LECTIE DE RECAPITULARE

Clasa a VII-a

MODULUL: MATERIALE SI TEHNOLOGII

UNITATEA DE INVATARE (Capitolul 1)

MATERII PRIME SI
MATERIALE
MATERII PRIME SI MATERIALE METALICE
 CLASIFICARE

M
A F Metale FIER
T E
E R
R O FONTA
I A Aliaje
A S OTEL
L E
E

M N Cupru, zinc, plumb, aluminiu, aur, argint etc.

E Metale
E
T F
A E Pe baza de cupru
R alama (Cu-Zn), bronz (Cu-Sn), nichelina (Cu-Ni)
L
I O Pe baza de staniu si plumb

C A Aliaje
aliaje de lipit, aliaje tipografice, aliaje pentru invelisuri

E S Pe baza de aluminiu
E duraluminiu (Al-Cu-Mg), siluminiu (Al-Si)
Pe baza de nichel si crom
nicrom, invar, platinit

Pe baza de zinc
zamak-uri
 FONTA
Este un aliaj al fierului cu carbonul (2,14-6,67%) ce contine si
nemetale precum: siliciu, mangan, sulf, fosfor.
CLASIFICARE
Fonte brute (de prima topire)
- Fonte nealiate (pentru obtinerea otelului sau retopire si turnare in piese);
- Fonte aliate (ca adaos pentru obtinerea otelurilor speciale).
Fonte turnate in piese (de a doua topire)
- Fonte albe, folosite la fabricarea pieselor rezistente la uzura;
- Fonte cenusii, utilizate pentru piese turnate;
- Fonte maleabile, folosite pentru obtinerea pieselor mici sau cu pereti subtiri

Fonta se obţine în furnal din amestecul de minereu, cocs, calcar (drept

fondant) introduse împreună în straturi succesive. Fonta topită se toarnă în
forme speciale numite lingotiere.
 OTELUL
Este un aliaj ce se obtine din fonta bruta prin reducerea continutului de
carbon la 0,04-2,14%. Retopirea fontei brute se face in cuptoare elctrice
sau in convertizoare.
CLASIFICARE
- dupa compozitia chimica:
- oteluri nealiate (oteluri carbon)
- oteluri aliate (elemente de aliere: crom, nichel, wolfram etc.)

- dupa destinatie:

-oteluri pentru constructii metalice sau de masini

-oteluri cu destinatie speciala
-oteluri pentru scule aschietoare
-oteluri inoxidabile si anticorozive

- dupa forma de livrare:

-oteluri deformabile
-oteluri turnate in piese
-oteluri laminate
Proprietăţile materialelor metalice
Propr. tehnologice
- capacitatea de turnare
- forjabilitatea
- prelucrabilitatea prin
aşchiere
Propr. fizico-chimice - maleabilitatea
- culoarea - ductibilitatea
- luciul metalic - sudabilitatea
- densitatea
- fuzibilitatea
- dilatarea termică
- conductibilitatea termica si
electrica
- rezistenţa la coroziune
magnetismul
Proprietati mecanice
- duritatea
- elasticitatea
- plasticitatea
- rezistenta la rupere
- rezistenta la oboseala
 MATERII PRIME SI MATERIALE
PLASTICE
Materialul plastic a fost inventat în 1860 de un englez (Alexander Parkes) şi a
constituit un înlocuitor sintetic al sticlei. El a ajutat la descoperirea celuloidului.
Celuloidul este un material plastic durabil, fabricat in Statele Unite in 1870, fiind
utilizat pentru a înlocui fildeşul bilelor de biliard.
Materialele plastice sunt substanţe sintetice de origine organică obţinute din
polimeri.
Polimer = Substanta macromoleculara a carei molecula este formata prin
unirea in lant a doua sau mai multe molecule de monomer
 Materia primă pentru obţinerea
materialelor plastice
- Liantul (masa de baza) reprezentata de:
* hidrocarburi obtinute prin distilarea petrolului;
* răşini (substante solide cu aspect sticlos);
- Umplutura (determina proprietatile mecanice ale materialului plastic) poate fi
formata din substante organice (faina de lemn, tesaturi din bumbac, tesaturi din
fibre sintetice) sau anorganice (azbest, sticla, mica, talc etc.)
- Plastifianti (au rolul de mari plasticitatea la cald)
- Stabilizatori (asigura mentinerea in timp a proprietatilor materialelor plastice)
- Coloranti
- Materiale de armare (fibre, fulgi din sticla)
- Fungicide si insecticide (cresc rezistenta materialelor plastice la actiunea
microorganismelor)
- Agenti de odorizare (corecteaza mirosul)
- Agenti de ignifugare (cresc rezistenta la foc a materialelor plastice)
 CLASIFICAREA MATERIALELOR PLASTICE

► Dupa modul de comportare la acţiunea

căldurii, materialele plastice pot fi:

- termoplastice – sunt acele materiale

plastice care la căldură devin plastice iar prin
răcire se întăresc. Procesul este reversibil.

Exemple
polietilena (PE) - filme, folii, pahare, castroane,
jucării etc.
polistirenul (PS) - carcase tv, radio, telefon, pixuri,
stilouri, pahare, castroane, jucării etc.
policlorura de vinil (PVC) – piese pentru instalatii de
apa sau electrice etc.
poliesteri tip PET- tastatura, mouse, ştechere,
carcase, sticle, acoperişuri etc.
plexiglas - lentile, industria automobilelor, si
aeronautică, medicina (lentile de contact) etc.
teflon -medicina (produse ortopedice, instrumente
medicale), electrotehnica (stechere, soclu),
industria chimica (aparate de laborator) etc.
Poliamida PA (nailon)- industria auto, materiale
sportive (patine cu rotile, clapari de schi)
 - termorigide – sunt casante
la rece si se întăresc la caldura.
La o nouă reîncălzire, acestea
nu se mai deformează.
Procesul este ireversibil.

Exemple.
- melamina - industria
electrotehnică,
fabricarea mobilei
etc.
- bachelita - carcase,
mânere tigăi,
produse
ornamentale si de
podoaba etc.
- poliuretan (PU) - ca
spumă izolatoare,
perne, saltele, bureţi
 Proprietăţile materialelor plastice:

 densitatea 0,9 – 1,8 g/cm3;

 dilatarea termică (de câteva ori mai mare decât la metale şi aliaje);
 conductibilitatea termică (de câteva ori mai mică decât la metale şi aliaje);
 conductibilitatea electrică (scăzută, sunt rele conducătoare de electricitate);
 rezistenţa la rupere (depinde de rezistenţa materialului de umplere sau de
armare);
 rezistenţa la şoc (bună – folosite pentru ochelari şi căşti de protecţie etc.);
 prelucrabilitatea prin aşchiere (foarte bună – se pot tăia, strunji, freza, găuri
etc.)
 stabilitatea chimică (bună – pot fi utilizate pentru transportul uleiurilor, a unor
acizi etc.);
 biodegradarea (bună – unele pot fi atacate de anumite bacterii, ciuperci,
insecte).
 În urma arderii materialelor plastice rezultă cantităţi mari de căldură (9000 –
10000 Kcal/Kg, comparativ cu lemnul 3800 – 4000 Kcal/Kg).
MATERII PRIME SI MATERIALE
DIN CAUCIUC
 Cauciucul este un produs natural de origine vegetala
sau sintetic obtinut prin reactii de polimerizare

• Cauciucul natural se extrage din seva (latex) arborelui de

cauciuc din tinuturile tropicale ori din sucul unor plante care cresc in
zona temperata. Latexul contine 35% cauciuc, 60% apa si alte
substante (substante minerale, zaharuri, proteine etc.)

Cauciuc brut
(crep) Cauciuc
Latex Evaporarea apei
masa elastica
Vulcanizare
vulcanizat
galben-bruna
 Pentru obţinerea unor produse fabricate din cauciuc
(şi în funcţie şi de destinaţia acestora) se mai pot utiliza:
 plastifianţi – au rol în mărirea plasticităţii şi prelucrabilităţii ;
 materiale de umplutură – pentru îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice
(oxizi metalici, azbest, argilă, talc) – conferă noului produs rezistenţă
negrul de fum – este utilizat pentru fabricarea anvelopelor
 coloranţi
 agenţi de vulcanizare – sulf, seleniu;
 acceleratori de vulcanizare – reduc durata şi temperatura operaţiei de
vulcanizare
 antioxidanţi – reduc fenomenul de îmbătrânire a cauciucului
 CAUCIUCUL SINTETIC
Cauciucul sintetic se obţine din unele
hidrocarburi gazoase (ex. gazele de rafinărie).
În stare brută, cauciucurile sintetice au proprietăţi scăzute însă
pot fi folosite diverse materiale de adaos pentru îmbunătăţirea acestora
(negru de fum, plastifianţi, agenţi de vulcanizare, acceleratori).
Cauciucul regenerat rezultă prin transformarea
produselor uzate din cauciuc în materiale cu plasticitate
bună, care se pot apoi prelucra.
PROPRIETATI
elasticitatea (cauciucul vulcanizat are elasticitate mare);
plasticitatea (cuciucul brut este plastic)
rezistenţa la rupere si frecare (variaza cu temperatura si
starea de prelucrare: brut sau vulcanizat);
îmbătrânirea (apare după o expunere indelungata la aer,
cauciucul transformandu-se intr-o masa lipicioasa sau
sfaramicioasa).
densitatea (0,91- 0,94g/cm³)
material dielectric (folosit ca izolator)
MATERII PRIME ŞI MATERIALE
DIN STICLĂ
 Sticla este un material obţinut prin răcirea
rapidă a unei topituri până la solidificare.

Materiile prime principale folosite la fabricarea sticlei sunt:

1. Nisipul cuarţos se găseşte în natură sub formă de zăcăminte.
Principalul component este dioxidul de siliciu (cuarţul). Mărimea
granulelor trebuie să fie cuprinsă între 0,1-0,5 mm, iar forma lor se
consideră mai bună când este neregulată şi colţuroasă.
2. Sodă calcinată
Se introduce în amestecul de materii
prime sub formă granulară cu scopul de
a reduce temperatura de topire a
nisipului

3. Calcarul
(sau piatra de var foarte răspândit în
natură, are culoarea albă cu nuanţe de
roz).

Are rolul de a face sticla rezistentă

la apă şi la alte substanţe chimice
 4. Alte materii prime

 Afinanţii ajută la curăţirea masei de

sticlă de bulele de gaz, în timpul topirii,
având rol de limpezire.
 Decoloranţii – înlătură culoarea galben-
verzuie dată de oxizii de fier obţinându-
se o sticlă transparentă.
 Coloranţii - conferă sticlei culoarea
dorită.
 Cioburile de sticlă – determină
importante economii
 Sortimente de sticlă
 Sticla pentru ambalaj şi
articole de menaj
(borcane, pahare, căni,
vaze, farfurii). Din această
categorie face parte şi sticla
de cristal care conţine
minim 9% oxid de plumb
Sticla pentru construcţii;
- sticlă pentru geamuri,
elemente de zidărie
(cărămizi, ţigle, plăci)

Sticla pentru laborator;

- din care se fabrică
aparatură specială de
laborator, fiole pentru
fabricarea medicamentelor,
articole rezistente la foc.
 Sticla optică
- din care se fabrică lentile
pentru ochelari sau pentru
aparatura medicală şi
ştiinţifică

 Fibrele de sticlă
- se obţin din sticlă topită trecută
prin orificii foarte mici (şnur,
pânză, vată)
 Sticla de acoperire
- se aplică produselor de :
- ceramică (glazura)
- metal (email)
 Proprietăţi
 Densitatea – 2,2-6,5 g/cm3, cea mai grea fiind sticla de cristal
cu peste 50 % oxid de plumb;
 Rezistenţa mecanică – este ridicată, sticla de ambalaj rezista
la manipulări şi transport; sticla de geamuri rezistă la şocuri,
sticla optică se zgârie greu etc.
 Duritatea este bună cu excepţia sticlei de cristal.
 Rezistenţa chimică şi termică sunt ridicate.
 Transparenţa determină utilizarea sticlei în industria optică