ADEZIVI Şl CHITURI

1. ADEZIVI
Adezivii (cleiurile)suntmateriale de natură organică sau anorganică, folosite la
îmbinări de elemente de construcţii din lemn (fără ajutorul cuielor, şuruburilor, scoabelor), la
realizarea (fără sudură, nituire etc.) a asamblărilor nedemontabile de piese metalice (fixarea
pe arbori a roţilor dinţate, a rotorului unui generator electric, a rotorului unei pompe,
asigurarea contra desşurubării piuliţelor etc.), la fixarea unor materiale (plăci ceramice, plăci
de sticlă, covoare din polimeri, materiale de izolaţie etc.) pe diferite suporturi (planşee, pereţi,
conducte etc.), la lipirea între ele a diverselor materiale (asamblarea părţilor componente ale
izolatoarelor electrice, lipirea izolatoarelor sparte, lipirea hîrtiei electroizolatoare pe tolele
magnetice ale transformatoarelor).
Imbinările de piese metalice realizate prin adezivi prezintă unele avantaje cumsunt:
- durabilitatea mai mare a pieselor lipite (nu se modifică structura internă a pieselor
îmbinate şi nu apar tensiuni interne ca in cazul sudurii)
- eliminarea operaţiei de găurire (care în cazul asamblărilor nituite sau prinse în
şuruburi, micşorează rezistenţa materialului)
- obţinerea îmbinărilor mai etanşe şi mai ieftine etc. Ele se efectuează prin lipire
cap la cap (fig., a), prin suprapunere (fig., b,c), prin eclise (fig. , d), manşoane
(fig., e) etc.
Adezivii se livrează, în special, sub formă de pulberi, granule, plăci, lichide, soluţii,
paste, masticuri şi de componenţi care se amestecă în momentul utilizării şi se aplică, după
caz, prin întindere directă, prin impregnare, prin presare la cald etc.
 Adezivii sub formă lichidă se aplică la cald sau la rece şi, după aplicare, se întăresc prin
:

➢ răcirea topiturii (adezivi pe bază de bitum) ; prin transformarea reversibilă sol-gel la

răcirea soluţiei (adezivi colagenici) sau prin încălzire (adezivi de albumină)
➢ prin evaporarea solventului (adezivi pe bază de răşini naturale sau cauciuc)
➢ prin reacţii chimice ireversibile la oxidare (răşini în ulei sicativ)
➢ prin volatilizarea solventului si transformarea ireversibilă sol-gel (adezivi pe bază de
răşini de polimerizare), fie prin transformarea produselor de condensare incompletă,
solubilizate, în produse insolubile şi greu fuzibile sub acţiunea temperaturii sau
adaosului de întăritor (adezivi pe bază de răşini de policondensare).
Adezivii fabricaţi fără solvenţi (cimenturi) se întăresc sub acţiunea lichidelor.

Adezivii trebuie să se caracterizeze prin viteză mare de încleiere, adeziune bună,

rezistenţă de încleiere cel puţin egală cu rezistenţa materialelor care se lipesc, stabilitatea la
diverse medii (aer, umiditate, ulei, solvenţi etc.) şi la încălzire moderată, să nu strice uneltele
folosite în prelucrarea materialelor, să nu păteze materialele prin difuzie sau reacţie etc.

Principalele tipuri de adezivi

1. Adezivii pe bază de gelatină (cleiuri colagenice, cleiuri de tîmptlărie)suntproduse

pe bază de gelatină obţinută din piele (cleiuri din piele) sau din oase (clei de oase). Se livrează
sub formă de plăci, perle, praf şi se aplică numai la cald sub formă de soluţie apoasă vîscoasă.
Adezivii nu rezistă la umiditate în apă şi se utilizează la încleierea lemnului, hîrtiei, fibrelor
textile.

2. Cleiul de dextrină este o soluţie apoasă de dextrină, folosit la recer la lipirea hîrtiei,
linoleumului etc.

3. Cleiul de cazeină se prepară din granule de cazeină prin dizolvare în apă, cu adaos
de hidroxid de sodiu (sau lapte de var, amoniac). Întărirea fiind datorită reacţiei chimice
ireversibile, cleiul se foloseşte la rece, după cel mult 7 ore de la preparare, la zugrăveli, la
fabricarea placajelor etc.

4. Adezivii pe bază de răşini naturalesuntadezivi pe bază de copal sau şelac în alcool

sau de colofoniu (emulsie de colofoniu parţial sau total saponificat), utilizaţi la lipirea sticlei,
ceramicii, porţelanului, textilelor etc.
 5. Adezivii pe bază de polimeri sinteticisuntpulberi, paste sau soluţii gata preparate
de răşini sintetice în solvenţi volatili care se aplică la rece sau la cald şi după întărire, uneori
rapidă, dau încleieri rezistente, stabile la acţiunea apei, microorganismelor etc.

Se folosesc curent adezivii pe bază de răşini:

➢ fenolformaldehidice, în special, sub forma de soluţii apoase sau alcoolice

➢ ureoformaldehidice (cleiuri Urelit, Caurit), sub formă de soluţii apoase pentru
materiale fono şi termoizolatoare ;
➢ melaminice, sub formă de soluţii apoase
➢ epoxidice, sub formă de amestec de răşină epoxidică şi întăritori în cetone, la lipirea
materialelor fono şi termoizolatoare, la asamblări metal-metal, beton nou-beton vechi,
beton cu alte materiale, lemn pe metal etc.
➢ peliclorura de vinil, scluţii de PCV în acetonă, utilizate pentru diverse materiale
(Vinipor, la îmbinări de tuburi izolante de PCV etc.)
➢ perclorura de vinil, soluţii în dicloretan (adeziv PCD) pentru îmbinări de ţevi din PCV
➢ poliuretanici, soluţii în esteri şi cetone, la lipirea de metale, mică etc.
➢ poliacetat de vinil, suspensii (Adevin) sau emulsii (Aracet) de PAV, la lipirea
parchetului, materialelor din polimeri pe suport textil, pe beton, PFL, PAL etc.

6. Adezivii de cauciucsuntsoluţii sau dispersii de cauciuc natural sau sintetic, în

solvenţi organici, folosiţi sub formă de clei de cauciuc, pe bază de cauciuc natural, pentru
lipirea sticlei etc., de Prenadez, pe bază de neopren, pentru lipifea materialelor din polimeri pe
diferite suporturi (pe beton, lemn, pînză, metal etc.), de clei carbinolic, pe bază de sovpren,
stabil la uleiul de transformator, benzină şi petrol, folosit cu întăritor, pentru lipirea materialelor
electrotehnice.

7. Adezivii pe bază de derivaţi ai celulozei (trinitrat, triacetat sau xantat de

celuloză)suntadezivi cu întărie rapidă care se folosesc la lipituri mici între metale, materiale
ceramice, lemn, sticlă, mică, piele, textile etc.

8. Adezivii pe bază de bitum, sub formă de bitum fierbinte se folosesc pentru fixarea
cochiliilor sau segmentelor termoizolatoare pe conductele frigorifice etc.

2. CHITURI
Chiturile sunt mase fluide sau păstoase compuse din adezivi şi pulberi minerale (ocru,
cretă, barită, ghips etc.) care se folosesc la finisarea suprafeţelor pieselor prin aplanarea
rugozităţilor (înainte de a se aplica materialul de vopsit), la etanşarea îmbinărilor pieselor
asamblate, la asamblare elementelor de maşini care suportă eforturi slabe. Se aplică, la cald sau
la rece, cu şpaclul (chituri de cuţit sau chituri de şpaclu) sau prin pulverizare (chituri de stropit)
şi, după aplicare, se întăresc prin răcire (chituri topite), prin volatilizarea solventului (chituri
volatile), prin transformări chimice (chituri de reacţie).

2.1. Principalele tipuri de chituri

➢ Chitul pentru tîmplărie, realizat din ulei de in cu ipsos sau cretă, se utilizează sub
vopsitoria în ulei a tîmplăriei.
➢ Chitul pe bază de gelatină, amestec de clei de gelatină cu umplutură fină (rumeguş de
lemn, cretă, ocru, ghips, talc etc.).
➢ Chiturile de geamuri se prepară din ulei vegetal sicativ şi după caz.: praf de cretă,
eventual ZnO (pentru cercevele de lemn) ; praf de cretă şi miniu de plumb sau de fier
ca agent anticorosiv (pentru cercevele metalice) sau din glicerină şi miniu de plumb
(pentru etanşeizarea geamurilorîn ramele metalice ale luminatoarelor).
➢ Chiturile pe bază de silicaţi de sodiu se folosesc sub formă de amestec de silicat de
sodiu şi un adaos, după caz, de : miniu de plumb (chit rezistent la ulei), cazeină (chit
rezistent la alcool), filer (făină de nisip, granit etc.) şi. fluorosilicat de sodiu ca
accelerator de priză (chituri sau cimenturi antir acide), cretă (chitpentru lipitul sticlei şi
porţelanului), ciment sau amestec de carbonat de calciu, oxid de magneziu, pulbere de
zinc (chit pentru lipit pietre abrazive)
➢ Chiturile pe bază de bitum sunt masticuri bituminoase sau celochituri ,cu bună
adeziune la beton şi sticlă, folosite la colmatarea rosturilor de dilatare în construcţii şi
fundaţiilor de maşini etc., chituirea luminatoarelor, etanşarea întretăierilor teraselor şi
acoperişurilor cu coşurile de fum etc
➢ Chiturile pe bază de polimeri sunt amestecuri de polimeri, material de umplutură şi
după caz : stabilizatori contra îmbătrînirii, agenţi de reticulare, plastifianţi, solvenţi etc.,
folosiţi pentru etanşarea rosturilor în construcţii sau pentru chituirea suprafeţelor supuse
lucrărilor de vopsitorie.

Se folosesc curent: chiturile de fenolformaldehidă, rezistente la acizi, solvenţi, grăsimi etc.,

chiturile epoxidice, care aderă aproape la toate materialele ; chiturile poliesterice, cu bună
aderenţă pe materiale poroase.

Chiturile speciale pentru instalaţii suntîn principal următoarele:

✓ Chitul carbinolic, pe bază de clei carbinolic şi umplutură minerală fină (făină de piatră,
porţelan, talc, ghips etc.), utilizat la ermetizarea cusăturilor cuvelor la transformatoare,
astuparea crăpăturilor izolaţiilor etc.
✓ Chitul pentru etanşarea ţevilor, garniturilor, organelor de maşini, preparat din ulei de
in, miniu de plumb şi ceruză.
✓ Chitul de sulfura de plumb şi peroxid de mangan, rezistent la foc, folosit la etanşarea
canalelor de fum la cazanele de calorifer din elemente de fontă etc.
✓ Chitul de ciment cu răşină sau ciment de cazeină şi cretă, folosit la instalaţiile .de apă,
pentru fixarea robinetelor, la' etanşarea conductelor de gresie etc.
✓ Chitul de var, amestec de var nestins şi albuş de ou, folosit pentru lipirea vaselor de
pămînt ars sau de sticlă, a plăcilor de marmară etc.
✓ Chitul de glicerină-litargă pentru fixarea sticlei, pietrelor abrazive etc., pe suporturi
metalice.
✓ Chitul de pilitură de oţel sau fontă cu floare de sulf şi clorură de amoniu, folosit la
îmbinarea între cilindru şi cămaşa maşinilor de abur.
✓ Chitul de colofoniu, amestec de colofoniu topit şi sulf, cu adaos de pilitură de oţel,
folosit la cald pentru repararea conductelor de abur, apă şi ulei, a ambalajelor pentru
lubrifianţi etc., sau amestec de colofoniu, soluţie de hidroxid de sodiu şi ghips, folosit
pentru umplerea orificiilor între metal şi sticlă.
✓ Chitul de sulf, amestec de sulf topit, material de umplutură (nisip cernut sau pulbere
delgranit), cu sau fără adaos de negru de fum, care se aplică fierbinte ca masă de şpaclu,
ca material de rostuire la pardoseli din plăci sau cărămizi, la colmatări de sufluri în
piese turnate, la îmbinări de tevi sau la elemente de beton etc.