea betoanelor la temperaturi sczute (perioada de timp friguros), cnd
betonul trebuie s capete o rezisten iniial mai mare fa de presiunea din cauza apei ngheate din
structura betonului.
7. ntrzietor
Aditiv care crete timpul de ntrire a betonului din starea plastic la starea solid. ntrzierea ntririi
betonului prezint interes deosebit pentru betonul transportat la distane mari, precum i n timpul betonrii
de volume mari, unde nu este dorit oprirea fluxului de turnare a betoanelor .
8. Aditivi impermeabilizani n masa (reductor al absorbiei apei )
Trecerea apei prin beton (permeabilitatea) este o problem complex care necesit clarificri i definiii.
Betonul etan este un termen foarte general i trebuie s se fac o distincie ntre:
absorbia capilar a apei care vine n contact simplu (fr presiune) cu betonul i
intrarea apei cu presiune n beton.
Standardul EN 934-2 definete conform cerinelor aditivii impermeabilizani n mas (reductor de absorbie
capilar a apei) iar verificarea se face comparativ pe mortar de testare i nu pe beton. Standard-ul german
DIN 1048 este mult mai riguros deoarece cere betonului cu impermeabilitate redus, ca ptrunderea apei
dup aplicarea de presiune 0,5 /mm2 sau 5 bar pentru 3 zile i nopi nu trebuie s depeasc 5 cm.

Pentru satisfacerea cerinei de mai sus, n afara utilizrii unui aditiv impermeabilizant (reductor de
absorbie a apei) conform EN 134-2 este sigur nevoie de o compoziie special a betonului (coninut n
ciment i adaosuri inerte, adugare redus a apei de amestec) dar i respectarea riguroas a tehnicii de
antier (vibrare corespunztoare i tratarea betonului proaspt pentru evitarea crerii de fisuri din cauza
compoziiei betonului ).
Posibilele ci de intrare a apei n beton:
Pori capilari a mortarului (mortar de ciment ntrit)
Caviti (goluri) n structura betonului precum i fisurri, din cauza calitii i prelucrrii betonului
proaspt.
Fisurri provocate de presiunea ncrcarea betonului ntrit.
Un aditiv impermeabilizant (reductor de absorbie a apei) acoper prima categorie de ci de intrare a apei:
blocheaz n mod fizico chimic porii capilari, dup reacia aditivului cu cimentul. Aditivii reductori de
ap/plastifiani acioneaz mpotriva crerii de caviti la betonul proaspt (a doua categorie a cilor de
intrare a apei).
9. ntrzietor Reductor de ap Plastifiant
Aditiv care ofer aciunile combinate ale unui reductor de ap / plastifiant (aciunea principal) i ale unui
intrzietor (aciune secundar). Utilizarea unui ntrzietor de priz cu aciunea suplimentar de reductor de
ap/ plastifiant contribuie la prepararea de betoane de calitate nalt, cu rezisten crescut. n plus,
permite prin compoziia corect reducerea costului betonului.
10. ntrzietor- puternic reductor de ap / Superplastifiant
Aditiv care ofer aciunile combinate ale unui reductor de ap de grad nalt / superplastifiant (aciune
principal) i ale unui ntrzietor (aciune suplimentar).
11. Accelerator de priza Reductor de ap / Plastifiant
Aditiv care ofer aciunile combinate ale unui reductor de ap / Plastifiant (aciunea principal) i ale unui
ntarzietor (aciune suplimentar).

ADAOSURILE MINERALE
Sunt materiale fine sau foarte fine, utilizate la prepararea betoanelor n proporie >5% din dozajul
de ciment, n scopul ameliorrii unor proprieti ale acestuia. Adaosurile minerale sunt clasificate n
adaosuri de tip I (practic inerte) i adaosuri de tip II care au caracter puzolanic sau hidraulic latent.
Adaosurile minerale sunt clasificate astfel:
adaosuri inerte, tipul I, utilizate ca nlocuitor al unei pri din agregatul fin din beton i pentru
mbuntirea lucrabilitii i compactitii betonului;
adaosuri active, tipul II, caz n care se conteaz pe proprietile hidraulice latente ale unora din aceste
adaosuri.
Ca adaosuri active la prepararea betonului sunt folosite zgura baric granulat de furnal nalt, fin mcinat,
unele cenui volante ( principal cele obinute prin arderea huilei), silicea ultrafin SUF etc

Adaosurile de tipul II, se iau n considerare la stabilirea dozajelor de ciment i a raportului A/C, care n
cadrul compoziiei betoanelor se pune sub forma A/MC. Termenul MC reprezentnd cimentul plus
adaosul de tipul II denumit i material de cimentare. Adaosurile de tip II se utilizeaz pe baza Agrementelor
tehnice n vigoare, numai n compoziia betoanelor preparate cu cimenturi de tip I, SRI i HI i n proporii
limitate n funcie de condiiile de exploatare a lucrrilor ce se execut astfel:
SUF n proporie de 7-12%;
cenua volant n proporie de 8-15%;
zgura baric granulat fin mcinat 6-20% etc. din dozajul de ciment pentru betoane armate.
Pentru elementele din beton precomprimat, singurul adaos mineral admis pentru utilizare este SUF.

PROPRIETATILE BETONULUI PROASPAT

Betonul proaspat reprezinta starea acestuia din momentul amestecarii componentilor pna la
punerea n lucrare , nainte de inceputul prizei.
Betonul proaspat poate fi inclus in categoria fluidelor , avnd o comportarea apropiata de acestea
.
Calitatile betonului se preciaza prin determinarea proprietatilor.
1. Densitatea betonului proaspat reprezinta masa 1m3 de beton proaspat, compactat in conditii
similare punerii in lucrare.
2. Compozitia reala a betonului proaspat - se verifica :continutul de apa , granulozitatea
agregatelor, dozajul real de ciment , raportul a/c.
3. Continutul de aer oclus- aerul oclus este aerul antrenat in structura betonului in timpul prepararii
, nu trebuie sa depaseasca anumite limite - 5% volum de aer din volumul betonului.
Cantitatea de aer oclus poate afecta rezistentele betonului . Verificarea cantitatii de aer oclus se
face mai ales in cazul utilizarii unor aditivi care antreneaza aer poate fi depasita cantitatea admisa .
4. Priza betonului se defineste ca perioada de tranzitie intre starea de beton proaspat si starea
rigida .
Inceputul prizei corespunde timpului la care betonul nu mai raspunde compactarii.
Sfarsitul prizei corespunde timpului la care devine posibila determinarea rezistentelor mecanice,
este momentul in care betonul capta forma si volum practic constante .
5.Lucrabilitatea poate fi definita ca proprietatea betoanelor proaspete de a asigura umplerea
tiparelor si nglobarea armaturilor. Lucrabilitatea se apreciaza pe baza consistentei , care se determina prin
metoda tasarii, rspndirii , a gradului de compactare , a remodelarii , pentru fiecare metoda aprecierea
fiind facuta pe baza claselor de consistenta .
Consistenta ca masura a lucrabilitatii se poate determina prin mai multe metode . Fiecare metoda
determina clase de consistenta , functie de determinarile facute Ex. Clase :T; V ;F,C
1. Metoda tasarii masura lucrabilitatii este data de diferenta dintre inaltimea vasului tronconic
(hinitial) inaltimea gramezii tasate de beton (hfinal).
t = hinitial hfinal [mm] ; t = tasarea
Clase de consistenta determinate prin metoda tasarii : S1, S2 , S3 , S4 , S5,
2. Metoda gradului de compactare (Walz) se determina gradul de compactare Gc
Gc = raportul dintre h1 / h2

h1 inaltimea betonului introdus intr-un recipient de forma data ,

h2 inaltimea betonului compactat ( prin vibrare ) in forma data .
In functie de gradul de compactare exista clase de beton = clase de consistenta: C0 , C1 , C2 , C3.
C0 Gc > 1,46 ; C1 - Gc = 1,45 -1,26 ......
3. Metoda determinarii lucrabilitatii functie de gradul de remodelare VE-BE
Se determina timpul (s) in care o proba de beton se remodeleaza din forma initiala tronconica in
forma final cilindrica , prin vibrare .
Se determina clase de consistenta , functie de gradul de remodelare : V0 , V1 , V2 ... V4
4. Metoda raspndirii se masoara diametrele turtei de beton formata , pe masa de raspndire ,
dintr-o masa de beton de forma tronconica , supusa la 15 socuri . Se calculeaza media aritmetica a celor
doua diametre masurate : d=[cm]
Se determina clase de consistenta prin metoda raspndirii : F0 , F1 , F2 , F3 .

CLASA
CONSISTENTA
S1
S2
S3
S4
S5

TASARE
[mm]
10 40
50 90
100 150
160 200
210

DENUMIRE
CURENTA
Umeda
Plastica
Semifluida
Fluida
superfluida

Tasarea se poate preciza si prin valori specificate cu urmatoarele tolerante:

10 mm pentru tasari mai mici de 40 mm;
20 mm pentru tasari intre 50 mm si 90 mm;
30 mm pentru tasari mai mari 100 mm;

TOLERANTE
[mm]
10
20
30

PROPRIETATILE BETONULUI INTARIT

Pentru determinarile betonului intarit se folosesc epruvete de forme cubice , cilindrice , prismatice ,
functie de determinare.
1.Densitatea aparenta a betonului intarit(a).
2.Compactitatea si porozitatea
Compactitatea se determina prin saturarea cu apa, se apreciaza ca volumul de apa absorbit ar fi
egal cu volumul golurilor si al porilor ,in realitate volumul de apa este mai mic.
Compactitatea se calculeaza : C=Va-Vp/ Va = 1-Vp/Va
Porozitatea ,,n se calculeaza : n=1-C.
3.Permeabilitatea la apa se defineste ca usurinta cu care apa patrunde in masa betonului intarit.
Impermeabilitatea la apa a betonului intarit reprezinta capacitatea acestuia de a se opune patrunderii
apei sub presiune in masa sa .
4.Rezistenta la inghet dezghet (gelivitate) este proprietatea acestuia de a rezista la actiuni de
inghet dezghet , fara a suferi deteriorari , in conditii de exploatare .
5. Conductivitatea termica , se apreciaza prin coeficientul de conductivitate termica ().
6. Deformatiile betonului datorita factorilor fizici (umiditate , temperatura )si solicitarilor mecanice.
-dilatarea si contractia termica datorita variatiilor de temperatura
-contractia si umflarea betonului datorita variatiilor de umiditate
-deformatii sub actiunea incarcarilor exterioare deformatii elastice ,plastice.
7. Rezistentele mecanice
Rezistenta la compresiune
Rezistenta la intindere
Rezistenta la oboseala se determina prin solicitarea alternativa a probelor de beton.
Rezistenta la soc si uzura
8. Rezistenta betonului la agresiuni chimice
Coroziunea betonului este un proces de degradaresau de distrugere sub actiuni chimice ale
mediului de exploatare.
Substante agresive pentru beton : gaze din atmosferele industriale (CO2 ,,SO2), aerosoli(in zona
litoralului),uleiuri ,grasimi, microorganisme .
Protectia betonului impotriva coroziunii:
Aplicare straturi protectoare pe suprafata :folii din polimeri ,placari .
Placari cu caramizi ceramice antiacide , caramizi de gresie antiacida placi ceramice
glazurate ,faianta ,gresie , placi sticla , materiale naturale (granit, bazalt,gresie).
Impregnarea betonului intarit cu solutii de polimeri (poiesteri , rasini epoxidice )
Adugare in beton la prepare a unui polimer.
Protejare prin pelicule : vopsele , chituri , grunduri, bitum mastic , gudroane .
Carbonatarea suprafetei de beton prin tratare cu sub presiune cu CO2 gazos.
Tratari chimice ale suprafetelor cu tetrafluorura de siliciu , fluorosilicati.

PREPARAPREA BETONULUI
Prepararea betonului se va face n statii de betoane dotate cu sisteme automate de dozare pentru
toate componentele betonului, atestate, conform reglementarilor in viguare, de catre personal instruit.
Capacitatea statiilor de betoane trebuie sa asigure ritmul maxim de betonare necesar.
Prin central/statie de betoane se intelege orice subunitate care produce si livreaz beton, dorat cu
una sau mai multe instalaii de preparat beton, instalatii de dozare, alte dotari necesare unei bune
functionari i laborator pentru asigurarea i certificarea calitatii betonului.
Personalul din activitatea de producie, livrare i transport a betonului va avea cunotinele
necesare, va fi instruit si verificat periodic. Personalul ce asigur deservirea centralei va fi dimensionat n
raport cu volumul de producie i prevederile sistemului de asigurare a calitii.
Toate instalaiile (utilajele) pentru depozitarea, sortarea, transportul materialelor, dozarea,
compactarea, amestecarea, transportul, turnarea i tratarea betonului trebuie s fie n stare bun de
funcionare i s asigure performanele betonului i elementelor prefabricate prin buna lor funcionare.
Pentru asigurarea nivelului de calitate corespunztor cerinelor, unitile de prefabricate trebuie s
posede laborator propriu autorizat, echipat cu aparatura i instalaiile necesare efecturii determinrilor
specifice asupra materialelor componente i betonului proaspt i ntrit necesar asigurrii controlului i
calitii betonului.
Compoziia betoanelor pentru realizarea elementelor prefabricate se stabilete conform
normativelor in viguare folosind materialele aprovizionate pentru asigurarea produciei.
Volumul unei arje de beton se limiteaz n scopul asigurrii calitii i omogenitii acestuia la
urmtoarele proporii din capacitatea nominal a utilajelor de preparare:

maximum 80% la prepararea betoanelor de clasele C16/20 C45/55 n malaxoare cu amestec forat;
maximum 70% la prepararea betoanelor de clasele C16/20 C45/55 n betoniere cu amestec prin
cdere liber;
maximum 70% la prepararea betoanelor de clasele C50/60 C100/115 n malaxoare cu amestec
forat (nu este permis prepararea betoanelor de clasele C50/60 C100/115 n betoniere cu amestec
prin cdere liber);
Dozarea materialelor componente ale betonului se face gravimetric fiind admise urmtoarele

abateri:

3% pentru agregate, ciment, ap si adaosuri minerale utilizate in cantitate >5% din cantitatea de
ciment;
5% pentru aditivi si adaosuri minerale utilizate in cantitate <5% din cantitatea de ciment;
NOT - Tolerana este diferena dintre valoarea specificat i valoarea msurat

Verificarea mijloacelor de dozare se face periodic folosindu-se greuti verificate metrologic sau
alte procedee operativ disponibile. n situaia n care se constat la verificri, depirea a 1 din abaterile
maxime prevzute mai sus, se va proceda dup cum urmeaz:

defeciunea s-a constatat la dozatoarele de agregate, ciment i adaosuri minerale, se sisteaz

prepararea betonului pn la remedierea defeciunii;
defeciunea s-a constatat la dozatoarele de ap i aditivi n soluie, se admite funcionarea centralei n
continuare timp de max. 3 zile, perioad n care dozarea se face cu recipieni gradai i se vor remedia
defeciunile constatate.

Cel puin o dat pe an se va face verificarea metrologic a mijloacelor de dozare i ori de cute ori
apare dereglari a sistemului de dozare si este necesar.
Ordinea de introducere a materialelor componente n malaxor va ncepe cu agregatul cu granula
maxim, sau se va face conform fiei tehnice a utilajului.
Durata de amestecare a betoanelor se difereniaz n funcie de compoziie, clasa acestora i tipul
utilajului de preparare, dup cum urmeaz:

minimum 1 minut, dup introducerea ultimului component n malaxor pentru betoanele de clasele
C16/20 C45/55 preparate fr aditivi i adaosuri minerale;
minim 1+1/2 minute, dup introducerea ultimului component n malaxor, pentru betoanele de clasele
C16/20 C45/55, preparate cu aditivi;
minim 2, respectiv 2+1/2 minute dup introducerea ultimului componente n malaxor pentru betoanele
de clasele C16/20 C45/55 ce au n compoziie adaosuri minerale i aditivi;
minim 3 minute, dup introducerea n malaxor a ultimului component n cazul betoanelor de clasele
C50/60 C100/115 care au n compoziie aditivi i adaosuri minerale active pentru unele clase.

TRANSPORTUL BETONULUI DE LA CENTRALA DE BETON LA LOCUL DE TURNARE

A PREFABRICATELOR
Transportul betonului de la central pe liniile tehnologice se face n funcie de distana de transport,
lucrabilitatea betonului i dotarea tehnic:

cu benzi transportoare pentru betoanele de clasele S1, S2;

buncre etane care pot fi autopropulsate, instalate pe remorcile tractoarelor, pe electrocare,
motostivuitoare, purtate de poduri rulante, diverse tipuri de macarale etc.;
autoagitatoare.

Mijloacele de transport trebuie s fie n bun stare, iar transportul betonului trebuie efectuat n
minim de timp evitndu-se drumurile denivelate. Pe timpul transportului betonului n afara halelor de
fabricaie, buncrele cu beton vor fi acoperite cu mijloace adecvate pentru a se evita modificarea
caracteristicilor betonului proaspt.
Transportul amestecului proaspt de beton de la locul de preparare la locul de punere n oper
trebuie fcut n minimum de timp, pentru ca n acest interval s nu nceap priza cimentului. Un alt element
de care trebuie s se in seama este c transportul trebuie astfel organizat, nct betonul s sufere
minimum de manipulri, pentru c orice manipulare nseamn o posibilitate de segregare. i zguduirile din
timpul transportului au ca efect o tendin de segregare, n special la betoanele la care nu exist o bun
coeziune ntre mortar i agregatele mari, acestea din urm deplasndu-se spre partea inferioar, iar
mortarul i n special laptele de ciment ridicnduse spre partea superioar. O alt condiie de care trebuie

s se in seama n timpul transportului este pstrarea intact a compoziiei i caracteristicilor betonului

fabricat: pentru aceasta este necesar ca mijloacele de transport s fie etane pentru a nu se produce
pierderi de lapte de ciment i ca betonul s fie ferit de ploaie, ari sau nghe.
Ori de cate ori intervalul de timp dintre doua sarje depaseste timpul de o ora sau la pauzele de
masa, utilajele folosite la prepararea i transportul betonului, vor fi bine curate i splate cu ap. n
acelai mod se procedeaz la terminarea fiecrui schimb de lucru.
Manipularea la obiect a betonului
Betonul adus lng obiect trebuie ridicat sau cobort la punctul de turnare. Aceast manipulare se
face n foarte multe feluri: folosind boburi,macarale de diferite tipuri, jghiaburi sau burlane, benzi rulante,
pompe etc. Ca mijloace de manipulare intermediare i recipiente de transport se folosesc buncre
basculante, tomberoane, benele cu fund mobil, benele basculante etc.
Buncr basculant
Buncrul basculant servete pentru transbordarea betonului i mortarului adus cu
autobasculantele, autoagitatoarele sau cu autobetonierele n mijloace de transport cu capaciti mici, cum
sunt roabele, tomberoanele, benele etc. Acest utilaj se compune din suport, buncr, mecanism de
nchidere, instalaie hidraulic de basculare i instalaie electric. Buncrul este articulat de suport cu dou
brae; pentru nlesnirea golirii, de el este fixat un vibrator.
Ben cu fund mobil
Cu aceste bene se poate transporta betonul de la un buncr basculant cu o macara la
punctul de turnare. Aceste bene pot servi i la transportul altor materiale granulare sau pulverulente n
vrac sau sub form de past. Bena este susinut de un cadru metalic compus din 4 picioare i un
postament. Deschiderea benei pentru golire se face manual, cu un sistem de prghie care acioneaz dou
sectoare ale fundului cutiei. Agarea de crligul macaralei se face cu un cablu care trece prin 3 ochiuri
prevzute la marginea superioar a cutiei.

Ben basculant tip papuc

Aceast ben se utilizeaz obinuit la punctele de lucru deservite de macarale turn, autoagitatoare
etc. Aezate alturat, dou cte dou pe sol, ele pot fi ncrcate direct din autobasculante i apoi ridicate i
transportate de macara la locul de turnare. Bena este de tabl, cu partea din fa n form de piramida,
nchis i prevzut cu un nchiztor acionat manual; partea din spate este deschis pentru a se turna

betonul. Bena este rigidizat cu un cadru din profile metalice, formnd o sanie care protejeaz nchiztorul
(ca sa nu fie izbit la descrcarea betonului) i uureaz manipularea. La partea din spate bena are urechi
pentru prinderea de crligul macaralei.

PREGATIREA, REALIZARII ELEMENTELOR PREFABRICATE SI PUNEREA IN

OPERA A BETONULUI
Realizarea elementelor prefabricate din beton armat i beton precomprimat se face pe baza
proiectelor pentru fiecare tip de elemente i a procedurilor de execuie elaborate de unitatea de
prefabricate pe baza prevederilor proiectelor, a normelor tehnice i a reglementrilor tehnice n vigoare.
Elementele prefabricate din beton simplu precum:
blocuri mici i mari de zidrie din beton uor;
tuburi de canalizare din beton simplu;
iglele de beton SR En 490-99;
dale, plci de trotuar i pardoseli, borduri etc. se realizeaz pe baza procedurilor de execuie elaborate
de unitate n conformitate cu standardele de produse i reglementrile tehnice n vigoare.
Conducerea lucrrilor de realizare a elementelor prefabricate trebuie asigurat de ingineri cu
pregtire i experien practic n domeniu, ajutai daca este cazul si schema dispune de maitrii i
tehnicieni cu experien.
nainte de-a ncepe realizarea unui nou tip de elemente prefabricate, unitatea de prefabricate
trebuie s examineze amnunit proiectul de elemente i s aduc la cunotin proiectantului,
investitorului eventualele lipsuri, nepotriviri ntre prevederi i eventualele dificulti de execuie a proiectului;
s propun, dac este cazul mbuntiri ale proiectului, ncercri de tip de elemente etc. Propunerile de
mbuntire a proiectului, rezultatele ncercrilor iniiale de tip de elemente, propunerile de schimbare a
clasei betonului, a modului de armare etc., vor fi verificate de proiectant i introduse n proiect dup analiza
i acceptarea acestora. Nici o modificare a prevederilor proiectului de realizare a unor elemente
prefabricate din beton armat sau precomprimat nu este permis fr acordul scris al proiectantului
elementelor.

LUCRARI PREMERGATOARE
Pentru ca punerea in opera a betonului (turnarea elementelor), sa se poate desfasura in celemai
bune conditii, este necesar ca in prealabil sa se ia o serie de masuri pregatitoare si anume:
corespondena compoziiei betonului (reea de turnare) cu cea stabilit prin ncercri preliminare de
ctre un laborator autorizat, confirmat prin ncercrile de tip de elemente sau prin aplicare n producie
la alt tip de elemente n condiiile tehnologice ale unitii de prefabricate;
dac utilajele i mijloacele folosite la prepararea, transportul, compactarea, finisarea i tratarea
betonului din elemente dup realizare sunt n bun stare de funcionare;
dac tiparele (cofrajele) corespund prevederilor proiectului elementelor ce urmeaz a fi realizate, au fost
corect asamblate i unse;
dac armarea (inclusiv armturile pentru mbinri, prinderi, musti, platbande, profile laminate etc.) au
fost montate conform proiectului i dac nu au fost ptate cu soluia de ungere a tiparului;

dac precomprimarea a fost executat conform proiectului i prevederilor prezentului cod n cazul
elementelor din beton precomprimat;
dac s-a efectuat instruirea personalului muncitor pentru execuia corect a fiecrei operaii tehnologice
prevzute n procedurile tehnice interne de preparare a betonului i realizare a fiecrui tip de elemente
prefabricate.
Pregatirea suprafetei betonului turnat anterior. Daca de la turnarea precedent a trecut un timp mai
indelungat si betonul s-a intarit, suprafata rostului de lucru trebuie tratata in mod special pentru a se
realize o legatura cat mai buna intre betonul vechi sic el proaspat.

TURNAREA SI FINISAREA BETONULUI

Compoziia betonului stabilit de ctre un laborator autorizat i verificat in etapa premergatoare,
este corectat n funcie de variaiile umiditii i granulozitii sorturilor ori de cte ori este nevoie. Se
recomand ca temperatura betonului proaspt s fie la locul de turnare n limitele +10 C +30 C. n
condiiile n care temperatura betonului la locul de turnare este sub +10 C se vor adopta msurile
prevzute de normativul de executie a lucrarilor de beton pe timp friguros, iar n condiiile n care aceasta
depete +30 C, se vor aplica dup caz, n scopul realizrii calitii elementelor prefabricate:
msuri de reducere a temperaturii betonului prin rcirea apei i eventual a agregatelor;
msuri de ntrziere a nceperii prizei prin folosirea unor aditivi ntrzietori adecvai.
Turnarea betonului, trebuie s se fac continuu i ct mai uniform posibil pe ntreaga suprafa de
tipar. Este interzis turnarea betonului n centrul tiparului i mpingerea cu vibratorul spre capete sau
zonele marginale ale elementelor ce se execut.
Turnarea betonului se face de preferin, direct din mijlocul de transport, de exemplu dintr-o ben adus de
macaraua turn (pod rulant) n cofraj, deoarece fiecare transbordare favorizeazsegregarea. ntruct n
unele cazuri- de exemplu capacitate mare a mijlocului de transport i plac cu armturi subiri - s-ar putea
ca deversarea direct a betonului s produc deformarea armturilor, betonul poate fi turnat prin
intermediul unui jgheab. Dac dimensiunile elementelor de construcie sunt mici i capacitatea mijlocului de
transport este mare, mai raional este ca betonul s se descarce pe o platform din care s se toarne n
cofraje, cu lopei sau cue. Dac ntmpltor betonul s-a segregat n timpul transportului, trebuie
reamestecat nainte de turnare, pn i recapt omogenitatea. Dac betonul are o consisten mai mare
dect cea necesar, nu se admite adugarea de ap i reamestecarea lui. n asemenea situaii se va
aduga past de ciment preparat cu un raport a/c<0,5. La turnarea direct n cofraje nu trebuie s se
depeasc nlimea de 3 m; pentru nlimi mai mari se folosesc tuburi pentru turnare.Dac betonul se
toarn direct de la nlimi de peste 3 m, el poate segrega. Descrcarea betonului se face ntotdeauna n
sens invers direciei betonrii
Pe suprafee nclinate, betonul se toarn folosind un opritor; n caz contrar betonul se mprtie i
se segreg. In zonele cu armturi dese se urmrete atent umplerea complet a cofrajelor i a poriunilor
de sub armturi, mpingndu-se betonul cu ipci de lemn i vergele de oel i prin ciocnirea cofrajelor,
pn se aude sunetul deplin. Dac totui betonul nu poate ptrunde printer armturi, pentru zonele
respective se prepar un beton cu aggregate mai mrunte.Turnarea betonului se face n straturi orizontale;
nu se admite turnarea n straturi nclinate. Nivelarea se face cu sape speciale i cu lopei.
Utilajele pentru turnarea betonului trebuiesc bine spalate si curatate. Se interzice baterea acestora
cu ciocanul, ranga ,etc. Numai in acest fel se poate asigura o buna functionare a lor si o durata de folosire
cat mai lunga.

COMPACTAREA BETONULUI

Compactarea betonului din elementele prefabricate se face prin vibrare cu folosire dup caz a:
vibratoarelor de cofraj;
meselor sau reazemelor vibrante;
vibratoarelor plac sau riglelor vibrante;
pervibratoarelor.

Alegerea tipului (lor) de vibrator se face n funcie de tipul, forma i dimensiunile elementelor ce se
execut, desimea armturilor i consistena betonului. Numrul, poziia i caracteristicile vibratoarelor
trebuie s corespund prevederilor proiectelor i procedurilor tehnice interne, pentru realizarea fiecrui tip
de elemente. Stabilirea timpului optim de vibrare se face experimental, la nceperea fiecrei serii de
elemente, prin ncercri de prob n funcie de caracteristicile elementelor ce se realizeaz, ale
vibratoarelor folosite i lucrabilitatea betonului. Timpul de vibrare astfel stabilit se consemneaz n anexele
procedurilor tehnice de realizare a elementelor.
Orientativ, la stabilirea procedeului de vibrare se vor avea n vedere urmtoarele:
elementele prefabricate de suprafa turnate n poziie orizontal cu grosimi sub 20-25 cm pot fi
compactate cu ajutorul reazemelor vibrante, al maselor i al plcilor vibratoare, tasarea betoanelor
50 mm; grosimea stratului de beton proaspt nainte de compactare 1,15 1,25 din grosimea
final, n funcie de consistena, timpul de vibrare fiind de 8-25, n funcie de consistena betonului,
caracteristicile vibratoarelor, grosimea, forma elementului i desimea armturilor;
elementele prefabricate plane cu nlimi sub 3 m, realizate n poziie vertical, pot fi compactate cu
vibratoare de cofraj sau cu vibratoare de interior, n funcie de dimensiunile i forma elementelor,
modul de dispunere i desimea armturilor etc. n astfel de situaii tasarea betonului va fi 10 cm, iar
timpul de vibrare variaz ntre 6-29 n funcie de parametrii indicai anterior;
elementele de tip stlpi sau grinzi realizate n poziie orizontal n funcie de dimensiuni, form, modul
de armare, desimea armturilor i consistena betonului pot fi compactate cu vibratoare de cofraj i
mese sau reazeme vibrante (n anumite cazuri pervibratoare). Timpul de vibrare variind n limite foarte
extinse (n funcie de parametrii menionai anterior) ntre 6-8 4-6 minute sau chiar mai mult, pentru
o grind de 24 m lungime. Compactarea fcndu-se n una sau dou trei reprize;
plcile cu grosime sub 20 cm, pot fi compactate cu ajutorul plcilor vibratoare, al meselor sau
reazemelor vibrante, tasarea betonului 4 cm, timpul de vibrare variind ntre 15-45 n funcie de
diveri parametrii;
la compactarea elementelor de grosime mare, cu pervibratoare trebuie avut n vedere ca grosimea
stratului de beton supus compactrii s nu depeasc 3/5 4/5 din nlimea capului vibrator (la
butelie). La compactarea stratului urmtor de beton, capul vibrator trebuie s ptrund n stratul
compactat anterior pe o adncime de 10-15 cm.
n timpul turnrii i compactrii betonului din elemente se va urmri ca armturile i piesele
nglobate s-i pstreze poziiile prevzute n proiect, s nu sufere degradri sau deformaii.

Printr-o compactare mecanic a betonului se obin o serie de avantaje tehnice, respective:

creterea rezistenelor mecanice, reducerea permeabilitii i sporirea durabilitii betonului, dar i avantaje
economice permind o reducere a dozajului de ciment i a consumului de manoper.
Efectul vibrrii asupra betonului proaspt.
Asupra betonului proaspt acioneaz forele de gravitaie care tind s-l fac s curg i forele de
coeziune care se opun acestei tendine. Cu ct betonul are mai mult ap n compoziia lui, cu att este
mai fuid. Betoanele vrtoase i plastic-vrtoasenu curg, pentru c forele de coeziune sunt mai puternice
dect efectul forelor de gravitaie. Efectul forelor de vibrare este artat n figur. In momentul n care
betonul este pus sub vibrare, se reduc forele interioare de coeziune i el se transform dintr-un corp
plastic ntr-un lichid greu, care curge i faa betonului se niveleaz. Dac vibrarea continu, toate golurile
din masa betonului se umplu, bulele de aer sunt eliminate i betonul i capt compactitatea maxim; n
acest moment vibrarea se consider terminat. Dac vibrarea se continutotu i mai departe, forele de
coeziune fiind foarte mici, agregatele mari, care sunt mai grele dect mortarul, se las la fund, mortarul se
ridic n sus i la partea superioar se separ lapte de ciment, care are densitatea cea mai mic.In acest
caz betonul nu mai este omogen n masa lui i rezistena mecanic se reduce. Se vede deci c vibrarea
prelungit (supravibrarea) nu este indicat. Dac nainte de vibrare ncercm s introducem o bar din oel
n beton, o putem nfinge, ns cu un oarecare efort; dac facem acelasi lucru n timpul vibrrii bara intr n
beton chiar fr s-l mpingem, numai sub aciunea greutii proprii.

Dac ncercm s-o nfingem dup ce am oprit vibratorul,-nu mai putem, ntruct fuiditatea betonului
dispare, el se transform ntr-un amestec rigid, capabil s reziste la eforturi reduse de compresiune i chiar
de ntindere, ceea ce face ca uneori s putem decofra, aproape imediat, anumite elemente.
Principiul de funcionare al vibratoarelor
Vibratoarele utilizate mai mult n practic sunt cele cu mase excentrice, avnd urmtoarele pri
principale:
un ax (arbore motor) care se mic pe paliere fixate de elementul vibrant;

 o mas excentric prins de ax;

un motor-electric,termic, sau cu aer comprimat - care comand arboreal printr-o transmisie flexibil.
Felurile de vibrare i tipurile de vibratoare
Transmiterea la beton a vibraiilor se face n dou moduri distincte i anume:
printr-o transmitere direct de la vibrator la beton, aceasta este vibrarea intern, produs devibratoare
de interior (obinuit de form cilindric, numite i pervibratoare
printr-o transmitere indirect, aceasta este vibrarea extern, produs de vibratoare exterioare betonului.
Elementele de care trebuie s se in seama la vibrarea intern sunt:
1. Partea activ a vibratoarelor de interior, este format dintr-o butelie cilindric introdus vertical
n masa betonului. Micarea radial a excentricului transmite impulsuri orizontale, care acioneaz asupra
prii fluide a amestecului de beton-past de ciment. Vibratorul interior are o raz de aciune relativ mic,
ceea ce oblig la dese introduceri i scoateri ale buteliei din beton; din aceast cauz este necesar ca
vibratorul s aib o greutate relativ mic pentru a fi manipulat cu uurin.
2. Frecvena oscilaiilor se alege i n funcie de diametrul capului vibrator,care la rndul lui se
alege pe considerente tehnologice (ca s intre ntre armturi) i pe considerente economice
(productivitatea vibrrii este n funcie i de diametrul capului vibrator o productivitate mai mare este
realizat cu capete vibratoare avnd diametre mai mari). In funcie de diametrul capului vibrator, se
recomand urmtoarele frecvene:

3. Raza de aciune a vibratorului depinde de lucrabilitatea betonului, amplitudinea vibraiilor, durata

de vibrare i frecvena vibraiilor. Durata de vibrare nu trebuie ns mrit peste cea normal, pentru c
productivitatea vibratorului scade i se pot produce i segregri. Pentru cazurile curente durata de vibrare
variaz ntre 15 i 60 s. In
anumite situaii speciale n care este necesar o vibrare mai puternic, se poate prelungi durata de vibrare
pn la 120 s fr ca prin aceasta s se ajung la segregri ale betoanelor. Semnele exterioare dup care
se cunoate c vibrarea este suficient sunt: betonul nu se mai taseaz, iar suprafaa exterioar a lui
ajunge orizontal i puin lucioas, se rrete apariia bulelor de aer. In mod obinuit, butelia sau lancea se
introduc n poziie vertical; cnd acest lucru nu este posibil, se admite i o introducere nclinat. Raza de
aciune a vibratorului (de obicei se indic n prospect) se verific prin msurare direct dup 30 s de
vibrare. Distana dintre dou puncte succesive de introducere n beton a capului vibrator se determin cu
relaia d=1,4 r, n care r este raza de aciune a capului vibrator. Distana obinuit dintre capul vibrator i
marginea mai apropiat a cofragului este r/2 i n nici un caz mai mic dect 5 cm. Grosimea stratului de
beton nu trebuie s depeasc 3/4 din lungimea capului vibrator. Elementele de care trebuie s se in
seama la vibrarea extern, sunt urmtoarele: Cercetrile au artat c, n general, frecvenele ridicate, de
circa 10.000rot/min sunt favorabile realizrii unei compactiti mari a betoanelor; deasemenea, c
frecvenele ridicate acioneaz n special asupra prilor fine ale agregatelor. In mod practic, frecvenele
nalte pun n micare mortarul fluidificnd betonul, iar cele joase pun n micare agregatele mari. Cum
agregatele mari reprezint partea mai important din masa betonului, pentru punerea lor n micare este

nevoie de o energie mai mare dect pentru mortar. Concluzia este c folosirea frecvenelor ridicate este
mai economic. In orice
caz, pentru a compacta un amestec de beton bogat n pri fine, este recomandabil utilizarea frecvenelor
ridicate. Pentru a scurta durata de vibrare se pot folosi vibratoare cu dou frecvene: de exemplu la nceput
o vibrare cu 4 000 rot/min, care au rolul s umple rapid cofrajul i n urm o vibrare cu 7 000 rot/min, care
fluidific bine montarul i termin compactarea. Un alt factor care acioneaz asupra efectelor vibraiilor
este direcia de vibrare. Vibrarea orizontal acioneaz fluidificnd mortarul, iar agregatele mari au tendina
s coboare sub aciunea gravitaiei, n unele cazuri putndu-se ajunge la segregri. Vibrarea vertical este
mai eficient, pentru c impulsurile date de vibrator se pot combina cu fora gravitaional. Adncimea
maxim pn la care este eficient compactarea produs de plcile vibrante este de 35 cm; rezult c se
pot vibra astfel plcile cu grosimea pn la 35 cm (grosimea optim este de 320 cm). Fora centrifug
trebuie s fie suficient de mare pentru ca s poat compacta betonul pe o grosime pn la 30 cm, dar nici
prea mare (s nu depeasc suma greutii vibratorului i a forei de aderen dintre placa vibrant i
betonul proaspt) pentru c, n caz contrar, placa vibratoare se desprinde de beton i n loc s transmit
vibraii, transmite lovituri repetate.
Este recomandabil ca la plcile vibrante s se foloseasc o mas metalic adiional, legat elastic
de plac, care realizeaz presiunea pe beton i mpiedic desprinderea plcii de suprafaa betonului.
Oscilaiile sunt produse de vibratoare electrice, sau cu aer comprimat; se pot folosi i grupe de cte dou
vibratoare cuplate, cu rotirea n sens invers,care realizeaz vibraii pe o singur direcie. Durata de vibrare
se alege n funcie de compoziia betonului, de rigiditatea cofrajelor i de caracteristicile vibratorului folosit.
In mod obinuit, durata de vibrare este cuprins ntre 30 i 60 s. Timpul optim de vibrare se stabilete prin
determinri de prob fcute n lucrare, pe prima arj de beton care se toarn. In cadrul acestor
determinri se stabilete i ct trebuie s fie grosimea unui strat de beton turnat fa de grosimea final,
dup vibrare; n mod obinuit grosimea stratului necompactat este cuprins ntre 1,1 i 1,35 din cea a
stratului compactat. In timpul vibrrii betonului nu este permis atingerea plcilor sau riglelor vibrante de
armturi.
Caracteristicile de funcionare ale tuturor vibratoarelor sunt determinate de urmtorii factori principali:
viteza de rotaie (numrul de rotaii pe secund),
fora de vibrare (care poate fi constant sau reglabil),
puterea nominal i puterea absorbit.
Factorul cel mai important este fora de vibrare, a crei mrime este determinat de mrimea
masei excentrice, de frecvena i de amplitudinea oscilaiilor.

Din punct de vedere al energiei folosite, vibratoarele pot fi:

electrice (electromagnetice i electromecanice),
cu aer comprimat
cu motoare cu explozie (cu benzin).

Din punct de vedere al modului cum se face legtura cu motorul, vibratoarele pot fi:
cu tij rigid
cu ax flexibil.

Din punct de vedere al poziiei motorului vibratoarele de interior pot fi:

cu motor separat,
cu motor n capul tijei rigide
cu motor n interiorul buteliei (cu motor nglobat).

Vibratoarele de suprafa se clasific n:

plci vibrante,
rigle vibrante,
mese vibrante (folosite la elementele prefabricate de dimensiunirelativ mici)
finisoare (folosite la lucrrile de drumuri).

CONDIIILE PE CARE TREBUIE S LE NDEPLINEASC COFRAJELE.

Cofrajele betoanelor compactate prin vibrare sunt mai solicitate dect cele ale betoanelor
compactate manual datorit micrilor produse de vibrare i mpingerii mai mari a betonului. Pentru ca s
reziste acestor solicitri cofrajele se fac mai rezistente, mai etane i mai bine legate la mbinri, ca s nu
se desfac la micrile produse de vibrare i mai rigide, ca s nu se deformeze.

Greeli de vibrare.
Greelile de vibrare ntlnite mai des sunt urmtoarele:
Timp de vibrare mai scurt dect cel minim necesar, cu consecina obinerii unor betoane
compactate insuficient, avnd rezistene reduse i permeabilitate sporit.
Timp de vibrare prea mare, cu consecina unor segregri.
Distane mai mari ntre punctele de vibrare dect cele prevzute compactare neomogen.
Distane prea mici ntre punctele de vibrare zone cu vibrare prelungit, deci cu risc de
segregare.
Vibrare dup o perioad mai lung de oprire accidental nseamn fisurarea unui beton n curs de
ntrire.

TRATAREA BETONULUI DUPA BETONARE

Pentru a asigura conditii optime de intarire a betonului si a se reduce deformatiile de contractie, se
va asigura mentinerea umiditatii betonului minim 7 zile dupa turnare, protejnd suprafetele libere prin:
acoperirea cu materiale de protectie;

 stropirea periodica cu apa;

aplicarea de pelicule de protective
Materialele de protectie vor fi mentinute permanent n stare umeda. Stropirea cu apa va incepe cu 212
ore de la terminarea betonarii, n functie de tipul de ciment utilizat si temperatura mediului, dar imediat
dupa ce betonul este suficient de ntrit pentru ca prin aceasta operatie sa nu fie antrenata pasta de
ciment.

Durata tratrii depinde de:

Sensibilitatea betonului la tratare, funcie de compoziie.Cele mai importante caracteristici ale
compoziiei betonului, care influeneaz durata tratrii betonului, sunt : raportul ap/ciment, dozajul,
tipul i clasa betonului, tipul i proporia aditivilor. Betonul cu un coninut redus de ap (raport A/C mic)
i care are n compoziie cimenturi cu ntrire rapid, atinge un anumit nivel de impermeabilitate mult
mai rapid dect un beton preparat cu un raport A/C ridicat i cu cimenturi cu ntrire normal, durata
tratrii diferind in consecin. De asemenea, avnd n vedere c, funcie de clasa de expunere,
betoanele preparate cu cimenturi compoziie de tip II, sunt mai sensibile la carbonatare dect
betoanele preparate cu cimenturi portland de tip I, n cazul folosirii aceluiai raport A/C se recomand
prelungirea duratei de tratare pentru primul caz.
Temperatura betonului. n general, cu ct temperatura exterioar este mai sczut cu att timpul
necesar de tratare este mai mic. Temperatura betonului dup turnare depinde de temperatura
mediului ambiant, tipul i clasa cimentului, dimensiunile elementelor structurale i proprietile de
izolator ale tiparului (cofrajul).
Condiiile atmosferice n timpul i dup turnare. Durata de tratare depinde de temperatura
mediului ambiant, umiditate i viteza vntului, care pot accelera uscarea prematur a betonului.
Condiiile de serviciu, inclusiv de expunere ale structurii. Cu ct condiiile de expunere sunt mai
severe cu att este necesar ca durata de tratare s fie prelungit.

n tabel se prezint durata orientativ (n zile) a tratrii betonului funcie de dezvoltarea rezistenei
betonului, temperatura betonului i condiiile de mediu n timpul tratrii.

n cazul tiparelor instalate pe platforme exterioare, n poligoane etc. pe timp ploios suprafeele de
beton proaspt, vor fi acoperite cu prelate sau folii de polietilen, atta timp ct prin cderea precipitaiilor
exist pericolul antrenrii pastei de ciment.
Finisarea elementelor prefabricate se face cu dreptarul, drica, gletiera, etc. urmrindu-se ca
suprafeele acestora s fie perfect plane, fr abateri dimensionale, ciupituri etc.
Pentru anumite tipuri de elemente se execut pe baz de prevederi specifice ale proiectului de arhitectur:
diferite finisaje de calitate superioar ca agregatul aparent, diferite modele etc. pentru care, prin prescripii
tehnice ataate proiectului, se stabilete i modul de realizare i de recepie a lucrrilor de finisare.
Principalele operaii tehnologice privind finisarea suprafeelor vzute ale elementelor din beton armat
prefabricat, sunt urmtoarele:
dup turnarea i compactarea betonului, suprafaa vzut a elementului de beton se niveleaza, cu
ajutorul dreptarului, manual sau mecanic. Cantitatea de beton turnata nu trebuie sa depaseasca
marginea chederului; se asigura astfel planeitatea suprafetei vizibile;

inainte de intrarea in priza a betonului, suprafata elementului se preseaza cu ajutorul driscai din
plastic, prin miscari circulare, apasand constant agregatele in masa betonului, permitand astfel laptelui
de ciment sa iasa;
dupa intrarea in priza a betonului, acesta se scliviseste cu ajutorul gletierei metalice, printr-o
succesiune de miscari in lungul axei longitudinale a elementului si perpendicular pe aceasta, pana la
obtinerea unor suprafete netede si lucioase;
este interzisa adaugarea apei si a altor materiale de adios (ciment) in timpul sclivisirii;
pentru elementele cu suprafata mare sclivisirea se face cu masina de slefuit beton (elicopter);
pentru eliminarea posibilitii de apariie a fisurilor de contractie pe suprafaa betonului, acesta se
protejeaz mpotriva pierderii apei de hidratare prin acoperire cu folie de plastic, geotextil, prelate,
rogojini - obligatoriu;

Operaiile de turnare compactare finisare uzual pe betonul proaspt a elementelor prefabricate se

execut continuu, fr ntreruperi pn la realizarea fiecrui element. ntreruperea turnrii betonului la
realizarea elementelor prefabricate din beton armat, se face numai n situaii excepionale, cu adoptarea
msurilor de asigurare a continuitii betonrii la reluarea lucrului prin procedee adecvate. Nu este
permis ntreruperea betonrii la realizarea elementelor prefabricate din beton precomprimat.

ACCELERAREA NTRIRI BETONULUI PRIN TRATAMENT TERMIC

Accelerarea ntririi betonului n uniti de prefabricate reprezint o operaie tehnologic
important, avnd ca scop principal reducerea sensibil a ciclurilor de producie i asigurarea rezistenelor
la decofrare i transferul forelor de precomprimare, n intervale de timp reduse i n orice condiii de
temperatur. Accelerarea ntririi betoanelor se face prin diferite procedee, necesit instalaii adecvate i
un control atent, pentru asigurarea calitii elementelor prefabricate. n cazul elementelor din beton
precomprimat, efectul tratamentului termic asupra pierderilor de tensiune, trebuie cunoscut i realizat la
nivelul prevederilor din proiect.
Accelerarea ntririi betonului n unitile de prefabricate se face prin diferite procedee din care
menionm:
utilizarea aditivilor superreductori de ap (superplastifiani) la o tasare de 6-10 cm, cu meninerea
dozajelor de ciment i creterea rezistenelor iniiale i finale ale betonului, prin reducerea cantitii de
ap de preparare n raport cu betonul martor;
utilizarea unor aditivi acceleratori de priz i ntrire fr cloruri;
tratarea termo-umed a betonului prin aburire (cu abur viu) la presiune normal i temperaturi sub 60
oC;
tratarea termic prin nclzire de contact n tipare nclzitoare;
tratarea termic prin nclzire electric;
tratarea termic cu radiaii infraroii sau electromagnetice;
tratarea termic cu ap cald, ulei sau alte lichide nclzite cu sau fr presiune etc.;
alte procedee omologate;

n unitile de prefabricate, accelerarea ntririi betonului cu tratament termic se realizeaz prin:

tratarea termic n tipare nclzitoare cu aburi de joas presiune sau ap cald (uneori cu ulei cald) la
temperaturi de maxim 60 C;
tratarea termic n tunele (camere de tratament termic) cuve de tratament;
unele procedee locale etc.

Tiparele incalzitoare
Reprezint cofraje cu perei dubli, n interiorulcrora se poate asigura creterea temperaturii la
nivelul prestabilit, prin dispunerea n interiorul acestora a unor serpentine prin care circul abur sub
presiune sau ap cald.
Execuia tiparelor inclzitoare trebuie s asigure urmtoarele:
o nclzire uniform pe ntreaga suprafa ce vine n contact cu betonul;
s aib un strat termoizolant pe suprafeele libere care s limiteze pierderile de energie la maxim 80
Kcal/m2.h;
s aib rigiditatea necesar evitrii procedurii de deformaii permanente, la manipulare, decofrare,
cofrare etc.;
s asigure o uniformitate a temperaturilor pe suprafaa nclzitoare nct diferena maxim a
temperaturii n diferite puncte s nu depeasc 8 C.
Elementele prefabricate cu o grosime de maxim 14 cm (planee, plci, elemente perei etc.) pot fi
nclzite la tratarea termic pe o singur fa. n acest caz, cealalt fa va fi acoperit cu folii impermeabile
peste care se aeaz saltele termoizolante, dac faa nenclzit este cofrat, cofrajul respectiv trebuie s
fie termoizolant.
La tratamentul n stive de tipare nclzitoare, tiparul superior reprezint capacul nclzitor pentru suprafaa
superioar a betonului din tiparul inferior, iar peste ultimul tipar se aeaz fie un capac termoizolant, fie
folie impermeabil i saltea termoizolant. n jurul stivelor de tipare nclzitoare se creeaz incinte etane
cu prelate, folii de material plastic, panouri uoare etc. pentru a se reduce pierderile de energie datorit
curenilor de aer i pentru meninerea nclzirii uniforme a tiparelor pe toate suprafeele.
Tunele (camere, cuve, bazine, incinte etc.) De tratament termic
Reprezint spaii subterane sau supraterane nchise izolate termic, care asigur nchiderea fa de
exterior i condiiile de temperatur i umiditate necesare accelerrii ntririi betonului. Pentru nclzirea
acestor spaii se folosesc serpentine cu abur, ap cald sau ulei care sunt astfel dispuse nct s asigure o
nclzire uniform a spaiului detratament termic, iar pentru asigurarea umiditii necesare sunt prevzute
pulverizatoare, vase cu ap, introducerea de abur etc. Tunelele, camerele de tratament termic etc. trebuie
s fie isolate termic i nchise etan, astfel nct pierderile de energie s fie de maxim 80 Kcal/m2/h.
Ciclul de tratare termic al betonului cuprinde urmtoarele faze:
perioada de ateptare (sau prentrire Tp) de la terminarea execuiei elementelor pn la nceperea
tratamentului, care variaz ntre 3-6 ore n funcie de temperatura mediului de lucru i a betonului. Se
recomand ca perioada de ateptare s fie de minim 4 ore;
perioada de ridicare a temperaturii (TR) de la nceperea nclzirii tiparelor, tunelului, camerei etc. pn
la atingerea temperaturii de tratare la izoterm. Se recomand ca viteza de ridicare a temperaturii s
fie de 10-15C/h. n cazul elementelor prefabricate de beton armat de clas maxim C35/45 realizate
din beton cu cimenturi II/A-S (care au viteza mai redus de ntrire), viteza de ridicare a temperaturii
s fie de maxim 20C/h (recomandat 12-18C/h n funcie de masivitatea elementelor);
perioada de tratare la izoterm (Ti) care depinde de compoziia betonului, n principal, tipul i dozajul
de ciment utilizat , raportul A/C, tipul i dozajul aditivului i adaosurilor, temperatura maxim de
tratament, masivitatea elementelor, capacitatea de izolare termic a tiparelor, camerelor de tratament
etc. i care se stabilete prin ncercri preliminare n condiiile fiecrei uniti de prefabricate;

perioada de coborre a temperaturii (de rcire a elementelor Tr), cuprins n intervalul de la

ntreruperea tratamentului termic pn la decofrarea elementelor i care trebuie s asigure vitez de
coborre a temperaturii de maxim 15C/h.

n funcie de temperatura maxim de tratare la izoterm n tabelul urmtor sunt date orientativ
duratele diferitelor perioade ale ciclului de tratare termic a betonului.

Timpul minim pentru atingerea rezistenei la decofrare transfer i livrare se obine prin:
folosirea de amestecuri de agregate de bun calitate i corect proporionate;
cimenturi cu ntrire rapid I 42R; I 52R n dozaj corespunztor;
aditivi performani (superreductori de ap) compatibili cu cimentul, utilizai pentru reducerea la
maximum a raportului A/C, n condiii tehnologice concrete (izolarea termic eficient a tiparelor,
camerelor de tratare etc.);
prelungirea perioadei de rcire a elementelor.

DECOFRAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE I TRANSFERUL FORELOR DE

PRECOMPRIMARE
Decofrarea elementelor prefabricate se face la termenele stabilite prin procedurile sau specificaiile
tehnice i numai dup atingerea rezistenelor de decofrare, pe epruvete de control din beton, confecionate
i tratare n aceleai condiii cu lotul de elemente la execuia cruia au fost prelevate epruvetele conform
proiectului.
Decofrarea elementelor prefabricate din beton simplu i beton armat se va face cu mult atenie,
folosind dispozitive i utilaje adecvate, pentru a nu se produce rupturi ale muchiilor, fisurri sau deteriorri
ale elementelor realizate. Dispozitivele de ridicare a elementelor vor fi astfel concepute nct solicitrile ce
se produc n diferite seciuni s fie minime.
Dup decofrare se va controla operativ aspectul i calitatea fiecrui element i se va face
marcarea vizibil a fiecrui element cu seria, numr de ordine, codul de fabricaie etc., din registrul de
eviden, pentru verificarea calitii elementelor prefabricate, unitatea productoare, etc. i se execut
unele operaii ca de exemplu tratamente specifice de suprafa, tratamentul capetelor armturii prentinse
mpotriva coroziunii etc.
Elementele prefabricate din beton simplu de mare serie (blocuri de zidrie, pavele, borduri, tuburi
de canalizare etc.) vor fi marcate conform standardelor sau specificaiilor tehnice de produs, n numr
suficient pentru identificarea fiecrui lot de fabricaie i pachetizate sau paletizate.
Transportul elementelor prefabricate n depozitul de produse finite se face cu folosirea de utilaje i
dispozitive specifice, cu atenie, pentru a nu se produce rupturi sau deteriorri ale elementelor. Aezarea
elementelor prefabricate n depozitul de produse finite se face conform prevederilor din proiectele de
elemente, avnd n vedere urmtoarele:
ntr-o stiv sau zon a depozitului se vor depozita numai elemente de acelai tip;

marcajul elementelor s fie vizibil;

piesele de ridicare s fie uor accesibile.

Programul de pretensionare, inclus n fia tehnologic, trebuie s cuprind date privind rezistena
de control dinaintea transferului.
Operaia de transfer se va face numai dup ce s-a verificat, prin ncercarea epruvetelor de control,
pstrare n aceleai condiii cu elementele, conform STAS 1275-88 c rezistena betonului corespunde
prevederilor proiectului. Se recomand ca operaia de transfer s se efectueze lent. n cazul n care
transferul nu se poate efectua lent, ci se face prin tierea armturilor (cu discuri cu carborundum, cu
foarfece speciale sau cu ajutorul unui aparat de sudur), ordinea de tiere a armturilor trebuie s
corespund prevederilor proiectantului, operaia fcndu-se alternativ de la ambele capete ale tiparului sau
stendului.
n cazul pretensionrii armturilor i transferului forei de precomprimare, se vor lua msurile
necesare pentru a se mpiedica circulaia i staionarea personalului muncitor n spatele preselor sau n
lungul liniilor tehnologice i se vor prevedea panouri de avertizare.
La elementele prefabricate, nlturarea prilor mobile ale tiparului (cofrajului) dup efectuarea
operaiilor de transfer, se face cu atenie pentru a nu produce deteriorri elementelor. Dup nlturarea
prilor mobile ale tiparului se execut marcajul elementelor conform prevederilor proiectului sau
procedurilor tehnice de fabricaie i control. Ridicarea, transportul i depozitarea elementelor prefabricate
din beton precomprimat se face cu dispozitivele i utilajele prevzute n proiect sau procedurile tehnice.

GRESELI FRECVENTE LA TURNAREA BETONULUI

1. Betonul este prea gros si nu curge. Mai bgm nite apa! Din pcate este o greeal care se ntmpl
foarte des i care are un influen major n rezistena la care va ajunge betonul n final. ntrirea betonului, de fapt a
pastei de ciment este o reacie chimic, orice cantitate de ap n plus nu va fi folosit n aceast reacie dar va ocupa
un loc n masa betonului. Apa n exces va genera un beton mai poros, cu rezistene mai slabe, deci nu adugai
niciodat ap n plus faa de reeta specificat n proiectul de execuie.
Proprietatea betonului proaspt de a se turna i compacta uor este lucrabilitatea . Pentru ameliorarea acesteia se
folosesc aditivi plastifiani.
2. Aruncarea betonului cu lopata sau turnarea de la nlime mare. Acest mod de punere n oper a betonului
este greit deoarece produce segregri. Segregarea betonului este aglomerarea de pietri (agregate) n anumite
locuri fr ca acestea s fie legate de piatra de ciment. Betonul cu segregri nu mai este omogen i din aceast
cauz rezistena acestuia este afectat semnificativ. n plus, n zonele cu segregri, armtura nu mai este protejat i
va fi afectat de coroziune.
Segregrile care nu sunt profunde pot fi remediate relativ uor. Se ndeprteaz prin buciardare zona afectat i se
execut o tencuial cu mortar de ciment. Dac segregarea este extins n adncime, betonul afectat se va ndeprta,
iar n anumite situaii se poate ajunge pn la demolarea i refacerea elementului de beton
3. Turnarea betonului n cofraje neetane. Conduce la pierderea laptelui de ciment din compoziia betonului
proaspt. Practic, se pierde liantul dintre granulele de agregat obinndu-se un beton cu rezisten redus. Acest
viciu conduce de asemenea la segregri.
4. Vibrarea incorect sau nevibrarea betonului. Vibrarea betonului are un rol determinant n atingerea unor
rezistene corespunztoare ale betonului ntrit. Prin vibrare se elimin aerul existent n masa betonului proaspt
producndu-se astfel compactarea acestuia. Pentru betonul turnat n antier vibrarea se execut cu vibratorul intern.
Timpul de vibrare este strns legat de lucrabilitatea betonului. n mod evident, un beton fluid va avea nevoie de un
timp scurt de vibrare 5-10s n timp ce un beton foarte vrtos are nevoie de 1.5 2 min. i vibrarea excesiv este
nociv, producnd alegerea pastei de ciment de agregate i conducnd n final la segregri.