Proprietăți generale ale materialelor de

construcții:
Utilizarea materialelor se face pe baza unor
proprietăți fizice și mecanice care le fac apte pentru a
fi puse în operă. Aceste proprietăți se determină în
laboratoare specializate, prin analize și încercări, pe
probe recoltate conform normativelor.Prin analize se
determină compozitia chimica si mineralogica a
materialului.
Încercarile permit determinarea proprietatilor
fizice si mecanice ale materialului luat ca un întreg.
Exista doua categorii principale de încercari:
încercari distructive, prin solicitari mecanice care
distrug proba (epruveta),
încercari nedistructive (care, deoarece nu distrug
materialul, se pot face si pe materiale puse deja în
lucrare, permitând observarea constructiilor în
timp).
Încercarile se fac pe probe obtinute în conditiile din
standard. Unele probe sunt sub forma de corpuri de
proba (epruvete) de forma si dimensiuni
standardizate. Alte probe constau în cantitpti de
material care se aleg dupa diverse criterii (de
exemplu: aggregate, var, etc.).
Proprietati fizice ale materialelor
Densitatea
Se determina prin metode adecvate fiecarui tip de
material.Densitate absoluta, densitate aparenta,
densitate în gramada (în vrac) si densitate în stiva
(mai ales pentru material lemnos).
Densitatea reprezinta masa unitatii de volum
exprimata în kg/m3.
Densitatea absoluta:

în care: m - masa probei (kg),

V - volumul absolut (fara goluri sau pori; m3).
Cu cât r este mai mare cu atât este de asteptat ca
rezistentele mecanice sa fie mai ridicate.
Densitatea aparenta:

în care: Va - volumul apparent al epruvetei (probei)

incluzând volumul porilor si al golurilor interioare.
Densitatea aparenta redusa indica bune proprietati
fono si termoizolante. Tot densitatea aparenta se
foloseste în calculul greutatii constructiilor.
 Densitatea în gramada se determina
pentru materiale granulare (de
exemplu: nisip, pietris, balast, .):

în care: Vg - volumul de material

granular (incluzând si golurile dintre
granule).
Densitatea în gramada se poate
exprima pentru starea afânata sau
îndesata a materialului.
Densitatea în stiva se determina în
special pentru lemn dar se poate utiliza
si pentru prefabricate, caramizi, etc.:

în care: Vs - volumul stivei.

Compactitatea
Compactitatea carcterizeaza gradul de
umplere cu material solid al unitatii de
volum de material poros.Se exprima în
procente. Pentru materiale compacte
(ex. sticla) ea va fi 100%:
 (%)
în care sau folosit notatiile de mai sus.
Porozitatea si volumul de goluri
Porozitatea reprezinta, în procente,
volumul total de pori si goluri din
unitatea de volum de material poros
(volum aparent). Se poate determina
o porozitate totala:

Se poate determina si o porozitate

deschisa (spre exteriorul epruvetei)
sau aparenta (Pa):

Porozitatea rdeschisa este legata de

absorbtia de apa si influenteaza
permeabilitatea si rezistenta la înghet-
dezghet a materialului. Se determina
prin saturarea cu apa a probei.
Porozitatea închisa (Pi)de determina
prin diferenta:
Pentru materialele granulare se
determina volumul de goluri (volumul
de spatii libere dintre granule la
unitatea de volum de material în
gramada - în stare afânata sau
îndesata). Se obtine prin saturarea
cu apa a materialului granular aflat
într-un vas etalon.
Proprietati legate de contactul cu apa
Absorbtia de apa se determina prin
saturarea cu apa a materialului si este
proprietatea materialului de a absorbi
si de a retine apa. Se poate
raporta apaabsorbita la masa probei
(absorbtie masica, Am) sau la volumul
ei aparent (absorbtie volumica, Av).
 Materiale și articole din
ceramică:
Fabricarea produselor ceramice (în
principal, în scopuri casnice - .. veselă
și tacâmuri, vase, etc.) are originea în
cele mai vechi timpuri, de mii de ani
înaintea erei noastre. Mult mai târziu a
început să producă materiale de
construcții din ceramică - gresie, dale
decorative și cărămizi. Astăzi, materiale
ceramice și articole folosite pentru pereți de clădiri și
acoperiri, pardoseli, placare pereti, fatade, coșuri de
fum zidărie și cuptoare, dispozitive de canalizare și
drenaj și pentru alte scopuri. Material (corp), care
constau din vase de ceramică în tehnologia ceramicii
numită ciob de ceramică.
produse ceramice pentru construcții sunt clasificate în
funcție de structura ceramică oală, în scopul lor
constructivă, starea suprafeței, etc.
Conform unui scop constructiv materiale și produse
ceramice sunt împărțite în următoarele grupe:
1. perete (caramizi, pietre ceramice, blocuri de zidărie
și cărămizi ale panoului);
2. Planseu (pietre tubulare, grinzi, dale, și acoperirea
de pietre ceramice);
3. pentru placarea fațadelor (cărămidă și pietre
faciale ceramice, gresie de fațadă, ceramica, covor
al.);
4. pentru captuseala interioara (placi glazurate și
accesorii pentru acestea, gresie);
5. Acoperisuri (dale de argilă, canelare și centura
timbrat, banda plană și ondulat și colab.);
6. canalizare și conducte de scurgere;
7. sanitare (chiuvete, toalete, cisterne si altele.);
8. rezistenți (cărămizi, țigle, conducte) acid;
9. Road (cărămizi, pietre);
10. O izolație termică (cărămizi poroase-tubulare și
pietre, perlitokeramika și colab.);
11. Umplutura pentru beton ușor (bloc de beton,
agloporit);
12. Materialul refractar (cărămidă și produse
fasonate).
Conform structurii distinge materiale oală ceramice
poroase și dense. În materialele poroase fractură ciob
tip pămîntesc monotone, absoarbe cu ușurință apa,
porozitatea mai mare de 5%. Prin articole ceramice
poroase includ :. Cărămizi, pietre tubulare, țigle și
alte materiale dense - albe sau colorate uniform, sunt
sinterizate în briliant ciob fractură concoidală a cărui
porozitate nu depășește 5%, nu permit lichide și gaze.
Printre produsele ceramice dense pot fi menționate
gresie, cărămizi și alte rezistente la acizi.
Produsele ceramice pot fi, de asemenea glazurate și
neglazurate. Glaze - acoperire vitros fix prin
calcinare, dă rezistența produsului la influențe
externe, impermeabilitate și de înaltă calitate
decorativ.

Amestecuri uscate pe bază de

ipsos,ciment,produse SUPRATEN:
Tencuieli
SUPRATEN produce tencuieli pe
bază de ipsos și ciment.
Amestecurile de tencuieli pe bază de
ipsos posedă o bună permeabilitate
la vaporii de apă, creând o
suprafață care „respiră”, ce permite
circulația umidității și a aerului.
Compania SUPRATEN produce
următoarele tipuri de tencuieli:

Tencuieli pe bază de ipsos

Sunt destinate lucrărilor de tencuire

manuală, în încăperi uscate, a
pereților și podurilor din beton,
cărămidă, blocurilor de calcar,
fortan și altele. Tencuielile
păstrează proprietatea suprafeței de
„a respira”. Sunt destinate
lucrărilor de interior.
Tencuială universală pe bază de
ipsos
Tencuială universală pe bază de
ipsos.
Tencuială universală pe bază de
ipsos.
Tencuieli pe bază de ciment
Sunt destinate lucrărilor de tencuire
manuală a suprafețelor minerale
interioare și exterioare, în
încăperile cu un grad ridicat de
umiditate.
Mortar pentru tencuială și
realizarea șapelor de egalizare.
Tencuieli cu aplicare mecanizată
Se utilizează pentru lucrări de
tencuire de înaltă calitate, a
pereților și tavanelor cu ajutorul
mașinilor de tencuit, fapt ce asigură
randament sporit în procesul de
muncă, în comparație cu metoda
manuală de aplicare, mai ales în
cazul volumului mare de lucru
Tencuială pe bază de ciment cu
aplicare mecanizată.
Tencuială pe bază de ipsos cu
aplicare mecanizată
Tencuială pe bază de ipsos.
Tencuială universală pe bază de
ciment cu aplicare manuală și
mecanizată. Mortare de zidărie

Mortare pe bază de ciment, pentru

zidirea pereților din blocuri de
beton celular, cărămidă și alte
materiale. Se caracterizează prin
rezistență la apă și îngheț. Sunt
utilizate pentru lucrări la interior și
exterior.
Mortar de zidărie a pereților și
realizarea șapelor de egalizare.
Mortare pentru sobe și șeminee
Mortare pe bază de ciment, pentru
zidirea, reparația și placarea
sobelor și șemineelor. Sunt utilizate
pentru lucrări la interior și exterior.
Amestec pentru zidirea, reparația și
placarea sobelor și șemineelor.
Gleturi:
Gleturile pe bază de ipsos și ciment
nivelează bine suprafețele și
remediază fisurile.
Gleturi pe bază de ipsos:
Se utilizează pentru lucrări de
chituire a pereților și a tavanelor în
încăperi interioare, uscate.
Gleturi pe bază de cimentSe
întrebuințează pentru nivelarea
finală a suprafețelor de construcții,
remedierea fisurilor și pregătirea
suprafețelor pentru diverse tipuri de
lucrări de finisaj. Sunt utilizate
pentru lucrări la interior și exterior.
Glet pe bază de ciment pentru
lucrări la interior și exterior.
Glet pe bază de ciment pentru
lucrări la interior și exterior.
OTKOS:
Glet pe bază de ciment pentru
lucrări la interior și exterior.
Materiale decorative:
Materialele decorative pot
înfrumuseța orice interior. Pot fi
aplicate pe orice suprafață. Sunt
destinate lucrărilor interioare și
exterioare de finisaj. SUPRATEN
produce tencuială decorativă care
rezistă la acțiunile factorilor
externi, asigură permeabilitatea
vaporilor de apă și se aplică ușor.
Tencuieli decorative:

Sunt destinate lucrărilor de finisaj

decorativ de interior și exterior.
Amestecuri pentru pardoseli
Amestecurile pentru pardoseli
SUPRATEN se caracterizează prin
rezistență sporită la uzură și
adeziune înaltă la suprafețele de
origine minerală. Compania
SUPRATEN produce următoarele
tipuri de amestecuri pentru
pardoseli:
Amestecuri pentru pardoseli pentru
lucrări la interior și exterior.
NIVELIR UNIVERSAL:
Șapă autonivelantă pe bază de liant
complex.
NIVELIR Zement:
Șapă autonivelantă pe bază de lianti
polimerici si plastifianti.
SAVANA:
Amestec pe bază de ciment utilizat
la executarea șapelor nivelante
pentru pardoseli.
TOPING:
Întăritor pentru pardoseli din beton.

Adezivi:
Adezivii se caracterizează prin
rezistenţă sporită împotriva umezelii
și a schimbărilor de temperatură.
SUPRATEN produce următoarele
tipuri de adezivi:
Adezivi pentru gresie și faianță
Se utilizează la montarea gresiei,
faianței porţelanate, plăcilor de
marmură, pietrelor naturale și
artificiale pe pereți, pardoseli și alte
suprafețe.
CLASS INTER:
Adeziv gresie- faianță pentru lucrări
la interior.
CLASS NAŞ:
Adeziv gresie- faianță pentru lucrări
la exterior și interior.
NAŞ BAUND:
Adeziv gresie- faianță pentru lucrări
la exterior și interior.
CLASS EXTRA Gri:
Adeziv gresie- faianță pentru lucrări
la exterior.
Prefabricate din beton
armat,prelucrarea betonului și
întărirea lui:
1.Alcătuirea betonului armat:

După cum arată însăşi denumirea lui, betonul armat

este o asociere a două materiale otel şi beton care
diferă unul de altul din punct de; vedere al
proprietăţilor lor mecanice, dar care lucrează
împreună.

Betonul, ca orice piatră, rezistă mult mai puţin la

întindere decât la compresiune. Din studiul, unei
grinzi de beton, supusă la încovoiere, rezultă ca.
partea care se găseşte deasupra axei neutre, se nasc
eforturi de compresiune, iar dedesubtul acesteia
eforturi de întindere. Dimensiunile secţiunii
transversale a grinzii trebue să fie stabilite ţinând
seamă de faptul că betonul lucrează la întindere, iar
rezistenţa zonei comprimate a grinzii rămâne
nefolosită integral. Pentru reducerea dimensiunilor
secţiunilor transversale aie grinzii, trebue să se in-
troducă în zona întinsă un material care să poată
spori rezistenţa acesteia la întindere . Un astfel de ma-
terial este oţelul.Asocierea unor materiale atât de
diferite prin natura lor este posibilă şi chiar raţională,
datorită proprietăţilor pe care le au. In timpul
întăririi, betonul aderă puternic la oţel; în urma
acţiunii forţelor exterioare, ambele materiale lucrează
solidar, adică fibrele vecine ale betonului şi ale
oţelului capătă deformaţii egale. Totodată, oţelul,
fiind , un material mult mai rezistent, preia pe
unitatea de suprafaţă a secţiunii un efort mai mare,.
în comparaţie cu efortul pe care-1 preia betonul şi,
prin urmare, chiar în cazul introducerii în beton a
unei secţiuni relativ reduse de oţet, influenţa acestuia
va fi destul de apreciabilă.
2.Scurt istoric al desvoltării construcţiilor
de beton armat:

In comparaţie cu construcţiile executate din alte

materiale (piatră, lemn, metal) construcţiile de beton
armat sunt construcţii de dată recentă.
Betonul armat a început să fie întrebuinţat la
construcţii numai în cea de a doua jumătate a
secolului al XlX-lea. Cu toate acestea, el a luat în
scurt timp o largă răspândire şi se poate spune că are
o istorie a sa proprie. Oameni de ştiinţă proeminenţi
şi-au consacrat activitatea lor studierii problemelor
legate de introducerea betonului armat în practica
construcţiilor.

In Rusia dinainte de Marea Revoluţie din Octombrie,

prima întrebuinţare a construcţiilor de beton armat
datează din anul 1886. In acel timp era folosit
„sistemul Monier“ denumit după numele
grădinarului francez, care a obţinut (în 1867) primul
brevet pentru fabricarea vaselor de flori din beton
armat şi care a ştiut să întrebuinţeze betonul armat şi
la alte elemente: plăci, bolţi, tuburi etc. Totuşi
neavând noţiuni despre modul de comportare a
construcţiilor sale, Monier le executa absolut empiric,
făcând erori grosolane: de exemplu, în plăci el punea
armătura la mijlocul grosimii lor, unde în general, nu
există eforturi de întindere.

La început, încercările de răspândire în Rusia a

betonului armat au fost foarte reduse — în special din
cauza desvoltării slabe a industriei, şi din cauza
neîncrederii multor ingineri în acest nou fel de
construcţii. In ce priveşte desvoltarea betonului armat
în Rusia, un mare merit îi revine lui N. A.
Beleliubschi, profesor la Institutul de ingineri de căi
de comunicaţii. Acesta era convins de însemnătatea
folosirii betonului armat în construcţii, şi a fost un
propagandist activ printre ingineri pentru utilizarea
acestui material. Sub conducerea lui, au fost efectuate
în 1891, la Pe- tersburg, primele experienţe cu diferite
construcţii de beton armat, în scopul verificării
principiului însuşi care stă la baza betonului armat şi
posibilităţii întrebuinţării lui în diferitele domenii ale
construcţiilor.

In prezenţa unui număr destul de mare de

reprezentanţi ai diferitelor departamente şi instituţii,
au fost supuse la încercări prin încărcare (fig. 2 şi 3):
plăci de beton armat cu deschideri de ! 1,0, 1,5 şi 2,0
m; o boltă de beton armat, cu o deschidere de 4,01. m;
tuburi cu diametrul de 0,71 m; un rezervor cilindric
cu diametrul şi înălţimea de 2,0 m; o celulă
hexagonală a unui siloz cu laturile de 1,5 m şi
înălţimea de 3,0 m şi un pod boltit pentru un drum
carosabil cu o deschidere de 17,08 m. Concomitent cu
aceste experienţe, au fost încercate, pentru
comparaţie, plăci şi bolţi de aceleaşi deschideri, însă
de beton simplu.Rezultatele încercărilor au fost foarte
convingătoare, ele demonstrând avantajele mari pe
care le prezenta betonul armat; aceste rezultate au
spulberat îndoielile multor ingineri şi au constituit un
impuls pentru răspândirea betonului armat în
construcţii.
In această primă perioadă a desvoltării betonului
armat, au fost executate în Rusia o serie de construcţii
care merită toată atenţia, de exemplu, în 1893,
paserelele, bazinul şi construcţiile cu bolţi la clădirea
fostei Universităţi de Stat din Moscova; în 1896,
paserela (podul) de beton armat cu o deschidere de 45
m la iarmarocul din Nijegorodsc.

La sfârşitul anului 1898, prin hotărârea Consiliului

inginerilor din Ministerul Căilor de Comunicaţii, s’a
permis să se întrebuinţeze betonul armat la căile
ferate şi la şosele.

Astfel, începând din anul 1899, betonul armat a

început să fie întrebuinţat în Rusia la căi ferate
pentru viaducte, poduri, planşee, rezervoare. Ne
putem da seama de proporţia pe care a luat-o
desvoltarea construcţiilor de beton armat la căile
ferate, considerând faptul că numai pe o singură linie
de cale ferată, Vitebsc-Jlobin, au fost construite în
anii 1901 —1902 o serie de 27 de viaducte şi podeţe de
beton armat, în lungime totală de 412 m.

Fostele Zemstve (administraţii judeţene), mai ales cele

din Sud, au început deasemenea, din anul 1902 să
construiască poduri şi tuburi din beton armat pentru
drumuri şi şosele.
In 1904, după indicaţiile lui N. A. Beleliubschi, s’a
construit la Nicoîaev primul far de beton armat din
lume (fig. 4).

In aceeaşi perioadă (ultimii ani ai secolului al XlX-

lea) a început să fie generalizată metoda de calcul al
construcţiilor de beton armat pe baza rezistenţelor
admisibile, metodă care ţine seama de legile
rezistenţei materialelor. Aceşti ani trebue consideraţi
ca reprezentând începutul primei etape a desvoitârii
betonului armat, caracterizată prin apariţia unei serii
de construcţii de beton armat, proiectate pe bază de
date ştiinţifice; dintre acestea fac parte planşeele cu
nervuri, stâlpii, fundaţiile, zidurile de sprijin, piloţii,
apoi construcţiile în cadre şi alte sisteme. Din această
perioadă datează lucrările cercetătorului francez
Considere şi ale celui german Morsch. precum şi ale
inginerului francez Hennebique, care au contribuit la
desvoltarea construcţiilor de beton armat.

Interesul inginerilor ruşi pentru betonul armat a

crescut simţitor în diferite domenii ale construcţiilor.
Materiale de construcții pe bază de
polimeri:
Polimerii sunt substante chimice alcatuite dintr-un
numar foarte mare de molecule identice ce poarta
numele de monomeri. Cel mai cunoscut tip de polimer
este plasticul. Polimerii utilizati in constructii impun o
tratare sistematica si succesiva a acestora in functie
de domeniul unde acestia sunt folositi. Polimerii
utilizati in constructii se impart intr-o varietate de
materiale utilizate in executarea diferitelor lucrari de
constructii si segmente de constructii, precum: pereti
interiori si exteriori, executarea acoperisurilor,
fundatiilor, pereti luminosi, scari, pardoseli, instalatii
sanitare, instalatii electrice etc.
1.Polimeri utilizati in constructia peretilor
exteriori:

Nu demult s-au folosit stratificatoare de polimeri

fenolici cu hartie. Inca se mai folosesc polimeri
armati cu tesaturi de sticla, in structura sandwich.
Aceasta structura este alcatuita din doua straturi de
rezistenta la exterior (poliester armat, PVC etc.) si un
miez termoizolator.
Materiale sintetice obtinute prin polimerizare ce se
folosesc in constructii: Din sfera materialelor de
constructii […] Rombadconstruct.ro
Pentru executarea peretilor portanti se folosesc
prefabricate din blocuri de spuma de polistiren
prevazute cu goluri cilindrice verticale ce urmeaza a fi
umplute cu beton. In acest fel se pot realiza case cu
costuri cu pana la 30% mai ieftine. Se mai pot executa
elemente pentru pereti exteriori care sunt prevazuti cu
imbracamintea exterioara din tabla de otel sau
duraluminiu si umpluta cu materiale termoizolante
din polimeri.
2. Polimeri utilizati in constructia
peretilor interiori:
Cu toate incercarile privind utilizarea
polimerilor la realizarea de structuri
prefabricate pentru pereti usor despartitori,
exemplele practice sunt relativ putine intrucat
exista solutiile clasice cu o deosebita
rentabilitate (betoane usoare, gips carton etc.).
Solutia de a se realiza pereti despartitori din
doua straturi de PFL melaminat cu un strat
intermediar de stiropor sau ampora nu au dat
rezultate din punct de vedere al izolarii fonice.
La unele constructii, in functie de destinatie, s-
au mai utilizat si placi din poliesteri armati cu
fibre de sticla. Pereti luminosi se executa din
panouri de poliesteri armati cu fibre de sticla
pe o structura autoportanta din aluminiu.
3. Polimeri utilizati in executarea
acoperisurilor:

Invelitori:
Acești polimeri sunt realizati sub forma de
placi, foi si pelicule pentru acoperisuri in
panta, respectiv orizontale. Placile sunt
executate din polimeri de metil si poliesteri
armati cu fibre de sticla. Acestea se folosesc
ca si placile ondulate metalice. Se produc si
placi din poliester sau PVC armate cu fibre de
sticla sau fibre poliamidice care datorita
rezistentei lor mecanice remarcabile permit
realizarea de invelitori cu deschideri mari in
special pentru constructiile usoare (hale,
hangare etc.). Poliesterii armati cu fibre de
sticla si polimetacrilatul de metil sunt folositi
pentru executarea de luminatoare sub forma
de cupole care asigura iluminarea incaperilor
prin plafon. Tendinta actuala de utilizare a
invelitoarelor din polimeri se concretizeaza in
elemente mari autoportante care au dublu rol,
atat de invelitoare cat si de structura.
Polietilena, neoprenul, izobutilena etc. se
utilizeaza la hidroizolarea teraselor in locul
materialelor traditionale din grupa cartoanelor
si membranelor bituminoase. Pentru
invelitorile provizorii, foile din polietilena
constituie o solutie inegalabila in raport cu
celelalte materiale.
Jghiaburi si burlane:
Aceste accesorii ale acoperisului sunt
executate din polimeri precum PVC-ul rigid.
Deoarece au rezistenta la coroziune mai buna
decat cele din tabla zincata sunt indicate
pentru jghiaburile si burlanele din industria
chimica.
4. Polimeri utilizati in executarea
fundatiilor:
Se folosesc la consolidarea terenurilor de
fundatii. Pentru aceasta se utilizeaza solutii
apoase de acid poliacrilic, de copolimeri ai
acidului poliacrilic cu esteri sau copolimeri de
anhidrida maleica cu acetat de polivinil etc.
Aceste substante formeaza cu ionul Ca+2 din
terenul argilos compusi stabili si rigizi, care
determina consolidarea solului.
Emulsiile din poliacetat de vinil se folosesc
pentru amorsarea suprafetelor pentru a mari
adeziunea intre doua straturi de beton ce se
toarna la intervale mari.
5. Polimeri utilizati in executarea
pardoselilor:

Polimerii sunt utilizati in executia pardoselilor

sub forma de linoleum, covoare de cauciuc
(dale de cauciuc), dale de asfalt, pardoseli din
PVC.
Linoleum este obtinut dintr-un suport de panza
speciala pe care se aplica prin calandrare un
amestec compus din ulei de in oxidat, rasini,
umplutura vegetala si pigmenti. Linoleumul se
foloseste la pardoseli sub forma de covoare
sau dale in camere de locuit, incaperi
administrative, spitale, cladiri publice, scoli
etc. Covoarele de cauciuc se prind de suport
cu solutii de cauciuc intr-un solvent volatil.
Pardoselile din PVC sunt executate sub forma
de covoare cu sau fara suport sau sub forma
de dale, fara suport. Covoare din PVC se
produc in doua calitati: covoare omogene si
covoare multistrat. Din polimeri vinilici se
realizeaza si dale semiflexibile si flexibile.
Dalele semifexibile se obtin prin malaxarea si
condensarea PVC-ului cu adaos de plastifiant
si pigmenti. Dalele flexibile au o structura si o
compozitie identica cu a covoarelor din PVC
fara suport, fiind executate dintr-unul sau mai
multe straturi.
6. Polimeri utilizati in instalații:

Polimerii sunt utilizati in obtinerea de materiale

pentru instalatiile de incalzire centrala la
ciculatia fluidelor cu o temperatura in rur de
100℃ (polietilena de mare densitate,
polipropilena etc.). Mai se folosesc in instalatii
de ventilatie precum PVC-ul dur, rasini
poliesterice cu fibre de stcla, polistiren, pentru
confectionarea tuburilor si canalelor de
ventilatie.
La instalatiile electrice se intrebuinteaza tuburi
din PVC dur pentru protejarea conductorilor
electrici si PVC plastifiat pentru izolarea
conductorilor electrici. De asemenea, din
polistiren, bachelita, aminoplaste se executa
intrerupatoare, prize si alte accesorii necesare
echiparii aparatelor electrice. La instalatiile
sanitare polimerii se utilizeaza datorita
rezistentelor lor la coroziune, a
impermeabilitatii la apa etc. Astfel tevile din
PVC, polietilena , aliaje de stiren s-au impus
pentru instalatiile uzuale de alimentare cu apa
si canalizare.