Clasificarea materialelor de costructii:

Materiale din piatră naturală.

Rocile sunt asociaţii naturale de minerale. Majoritatea rocilor sunt eterogene din punct de vedere
mineralogic şi numai o mică parte sunt omogene sau monominerale. Mineralele sunt formaţii
anorganice, solide înuită dint-un singur element sau din mai multe elemente chimice, cel mai
adesea cristalizate, cu variaţii în limite stricte. Rocile se clasifică în : roci magmatice, roci
sedimentare şi roci metamorfice. Produsele din piatră naturală n săparea cu ajutorul exploziilor,
cînd nu se pun probleme de mărimi şi microfisurare a blocurilor, repeciv prin tăiere pentru
obţinerea blocurilor mari, nefisurate, produsele astfel obţinute se pot folosi ca material nefinisat
sau pot suferi transformări de dimensiuni, formă şi aspect. Produsele de balastieră se obţin prin
săparea mecanică din zăcăminte, spălarea şi sortarea materialelor rezultănd produse granulare.

Materiale ceramice de construcţii.

Pentru domeniul construcţiilor produsul ceramic desemnează material sub formă de piatră artificială
obţinut prin arderea unor forme fasonate din amestec de argilă apă şi adaosuri. Se clasifică dupăă
culoare, după mărimea granulelor constituente şi după compactitate. În calitate de materii prime
pentru producrea ceramicii pot fi folosite: caolinele, argilele şi bentonitele. În urma calcinării
caolinelor produsul îşi păstrează culoarea albă, iar în urma arderii argilei produsul îşi păstreză
culoarea roşietică.Temperatura industrială de producere a materialelor ceramice este de
aproximativ 1000 °C. Tehnologia de fabricare constă din următoarele etape: faza de pregătire a
masei ceramice, faza de fasonare, faza de uscare, faza de ardere şi faza de tratare superficială.
Produsele ceramice pentru construcţie se pot grupa în funcţie de domeniul de folosire care le va
impune atât forma cât şi caracteristicile tehnice.

Materiale şi piese din mase topite.

Sticlele sunt materiale solide, cu structura amorfă, obţinute prin suprarăcirea topiturilor. Materiile prime
folosite la producerea sticlei de construcţie sunt: nisipul cuarţos curat cu rol de formator, soda sau
potasa cu rol de modificator de reţea şi creta sau oxidul de plumb cu rol de stabilizator. Fazele
tehnologice de producere a sticlei sunt următoarele: măcinarea şi amestecarea materiilor prime,
topirea amestecului din materii prime, fasonarea produselor din sticlă, recoacerea produselor
pentru detensionare şi prelucrarea suprafeţelor.

Materiale liante minerale.

Se numesc lianţi minerali materialele de origine minerală (naturală sau artificială) care, în stare fin
măcinate şi amestecate cu apa, formează paste plastice prezentând capacitatea de a se întări, fiind
destinate legării materialelor granulare (agregatice) pentru a forma conglomerate artificiale
(betoane sau mortare). Întărirea unui liant mineral poate cuprinde două etape numite: priza
liantului, în care pasta trece din starea plastică în starea solidă dar fragilă (cu rezistente mecanice
mici) şi întărirea liantului, în care rezistenţa meacnică a conglomeratului creşte, tinzînd asimtonic
spre o valoare specifică a liantului. Se clasifică materialele liante minerale în: hidraulice şi
 nehidraulice. Lianţi nehidraulici se numesc lianţii care se întăresc numai în mediu uscat,
prezentînd rezistenţe reduse la acţiunea ulterioară a apei. Lianţi hidraulici se numesc lianţii care
prezintă capacitatea de a se îtări atât în mediu uscat, cât şi medii umede , după întărire prezentînd
durabilitate la acţiunea apei. Principalii lianţi nehidraulici sunt: lianţii din gips, varul aerian,
lianţii magnezieni şi sticla solubilă. Din lianţi hidraulici se pot menţiona: cimntul portland, varul
hidraulic, cimentul aluminos, cimentul silicatic etc.

Betoane.

Betoane şi mortare sunt numite conglomeratele artificiale obţinute prin întărirea amestecurilor omogene de
agregat, liant şi apă. Betoanele se clasifică în modul următor: după densitate, după lianţii folosiţi,
după destinaţie. În calitate de materii prime se folosesc: ca lianţi – cimentul portland, ipsosul şi
varul, în calitate de agregate mărunte – nisipurile şi în calitate de agregate măşcate – pitrişul sau
pitra spartă. Proprietăţile principale ale amestecului de beton sunt: lucrabilitatea, consistenţa,
aptitudinea de compactare, tendinţa de segregare. Caracteristicile generale ale betonului întărit
sunt: densitatea, compactitatea, porozitatea, contracţia, coeficientul de dilatare termică,
conductibilitatea termică, rezistenţa la compresiune, rezistenţa la întindere, rezistenţa la
încovoiere, durabilitatea, permeabilitatea la apă, gelivitatea, rezistenţa la apă.

Mortarele de construcţie se clasifică după domeniul de utilizare şi tipul liantului folosit. Caracteristicile de
bază ale mortarelor sunt: consistenţa normală, mobilitatea, tendinţa de segregare şi capacitatea de
reţinere a apei. Caracteristicile calitative ale mortarelor întărite sint următoarele: rezistenţa
mecanică, aderenţa mortarului, gelivitatea.

Materiale din lemn.

Lemnul este un material format preponderent din substanţă de natură organică (vegetală) avînd ca origine
arborii. Structura trunchiuliu lemnos estemurmătoarea: scoarţa, cambiul, alburnul, duramenul şi
măduva. Proprietăţile generale ale lemnului: durabilitatea, caracterul hidrofil, variaţiile de volum.
Derfectele trunchiului lemnosm pot de de natura: conicitate, curbura, conelura, concreştere.
Defectele de structură a lemnului: excentricitatea, fibră răsicită şi fibră creaţă, nodurile, crăpături
şi fisuri. Materiale din lemn se grupează în două categorii: 1.materiale cu structura nemodificată
şi 2.materiale cu structura modificată.

Materiale termo- şi fonoizolante.

Izolarea termică apare ca exigenţă în cazul spaţiilor închise, la care trebuie exclus schimbul de căldură cu
exteriorul, pentru asigurarea confortului termic (în imobile locative) sau regimul de exploatare a
spaţiilor respective a clădirilor industriale, camere frigorifice etc. Se clsifică materialele
termoizolante după: materia primă, structură, duritate. Izolarea fonică sau acustică are scopul de a
înpedica transmiterea zgomotelor prin elementele de construcţii. Zgomotele pot proveni din din
activităţile desfăşurate în spaţiile exterioare şi interioare sau din impact aupra materialelor de
construcţii. Materialele fonoizolante se devizează în: materiale fonoreflectante, materiale
fonoabsorbante şi materiale vibrante.
Bibliografie:

Comisia Nationala de Prognoza - Studii si Analize :

Activitatea de transport in anul 2008

Activitatea de constructii – suport pentru cresterea productiei industriale

Ioan Hîrhui “Materiale de construcţii”, editura vesper 1997

I.Ivanov “Materiale de construcţii şi instalaţii”, Bucureşti 1980

Ion Teoreanu, “Bazele tehnologiei lianţilor anorganici”, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. – Bucureşti,
1993