COMPOZITIA BETONULUI - GENERALITATI

Betonul este un material compozit obtinut din amestecuri artificiale,

omogenizate, care dupa intarire are un aspect de conglomerate cu rezistente
mecanice si fizico-chimice.Betonul este unul din materialele cele mai des utilizate in
domeniul constructiilor.
Este cunoscut din antichitate (Egipt) si are avantaje majore (realizarea oricarei
forme geometrice, rezistente mari la compresiune si la agresivitati chimice, pret de cost
relativ scazut) dar si dezavantaje (greutate proprie mare, rezistenta mica la intindere,
intarire relativ lenta).
In principal componentii unui beton sunt:

agregatele (naturale,artificiale);

liantul (anorganic,organic);

aditivi (substane introduse n masa amestecului care produc modificri dorite ale
proprietilor betonului proaspt sau ntrit, precum: mbuntirea lucrabilitii,
accelerarea sau ntrzierea prizei sau/i ntririi, micorarea temperaturii de
nghe etc.);

adaosuri (substane sau materiale introduse n masa betonului proaspt care

mbuntesc anumite proprieti ale betonului ntrit, cum ar fi duritatea
suprafeei, rezistena la uzur, rezistena la penetrarea radiaiilor etc. sau ale
betonului proaspat, coeziunea, pastrarea omogenitatii, etc - adaosuri minerale,
fibre naturale si artificiale);

apa (atunci cand se impune).

Natura diversificata a componentilor, combinarea si dozarea lor, conduc la o gama

foarte mare de tipuri de betoane, cu diferite caracteristici.
In beton, sistemul ciment-apa constituie partea activa amestecului.

Clasificari ale betoanelor

dupa destinatie:
-betoane conventionale-pentru constructii civile,industriale si agricole;

-betoane rutiere-pentru drumuri,aeroporturi;

-betoane hidrotehnice-pentru baraje,ecluze,porturi,canale;
-betoane cu destinatie speciala.

dupa rezistenta la compresiune:

-betoane de clasa inferioare (nearmate) -C4/5;
-betoane de clasanormala(armate)C8/10,C12/15,C16/20,C20/25,C25/30,C30/37;
-betoane de inalta rezistenta(BIR)-cel putin C50/60.

dupa densitatea aparenta a betonului intarit la 28 de zile in stare uscata:

-betoane foarte grele, mai mari decat 2500kg/mc;
-betoane grele, 22012500kg/mc;
-betoane semi-grele, 20012200kg/mc;
-betoane usoare, 10012000kg/mc;
-betoane foarte usoare , sub 1000kg /mc;

dupa armare:
-betoane nearmate;
-betone armate.

dupa precomprimare:
-betoane neprecomprimate;
-betoane precomprimate.

Proprietatile principale ale betonului proaspat

lucrabilitatea - exprima aptitudinea betonului de a umple cofrajele sau

tiparele si de a ingloba armaturile bine si usor sub efectul unui mijloc de
compactare cu o cheltuiala minima de energie si forta de munca,precum si
aptitudinea

de

conserva

omogenitatea

amestecului

in

timpul

transportului,manipularii si punerii sale in lucrare.

Lucrabilitatea este apreciata conventional si aproximativ prin metode de determinare
a consistentei betonului proaspat.
Lucrabilitatea influenteaza direct caracteristicile mecanice ale betonului intarit,
omogenitatea, comportarea la gelivitate, aderenta la armatura, etc. Lucrabilitatea

depinde atat de factori interni (componentii betonului), dar si de factori externi

(dimensiunea elementelor, distante intre armature, frecari cu peretii cofrajelor, tehnologii
de transport si punere in lucrare, etc.).

consistenta - se poate defini prin mobilitatea betonului proaspat sub

actiunea masei proprii sau unor forte exterioare care actioneaza asupra lui.

Se poate determina prin urmatoarele metode (de regula in functie de diametrul maxim
al agregatelor):
o tasarea conului;
o remodelarea VE-BE;
o determinarea gradului de compactare Waltz;
o raspandirea.

Con tasare
1-form; 2-mner de prindere; 3-plcue de imobilizare; 4-plac neted (neabsorbant);
5-prelungitor.
Clasa
T2
T3
T3/T4
T4
T4/T5
T5

Tasarea
conului T (mm)
3010
7020
10020
12020
15030
18030

Proprietatile betonului intarit

densitatea aparenta reprezentand masa

unitatii de volum a betonului,

inclusiv golurile;

compactitatea - reprezinta raportul dintre densitatea aparenta

densitatea betonului intarit

(a)

(a)

si

sau intre volumul fazei solide (Vs) si

volumul total aparent(Va);

C=a/=Vs/Va

porozitatea totala - reprezinta volumul de goluri din unitatea de volum.

-

betoane obisnuite normale p=5-7%;

betoane semicomporte p=7-20%;
betoane poroase p=20-50%;
betoane celulare p>70%.

permeabilitatea la apa - apreciata dupa usurinta de patrundere a apei in

masa betonului ( profunzime pe 10-20 cm) si se exprima prin gradul de
impermeabilitate la presiuni de 4,8 sau 12 bari influenteaza direct
durabilitatea betonului.

clasa betonului este definita pe baza rezistentei caracteristice fck cilindru/fck

cub si reprezinta rezistenta minima la compresiune a betonului exprimata in
N/mm si determinata pe cilindrii cu diametrul de 150mm si inaltimea de
300mm sau pe cuburi cu latura de 150 mm la varsta de 28 zile si obtinuta pe
95% din epruvete. S-a introdus ca un factor de respectare a calitatii.

marca betonului reprezinta rezistenta medie la compresiune, obtinuta pe

epruvete cubice sau cilindrice, dupa 28 de zile.

Tipare

rezistenta la inghet-dezghet se defineste prin numarul de cicluri de inghetdezghet succesive pe care epruvetele le pot suporta dupa o durata de 28
zile de la confectionare, in urma caruia se produce o micsorare a rez. la
compresiune cu max. 25% (G50, G100, G150);.

rezistente mecanice (intindere, compresiune, forfecare);

COMPONENETII BETONULUI CIMENTURI PENTRU BETOANE

Cimentul este un material pulverulent, de natur bazic, hidrofil, instabil din
punct de vedere chimic. Amestecat cu apa formeaz paste tixotrope, care fac
priz i se ntresc n timp, formnd piatra de ciment.
Cimentul portland (silicios), reprezint un amestec de silicai i aluminai de calciu
i este obinut prin mcinarea fin a clincherului de ciment portland cu un adaos de 27
% ghips pentru reglarea timpului de priz.
Clincherul de ciment portland este obinut prin arderea unui amestec de materii
prime n cuptoare rotative.
Materiile prime utilizate la fabricarea clincherului de ciment portland sunt: calcare,
marne, argile, leossuri, subproduse industriale (zguri, cenui, isturi), adaosuri de
corecie (silicioase, aluminoase, ferugionase etc.), gipsuri.
Compoziia mineralogic a cimentului
n procesele de ardere a materiilor prime, oxizii existeni n compoziia acestora,
reacioneaz ntre ei formnd compui mineralogici. Cei mai importani ca pondere sunt
urmtorii:

Silicatul tricalcic (alitul) - 3CaOSiO2 - C3S;

Silicatul bicalcic (belitul) - 2CaOSiO2 - C2S;

Feroaluminatul tetracalcic (celitul I sau brownmilleritul) - 4CaOAl2O3F2O3 - C4AF;

Aluminatul tricalcic (celitul II) - 3CaOAl2O3 - C3A.

Compoziia mineralogic a clincherului de ciment portland poate s varieze, n

funcie de compoziia chimic a materiilor prime utilizate i a tehnologiilor de fabricaie.

Norma european SREN 197/1,2-2002 impune pentru clincherul portland
urmtoarele cerine:
-

minimum 2/3 din masa total s fie constituit de silicai (alit + belit) cimenturi
silicatice;

relaia procentual dintre oxidul de calciu i trioxidul de siliciu din compoziie s fie
mai mare ca 2;

coninutul procentual n masa de oxid de magneziu s fie mai mic de 5%.

n cazul clincherului de ciment portland, compusii mineralogici se pot regasi, de

regula, in limitele urmatoarelor procente:
-

C3S

4073%;

C2S

235%;

C3A

118%;

C4AF

220%;

Principalele proprietati ale cimentului, legate de influenta componentilor

mineralogici sunt: viteza de hidratare, cldura de hidratare, rezistenele mecanice i
evoluia lor, rezistena la agresiviti chimice, cantitatea de apa legata chimic, etc.
Variaia compoziiei mineralogice a clincherului de ciment portland, permite
obinerea unei game foarte largi de cimenturi cu proprieti diferite conferite betonului,
att n stare proaspt ct i n stare ntrit.
Pentru cimenturi sunt definite urmatoarele clase de rezisten: 32,5 , 32,5 , 42,5 ,
42,5 , 52,5 , 52,5 (N sau R), unde partea cifric (32,5, 42,5 i 52,5) reprezint clasa de
rezisten la compresiune exprimat n N/mm2, N este simbolul pentru rezisten iniial
normala i litera R este simbolul pentru rezisten iniial ridicata.

Clasificri
Dintre principalele clasificari ale cimenturilor se pot mentiona:
a. n funcie de prezena adaosurilor n compoziia cimenturilor:

cimenturi portland unitare (fr adaosuri);

cimenturi portland cu adaosuri;

b. n funcie de compozitia lor, conform Normei Europene EN 197-1:

cimenturi Portland ;

cimenturi Portland cu zgura;

cimenturi Portland cu microsilice;

cimenturi Portland cu puzzolana;

cimenturi Portland cu cenusa zburatoare;

cimenturi Portland cu sist calcinat;

cimenturi Portland cu calcar;

cimenturi Portland compozite;

cimenturi de furnal;

cimenturi puzzolanice;

cimenturi compozite;

c. Conform SR 388 /1995, cimenturile se mpart astfel:

cimenturi Portland fara adaos (tip I);

cimenturi Portland compozite (tip II);

cimenturi de furnal (tip III);

cimenturi puzzolanice (tip IV);

cimenturi compozite (tip V).

d. Conform SR 1500/96, armonizat cu Norma Europeana ENV 197-1, cimenturile

se impart astfel:

cimenturi Portland cu zgura (tip II);

cimenturi Portland cu cenusa(tip II);

cimenturi Portland cu puzzolana naturala(tip II);

cimenturi Portland cu calcar(tip II);

cimenturi Portland compozite(tip II);

cimenturi de furnal(tip III);

cimenturi puzzolanice(tip IV);

cimenturi compozite(tip V).

Clasificarea convenional are un caracter orientativ, uneori putnd exista deosebiri

semnificative ntre cimenturile de acelai tip. Din aceste motive, parametrii tehnici,
tehnologici i economici ai lucrrilor, stabilesc pe baz de analiza, ncercri i condiii
concrete, tipul recomandat i utilizabil de ciment.

Ponderea componentilor mineralogici, imparte cimenturile dupa denumirea si

proprietatile lor astfel:

Cimenturi alitice au degajare mare de caldura, priza normala si intarire rapida

(rezistente initiale mari, timp friguros, prefabricare, etc. fara agresivitati
chimice);

Cimenturi belitice au degajare mica de caldura, priza normala si viteza mica de

intarire (constructii masive, zone calde agresivitati chimice coroziune tip I);

Cimenturi brownmilleritice priza normala, intarire normala (inghet dezghet

repetat agresivitate chimica sulfatica);

Cimenturi feritice - priza normala, intarire normala (agresivitate chimica sulfatica

ridicata);

Cimenturi normale - priza normala, intarire normala (lucrari curente de beton si

beton armat - fara agresivitati chimice).

CATEGORII UZUALE DE CIMENTURI

Cimenturi portland unitare (fr adaosuri active)
Aceste cimenturi se pot utiliza la majoritatea lucrrilor de construcii din beton,
beton armat i beton precomprimat, de aceea constituie un volum important n producia
de ciment. Se noteaz cu clasa I i au rezistene la compresiune dup 28 zile pe mortar
standard, cu valori

32,5, 42,5 i 52,5 N/mm2. De asemenea, aceste cimenturi sunt

caracterizate printr-o finee la mcinare normal (min. 2500 cm2/g), constan bun de
volum i o priz normal.
Cimenturi portland cu adaosuri
Aceste cimenturi se pot clasifica astfel:

Cimenturi cu adaosuri de zgur de furnal.

Aceste cimenturi se fabric prin introducerea la mcinare a clincherului de ciment

portland, a zgurii granulate de furnal nalt i a gipsului necesar reglrii timpului de
priz.
Utilizarea zgurilor de furnal nalt mpreun, eventual cu alte adaosuri conduce la
economisirea clincherului portland i se reduc preurile de cost ale cimenturilor.
n funcie de combinaia de adaosuri i cantitatea de zgur coninute n masa
cimenturilor, acestea pot cpta una din urmtoarele proprieti:
o rezistene mecanice iniiale mai mici i rezistene finale identice cu
cimenturile portland unitare;
o rezistene mecanice iniiale i finale mai sczute, n raport cu cimenturile
portland cu adaosuri (foarte economice pentru clase inferioare de beton);
o cldur de hidratare a acestor cimenturi, scade odat cu creterea
proporiilor de zgur (obligatoriu pentru construcii masive din beton);
o au tendina de a scdea lucrabilitatea mortarelor i betoanelor, dezavantaj
eliminat prin adugarea n amestec a aditivilor plastifiani sau a silicei
ultrafine (SUF).

Cimenturi cu adaosuri de cenu

Aceste cimenturi se obin prin introducerea la mcinare a clincherului de ciment

portland, a cenuilor volante de termocentral (puzzolane artificiale). La fel ca i

zgurile de furnal, cenuiile zburtoare de termocentral, au drept rezultat, economia
de clincher portland i obinerea unor proprieti pentru betoanele (netratate termic)
preparate cu acestea:
o mbuntirea lucrabilitii betoanelor proaspete (scderea cantitii de ap
la amestecare);
o creterea omogenitii betonului proaspt;
o reducerea cldurii de hidratare a cimentului;
o scderea rezistenelor mecanice a betonului n primele dou sptmni de
la turnare;

o creterea rezistenelor mecanice a betonului dup 14 zile de le turnare;

o scderea uoar a gelivitii betonului (se impune utilizarea mpreun cu
un aditiv antrenor de aer);
o rezistene superioare la oc termic i la foc;
o creterea rezistenelor la anumite agresiviti chimice.
Cimenturi portland cu rezistene iniiale mari
Aceste cimenturi sunt fabricate cu o finee de mcinare superioar (min. 3500
cm2/g).
Clasele de rezisten dup 28 de zile variaz la aceste cimenturi ntre 32,5 i
62,5 N/mm2, iar rezistenele iniiale ale acestora au valori ridicate la 1,2,3 i 7 zile,
comparativ cu cimenturile normale. Sunt utilizate la lucrri de beton pe timp friguros,
industria prefabricatelor de beton etc.
Exist i cimenturi portland cu ntrire extrarapid, obinute prin mcinarea la o
finee foarte mare (min. 7000 cm2/g) i adaosuri de 12% clorur de calciu. Cimenturile
cu ntrire extrarapid fac priz n 530 min. de la contactul cu apa i sunt utilizate la
lucrri de betoane n climat rece, zone cu infiltraii puternice de ap, etc.

Cimenturi portland cu cldur de hidratare limitat

Aceste cimenturi au compoziii chimico mineralogice care asigur creteri
reduse de temperaturi, nct cea mai mare parte a cldurii de hidratare s s poat
disipa. Cimenturile de acest tip au viteze de hidratare reduse, astfel nct clasa acestora
este garantat la 28 zile, iar clasa betoanelor fabricate cu astfel de cimenturi este
garantat prin caietele de sarcini la 2890 zile de la preparare.
Cimenturile portland cu cldur de hidratare limitat sunt folosite la prepararea
betoanelor puse n lucrare n elemente masive (baraje de greutate, blocuri mari de
fundaii), a betoanelor puse n lucrare n zone cu climat cald, etc.

Cimenturile portland rezistente la suflai

Aceste cimenturi constituie unul din remediile mpotriva coroziunii sulfatice. Ele
sunt caracterizate printr-o cldur de hidratare i o vitez de ntrire mai reduse. n ceea
ce privete rezistenele la compresiune dup 28 zile, acestea ating valori minime de la
32,5 N/mm2.
Cimenturi albe sau colorate
Pentru cimentul portland alb se utilizeaz materii prime cu coninut redus de oxizi
de fier (calcar de foarte bun calitate sau cret i caolin). Aceste cimenturi au pre de
cost ridicat i se utilizeaz pentru lucrri monumentale, lucrri decorative, finisaje
deosebite etc.
Pentru cimenturi portland colorate, se utilizeaz materii prime pentru cimenturi
albe, la care se adaug oxizi fondani, mineralizatori, colorani i oxizi necesari.

PROPRIETATI ALE CIMENTURILOR

Cele mai importante proprietati ale cimenturilor care intereseaza pe constructori sunt
priza, finetea de macinare, viteza de hidratare si respectiv cantitatea de apa legata
chimic, caldura de hidratare, etc.

Priza cimenturilor

Imediat dupa introducerea apei, amestecul devine activ, pasta de ciment avand
unele proprietati reologice (procese evolutive ale vascozitatii, fluiditatii, rgiditatii.
coeziunii si altele). In acest stadiu, asupra pastei de ciment se poate interveni mecanic,
legaturile interne rupte, putandu-se. Inceputul prizei cimentului marcheaza si cresterea
temperaturii amestecului, iar sfarsitul prizei este insotit de un varf de temperatura, dupa

care este interzisa orice actiune mecanica asupra pastei de ciment (pasta se rigidizeaza
si legaturile rupte nu se mai refac).
ntrirea reprezint un fenomen foarte complex, constnd n principal dintr-o suit de
reacii fizico chimice datorate hidratrii cimentului i care conduc la formarea pietrei de
ciment, care nglobeaz i leag ntre ele restul componenilor solizi. Ea parcurge deci
trei etape foarte importante i anume:
-

etapa iniial care are durata cuprins ntre momentul 0, reprezentnd

terminarea amestecrii componenilor i timpul de ncepere a prizei( aceasta se
poatea determina experimental sau se poate aprecia n funcie de mai muli
parametrii care vor fi prezentai ulerior) . n acest interval de timp reaciile de
hidratare sunt foarte lente, practic betonul putnd fi transportat, manipulat,
compactat, nivelat etc. fr ca proprietile lui s fie practic influenate negativ.
Durata acestei etape depinde de compoziia betonului (n special de clasa,
dozajul i tipul cimentului, de cantitatea de ap i de tipul aditivilor folosii) i de
temperatura lui;

priza durata cuprins ntre timpul de nceperea a prizei i timpul de terminare a

prizei (momentul n care betonul trece din faza fluid n cea solid). Ea dureaz
cteva ore i depinde n principal de tipul cimentului i de temperatura
amestecului. In acest interval este interzis orice aciune asupra betonului,
ntruct s-au format legturile ntre microcristale, iar distrugerea acestora
conduce la diminuarea proprietilor betonului ntrit;

ntrirea propriu-zis se ntinde pe o durat de cteva zeci de ani, ncepnd de

terminarea timpului de priz i prezentnd interes deosebit numai n primele 28
de zile.

Un fenomen ce poate fi intalnit este priza falsa a cimentului,caracterizata prin lipsa

temperaturii ridicate in masa betonului, imediat dupa amestecarea cimentului cu apa.
Acest fenomen are cauze provenite din macinarea cimenturilor, depozitarea lui precum
si din tehnologia de preparare a betoanelor. Reamestecarea betonului fara adaugare da
apa suplimentara, restabileste calitatile acestuia.
Inceputul si sfarsitul prizei cimenturilor este legat de compoziyiile mineralogice, finetea
de macinare, adaosuri rapoarte A/C, etc.

Finetea de macinare

Se exprima ca fiind raportul intre aria suprafetei specifice totale a granulelor pe

unitatea de masa deoarece hidratarea cimentului incepe la suprafata granulei,gradul de
finite devine principalul factor care influenteaza viteza de hidratare,deci mareste sau
micsoreaza durata intaririi betonului.Din punct de vedere al finetei, cimenturile pot fi
fine, medii sau grosiere. Un ciment fin are viteza mai mare de hidratare si de intarire,
atingand rapid rezistentele minime pentru decofrare.In acelasi timp un ciment fin este
mult mai usor degradabil in atmosfera si necesita o cantitate mai mare de apa pentru
hidratare si hidroliza, in urma careia va rezulta o contractie si o fisurare mai accentuate,
deci un beton mai putin compact. De aceease prefera si se recomanda cimenturile cu
grad mediu de macinare.
In concluzie alegerea unui ciment din punct de vedere al finetei este stabilita din
rationamente tehnice si economice.

Influenta dozajului de ciment asupra proprietatilor betonului

Pentru un amestec in care se pastreaza constante, cantitatea de apa de
granulozitatea agregatului, dozarea diferita cu ciment a amestecului conduce la
urmatoarele aspecte:

coeziunea si lucrabilitatea se amelioreaza odata cu cresterea dozajului de

ciment;

densitatea amestecului se modifica astfel:

o pana la 300-400kg ciment/mc, se realizeaza o densitate maxima a
betonului;
o peste 500kg ciment/mc, cimentul devine predominant si prin densitatea sa
mai scazuta ca valoare decat cea agregatului va impune o scadere a
valorii totale a densitatii amestecului.

rezistenta la compresiune creste semnificativ pana la 400kg/mc, moderat pana la

600-700kg/mc si nesemnificativ,peste 800kg/mc.

Concluzie
Tipul si clasa cimentului se aleg si se coreleaza cu clasa betonului si in functie de
caracteristicile tuturor mijloacelor si tehnologiilor ce actioneaza asupra betonului
proaspat precum si in functie de mediul de exploatare al betonului intarit.

TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA CIMENTULUI

Deoarece cimenturile sunt materiale hidrofile, trebuie indeplinite urmatoarele aspecte:
o asigurarea protectiei cimentului fata de umiditate;
o aprovizionarea cu cantitati care se vor consuma in cel mult o luna (pentru
cimenturile unitare) si cel mult 3 luni (pentru cimenturile obisnuite);
o mecanizarea completa a tuturor operatiilor de incarcare-descarcare si depozitare;
o evitarea amestecarii sorturilor de ciment;
o reducerea la minimum a manipularii cimentului;
o
Cimentul se poate altera in contact cu umezeala si din acest punct de vedere este
caracterizat astfel:

STADIUL I. de alterare se caracterizeaza printr-o aglomerare a particulelor de

ciment care se pot sfarma intergral la strangerea in palma. Inainte de folosirea
cimentului se va determina domeniul de utilizare si corectia necesara la dozare;

STADIUL II. de alterare se caracterizeaza printr-o sfarmare partiala aglomerarilor

particulelor de ciment. Acest ciment necesita o cernere atenta si nu poate fi
utilizat decat pentru betoane de slaba rezistenta;

STADIUL III. de alterare se caracterizeaza prin pietrificarea cimentului, deci

acesta nu se mai poate utiliza.

Transportul se poate realiza:

in recipienti metalici acoperiti, in vrac, pentru cantitati mici si distante scurte;

cu mijloace auto sau CF, specifice, dotate cu buncare si sisteme pneumatice de

incarcare descarcare;

in saci multistrat din hartie cerata pe interior, inscriptionati cu toate caracteristicile

cimentului, producatorului si datei de fabricatie;

pneumatic, prin conducte metalice, la distante scurte, in cadrul platformelor

industriale utilizatoare sau in santiere;

mecanic, cu snecuri, jgheaburi vibrante sau benzi transportoare capsulate, in

cadrul platformelor industriale utilizatoare sau in santiere.

Depozitarea se face numai in spatii inchise, aerisite periodic, ferite de umezeala si de

lumina solara directa, pe perioade scurte (max. 3 luni) pentru cantitati mici sau in
buncare speciale, metalice, prevazute cu sisteme pneumatice pentru incarcare
descarcare.

COMPONENETII BETONULUI AGREGATE PENTRU BETOANE

GENERALITI
Agregatele sunt materiale granulare naturale sau artificiale care se
folosesc la prepararea mortarelor i betoanelor de ciment i la alte lucrri
de construcii.
Agregatele se pot obine din roci naturale, n mod direct sau prin
operaiuni de sortare-concasare (balast, nisip, pietri, provenite din albiile rurilor
i lacurilor sau piatr spert, prin

concasare ori prin procedee industriale

agregate de concasaj).
Agregatele ocup cel puin 75% din volumul betonului i de aceea
calitatea acestora influeneaz direct caracteristicile de rezisten i durabilitatea
betonului.
Toate agregatele sunt reactive, diferena dintre ele constnd numai prin
caracteristicile reaciilor la care particip (natur, intensitate, vitez, efect).
Agregatul este un material mult mai ieftin dect cimentul i de aceea este
avantajos s aib o pondere ct mai mare n compoziia betonului. De
asemenea, agregatul asigur betonului o mai mare stabilitate a volumului i o
durabilitate ridicat. Proprietile unui agregat depind n totalitate de proprietile
rocii originale: compoziie chimic i mineralogic, caracterele petrografice,
greutatea specific, durabilitate, rezisten, stabilitate fizic i chimic, structura
porilor etc. Pe de alt parte, agregatul poate cpta i unele proprieti diferite de
roca din care a derivat: forma i dimensiunea particulelor, textura, absorbia etc.
Toate aceste proprieti pot influena capital calitatea betonului fie n stare
proaspt, fie n stare ntrit.
Clasificri
Principalele criterii de clasificare ale agregatelor sunt urmtoarele:

a. dup natur: agregate minerale sau organice (pentru betoanele obisnuite se

vor considera in aceasta lucrare doar agregatele minerale);
b. dup provenien: agregate naturale i artificiale (pentru betoanele obisnuite
se vor considera in aceasta lucrare doar agregatele naturale);
Agregate naturale:

din roci eruptive: granit, granodiorit, sienit, bazalt, porfir, diorit,

andezit, gabrou etc.;

din roci sedimentare necimentate, rezultate prin degradarea i

sfrmarea natural a unor roci eruptive, metamorfice sau
sedimentare;

din roci sedimentare de cimentare: brecii, gresii, calcare,

travertin, ori prin acumulri de resturi organice: calcare
cochilifere, diatomitul etc.;

c. dup densitatea n grmad:

Clasificarea agregatelor dup densitatea n grmad n stare afnat i uscat
Densitatea n grmad n stare

Clasificare dup densitate

afnat i uscat (kg/m3)

2001

Foarte greu

1201-2000

Greu (utilizat n mod curent)

901-1200

Semigreu (cu densitate mijlocie)

601-900

Uor

Sub 600

Foarte uor

d. dup forma granulelor: ovoidal, rotunjit, poliedric, lamelar (plat,

solzoas, achioas), acicular (alungit) etc.;

e. dup mrimea granulelor, agregatele naturale se clasific astfel:

nisipuri (agregat fin); 0-7 mm, avnd sorturile (fraciunile): 00,2; 0,2-1; 1-3; 2-5; 3-5; 3-7 (3-8) mm;

pietriuri 7-70 mm, avnd sorturile: pentru pietri 7-16; 16-31;

31- 40; 40-71 mm;

balasturi (amestecuri naturale de nisip i pietri) 0-31; 0-40; 063; 0-71;

piatra sparta 5 - 63 mm, avnd sorturile: 5-10; 8-16; 10-20; 1625; 20-40; 25-3; 40-63 mm;

f. dup gradul de rotunjire i gradul de uzur:

bine rotunjite, fr pstrarea suprafeelor i colurilor iniiale;

rotunjite, cu suprafeele iniiale aproape terse;

subrotunjite, cu grad mare de uzur i suprafee reduse ca

dimensiuni;

angulare, cu semne slabe de uzur.

g. dup granulozitate:

agregate cu granulozitate continu, n care se gsesc toate

sorturile (fraciunile) intermediare: 0-2; 0-3; 0-5; 0-7; 0-10; 0-20;
0-31; 0-71 mm;

agregate cu granulozitate discontinu, n care lipsesc unul au

mai multe sorturi (fraciuni);

agregate monogranulare, n care granulele au aceeai mrime

sau mrimi foarte apropiate: 3-5; 5-7; 7-10; 10-15; 15-20; 30-40;
40-60 mm.

h. din punct de vedere mineralogic, agregatele se mpart astfel:

Clasificarea agregatelor naturale n funcie de tipul de rocii B.S 812: 1967

Grupa isturilor

Grupa bazaltului

Grupa gabroului

Andezit

Fillit

Diorit bazic

Bazalt

ist

Gnais bazic

Porfirite bazice

Ardezie

Gabrou

Diabaz

Alte roci istoase

Hornblend (roc)

Dolerit de tipuri diferite, Grupa Flintului

inclusiv

theralit

i Chert

Norit
Peridotit

teschenit

Flint (silice)

Pierit

Epidiorit

Grupa rocilor granulare Serpentin

ist hornblendic

Grosiere

Grupa corneenelor

Lamprofir

Aglomerat

Roci alterate de contact

Dolerit curaifer

Arkoz

de

Spiti

Brecie

excepia marmurei

Grupa granitului

Greywacke

Grupa cuarului

Gnais

Grit

Ganister (argil refractar

Granit

Gresie

bogat n silice)

Granodiorit

Tuf

Gresii cuaritice

Granulit

Grupa porfirului

Cuarite recristalizate

Pegmatit

Aplit

Diorit cuarifer

Dacit

Sienit

Felsit

Grupa calcarului

Granofir

Dolomit

Keratofir

Calcar

Microgranit

Marmur

Porfir

toate

felurile

cu

Porfirit curaifer
Riolit
Trachit

i. dup tehnologia de prelucrare, agregatele se mpart n:

agregate neprelucrate (extrase direct din albiile rurilor i

lacurilor de balastier);

agregate prelucrate (de concasaj): nisip de concasaj i piatr

spart - cu granule coluroase, muchii vii i suprafa rugoas;

CONDIII DE CALITATE A AGREGATELOR MINERALE GRELE

Agregatele minerale grele (naturale), pot fi utilizate n compoziii de
betoane dac ndeplinesc urmtoarele condiii:
-

stabilitate fizico chimic; nu se altereaz n prezena aerului, apei i nghedezgheului;

rezisten la compresiune mai mare de min. 1,5 ori dect marca betonului
propus;

nefavorizarea reaciilor alcalii agregat;

inexistena unor impuriti n masa de agregate, care s influeneze negativ

procesele chimice i fizice din masa betonului: particule vegetale, crbune,
argile, mic etc.In anumite limite sunt admise in masa de agregate
urmatoarele impuritati: mica (1%), carbune (0,5%), humus galben, argila
(0,25-1,5%), parti levigabile (1-3%), saruri solubile (1,2%), etc. Nu sunt
admise urmatoarele impuritati: resturi animale sau vegetale, pacura, uleiuri,
pelicule aderente de argila, materiale aderente care izoleaza agregatul de
liant, sulfati, sulfuri, etc.

GRANULOZITATEA AGREGATELOR I MRIMEA GRANULELOR

Granulometria este operaia de laborator prin care se determin
granulozitatea (compoziia granulometric) a agregatului n diferite sorturi
(fraciuni).
Prin granulozitate (sau compoziia granulometric) a unui agregat se
nelege compoziia procentual (n greutate) a diferitelor sorturi ce alctuiesc
agregatul.
Granulozitatea agregatelor este caracterizat n principal de urmtorii
factori:
-

aria total a granulelor;

volumul relativ ocupat de agregat;

coninutul de parte fin i de parte grosier.

Mrimea maxim a granulelor de agregat se stabilete dup mai muli

parametrii (vezi rezolvarea calitativ a compoziiei betonului), dar n principal

este influenat de dimensiunile minime ale elementului de construcie, distana
minim dintre armturi, nlimea de turnare a betonului etc.
Un aspect important l constituie suprafaa specific total a volumul de
agregat, care influeneaz direct cantitatea de ap necesar la amestecare, cu
toate avantajele i dezavantajele care decurg din acestea.
Pentru un agregat dat i o dimensiune maxim a granulei stabilit dup
criteriile din normative, aria total depinde de proporiile fraciunilor componente
ale agregatului total. Proporiile fraciunilor vor fi stabilite astfel nct s se obin
un volum minim de goluri.
Principalele curbe de granulozitate i limitele de granulozitate standard
sunt prezentate n tabelele 3.13, 3.14, 3.15, 3.16, 3.17 i 3.18 i se utilizeaz
pentru evitarea folosirii incorecte a agregatului sub aspectul granulozitii.
Pentru fiecare dimensiune maxim a agregatelor sunt trasate cte patru
curbe dar innd cont de prezena unor fragmente de agregat mai mari sau mai
mici dect intervalul de granulaie folosit i de variaie dimensional din fiecare
fraciune, granulaia practic se va gsi n vecintatea acestor curbe. Astfel,
exista zone de granulometrie, care se desfoar de la granulaia cea mai fin
(curba 1) pn la cea mai grosier (curba 4).
FORMA GRANULELOR I TEXTURA ACESTORA
Forma granulelor modific volumul de goluri dintre acestea. Granulele de
form neregulat alungite i achioase, conduc la un volum de goluri mai mare i
scad lucrabilitatea i compactitatea amestecurilor, fapt ce va influena negativ
durabilitatea betonului ntrit.
Principalele aspecte care sunt importante din punct de vedere al formei i
texturii agregatelor sunt:

gradul de rotunjire; se refer la angularitatea (inversul rotunjirii) muchiilor i

colurilor granulei, dictat de rezistena i abraziune a rocii i de uzur la care
a fost supus;

sfericitatea; definit ca o funcie a raportului dintre aria total a suprafeei

granulelor i volumul agregatului; sfericitatea depinde n principal de
stratificaia rocilor din care au derivat granulele agregatului;

proporia granulelor solzoase; (cu diametrul minim sub 0,6 din diametrul luat
ca medie a ochiurilor sitei la care se raporteaz fracia);

textura suprafeei; (care influeneaz considerabil rezistena betonului)

depinde de dimensiunea granulelor i de caracteristicile rocii-mam. n
general, rugozitatea unui agregat poate fi apreciat vizual, dar pentru o
apreciere obiectiv exist o clasificare:

Textura superficial a agregatelor dup BS 12 -1967

Grupa

Textura

Caracteristici

Exemple

superficial
1

Sticloas

Sprtur concoidal

Silex

(silice,

cuart),

zgur sticloas
2

Neted

Provenite din albii de ru Pietri sau nisip grosier,

(lustruit)

sau din spargerea rocilor chert,

laminate sau fin-granulare

Granular

ist,

marmur,

unele riolite

Granule mai mult sau mai Gresie, oolite

puin uniform rotunjite

Rugoas

Fragmente
rugoas

cu

sprtura Bazalt,

felsit,

porfir,

(aspr) din roci cu calcar

granulaie
fin sau medie, coninnd
constitueni cristalini greu de
distins.
5

Cristalin

Coninnd

constitueni Granit, gabrou, gnais

cristalini uor vizibili

Structur

n Cu pori vizibili sau cu caviti Crmid, piatr ponce,

fagure

zgur

spumoas,

clincher,

argil

expandat
n concluzie, se poate afirma c forma i textura de suprafa a unui
agregat influeneaz rezistena betonului. De asemenea, un agregat mai rugos
mrete fora de aderen dintre granule i matricea de ciment, dar scade
lucrabilitatea betonului.
ADERENA AGREGATULUI LA PASTA DE CIMENT
Aderena dintre agregat i pasta de ciment influeneaz direct, n special,
rezistena la ncovoiere a betonului, prin gradul de interptrundere a pastei de
ciment ntre rugozitile suprafeei agregatului.
Suprafee neregulate (specifice agregatelor de concasaj, mpreun cu o
natur moale i eterogen a rocilor, conduc la o aderen sporit cu pasta de
ciment.
Exist de asemenea, influene asupra acestei aderene, legate de
proprietile fizico chimice ale agregatelor, compoziiei mineralogice ale rocilor
i caracteristicile electrostatice a suprafeei granulelor.
n general, ntr-o epruvet de beton spart, trebuie s se observe o
predominare a granulelor smulse din masa de beton, n raport cu cele sfrmate.
GREUTATEA SPECIFIC ABSOLUT I N GRMAD
Greutatea specific absolut se refer la volumul de material solid,
excluznd porii.
Greutatea specific aparent a unor tipuri de roci
Roca

Greutatea specific medie Kg/dmc

Bazalt

2,80

Silice

2,54

Granit

2,69

Gresie grosier

2,69

Corneene

2,82

Porfir

2,73

Cuarit

2,62

Greutatea specific aparent este raportul ntre greutatea agregatului

uscat n etuv conform normativelor i greutatea apei care ar ocupa un volum
egal cu al solidului (incluznd porii impermeabili). Cu alte cuvinte, greutatea
specific aparent a agregatului depinde de greutatea specific a mineralelor
componente i de volumul golurilor.
La dozarea volumetric, este necesar cunoaterea greutii agregatului
ce va ocupa un volum dat. Acesta se numete greutate specific n grmad i
depinde de gradul de ndesare al agregatului, n funcie de forma granulelor i
compactitatea obinut astfel.
POROZITATEA I ABSORBIA AGREGATULUI
Porozitatea

absorbia

agregatului

influeneaz

direct

aderena

granulelor de pasta de ciment, rezistena betonului la nghe-dezghe i

rezistena la abraziune.
Porii agregatului variaz ca dimensiune i pot fi repartizai fie numai n
interiorul granulelor, fie cu deschidere spre suprafaa granulelor, fir cu ambele
cazuri.
Cnd toi porii agregatului sunt umplui se spune c acesta este saturat i
uscat la suprafa. Este necesar s se cunoasc umiditatea agregatului nainte
de introducerea lui n procesul de prepararea a betonului, altfel vor aprea
fenomene de inconstan a lucrabilitii acestuia, mai ales n primele 1530 min
dup preparare (dup primele 15 min. absorbia se reduce sau se oprete, ca
urmare a nvelirii granulelor de ctre pasta de ciment).

UMIDITATEA I NFOIEREA AGREGATULUI

Un agregat expus precipitaiilor reine o cantitate considerabil de
umiditate pe suprafaa granulelor i pstreaz aceast umiditate n interiorul
haldei, un timp ndelungat. Acest fenomen este preponderent n cazul
agregatului fin (nisipuri). Agregatul grosier reine ap n cantiti mult mai reduse
dect nisipul.
n cazul nisipului apare i fenomenul nfoierii. Acest fenomen const n
creterea n volum a nisipului (raportat la unitatea de greutate). Cauza nfoierii
este constituit de peliculele de ap care fac ca particulele de nisip s se
distaneze ntre ele.
Gradul de nfoiere depinde de procentul de umiditate din nisip i de
fineea acestuia (de exemplu la 58% umiditate, se produce o nfoiere de
2030%).
La agregatele grosiere, creterea de volum n prezena apei este
neglijabil, fiindc grosimea peliculei de ap este foarte mic comparativ cu
dimensiunea granulelor.

Descreterea volumului
real al nisipului datorit
nfoierii (pentru un volum
constant de nisip umed).

Coeficientul de nfoiere
pentru nisipuri cu diferite
coninuturi de umiditate.

IMPURITAI N AGREGAT
Sunt trei categorii de materiale duntoare care pot fi ntlnite n agregat:
- 1. Impuriti, care perturb reaciile de hidratare a cimentului.
- 2. Depuneri pe granule, care reduc aderenele agregat-past de ciment.
- 3. Particule fr rezistene sau instabile ca volum.

Impuriti organice. Materia organic din masa agregatului apare din

descompunerea substanelor organice (n principal taninul i derivaii si), sub
form de humus i sol organic. Aceste impuriti se regsesc de obicei n
nisipuri, agregatele grosiere fiind splate mai uor.
Argila i mlul. Argila apare n agregat sub form de nveliuri ale granulelor,
avnd efecte nocive de rupere a aderenei ntre agregat i pasta de ciment i
deci modificnd n sens negativ rezistenele i durabilitatea betonului.
Mlul este constituit din particule fine (pn la 0,02 mm), prin alterri
naturale. Poate forma pelicule peste granulele agregatelor sau poate aciona n
particule liber.

Praful de concasare. Rezult din procesul de sfrmare a rocilor la dimensiunile

stabilite prin concasare.
Acioneaz ca i mlul, prin pelicule peste granulele de agregat sau n
suspensie de particule.
Prin finee, perturb cantitatea de ap n amestec, avnd suprafee
specifice totale ce nu pot fi neglijate.

Particule cu volum instabil. Exist dou categorii de particule cu volum instabil:

-

particule care nu i menin integritatea;

particule care se dilat i se sparg la efectul nghe-dezgheului.

Cele mai des ntlnite particule cu caracteristicile de mai sus sunt: marno-

argilele, bulgrii de argil, lemn i crbune. Ele favorizeaz coroziunea i

oxidarea i influeneaz negativ rezistenele betonului prin dilatare.

Mica acioneaz defavorabil asupra reaciilor de hidratare a cimentului i

influeneaz cantitatea de ap din compoziie i deci rezistena betonului.
REACIILE DINTRE ALCALII I AGREGAT
Cele mai frecvente reacii chimice dintre agregat i pasta de ciment este produs
ntre constituenii activi ai silicei din agregat i alcaliile din ciment.
Reaciile debuteaz cu atacul hidroxizilor alcalini din ciment asupra
mineralelor silicioase din agregat i formeaz un gel care are proprietatea de a
se dilata foarte mult prin absorbie de ap.
De asemenea, cantitatea de ap neevaporat din pasta de ciment i
permeabilitatea aceleiai paste, influeneaz desfurarea reaciilor alcaliiagregate.
Expansiunea determinat de reaciile alcalii-agregat poate fi redus sau
neutralizat prin adugarea n beton a silicei fine reactive (trasuri de tip pyrex
sau cenu de termocentral).
AGREGATE CU GRANULOZITATE DISCONTINU
Granulaia discontinu poate fi definit ca granulaia din care lipsesc una
sau mai multe fraciuni de dimensiuni intermediare.
Pe o curb granulometric, granulaia discontinu se prezint printr-o linie
orizontal n intervalele de dimensiuni care lipsesc.
Agregatele cu granulaie discontinu se pot utiliza pentru orice beton, dar
ele dau rezultate bune n dou cazuri:
-

pentru betoane coloidale (cu agregate preamplasate);

pentru betoane cu agregat aparent.

Exemplu de curb de
granulozitate discontinu
pentru agregate avnd
dimensiuni maxime de
31 mm

In normativele actuale, curbele de granulozitate sunt transpuse in tabele ce pot fi

interpretate si utilizate mai usor.

Granulozitatea optima a unui agregat este aceea care creeaza conditii

pentru obtinerea unei compactitati maxime si aunei bune lucrabilitati.

TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA AGREGATELOR PENTRU BETOANE

La transportul si depozitarea agregatelor nu sunt necesare masuri speciale,
acest material nefiind sensibil la factorii atmosferici. Se vor asigura totusi cateva
conditii lagate de impiedicarea introducerii unor impuritati in masa agregatului,
amestecarea sorturilor si segregarea agregatelor la descarcare.
Transportul agregatelor la distante mari se realizeaza cu mijloace specifice auto
sao CF, basculante. Pentru distante scurte se folosesc benzi transportoare,
elevatoare cu cupe, incarcatoare, tomberoane, roabe, etc.
Depozitarea agregatelor se organizeaza in functie de capacitatea si necesitatea
de utilizare a acestui depozit. Astfel, cele mai simple depozite constau in
amenajarea unor platforme din balast cilindrat, pe care se pozitioneaza
gramezile de agregate pe sorturi.

Depozitele sectoriale au platforme din beton sau din balast cilindrat si se folosesc
la statiile de betoane demontabile. La statiile de betoane mari si la fabricile de
prefabricate se organizeaza depozite cu estacada, complet mecanizate. In unele
cazuri, agregatele pot fi depozitate si in buncare specifice.

COMPONENTII BETONULUI - APA UTILIZAT LA

PREPARAREA BETOANELOR
GENERALITI
Apa reprezint ca i cimentul i agregatul, un constituent de baz al
betonului, influennd toate proprietile acestuia att n stare proaspt
dar i n stare ntrit.
De cele mai multe ori, apa conine diferite suspensii (minerale sau
organice) i ioni de soluie.

ROLURILE APEI N COMPOZIIA BETONULUI

Principalele roluri pe care le ndeplinete apa n compoziia betoanelor
sunt urmtoarele:

asigurarea plasticitii i lucrabilitii necesare betonului proaspt la

punerea sa n lucrare;

asigurarea declanrii i ntreinerii reaciilor de hidratare a cimentului din

masa betonului;

asigurarea nivelului optim de umiditate a agregatului n procesul de

preparare a betonului necesar meninerii constante a lucrabilitii
amestecului.

n betonul proaspt, apa se regsete n una din urmtoarele forme:

-

ap liber, in spatiul dintre particulele solide;

ap combinat n procesul de hidratare a cimentului, absorbit de agregate

cu un grad suficient de porozitate.

Variaia

principalelor

proprieti ale betonului

ntrit, a consumului de
energie

duratei

de

decofrare, n funcie de
cantitatea

de

ap

betonul proaspt

Apa liber nu este necesar dect pentru asigurarea lucrabilitii

betoanelor, fiind nlturat n mare parte prin compactare i prin evaporare,
lsnd n urma sa o reea de pori, cu efecte negative asupra durabilitii
betonului.
Cantitatea de ap liber variaz n funcie de gradul de lucrabilitate dorit i
este de preferat ca betoanele s fie preparate cu aditivi specifici (plastifiani sau
superplastifiani), pentru a se evita pe ct posibil un beton ntrit cu poroziti
ridicate.
Apa combinat reprezint aproximativ 25% din masa cimentului i ea
rmne legat chimic prin procesele de hidratare a cimentului.

din

Apa n exces las n urma sa pori i uneori goluri care vor avea efecte
negative importante asupra permeabilitii betonului, deci a rezistenei mecanice,
a gelivitii i rezistenei la agresiviti chimice ale acestuia.

Variaia

rezistenei

compresiune

la

betonului

preparat cu ciment portland, la

diferite vrste de ncercare i
rapoarte A/C. ntrirea s-a
fcut n mediu umed la 20oC

Variaia contraciei betoanelor

cu 300 i 400 kg/m3 ciment II
A-S

32,5

funcie

de

ap

de

cantitatea

de

preparare

utilizat

prepararea betonului

la

CALITATEA APEI PENTRU PREPARAREA BETOANELOR

Conform STAS 79-84, sursele de ap indicate pentru prepararea betonului
sunt urmtoarele:
-

apa potabil din reelele publice de alimentare cu ap, din puuri sau din
izvoare;

apa de mare i apa mineral (exceptnd betonul precomprimat, finisajele,

stropirile directe ale betonului preparate cu cimenturi aluminoase).
Se recomand analizarea caracteristicilor apei n laboratoare de

specialitate pentru a se stabili n ce condiii poate fi utilizat la prepararea

betoanelor.
Ea trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine:
-

s nu conin materiale n suspensie (s fie limpede);

s nu aib gust i miros (evitarea apelor slcii i mirositoare, ce conin sruri,

cloruri sau sulfai);

s se nscrie n parametrii normali de bazicitate, aciditate i alcalinitate

(obligatoriu prin analize de laborator).
La nivel de antier, se poate determina (n afar de testele de culoare,

gust i miros) i testul de timp de priz a pastei de ciment preparat cu ap

potabil (sau distilat) i apa nepotabil din sursa ce se va utiliza. Pentru
diferene sub de or la timpii de nceput i sfrit de priz i 10% din
rezistena mortarului; apa poate fi utilizat.

COMPONENTII BETONULUI - ADAOSURI SI ADITIVI N BETOANE

ADAOSURI.GENERALITI
Adaosurile sunt reprezentate de substanele care adugate la prepararea
betonului, conduc la modificarea unor proprieti ale betonului proaspt i ntrit.
Este acceptat realitatea c este dificil s se proiecteze compoziii de beton
alctuite numai din ciment, agregate i ap, capabile s satisfac exigenele tehnicoeconomice ale betoanelor, de aceea folosirea diferitelor adaosuri sub un control tehnic
riguros, a devenit o practic curent.
Generic, prin denumirea lor, adaosurile pentru prepararea betoanelor includ
diverse grupe de subproduse industriale, produse preparate special n acest scop i
unele tipuri de fibre naturale , minerale i organice.
Din aceste motive, nu exist o clasificare general unanim acceptat, dar
adaosurile pot fi enumerate dup unii autori dup ponderea utilizrii lor astfel:

1. cenu volant uscat, de la centralele termoelectrice; Cantitile utilizate la 1

m3 de beton difer n funcie de caracteristicile cimentului i cenuilor precum i
de condiiile de expunere a betoanelor;

2. zgura granulat de furnal nalt (mcinat sau nemcinat) - se utilizeaz pe

baz de ncercri preliminare i reprezint un nlocuitor al agregatelor naturale
grele (pn la 70% pentru nisipuri);

3. silicea ultrafin sau silicea amorf (SUF) - este un subprodus din industria
ferosiliciului, sub form de microsfere amorfe, cu compoziie oxidic i diferite
proprieti fizice. SUF are o activitate puzzolanic foarte bun, fapt care conduce
la creterea n timp a rezistenelor betoanelor preparate cu acest material.

n combinaie cu diveri aditivi, SUF confer diferite proprieti pozitive betonului

ntrit, n special n privina rezistenei la compresiune. Din acest motiv, SUF este utilizat

curent la betoanele de clase superioare i n mod deosebit in industria betoanelor

prefabricate.

Alte tipuri de adaosuri folosite la prepararea betoanelor prefabricate sunt:

1. zgurile de furnal (granulate) mcinate umed - folosite curent n prepararea

betoanelor hidrotehnice;

2. zgurile granulate de furnal nalt - activate alcalin, sulfatic sau mixt, se utilizeaz
n amestec cu nisip i balast local pentru substraturi de pardoseli industriale i
fundaii rutiere, economisind agregate i ciment;

3. zgurile de oel deferizate - rezultate dup extragerea deeurilor metalice din

zgurile combinatelor metalurgice. Acestea se pot utiliza ca agregate grele, dup
un repaus de 6 luni n halde, n compoziie betoanelor simple, pe baz de
ncercri preliminare;

4. calcarele fin mcinate (de calcar)- contribuie la mrirea aderenei de tip fizicomecanic, a gradului de impermeabilitate, a rezistenei mecanice i a gelivitii.
Poate ajunge la 518 % din masa agregatului;
5. bentonita fin mcinat - mbuntete lucrabilitatea betonului proaspt i
mrete rezistenele mecanice i impermeabilitatea betonului. Reprezint 25%
din masa cimentului;

6. nisipul silicios fin mcinat - se utilizeaz ca adaos inert la mcinarea cimentului

sau ca adaos pentru corecia compoziiei granulometrice a agregatelor,
ameliornd astfel gradul de impermeabilitate a betoanelor utilizate n special la
construcii hidrotehnice. De regul nu depete 15% din masa cimentului;

7. pulberile metalice - asigur unele proprieti speciale betoanelor sau mortarelor

utilizate

la

realizarea

pardoselilor

rezistente

la

abraziune

pardoseli

conductoare de cldur sau electricitate.

Principalele materiale din aceast categorie sunt:

electrocorindonul, carbura de siliciu sau magnetita de fier, n

cantiti de 1030% din masa cimentului, care sporesc rezistenele
mecanice i la uzur ale betonului;

pulberi metalice, utilizate pentru ape bune conductoare de cldur

i care reprezint pn la 10% din masa cimentului;

pulberi de aluminiu se utilizeaz pentru ape bune conductoare de

electricitate i reprezint 10 30% din masa cimentului.

8. coloranii (pigmeni) - au rolul de efect decorativ la lucrri din beton i tencuieli.

n acest scop, cimentul portland alb sau obinuit se amestec cu aceti colorani,
reprezentai de obicei de oxizi metalici sau pmnturi colorate.
Coloranii trebuie s ndeplineasc cteva condiii de calitate:

s fie stabili n medii alcaline i n prezena aditivilor;

s nu influeneze priza cimentului i rezistena betoanelor i mortarelor;

s fie stabili la lumin, la raze UV i la intemperii;

s fie insolubili n ap;

s fie uor de amestecat;

s fie rezisteni la nghe-dezghe.

Tehnologia de utilizare se respect cu strictee i utilizarea impune ncercri

preliminare.
Principalele efecte ale unor adaosuri utilizai n compoziia betoanelor i
mortarelor se regsesc n tabelul de mai jos.

Adaosuri utilizate la prepararea betoanelor

Nr Denumire Proporiile i direciile n care este Avantajele tehnico-economice care
crt

utilizat

se obin prin utilizarea adaosului

adaosului
1

1 Poliacetat 520% substan uscat din masaSe

de vinil

mbuntete

plasticitatea

betonului i se reduce raportul A/C.

cimentului

Se reduce tendina de separare a

apei.
Crete rezistena la ntindere i la
uzur prin abraziune n funcie de
procentul de adaos.
Crete aderena la betonul vechi i la
alte materiale de construcii n mediu
uscat.
Crete

rezistena

la

aciunea

produselor petroliere etc.

2 Coloranii 310% din masa cimentului

Obinerea

culorii

dorite

pentru

anumite tipuri de betoane decorative

i finisaje.
3 Zgurile

Mcinate umed 2575% din masa

granulate cimentului
de
nalt

furnalCa

nlocuitor

proporie
acestuia.

de

parial

de

3070%

Reducerea consumului de liani i

agregate naturale grele.

n
Reducerea cheltuielilor i volumului
masa
transporturilor
i
folosirea

nisip
din

subproduselor industriale locale.

Activate alcalin sau sulfatic n diferite
Reducerea consumului de energie
lucrri de egalizare, fundaii de
etc.
drumuri.

Zgurile deCa nlocuitor total sau parial de pietri

furnal naltn anumite clase de betoane.
cristalizate
i
concasate
4 Zgurile deCa nlocuitor de agregate pentru uneleReducerea consumului de agregate
oelrie

clase de betoane simple.

deferizate

naturale

grele

volumului

transporturilor,

folosirea

subproduselor industriale locale etc.

5 Cenuile

60200

kg/m3

betonul

greuReducerea consumurilor de ciment i

volante lapreparat cu agregate naturale (1/3 nisip la prepararea betonului greu i

electrofiltre 2/3 din masa agregatului uor nuor.
le

anumite tipuri de betoane uoare).

Corecia compoziiei granulometrice a

fin

centralelor

agregatului

mbuntirea

electrice

lucrabilitii betonului greu.

Ameliorarea aspectului suprafeelor
de beton.
Creterea impermeabilitii betonului
greu.
Reducerea

expansiunii

datorit

reaciei alcalii-agregate.
Reducerea consumului de agregate
uoare n cazul betonului uor etc.
6 Calcarul

05% din masa cimentului sau

Corecia compoziiei granulometrice a

fin mcinat620% din masa nisipului

agregatelor, creterea gradului de

(filer

impermeabilitate i a rezistenelor

de

calcar)

mecanice ale betonului i betoanelor

fine (betoane de nisip).

7 Bentonita 25% din masa cimentului

Reduce segregarea betoanelor n

fin

timpul transportului.

mcinat

mbuntete

impermeabilitatea

betoanelor ntrite pstrate n mediu

umed.
8 Nisipul

n funcie de necesiti, ns maximumCorecia compoziiei granulometrice a

silicios fin15% din masa cimentului portland fragregatelor utilizate i prin aceasta
mcinat

adaosuri.

ameliorarea rezistenelor mecanice i

a gradului de impermeabilitate etc.

9 Silicea

810% la mcinarea cimentului sauReducerea

dozajelor

de

ciment.

ultrafin

712% (max. 15%) la preparareaCreterea rezistenelor mecanice, a

(SUF)

betoanelor.

gradului

de

impermeabilitate,

rezistenei la nghe-dezghe repetat,

a rezistenei la anumite aciuni chimiagresive i mbuntirea comportrii
betoanelor n raport cu reaciile alcaliagregate etc.
FIBRE NATURALE I ARTIFICIALE PENTRU BETOANE
Fibrele pot fi utilizate n compoziia betoanelor cu liani minerali, n scopul armrii
disperse sau prefereniale (dup o direcie) a acestora i avnd ca efect mbuntirea
comportrii betoanelor la diferite solicitri.
Clasificarea fibrelor:
a. Fibre naturale:
-

organice: soia, sisal, in, iut, nuci cocos, bumbac, pr animale, celuloz de
lemn i vegetale etc.;

minerale: azbestul.

b. Fibre artificiale:
-

organice: nitroceluloza sau vscoz, acetat de celuloz, nailon, poliesteri sau

acrilice, polipropilen modificat, polietilen etc.;

minerale: subproduse industriale (din zgur de furnal), roci naturale (bazalt,

loess), ceramic, carbon (grafit), oel, sticl etc.

Dintre toate fibrele enumerate mai sus, cele mai utilizate (datorit exigenelor de
ordin tehnic i economic impuse), sunt urmtoarele: sticla, oel, polipropilen i carbon.
Dintre caracteristicile importante impuse fibrelor pentru a fi utilizate n compoziiile
de betoane, se pot enumera: rezistena la ntindere, aderena la matricea de ciment,
compatibilitatea chimic cu pasta de ciment, modulul de elasticitate etc.
Caracteristicile aproximative ale fibrelor des utilizate n compoziia betoanelor, se
pot regsi n tabelul de mai jos.
Caracteristici medii ale fibrelor utilizate frecvent
Tipul
fibrei

Diametru Lungim Densitat

(mm)

Rt

Modulul Alungire

e (mm) e (g/cm3) (kN/mm2)

a la

Coe-

Rezis

ficientu

l de

tena

(kN/mm2 rupere
)

(%)

dilatare la foc
(oC)

(%)
Oel

0,2000- 10-75

7,8

1,0-3,0

210

3-4

11

1500

2,6

1,5-4,0

75-80

2-3,5

800

0,9

0,4-0,8

4-8

15-25

90

100-

0,800
Sticl

0,0050- 30-70

(cu

0,020

zirconiu)
Poliprop- 0,0050- 26-75
ilen

0,020

150

Carbon

0,0050- Variabil

1,8-2,4

200-

0,010

0,6-1,0

400-

400

1500

Valori curente pentru fibre utilizate n diferite aplicaii practice (%)

Tipul fibrelor

Polipropilen

Oel

(%) n volum (%) din mas (kg/m3)

(%) din

Sticl
(kg/m3)

(%) din

mas

(kg/m3)

mas

0,2

0,08

1,8

0,4

0,15

3,6

0,5

0,20

4,5

1,70

39

0,7

0,27

6,3

2,40

55

1,0

3,40

78

1,13

26

2,0

6,80

156

2,26

52

2,5

8,15

195

2,83

65

3,0

3,39

78

4,0

4,52

104

ADITIVI PENTRU BETOANE

Aditivii sunt substane chimice care introduse n compoziia betoanelor,
asigur unele proprieti acestora, fie n stare proaspt sau ntrit, fie n ambele
stri.
De regul, aditivii nu depesc un dozaj de 5% din masa cimentului stabilit n
reeta betonului i pot fi fabricai n stare solid (pulberi) sau lichid.
n general, aditivii au o funcie principal (ce confer efectul urmrit n compoziia
betonului), ns n unele cazuri se pot manifesta i cu unele funcii secundare. Pot exista
i aditivi cu dou funcii importante (micti).
Funciile aditivilor i gradul de manifestare a acestora este direct influenat de
civa factori:
-

dozajul de aditiv i dozarea compoziiei betoanelor;

caracteristicile cimentului din compoziie;

condiiile de preparare a amestecurilor i respectarea lor;

condiiile de transport i punere n lucrare a betoanelor;

tratarea ulterioar a betoanelor.

Clasificarea de baz a aditivilor, este realizat pe baza funciei principale a

acestora i se poate prezenta astfel:

aditivi plastifiani;

aditivi superplastifiani;

aditivi fluidizani;

aditivi reductori de ap;

aditivi antrenori de aer;

aditivi hidrofugi;

aditivi antigel;

aditivi acceleratori de priz;

aditivi acceleratori de ntrire;

aditivi acceleratori de priz i ntrire;

aditivi ntrzietori de priz;

aditivi ntrzietori de priz i ntrire;

aditivi inhibatori de coroziune.

Fiecare dintre aditivii existeni, trebuie alei cu atenie, n funcie de toate

condiiile tehnice obligatoriu cunoscute:
-

parametrii compoziiei betonului;

efectul principal dorit i eventual efectele secundare ce pot interveni;

tehnologia de preparare a betonului;

tehnologia de transport i punere n lucrare a betonului;

condiiile de protejare i ntrire a betonului.

Observaie: Utilizarea aditivilor se face numai pe baz de ncercri preliminare i teste,

realizate conform fielor tehnice ale acestora i conform instruciunilor i normativelor
specifice.
Alei i utilizai corect, aditivii confer betoanelor, caracteristici deosebite de ordin
tehnic i economic comparativ cu cele neaditivate. n plus, n unele cazuri, aditivii au
devenit obligatorii n compoziia betoanelor (betoane de nalt rezisten, betoane puse
n lucrare n condiii extreme de temperatur, elemente din beton cu armturi foarte
dese, zone de betoane foarte greu accesibile i controlabile etc.).
Unii aditivi pot fi utilizati si combinati intre ei, conferind proprietati dorite betonului
respectiv, atat in stare proaspata, cat si dupa intarirea acestuia.
Indiferent de tipul de aditiv utilizat sau de o combinatie intre ei, aditivii vor fi
alesi,folositi si testati conform fiselor tehnice proprii, fiind obligatorii stabilirea
compozitiilor de baza si celor pentru incercari preliminare, precum si incercarea
epruvetelor conform normativelor in vigoare.

DOZAREA MATERIALELOR

Dozarea materialelor consta in masurarea cantitatilor de

materiale necesare obtinerii unui volum stabilit, respectand
proportiile impuse prin reteta.

Dozarea se poate realiza volumetric sau gravimetric.

Dozarea gravimetrica

Se face prin cantarirea materialelor, utilizandu-se recipienti de

inmagazinare specifici starii materialului si cantare adecvate.
De regula, dozarea gravimetrica se aplica materialelor solide,
manipularea

acestora

realizandu-se

hidraulic,

pneumatic

sau

mecanic. De asemenea, cantarele moderne sunt semiautomatizate

sau automatizate.Este o metoda de precizie.
Abaterile admise la dozarea gravimetrica sunt:
agregate 2%;
cimenturi 1%;
apa 1,5%.
Dozarea volumetrica

Se face prin masurarea vantitatilor de materiale cu ajutorul unor

recipienti etansi al caror volum este perfect masurat (recipienti gradati
si marcati pe interior).
De regula dozatorul nu are capacitatea mai mare de limita

manevrabilitatii de catre doi oameni (max. 50 kg.).

Dozare volumetrica este admisa numai pentru clase reduse
(max. C 10/12), deoarece erorile sunt relative mari.
De mentionat ca o interpretare corecta este valabila pentru
materiale perfect uscate. Prezenta apei in masa unui material
granular (in special cu finite ridicata), duce la infoierea acestuia si la
erori mari de interpretare, de aceea este necesara cunoasterea
cantitatii de apa din masa materialului, pentru a se face corectiile
necesare.

PREPARAREA BETONULUI
MASINI PENTRU AMESTECAREA COMPONENTILOR
BETONULUI
Pentru omogenizarea unui material compozit, exista utilaje
specifice

denumite

componentilor

malaxoare.

betonului,

s-au

Pentru

proiectat

amestecarea

masini

speciale

denumite generic betoniere.

CLASIFICARI

1. Dupa metoda de amestecare exista:

masini cu amestecare prin cadere libera (gravitationale);
masini cu amestecare fortata;
masini vibratoare;
masini turbulente;
masini cu amestecare combinata.
2. Dupa continuitatea procesului de amestecare:
masini cu amestecare ciclica;
masini cu amestecare continua;

Masinile cu amestecare ciclica realizeaza omogenizarea betonului

respectand 3 operatii distincte:
incarcarea materialelor in cuva;
pornirea malaxarii componentilor;
descarcarea betonului amestecat.
Masinile cu amestecare continua se caracterizeaza printr-un
proces de amestecare prin care malaxorul este aprovizionat in mod
continuu cu toate materialele dozate concomitent cu descarcarea
betonului preparat.
MASINI CICLICE GRAVITATIONALE

Sunt construite avand ca organ de lucru o toba metalica

actionata de un motor electric.
Toba are diferite volume (intre 50 si 4500 litri) si diferite forme.
Fiecare din aceste forme ofera diferite avantaje sau dezavantaje in
ceea ce priveste omogenitatea si tendinta de segregare a betonului la
descarcare.Tobele sunt prevazute la interior cu o serie de palete fixe
montate solidar pe peretii interiori ai cuvelor si care au pozitii
caracteristice pentru functiunea de amestecare respectiv cea de
descarcare a betonului amestecat.
In functie de ciclul in care se afla procesul de amestecare
tobele sunt inclinate spre verticala (pentru alimentare sau pentru
amestecare) sau sunt inclinate in jos cu gura de descarcare pentru
preluarea betonului preparat.

pozitii tehnologice toba

Aceste

masini

realizeaza

amestecarea

prin

ridicarea

componentilor cu ajutorul paletelor in procesul de rotire a cuvei la

partea superioara a acesteia, dupa care amestecul cade la partea
inferioara a cuvei,ciclul reluandu-se pana la omogenizarea necesara.
Principalele tipuri de masini gravitationale ciclice sunt:
basculante, in forma de para;
nebasculante cilindrice;
nebasculante reversibile;
basculante dublu tronconice.

Masinile in forma de para sau dublu tronconice confera cei mai

buni parametrii de omogenizare atat la malaxare cat si la pastrarea
acesteia pe durata descarcarii betonului preparat.
Masinile

nebasculante

creeaza

omogenitatea

dorita

la

amestecare dar favorizeaza segregarea betonului in momentul

descarcarii.

MASINI CICLICE CU AMESTECARE FORTATA

Cuvele acestora nu sunt basculante putand fi realizate cu ax

vertical sau ax orizontal. Exista diverse sisteme de palete atat ca
forma dar si ca numar si asezare.
Malaxoarele cu ax vertical se impart in urmatoarele grupe principale,
in functie de tipul paletelor, dispunerea lor si sensul de rotatie al
acestora:
in contracurent;
in echicurent;
planetare;
turbomalaxoare;
turboplanetare.
Malaxoarele cu ax orizontal pot fi prevazute cu un arbore cu
palete sau cu doi arbori cu palete.
Masinile cu amestecare fortata efectueaza o malaxare mai
accentuata decat cele gravitationale. Ele au viteze de amestecare
mai mari, determina frecari mai accentuate intre componenti,
intensificand procesele de hidratare hidroliza si deci,obtinerea unei
viteze de intarire mai mari.
INFLUENTA DURATEI DE AMESTECARE

Durata

de

amestecare

reprezinta

intervalul

de

timp

dintre

introducerea componentilor in cuva de amestecare si inceperea descarcarii

amestecului.
Durata optima se reflecta in timpul minim de obtinere a omogenitatii
corespunzatoare cerute.

Marirea duratei de amestecare conduce la sporirea gradului de

omogenizare si a rezistentelor medii a betoanelor, insa fara a se prelungi peste o
limita care ar conduce la un consum inutil de energie.
Este necesar ca duratele de amestecare sa se coreleze cu gradele de
consistenta sau lucrabilitate ale betoanelor, precum si cu eficienta economica a
malaxoarelor.
Astfel, duratele nu vor scadea niciodata sub anumite limite ce nu asigura
omogenizarea ( 20 sec.), dar nici nu vor depasi limitele superioare (120 sec.).

Masinile gravitationale sunt deosebit de eficiente pentru

betoanele plastice si fluide, fiindu-le necesare circa 40 - 60 secunde
pentru betoane plastice fluide si intre 90-120 secunde pentru betoane
vartoase sau plastic-vartoase.

Masinile cu amestecare fortata sunt eficiente pentru betoane

plastice, vartoase si foarte vartoase, fiindu-le necesare circa 45 - 60
sec. pentru consistente plastice si circa 60 90 sec. pentru cele
vartoase.
Alegerea masinilor de amestecare in ceea ce priveste metoda
de malaxare se adreseaza consistentei betonului preparat si direct
granulozitatii compozitiei.
PREPARAREA MANUALA A BETONULUI

Se accepta ca betonul sa fie preparat manual numai pana la

clasa maxima C10/12.
Este

necesara

amenajarea

unei

platforme

din

balast

compactat,pe o placa de beton,pe o podina din dulap sau in cel mai

rau caz o platforma batatorita din pamant. Materialele componenete

sunt asezate suprapus si amestecate intai uscate prin taiere cu
lopata.
Este interzisa rasturnarea directa cu lopata sau aruncarea
materialelor cu lopata deoarece se poate produce o segregare a
acestora.
Ordinea de asezare in straturi suprapuse a componentilor este
urmatoarea: agregatele grosiere, o parte din agregatul fin (nisip),
cantitatea de ciment necesara si cealalta parte de agregat fin (nisip)
dupa care se trece la amestecarea uscata.
Prepararea manuala se foloseste pentru cantitati mici sau foarte
mici de beton.

PREPARAREA BETONULUI
STATII PENTRU PREPARAREA BETONULUI

Pentru obtinerea betonului in cantitati mari s-au proiectat

instalatii specializate organizate in diverse sisteme de preparare,
dotate cu depozite pentru materiale (pentru minimum 8 ore), mijloace
de dozare, malaxoare, mijloace de transport, etc.
In functie de marimea acestor instalatii, exista unitati pentru
prepararea betonului, statii pentru prepararea betonului sau
fabrici de betoane.
Instalatiile pot avea comenzi manuale, semiautomatizate sau
complet automatizate.
STATII PENTRU PREPARAREA BETONULUI INTR-O TREAPTA

Aceste statii sunt organizate sub forma unui turn care cuprinde
distribuirea

sub

forma

de

niveluri

instalatiilor.

Materialele

neprelucrate sunt ridicate la partea superioara a turnului, in depozite,

o singura data, dupa care deplasarea acestora pe fluxul tehnologic de
preparare se face gravitatioanal. Aceste statii sunt fie mecanizate
complet fie semiautomatizate sau automatizate.
Dozarea materialelor se face pentru fiecare material in parte cu
dozator separat gravimetric si sunt prevazute cu min doua masini de
amestecat gravitationale sau cu amestecare fortata. Prepara betoane
de o calitate foarte buna in cantitati foarte mari.

Avantaje
calitatea deosebita a betonului;
productivitate foarte mare (non stop);
conditii de lucru foarte bune;
prepararea simultana a unor retete diferite.
Dezavantaje
necesita functionarea in doua sau trei schimburi pentru a fi
rentabila;
costuri mari de intretinere;
investitie initiala mare;
montare si demontare greoaie de pe amplasament.

STATIA DE PREPARARE A BETONULUI INTR-O TREAPTA

STATII PENTRU PREPARAREA BETONULUI IN DOUA TREAPTE

Se caracterizeaza prin aceea ca materialele componente ale

betonului sunt ridicate in fluxul tehnologic de preparare de doua ori.
Agregatul este ridicat intai din depozitul centralizat in zona activa si
de aici a II-a oara dupa ce a fost dozat, este ridicat cu un skipper de
regula spre malxor. De asemenea cimentul este ridicat in depozit cu
aer comprimat si apoi a II-a oara spre malaxor, de regula cu un
transportor cu snec.
Statia este organizata pe orizontala.
Este complet mecanizata, foarte rar semiautomatizata si are in
dotare un singur malaxor gravitational de capacitate medie.
Statia prepara betoane de calitate buna si de clase medii.
Este amenajata in aer liber, necesitand un personal mai
numeros.

Avantaje
preapara beton de calitate buna;
costuri de investitie mici;
montare si demontare usoara pe amplasament;
costuri de intretinere avantajoase.
Dezavantaje
productivitate mai scazuta;
conditii de lucru mai grele;
timpi morti in perioadele de revizie.

STATIA DE PREPARARE A BETONULUI IN DOUA TREPTE

TRANSPORTUL BETONULUI
Generalitati

Transportul betonului presupune deplasarea acestuia de la locul de

preparare la locul de punere n lucrare.
Indiferent de distanta si de miljocul de transport folosit, operatia de
transport se va face cu respectarea obligatorie a urmatoarelor conditii:

pastrarea intacta a compozitiei;

asigurarea omogenitatii, respectiv evitarea segregarii interioare sau

exterioare;

limitarea duratei de transport;

reducerea la maximum a manoperei si a incarcarilor descarcarilor.

Pastrarea intacta a compozitiei

Aceasta conditie presupune ca mijloacele de transport sa fie etanse

pentru a nu se permite pierderea laptelui de ciment si pe de alta parte, pe timp
de arsita sau ploaie, n cazul transportului cu autobasculante pe distanta mai
mare de 3 km, suprafata libera de beton trebuie sa fie protejata cu folii sau
prelate din cauciuc, astfel nct sa se evite schimbarea caracteristicilor betonului
ca urmare a modificarii continutului de apa din amestec.

Asigurarea omogenitatii si evitarea segregarii interioare sau exterioare

In timpul operatiilor de transport, datorita socurilor sI vibratiilor

ce

depasesc anumite limite se produce nvingerea frecarii vscoase si ruperea

coeziunii dintre componentii betonului. Ca rezultat apare tendinta de segregare a
granulelor si de dirijare a lor n jos, fenomen care afecteaza n special granulele
mari de agregat. Acest fenomen este numit segregare interioara.

In cazul caderii de la naltimi mai mari de 1,5 m a betonului (scurgerea prin

jgheaburi prea lungi, aruncarea cu lopata la distante mari, etc.) granulele mari au
tendinta sa se desprinda de masa betonului si sa se rostogoleasca mai repede
ca ceilalti componenti. Acest fenomen se numeste segregare exterioara.

Pentru a preveni fenomenele de segregare interioara si exterioara pe

timpul transportului, trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:

transportul betoanelor cu tasare mai mare de 50 mm se va face cu

autoagitatoare, iar a betoanelor cu tasare de maxim 50 mm cu
autobasculante cu bena, amenajate corespunzator;

transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe,

vagoneti, benzi transportoare, jgheaburi sau tomberoane.

Limitarea duratei de transport a betonului

Aceasta conditie este obligatorie pentru a se asigura nceperea prizei

betonului dupa punerea n lucrare a sa. Durata maxima posibila de transport
(considerata din momentul ncheierii prepararii betonului si ncarcarii sale n
mijlocul de transport si pn la sfrsitul descrcrii acestuia) depinde n special
de compoziia betonului (cantitatea de apa, tipul si cantitatea de ciment,
existenta unor aditivi etc.) si de factori externi (temperatura si tipul mijlocului de
transport). Durata de transport nu poate depsi valoarile orientative prezentate
mai jos, pentru cimenturi de clase 32,5 / 42,5 dect daca se utilizeaza aditivi
ntrzietori de priza si intarire.

Durate maxime transport cu autoagitatorul

Ciment 32,5 temp. beton (100< t < 300 ) max. 50 minute;

Ciment 32,5 temp. beton ( t < 100 ) max. 70 minute;

Ciment 42,5 temp. beton (100< t < 300 ) max. 35 minute;

Ciment 42,5 temp. beton ( t < 100 ) max. 50 minute;

Transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere n lucrare

se poate mparti n:
a) transportul pna la obiect;
b)transportul n cadrul obiectului.

Transportul pn la obiect

generalitati

Transportul pana la obiect se face pe orizontala, de regula la distante mai

mari de 1000 m, cu mijloace de transport auto. Betonul de lucrabilitate L3 sau L4
(tasare 515 cm) se va transporta cu autoagitatoarele, iar betoanele de
lucrabilitate L2 (tasare de la 1.4 cm) se pot transporta cu autobasculante
(nerecomandat) cu ben amenajate corespunzator. Se admite transportul
betonului

de

lucrabilitate

L3

(tasare

59

cm)

si

cu

autobasculanta

(nerecomandat), cu conditia ca la locul de descarcare sa se asigure

reomogenizarea (amestecarea) amestecului.
In cazul transportului cu autobasculante (nerecomandat), durata maxima
se reduce cu 15 minute fata de limitele din tabelul de mai sus.
In cazul n care nu se poate respecta durata maxima de transport (n
general pentru distante mai mari de 8 km), se procedeaz la transportul cu
autobetoniera a amestecului uscat (toti componentii betonului mai putin apa se
amesteca la o statie de prepararea betonului si apoi amestecul uscat se
descarca n toba autobetonierei). La obiect, se introduce n toba de agitare
cantitatea exacta de apa (conform retetei determinate anterior) si se amesteca la
timpul stabilit.

Se pot utilize si compozitii cu cimenturi lente si cu aditivi

ntrzietori de priza si intarire.

In general se recomanda ca temperatura betonului proaspat, nainte de

turnare, sa fie cuprinsa ntre (530)0 C.
In situatia betoanelor cu temperaturi mai mari de 300C sunt necesare
masuri suplimentare cum ar fi stabilirea de catre un institut de specialitate sau un
laborator autorizat a unei tehnologii adecvate de preparare, transport, punere n
lucrare si tratare a betonului si folosirea unor aditivi ntrzietori eficienti.
Ori de cte ori intervalul de timp dintre descarcarea si rencarcarea cu
beton a mijloacelor de transport, depaseste o ora precum si la ntreruperea
lucrului, acestea vor fi curatate cu jet de apa. In cazul autoagitatoarelor, acestea
se vor umple cu cca 1 m3 de apa si se vor roti cu viteza maxima timp de 5 minute
dupa care se vor goli complet de apa.

mijloace

autobasculanta (nerecomandat);

autoagitatorul:
o recipient dublu tranconic (toba) cu 16 rotatii pe minut;
o la intrare are placute elicoidale si betonul este miscat in
permanenta, diminuandu-se

tendinta de segregare; se

mareste timpul (TIP);

o cand se ajunge la element se descarca prin spate betonul
respectiv;
o distanta maxima de tranposrt 12 km;
o transporta orice consistenta de beton;
Observatie - la distanta de 50km autobetoniereleautoagitatoare cu
rezervor de apa;

autobetoniera (automalaxorul)

Toba se poate roti pana la 30 rot/min. De la statie pleaca un beton uscat,

fara apa se descarca in recipient la santier se introduce cantitatea de apa

dorita si se amesteca componentii. Dupa ce se realizeaza betonul se opreste

miscarea de rotatie si se descarca betonul gata preparat.

Observatie. Betonul nu se transport ape calea ferata, pentru ca nu se

respecta conditiile de durata si de pastrarea omogenitatiiapare fenomenul de
segregare.

Transportul betonului n cadrul obiectului

Se face att pe verticala ct si pe orizontala. In cazul folosirii ca mijloace

de transport a roabelor, tomberoanelor, benelor, jgheaburilor si burlanelor,
acestea se vor curati cu un jet de apa, respectnd condiiile artate la punctul
anterior.
mijloace

transportul cu roaba

Se foloseste la santierele mici si pentru cantitati reduse de beton. El

necesita executarea unei podine de circulatie cu latimea de cca. 60 cm si se
poate folosi pentru distante de pna la 70 m si cu rampe de maximum 4% si
pante de maximum 12%. Roabele sunt n general metalice, prevazute cu o roata
cu pneu si au o capacitate de 80120l.

transportul cu tomberonul

Este un recipient pe doua roti, utilizandu-se pentru cantitati reduse de

beton. Necesita executarea unei podine de circulatie cu latimea de cca. 150 cm
si se poate folosi pentru distante de pna la 150 m si cu rampe de maximum 4%
si pante de maximum 12%. Tomberoanele sunt n general metalice, prevazute cu
roti mari, axul acestora reprezentand centrul de rasturnare al acestui mijloc. Au o
capacitate de 80120l.

jgeaburi si burlane

Elemente orizontale (jgheaburi) sau verticale (burlane), prin care se

ghideaza betonul. Transportul prin jgheaburi si burlane asigura transportul
betonului cu evitarea segregarii exterioare a lui.
Jgheaburile sunt din tabla cu grosimea de 2 mm solidarizata longitudinal si
transversal cu profiluri metalice.Panta max va fi 30,iar inaltimea de cadere libera
a betonului nu va depasi 1,50 m.
Burlanele metalice sunt alcatuite din tronsoane metalice de forma
tronconica(cu baza mare sus si baza mica jos)articulate intre ele. Asigura
evitarea segregarii si raspandirea betonului pe o raza de cca 2m, iar inaltimea de
cadere libera a betonului nu va depasi 1,50 m. Ultimul tronson va avea guara de
evacuare a betonului prevazuta lateral sau la partea de jos ,in functie de
conditiile de turnare.

transportul cu bena

Permite transportul betonului cu minimum de transbordari si cu manopera

foarte redusa, nsa impune dotarea santierului cu utilaje de ridicare adecvate (din
punct de vedere al capacitaii de ridicare si al acoperirii suprafetei pe care
urmeaza sa fie pus n lucrare betonul). Benele trebuie sa aiba o greutate ct mai
redusa, sa fie etanse, sa permita o descarcare treptata a betonului si sa fie usor
de manevrat si curatit.
Benele papuc au capacitate de 2001000l si benele cu furtun, capacitate
de 500800l.

BENE PENTRU TRANSPORTUL BETONULUI

a bene papuc cu deschidere laterala
b - bene cu furtun

transportul cu banda transportoare

Se foloseste mai rar, betoanele transportate necesitand consistente mai

scazute (T2 sau T2/T3). Ramtele admise nu depasesc 30, iar viteza este de
maxim 1,2m/s. Caderea limita pentru beton se face de regula de la cel mult
60cm. Transportul betonului pe banda rulanta nu se admite decat in conditii
tehnologice speciale, conform fiselor tehnice elaborate in acest sens.

transportul prin pompare

Exista doua tipuri de pompe care se folosesc:

o cu un piston; contin: buncar (1m), pompa propriu-zisa si

conducta de evacuare. Betonul refuleaza sub forma de
soc (betonare discontinua), efect daunator pentru acesta.
Cu doua pistoane; transportul pe conducta se face
continuu, pompe cu care se pot transporta toate tipurile
de betoane;
Observatie: cimentul este foarte abraziv si dauneaza la frecarea cu pistonul

o cu rotor; contin: buncar metalic cu beton, rotor cu palete

care preseaza betonul sa intre prin conducta de
evacuare, conducta din cauciuc armat, rotor cu mai multi
cilindri (role) care preseaza pana la o anumita distanta
conducta flexibila, conducta de evacuare prin care iese
betonul cu o anumita presiune. Betonul trebuie sa fie mai
fluid.

Pompe folosite pe santier

pompe stationare;

autopompe (pe sasiu).

O instalatie de pompare are trei parti componente: pompa de beton,

conducta si racordul flexibil.

SCHEMA INSTALATIEI PENTRU TRANSPORTUL BETONULUI PRIN

POMPARE
1-buncar ; 2-pompa ; 3-conducta orizontala ; 4-conducta verticala ; 5-conducta
flexibila ; constructie

Domeniul de utilizare al pompelor cu beton s-a largit odata cu aparitia

autopompelor. Acestea se compun dintr-un autocamion pe al carui sasiu se
gasesc montate: un grup de pompare al betonului, un brat distribuitor format din
mai multe tronsoane si un grup de actionare al pompelor hidrostatice. Bratul are
25 tronsoane articulate (fiecare brat cu tronson de 10m) si sustine o conducta
flexibila. Utilajul are o pompa cu piston sau rotor, cu productivitati de pana la
120mc/h.
Avantaj al acestei metode este productivitatea foarte mare , iar ca dezavantaj
uzura prematura a unora din piesele in miscare ,ce vin in contact direct cu
betonul(mediu abraziv) , imposibilitatea unor intreruperi mai mari de 30 min fara

a se goli si curata instalatia si realizarea numai a structurilor de beton cu clase

cuprinse intre C8/10 si C20/25.

Pentru cantitati mii de betoane nu se folosesc pompe stationare la acestea

sunt avantajoase utilaje cu autoagitatoare + pompe.

transportul prin conducte

Este o metoda de mare productivitate n cazul n care este necesara

turnarea continua a unor mari cantitati de beton. Transportul betonului se face
prin conducte metalice cu diametrul de 80180 mm la distante de 100 m pe
verticala sau 400 m pe orizontala (n cazul transporturilor mixte se echivaleaza
1m de transport pe verticala cu 8m de transport pe orizontala, iar coturile de 90o
se echivaleaza cu 8m de transport pe orizontala, cele de 45o cu 6m sI cele de
25o cu 4m. Deplasarea betonului se realizeaza pneumatic.
Conductele sunt realizate din tronsoane (L=1..3m) de teava metalica sau
din mase plastice, drepte sau curbe, care se pot ansambla rapid ntre ele cu
ajutorul unor prinderi speciale. Betonul pentru a fi pompabil trebuie sa fie de
consistenta min. T3/T4 (tasare 812 cm), dimensiunea maxima a agregatelor sa
nu depaseasca 1/3 din diametrul interior al conductei, iar continutul de parti fine
din beton (ciment si agregat < 0,2mm) sa fie de cel putin 350 kg/m3 si de
maximum 500 kg/m3. Inainte de nceperea pomparii betonului, conducta sa va
amorsa cu un mortar cu un dozaj minim de 300 kg ciment la m3. La terminarea
betonarii, instalatia trebuie curatita prin spalare cu apa, folosind si dispozitive
stergatoare (dopuri de cauciuc si hrtie, sfere de cauciuc spongios) care se
introduc n conducta la o extremitate si se mping prin pomparea apei sub
presiune, pna ce sunt expulzate pe la extremitatea cealalta.
Partile componente ale instalatiei sunt:

1. sistem de conducte cu vane cu care se pot inchide sau deschide

conductele, care se racordeaza la un compressor care produce aer
comprimat (AC);
2.corpul recipentului (forma de para);
3. capac prin care se introduce betonul;
4. tabloul de comanda;
5. conducta de evacuare, se racordeaza la reteaua de conducte orizontale si
verticale pana la locul de pune in lucrare;
6. buncar metalic in care ajunge betonul transportat pe conducte.

o avantaje:
-

mecanizare integrala;

productivitate foarte mare;

pastrarea integritatii.

o dezavantaje:
-

costul destul de mare;

greutatea de montaj

ARMATURI
Generalitati
Tipuri de oteluri

Otelurile sub forma de armaturi pentru constructii din beton sunt

conformate fie sub forma de bare fie sub forma de sarme, avand in comun
coeficientul de dilatatie termica si modulul de elasticitate.
Principalele tipuri de oteluri sunt:
a). pentru beton armat
-

oteluri beton laminate la cald: netede sau profilate periodic (OB 00; OB 37;
PC 52; PC 60 cifrele reprezentand rezistentele la rupere in daN/mmp);

sarma trasa neteda pentru beton armat (STNB) si sarma trasa profilata
pentru beton (STPB);

sarma trasa recoapta (STR cu diametru de 1 mm pentru legarea

armaturilor sau 2 mm pentru legarea cofrajelor);

bi-oteluri (Bi 31 69);

plase sudate uzinate (exemplu cod: 4GQ 126 3 = nr.ordine, G L sau N

tipul de plasa, Q sau R forma ochiului si 126 aria sectiunii barelor
longitudinale/1 m latime)

b). pentru beton precomprimat

-

oteluri laminate la cald cu profil periodic (PC 90, PC 100);

sarma trefilata neteda (SBP);

sarma amprentata (SBPA);

toroane (TBP);

lite (LPB).

OTEL PC 52

OTEL PC 60 si PC 90

bi-otel

plase sudate

sarme

toroane si lite

a. cu muchii drepte
b. cu muchii inclinate

Livrare oteluri

otelul beton se livreaza in colaci (d < 12 mm) sau in legaturi de bare

drepte;

sarma trasa se livreaza in colaci;

bi-otelul se livreaza in colaci;

plasele sudate se livreaza in pachete sau in rulouri (plase asezate 2 cate

2 fata in fata);

sarmele pentru beton precomprimat se livreaza in colaci ambalati;

toroanele se livreaza pe tamburi (diametrul de infasurare 900 mm);

litele se livreaza in tamburi (diametru de infasurare 600 mm pentru d < 2

mm si 1400 mm pentru d > 2 mm).

Verificarea calitatii

certificat de calitate, dimensiuni si profil;

starea suprafetei;

indoire la banc;

proba de tractiune;

suduri;

verificarea sagetilor la derularea colacilor;

limita de curgere si modul de elasticitate;

alungirea la rupere.

Prelucrarea armaturilor

Descolacirea si indreptarea:

a). cu troliu manual se utilizeaza pentru oteluri OB 37 si PC 52 cu d < 12.

Tractiunea nu va depasi jumatate din limita de curgere pentru oteluri:

forta de intindere: F < 0,5 x A x Rp 0,2 ;

alungire: Al < 2/100 x L

Pentru tehnologie se amenajeaza o platforma betonata cu lungimea de cca. 50

m si latimea de 2-3 m, care la un capat are un stalp fixat in pamant si un cleste
special iar la celalalt capat un troliu manual prevazut cu un cleste. Capatul
colacului de otel se fixeaza in clestele stalpului, se descolaceste otelul pana la
troliu, se taie vergeaua cu o foarfeca manuala si se prinde capatul in clestele
troliului. Prin actionarea troliului se intinde vergeaua.

b). cu troliul electric se utilizeaza pentru orice diametru de otel.

Descolacirea presupune montarea colacilor pe vartelnite, fixarea vergelelor din

colaci pe placa de ancorare, prinderea placii in cablul fara sfarsit, pornirea
troliului ce actioneaza cablul fara sfarsit si oprirea procesului cand carligul de
intindere ajunge la troliu.
Intinderea presupune prinderea vergelelor in fixatorul cu excentric, scoaterea
carligului de pe cablul fara sfarsit si prinderea lui de cablul de intindere si
pornirea troliului pana la atingerea alungirii de 0,2%.

a). instalatie pentru indreptarea otelului beton in colaci

1 vartelnite; 2 fixator cu excentric; 3 placa de ancorare; 4 stalp de
ancorare; 5 dispozitiv intindere cablu fara sfarsit; 6 cablu fara sfarsit; 7 troliu
electric; 8 cablu de intindere
b). fixarea carligului de intindere
1 vergele; 2 placa de ancorare; 3 carlig de intindere; 4 cablu fara sfarsit

Indreptarea otelului cu masini specifice.

Aceste utilaje au urmatorii parametri principali: putere, viteza de indreptare,

diametrul si tipul armaturii si productivitate.
Partile principale ale utilajelor sunt: vartelnita, mechanism de avans si indreptare,
mechanism de taiere a barelor, support pentru sustinerea barelor indreptate si
taiate si sisteme de reglare si automatizare a operatiunilor.

Masina cu bacuri

schema mecanism masina cu toba rotiroare cu bacuri

1 vartelnita; 2 colac; 3 inel de ghidare; 4 toba rotitoare cu bacuri; 5 role
de tragere; 6 mechanism de taiere; 7 limitator si intrerupator pentru foarfeca;
8 jghiab metalic; 9 bare indreptate si taiate

toba rotitoare cu bacuri

1 carcasa toba; 2 bac; 3 surub de reglare; 4 vergea de otel beton;

Se aseaza colacul pe vartelnita, se introduce capatul liber al vergelei prin inelul

de ghidare, prin toba rotitoare, printre rolele de tragere si prin mecanismul de

taiere, se regleaza distanta dintre bacuri si dintre rolele de tragere dupa

diametrul vergelei, se fixeaza limitatorul care comanda mecanismul de taiere la
lungimea dorita a barei, se fixeaza numaratorul de bare si se porneste instalatia.
Dupa pornire toba se roteste in jurul axului longitudinal cu viteza si vergeaua de
otel antrenata de rolele de tragere este trasa printer bacurile reglate dupa
diametrul barei, fiind indoita in toate directiile si rezultand la iesirea din toba bara
indreptata si curatata de rugina. Aceasta trece prin dreptul dispozitivului de
taiere, prin jghiabul de ghidare si atinge limitatorul care comanda taierea, iar bara
cade in partea inferioara a jgheabului.

Masina cu role

schema agregatului
1 vartelnita; 2 colac; 3 inel de ghidare; 4 role de tragere; 5 role de
indreptare verticale; 6 role de indreptare orizontale; 7 ghilotina; 8 limitator
intrerupator pentru taiere; 9 jghiab metallic; 10 bare indreptate si taiate

schema rolelor
1 role de tragere; 2 role de indreptare; 3 vergea
Se aseaza colacul pe vartelnita, se regleaza distanta dintre rolele de taiere si
indreptare dupa diametrul vergelei, se introduce capatul vergelei prin inelul de
ghidare, prin rolele de indreptare si prin mecanismul de taiere, se fixeaza
limitatorul pentru lungime si taiere, se regleaza numaratorul de bare si se

porneste instalatia. Dupa pornire vergeaua este impinsa intre rolele verticale si
orizontale si prin curbari successive descrescatoare bara se indreapta si se
curate. Limitatorul comanda lungimea si taierea.

Indreptarea otelului pentru beton precomprimat

Se utilizeaza dispozitive asemanatoare betonului armat sau dispozitive cu teava

buclata.

Taierea

Se poate realize manual cu foarfece sau stante (d > 12 mm) sau mecanizat cu
state sau aggregate complexe: fierastraie circulare, discuri rotative cu carbomid,
flacara oxiacetilenica, etc.

dispozitive de taiere
a). foarfeca de mana; b). stanta manuala; c). cleste manual pentru plase

ARMATURI.FASONAREA
Generalitati
Fasonarea armaturii consta in prelucrarea acesteia conform cotelor din
proiect, adica a indoiri barelor la unghiurila si la cotele precizate. Ea se poate
executa manual sau mecanizat.
Fasonarea se executa cu o miscare lenta, fara socuri. In cazul folosirii
masinilor de indoit, pentru barele din oteluri cu profil periodic se va utiliza numai
viteza mica a masinii. Barele cu diametre mai mari de 25mm se vor fasona numai
la cald.Este recomandabil sa nu se execute armaturilor la temperaturi sub 10 c.
Barele se vor indoii in camp dupa un arc de cerc cu o raza de cel putin
10d, iar la capete daca au prevazute ciocuri, acestea se vor executa conform
detaliilor din desen:

Raze de indoire,cote de fasonare,lungimi totale

fasonarea manuala

Fasonarea manuala se face de regula pe un banc de lucru pe care sunt fixate

dispozitive ajutatoare de indoire.Bancul se realizeaza din metal.Are un blat foarte rigid
si suprafata plana.
Daca e cazul barele se vor masura si insemna cu creta la cotele din proiect.

Dispozitivele ajutatoare folosite in acest vcaz de fasonare sunt numeroase si in

continua perfectionare.
Cele mai utilizate dispozitive sunt:

a) Cheile simple sau duble cu brat drept sau frant.Ele au dimensiuni diferite in
functie de diametrul barelor.Barele cu diametre mici se pot indoi cu ajutorul a doua
chei.In cazul folosirii unei singure chei e necesara o placa metalica prevazuta cu 3-4
dornuri dispuse astfel incat pee le sa se ataseze role cu diametre exterioare diferite
care sa asigure indoirea la raza de curbura ceruta.

b) Placa cu gauri;

c) Placa turnata cu 2 dornuri;

d) Placa simpla cu 3 dornuri;

e) Placa cu dorn crestat si cheie fixata de placa.

fasonarea mecanizata a barelor din otel beton

Fasonarea mecanizata se face cu ajutorul masinilor de

fasonat. Acestea sunt alcatuite din :
1- batiu
2- mecanismele de antrenare ; dispozitivele de comanda si de
lucru
3- placa de lucru metalica(in partea de sus a batiului)
4- disc activ rotativ cu locasuri pt.fixarea organelor de
fasonare(6 dornuri,roti,rigle cu gauri)
5- doua sau mai multe placi transversale fixe sau reglabile,
prevazute cu locasuri pt. dornuri sau roti care formeaza

organele passive;
6- dorn

MASINA DE FASONAT BARE DIN OTEL-BETON

Pentru utilizarea rationala a masinilor e necesara cunoasterea performantelor lor,

utilizarea dispozitivelor anexa si dispunerea de tabele ajutatoare care sa indice unghiul
de rotatie pt realizarea unei indoiri simple sau duble si diametrul maxim al unei bare sau
a barelor care se indoaie concomitent.

Operatii tehnologice principale:

a)Stabilirea schemei de lucru;

In functie de diametrul barelor cotele de fasonare si caracteristicile masinii se pot

stabilii urmatorele scheme de lucru:

indoire dubla cu un singur dorn fixat pe discul rotativ;

indoire dubla cu 2 dornuri fixate pe discul rotativ;

indoire dubla cu un dorn fixat pe un prelungitor al discului;

indoire simultana a mai multor bare subtiri folosind dispozitive de ghidaj.

SCHEMA DE LUCRU

b) Montarea pe masa de lucru a riglelor gaurite,a dornurilor si a

rolelor de indoire pe dornuri,cotele A si B se calculeaza in funcite de
cotele din proiect ale armaturii si diametrul ei,iar dimensiunea rolei se
stabileste in functie de diametrul barei;

c) Stabilirea unghiului de indoire;

d) Aducerea barelor in pozitia premergatoare fasonarii si insemnarea;
cu creta a locului de indoire(care corespunde cu axul dornului de pe
disc);
e) Actionarea masinii si realizarea fasonarii dorite.

fasonarea mecanizata a etrierilor

Se pot confectiona mecanizat cu ajutorul masinilor de fasonat

folosind schema de lucru cu 2 dornuri sau cu ajutorul unor masini
specializate care au limitatoare pt.indoiri successive.

SCHEMA MASINILOR DE CONFECTIONAT ETRIERI

1-role orizontale de indreptare

2-role orizontale de tragere
3-role verticale de indreptare
4-role verticale de tragere
5-mecanism de taiere
6-mecanism de indoire

Aceste masini sunt prevazute cu dispozitive de indreptare si

taiere a vergelelor de otel beton.Fazele de executie sunt:indreptarea
vergelei,fasonarea la cotele fixate,taierea si expulzarea armaturii
fasonate.Toate operatiile sunt automatizate ,nr.dorit de elemente de
acelari tip fixandu-se la un contor(numarator de bare)

fasonarea barelor groase de otel - beton

Barele cu grosimi mari (d>32mm) este indicat sa se indoaie la

cald dupa incalzirea locala la forja, la o temperatura care sa nu
produca transformari periculase in structura otelului.

fasonarea plaselor sudate

Indreptarea se va face cu masini de indreptare cu cilindri

metalici imbracati in cauciuc care au acelasi principiu de functionare
cu cel de la indreptarea tablelor de otel.
Pentru indoirea plaselor sudate s-au conceput masini de indoit

speciale care asigura unghi de indoire de la 30 la 180,pt plase cu

sarme cu diametrul pana la 12 mm si latimi pana la 10 m si cu
program de indoituri la 4 unghiri diferite.

SCHEMA MASINII DE FASONAT PLASE

Schema masini de fasonat plase

a) 1-jgheab metallic
2-plasa inainte de fasonare
3-plasa fasonata
4-carlig de antreanare
5-mecanism de actionare a carligului

b) Schema de indoire a plaselor cu ajutorul abkanturilor

ASAMBLAREA PLASELOR SI CARCASELOR DIN BARE INDEPENDENTE SAU

LEGATE CU SARMA

a) legarea barelor cu sarma se face la incrucisari , utilizand doua fire de sarma

neagra cu diametrul de 11,5mm. Exista doua moduri de legare:

cu sarme simple.

Sarmele sunt pregatite in prealabil pentru legat in manunchiuri de sarme scurte si

indoite in forma de U. Operatiile care se executa la legare sunt:cele doua sarme se
introduce cu mana sub incrucisare, se rasuceste o data cu mana si apoi cu patentul.
Legaturile se pot executa cu noduri simple

duble incrucisat;

in forma de furca.

cu cleme si agrafe cu ochiuri .

Pentru marirea productivitatii la legarea sarmelor , in locul patentului se poate

folosi un dispozitiv cu carlig de rasucit sarma. Clema este executata in forma de U.
Legarea barelor cu sarma la incrucisari se face respectand urmatoarele reguli:
-plasele din placi si pereti vor avea legate in mod obligatoriu pe tot centrul cel
putin doua randuri de noduri, pt.restul incrucisarilor se admite legarea din doua in
doua noduri pe ambele directii(in sah)
- plansele pentru placile curbe subtiri vor avea legate in mod obligatoriu toate
incrucisarile ;
- la grinzi si stilpi, var fi legate toate incrucisarile barelor longitudinale cu ciocurile
etrierilor sau cu ciocurile agrafelor ;restul barelor loagitudinale se leaga de etrieri din
doua in doua incrucisari in sah. Barele inclinate se leaga in mod obligatoriu de primii
etrieri cu care se incruciseaza ;
- fretele, etrierii si agrafele inclinate se vor lega de toate barele longitudinale cu
care se incruciseaza.

b) asamblarea plaselor - se face pe un banc (in cazul

planseelor de mici dimensiuni) sau pe o platforma plana special
amenajata. Operatiile de asamblare se vor succeda in urmatoarea

ordine:
- pe mai multe bare loagitudinale se vor insemna cu creta
pozitiile barelor transversale;
- barele longitudinale se vor aseza la distantele prevazute in
proiect;
- de la un capat se vor aseza si lega pe rind barele transversale.
In cazul unui numar mare de bucati de plase de acelasi tip, se
pot executa sabloane din lemn sau metal.

c) asamblarea carcasei unui stalp - se face in pozitie

orizontala pe suporti de inventar (capre) si consta din urmatoarele operatiuni :
- asezarea suportilor;
- asezarea pe suporti a barelor longitudinale;
- insemnarea cu creta a pozitiei etrierilor pe una din barele
longitudinale marginale, conform distantelor prevazute in proiect;
- introducerea etrierilor si asezarea lor la distantele marcate cn
creta;
- legarea etrierilor in colturi de barele longitudinale marginale si in
camp de barele longitudinale intermediare ale fetei respective;
- rotirea cu 180 a carcasei;
- legarea etrierilor de barele loagitudinale de pe fata opusa;
- Iegarea barelor longitudinale intermediare de pe celelalte doua
fete (laterale) de etrieri.
Carcasele stalpilor cu armatura fretata se asambleaza pe un
tambur rotativ: barele longitudinale se fixeaza intr-un sablon special
apoi tamburul se roteste si se infasoara freta.

ASAMBLARE CARCASA STALP

d)- asamblarea carcasei unei grinzi-este asemanatoare cu cea de

realizare a carcasei unui stalp si presupune urmatoarele operatii :

-asezarea suportilor ;
-asezarea pe suporti a barelor longitudinale de la partea de jos
a grinzii(cu exceptia celor ridicate ;
-insemnarea cu creta a pozitiei etrierilor pe una din barele
marginale ;
-introducerea etrierilor din partea centrala a grinzii si asezarea
lor la distantele marcate cu creta ;
-legarea barelor longitudinale de etrieri ;
-rotirea carcase cu 180 ;
-introduceraea barelor longitudinale ridicate si a barelor
longirudinale de montaj(de la partea superioara) ;
-legarea acestor bare de etrieri ;

-introducerea, asezarea si legarea de barele longitudinale a

etrierilor de la capatul grinzii.

asamblarea plaselor si carcaselor din bare independente sudate

AsamblareA se realizeaza prin procesul sudarii prin puncte

care reprezinta sudare electrica prin presiune in punctele de
intersectie barelor de otel-beton.sudarea se bazeaza pe incalzirea
barelor pe suorafata lor de contact pana cand sunt aduse in starea
plastica(o stare de topire locala cu tendinta de curgere) si in acelasi
timp sunt comprimate pt a se suda prin presare.

Parametrii de sudare sunt:

1) intensitatea curentului I (Amperi);

2) timpul de sudare t = t1+t2+t3+t4;
t1=timp anterior sudarii(de la inceperea prasarii barelor
pana la deschiderea curentului)
t2=timpul de mentinere sub curent
t3=timpul in care se executa sudarea
t4=timp de pauza(inainte de inceperea unui nou ciclu)
3) forta de apasare P(kgf);
4 )intrepatrunderea barelor care s-au sudat.

Sudarea

prin

unipunctuale(stationare

puncte
sau

multipunctuale(pana la 36
complexa)

se
cu

face
clesti

cu

masini

nobili)sau

de
cu

sudat
masini

de puncte) stationare(automatizare

SCHEMA MASINII DE SUDAT UNIPUNCTUALE FIXE

1-batiu ; 2-tblou comanda ; 3-pedala de actionare ; 4-electrod
mobil ; 5-electrod fix ; 6-plasa

SCHEMA MASINII DE SUDAT FIXE CU 10 PERECHI DE

ELECTROZI
1-batiu ; 2-electrod mobil ; 3-electrod fix ; 4-plasa

tehnologii pentru imbinarea si innadirea prin sudare a oteluluibeton

Innadirea barelor sudate se va executa la o distanta minima de
5 d de capatul sudurii.
Procesele de sudare sunt :
a)sudare electrica prin puncte
b)sudare lelectrica cap la cap prin topire intermediara
c)sudura manuala cu arc electric prin suprapunere si cu eclise
d)sudare manuala cap la cap cu arc electric
tipuri de innadiri prin sudare

DISTANTIERI
Montarea armaturilor presupune pozitionarea lor corecta in cofraje
,fixarea ,imbinarea si innadirea lor cu respectarea normelor de proiectare si
executie.
Armaturile care urmeaza sa fie montate se pot gasi sub forma de
plase sau carcase preasamblate sau ca elemente independente (bare,
etrieri, carlige, etc.).
Tehnologia de montaj este specifica fiecarui element de constructie.
Reguli generale care trebuie respectate la orice montaj :
1) Se va respecta distanta minima si maxima dintre armaturi;
2) Se vor respecta diametrele minime admise;
3) Se va respecta acoperirea minima cu beton a armaturii;

DISTANTIERI
Pentru respectarea acoperirii minime admise se vor folosi in mod
obligatoriu distantierii, iar armaturilor li se va asigura o rigiditate spatiala

corespunzatoare prin executia corecta(la cotele din proiect)a etrierilor si

barelor ridicate si prin legarea stransa si corecta.
Distantierii sunt elemente executate din beton , otel , masa plastica
sau alte materiale care au rolul de a asigura pozitionarea armaturii la cotele
prevazute in proiect.Ei trebuie sa aiba rezistenta si rigiditatea necesara
pentru

prelua

incarcarile

provenite

din

punerea

in

opera

betonului(greutatea betonului si a armaturii , incarcarea cu oameni ,

socurile din descarcarea benei.
4) Lungimea de ancorare se va determina prin calcul sau se va lua
conform valorilor date in norme;
5) Innadirea armaturilor se va face prin sudare sau prin suprapunere
cu respectarea indicatiilor prevazute in norme;
6) Reguli asezare distantieri:
- -la palci sau pereti =>cel putin 3 distantieri/mp;
- -la grinda sau stalp=>cel putin un distantier/ml (la grinzile cu
armaturi dispuse pe mai multe randuri,in aceasta zona se va
prevedea suplimentar cel putin un distantier le 2 ml);
- -la

partea

superioara

placilor=>cel

putin

un

distantier(capra)/mp (pt placile in cosola=>minim 4 buc/mp);

7) Inlocuirea armaturilor prevazute in proiect se face respectand
urmatoarele conditii:
-adoptarea altor diametre se va face astfel incat aria armaturii
sa ife egala sau cel mult 5%>decat cea din proiect;
-diametrul nou ales va fi cu cel mult 25% mai mare sau mai mic
decat cel prevazut in proiect;
-inlocuirea tipului de hotel se va face numai cu avizul
proiectantului;

-modificarile in armare se vor face cu respectare tuturor

regululor

prezentate

anterior(distante

dintre

bare,diametre

minime,acoperiri etc).
9) Monatarea armaturilor se va incepe numai dupa terminarea si
controlul calitatii cofrajelor.Verificarile efectuate la lucrarile de armare sunt :
-numarul,diametrul,pozitia si tipul otelului armaturilor in diferite
sectiuni transversale ale elemntelor structurii;
-diametrul,modul de fixare si distanta dintre etrieri;
-lungimile de petrecere la innadiri,pozitionaea si executarea lor;
-lungimile de ancorare;
-calitatea sudurilor;
-numarul si calitatea legaturilor dintre bare;
-dispozitivele de sustinere a pozitiei armaturilor;
-acoperirea cu beton si modul de asigurare al realizarii ei;
-pozitia, modul de fixare si dimensiunile pieselor inglobate.

ATELIERE DE CONFECTIONAT ARMATURI

Au ca scop marirea productivitatii muncii(prin ridicarea gradului de
mecanizare si automatizare a oparatiilor si folosirea unor tehnologii
moderne) , reducerea consumului de metal(recuperarea deseurilor) si
sporirea calitatii(control pe parcursul operatiilor si la sf.confectionarii
armaturilor,mecanizarea si automatizarea operatiilor)
Atelierul de confectionat armaturi trebuie sa satisfaca urmatoarele
cerinte :
1) Asigurarea spatiului acoperit pt toate operatiile de prelucrare;
2) Operatiile sa se desfasoare in flux continuu,fara incrucisari sau
intoarceri;

3) Folosirea la maximum a utilajelor de mare productivitate cu inalt

grad de mecanizare si automatizare;
4) Utilizarea sudurii prin puncte la asamblare;
5) Dotarea atelierului cu platforme exterioare pentru depozitare si cu
mijloace de transport si manipulare adecvate.Depozitele vor asigura o
capacitate de depozitare pentru minim 10 zile;
6) Amplasarea se va face a.i. sa fie deservit de o retea de drumuri si
o linie de cale ferata;
7) Atelierele de mica capacitate trebuie sa permita modificarea liniilor
tehnologice cat mai usor.

Depozitul de otel-beton are o platforma betonata si este separata in

doua zone(pentrulivrat in colaci -1- si cel livrat in bare-2-),in fiecare zona
depozitarea facandu-se separat pe diametre si tipuri de otel.In depozit
actioneaza o automacara si un autoincarcator.din depozit,otelul-beton
poate urmarii doua fluxuri tehnologice.
a) In atelier colacii sunt pusi pe vartelnita 3;vergeaua se indreapta si
taie la lungimea dorita la masina de indreptata si taiat4;barele taiate se
depoziteaza in rastelul 5;de aici se duc si se fasoneaza manual pe masa de
lucru 7 sau la masina de fasonat 6 si se depoziteazain rastelul 5;apoi sunt
duse fie pe platforma exterioara fie la masina de sudat prin puncte 8,fie la
zona de ansamblu a carcaselor 13,fie in depozitul de armaturi finite 17;de la
masina de sudat prin puncte, armatura este dusa in depozitul de armatura
finita 17;barele introduse in atelier se indreapta la bancul 9;se taie
dimensiunile dorite cu dispozitivul de taiat 11 si se depoziteaza in rastelul
5;cupoanele ramase se sudeaza cap la cap 10;apoi barele se transporta fie
pe platforma exterioara fie in depozitul de armatura finita 17,fie la zona de
asamblare

a carcaselor 13,fie la masina de fasonat 6 sau bancul de

fasonat 12;de aici se duc fie in depozitul 17,fie in zona de asamblare a

carcaselor 13.
b) Pe palatforma exterioara colacii se pun pe o vartelnita si se
descolacesc cu troliul electric;vergelele se intind;se taie la lungimile dorite
;se fasoneaza si se asambleza in plase sau carcase fie pe platforma 19 ,fie
in sopronul 20;de aici se duc in depozitul de armatura finita 17.
Transportul din depozitul de otel beton in atelier si apoi in depozitul de
armaturi finite se face cu un vagonet-platforma care circula pe o cale ferata
ingusta sau cu mijloace de ridicat si transport suspendate.

Depozitul de armaturi finite ate o platforma betonata,depozitarea

armaturilor facandu-se pe tipuri de armaturi etichetate in prealabil.