TENCUIELI

Tencuiala este stratul de finisaj aplicat pe suprafaţa brută a unor elemente de construcţie avînd rol:
 decorativ, tencuiala asigură suprafeţei pe care a fost aplicată un aspect frumos, stratul de mortar
acoperind toate neregularităţile rezultate din executarea brută a diferitelor suprafeţe şi realizlnd o faţă
văzută plană, netedă si cu aspect uniform;

 igienic, realizînd o suprafaţă netedă prin tencuire, elementele de construcţie reţin intr-o mai mică
măsură pe suprafaţa lor praful sau impurităţile din aer;
 de protecţie a părţilor de construcţie pe care le acoperă, în special împotriva intemperiilor;
 de izolare termică, fonică, hidrofugă sau anticorozivă, în căzul în care mortarele din care sînt realizate
îndeplinesc anumite condiţii; mortarele de ciment cu adaosuri de materiale hidrofuge se folosesc pentru
izolarea contra umidităţii sau a apaei; mortarele cu agregate uşoare sînt utilizate pentru izolare fonică şi
termică etc.

CLASIFICAREA TENCUIELILOR..
Tencuielile sa clasifică după calitatea finisării:
 tencuieli simple, se utilizează pentru depozite şi încăperi aucziliare;
 tencuieli calitative, se utilizează pentru clădiri de locuit, încăperi comerciale, aşezăminte de învăţămînt
cu cerinţe obişnuite pentru finisare;
 tencuieli de calitate superioară, se utilizează pentru clădiri de locuit, cu destinaţie culturală şi
administrativă cu cerinţe ridicate pentru finisare.

După poziţia lor îa construcţie, tencuielile pot fi:

 interioare, executate în interiorul clădirilor pe pereţi, tavane sau alte elemente de constricţie;
 exterioare sau de faţadă care acoperă suprafaţa exterioară a clădirilor.

După natura suprafeţei suport, se deosebesc:

 tencuieli aplicate pe suprafeţe de cărămidă, se execută în mod obişnuit în două straturi, grund şi faţa
văzută;
 tencuieli aplicate pe suprafeţe de beton sau beton armat, se exacută în trei straturi: şpriţ, grund şi faţa
văzută;
 tencuieli aplicate pe şipci, trestia, plăci din stufit sau stabilit, executate da asemenea îu trei straturi:
şpriţ cu rol de amorsaj, grund şi faţa văzută;
 tencuieli aplicate pe plasă de rabiţ, realizate in trei straturi: şmir, grund şi faţa văzută.

1
După modul de execuţie se deosebesc:
 tencuieli umede, obţinute prin aplicarea manuală sau mecanică a mortarului în stare plastica direct pe
suprafaţa de tencuit şi care după întărire formează o crustă compactă şi dură.
 tencuieli uscate, executate prin aplicarea unor plăci sau panouri subţiri prefabricate pe suprafaţa brută
care trebuie acoperită.

După natura liantului folosit, se deosebesc

 tencuieli pe bază de mortare de ciment, ciment cu adaos de var sau argilă, var hidraulic sau var cu adaos
hidraulic, care sînt rezistenta la apă şi umiditate.
 tencuieli pe bază de mortare de var, var-ipsos, ipsos, argilă, nerezistente la apă şi umiditate.

După modul de prelucrare a feţei văzute tencuielile pot fi:

 obişnuite, realizate din mortare preparate cu nisip, a căror suprafaţă se finisează ulterior prin lucrări de
zugrăveli, vopsitorii, tapete;
 decorative a căror suprafaţă se execută colorat sau se prelucrează, după întărire, cu metode speciale, faţa
văzută rămîne aşa cum rezultă, nemaiprimind nici un strat de finisare.

Dintre tencuielile obişnuite cele mai întrebuinţate sunt:

 tencuieli brute, executate dintr-un singur strat, cu faţa văzuta netezită din gros; se întrebuinţează în
pivniţe, depozite, poduri;
 tencuieli drişcuite cu faţa văzută executată cu mortar preparat cu nisip cernut, netezită cu drişca, se
întrebuinţează la pereţii şi tavanele interioare ale locuinţelor precum şi la faţadele simple;
 tencuieli drişcuite fin, executate din mortar preparat cu nisip fin cernut, avind faţa văzută netezită
îngrijit cu drişca, se întrebuinţează la lucrări interioare pentru încăperi mai importante;
 tencuieli sclivisite, executate cu mortar de ciment, avînd stratul vizibil netezit cu drişca de oţel, se
întrebuinţează la interior pe pereţii încăperilor care sînt udaţi sau spălaţi cu apă;
 tenculi gletuite, executate în două straturi, tencuiala obişnuită se acoperă cu un strat subţire din pastă
de ipsos sau var cu adaos de ipsos (glet) si se netezeşte cu drişca de oţel; se întrebuinţează numai pe
suprafeţele interioare ale clădirilor de locuit si social-culturale, care urmează a fi vopsite în ulei sau la
care urmează a se aplica o zugrăveală mai pretenţioasă.

Tencuielile decorative, întîlnite în construcţii sunt:

 tencuieli, cu praf de piatrâ, drişcuite, realizate din mortar preparat cu praf de piatră alb sau colorat (in
loc de nisip); se întrebuinţează la faţade;
2
  tencuieli stropite, executate manual sau mecanic prin stropirea unui amestec fluid format din ciment,
var şi piatră măcinată, monogranulară cu adaos de culoare, se întrebuinţează la faţade;

 tencuieli din piatră artificială (imitaţie de piatră), realizate din

mortar care foloseşte ca agregat piatra de mozaic şi avînd faţa văzută
prelucrată cu unelte speciale ca şi în cazul pietrei naturale, obţinîndu-
se o faţă văzută frecată, buceardată, pieptănată, şpriţuită , lustruită etc,
cu apareiaj sau în bosaje, se întrebuinţeazâ la faţade şi în special la
socluri;
 tencuieli da terazit, granulit, colomiţ, executate cu mortare care
utilizează ca agregat granula de marmoră, ceramică, mică etc.; se
folosesc în special, la faţade;
 tencuieli în calcio-vecchio, marmoră artifcială etc.; se folosc la
lucrări interioare mai importante.

I. Materiale utilizate pentru realizarea tencuielilor

1. MORTARE
Mortarele sînt amestecuri de liant mineral, agregat mic şi apă, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii
de consistenţă, plasticitate, timp da întărire, contracţie, adeziune, resistenţă la gelivitate, rezistenţa mecanică
etc.

După felul liantului şi piastifiantului folosit, mortarele pot fi

de var, de argilă şi var,
de argilă, de ipsos şi var,
de ipsos, de ciment şi var,
de ciment de ciment şi argilă.

Lianţii întrebuinţaţi la mortare sînt

varul gras, cimentul cu tras,
varul hidraulic, ipsosul de construcţii,
cimentul portland, argila.
cimentul matalurgic,

Agregatele folosite la prepararea mortarelor aiat nisipurile de rîu, de carieră sau de lac avînd dimensiunea
granulelor de mximum 3mm pentru stratul de grund şi se l mm pentru cel de tinci.
Pentru tencuieli speciale se intrebuinţeaza grişul şl praful de piatră (obţinute prin măcinarea diverselor roci:
marmore, calcar, feldspat), praful de cărămida, sticla pisată, spuma de mare, azbestul, mica.
La stabilirea compoziţiei unui mortar de tencuială trebuie sa să se ţina seama de:
 rolul stratului de tencuială;
 regimul de umiditate în timpul exploatării;
 natura stratului suport al tencuielii;
 aspectul şi finisarea arhitecturală.
Mortarele întrebuinţate pentru lucrările de tencuieli sînt de marcă 4,10,25,50,100.

Mortarele pentru tencuieli pe baza de ipsos se folosesc numai în mediu uscat sau cu umiditate micâ şi fără a
veni î contact direct cu betonul. Mortarele de ipsos cu nisip şi adaos de var sa folosesc pentru grunduri, iar
mortarele fără nisip se folosesc cu sau faza adaos da var la stratul vizibil.

Mortarele de argilă-var şi argilă-ciment se utilizează pentru tencuieli la construcţiile de importanţă secundară.

Compoziţiile mortarelor cu adaoa de Aracet E50, utilizate la executarea tencuielilor sînt indicate in tabelul III.

3
Mortarele pe bază da polimeri (emulsie de acetat de polivinil neplastifiată - Aracet E50) se utilizează la
executarea tencuielilor interioare şi exterioare aplicate pe:
 suprafeţe lise din cărămizi silico-calcare şi din beton greu, realizate ou ajutorul cofrajelor lise (placaj
Tego, PFL dur, cofraje matralice etc.);
 suprafaţe poroase din betoane uşoare (celulare autoclavizata).

2. MATERIALE FOLOSITE LA PREGATIREA SUPRAFEŢELOR DE TENCUIT

In cazul în care stratul suport al tencuielii este din lemn, metal şi uneori la suprafeţe din zidărie sau beton
pentru închideri de şliţuri, mascarea unor goluri, conducte sau a unor elemente de construcţie, tencuiala nu se
aplică direct ci necesită o pregătiră specială a suprafeţei suport prin folosirea unor materiale auxiliare şi anume:
 ţesătură de trestie formată din tulpini de trestie uscată cu diametrul maxim de 8mm, ţesute cu urzeală
de sîrmă care formează o ţesătură rară, se întrebuinţează pentru armarea şi susţinerea stratului de
tencuială pe suprafeţe din lemn (pereţi, tavane, stîlpi etc) de care se prinde cu ajutorul cuielor;
 plasa de rabiţ este o plasă din sîrmă de oţel cu diametrul de 0,4… l ,8 mm, cu ochiuri hexagonale sau
trapezoidale (fig….). Plasa de rabiţ se întrebuinţează ca strat suport (armătură) la tencuielile ce execută
pe lemn, metal, beton. la executarea bolţilor false, a cornişelor şi profilelor precum şi la acoperirea
canalelor şi sliţurilor lăsate în zidărie pentru instalaţii; se fixează pe o reţea de oţel-beton diametrul 6
-10mm cu ochiuri de 15 - 25 cm.
 şipcile din lemn avînd dimensiunile 1,8x3,8 sau 2,8x4,8 cm, dreptunghiulare sau trapezoîdale, bătute la
interspaţîî de 2-4 cm se utilizează pentru tencuîrea suprafeţelor de lemn. Sipcile se bat pe pereţi,
înclinate la 45° iar pe tavan perpendicular pe direcţia grinzilor (Fig.II.3)

3.MATERIALE DIVERSE
 Colorile naturale sau artificiale se utilizează pentru deschiderea culorii mortarelor sau pentru a da
acestora diver- se colori. Se întrebuinţiază praful da piairă razultat din concasarea marmorelor sau a
calcarelor de diverse culori, praful obţinut din deşeurile ceramice precum şi pigmenţii naturali sau
artificiali. Mortarele colorate trebuie să fie rezistente la lumină, la acţiunea apei şi a alcaliilor.

 încetinitorii de priza al ipsosului, (clei de oase, var-pastâ, alaun) au rolul de a încetini priza mortarelor
de ipsos în cazurile în care aceste mortare necesită un timp mai îndelungat pentru punerea lor în operă.

 Cîlţii de in şi de cîanepă avînd rolul de a mări rezistenţa la întindere a mortarelor de tencuială, se

întrebuinţează la profilele ieşite mult în afară sau la elementele de profil turnate.

II. ALCĂTUIREA TENCUIELILOR

Grosimea medie a tencuielilor variazâ în funcţie de natura suprafeţei cară se tencuieşte şi de abaterile de la
planeitate a acestei suprafeţe şi anume :
 pe suprafeţe de beton grosimea tencuielii variază între 10…15mm;
 pe suprafeţe de cărămidă : 20 .. 25 mm;
 pe suprafeţe realizate din lemn, trestie sau rabiţ, grsimea tencuielii este de 25 …35 mm;
 pe suprafeţe de beton lise, rezultate prin turnare betonului în cofraje din placaj Tego, metalice sau din
PFL dur grosimea tencuielii este de 3…15mm.
Tencuiala se aplică, in general, in trei straturii amorsaj, grund şi strat vizibil.

1. STRATUL de AMORSAJ

Stratul de amorsaj sau şpriţul este primul strat ce se aplică pe suprafaţa suport pregătită şi umezita în prealabil şi
are în grosime de aproximativ 3 mm. Şpriţul se realizează din mortar obişnuit care nu se nivelează şi are rolul de

4
a mari aderenţa dintre tencuiala propriuzisă şi suprafaţa suport prin umplerea golurilor dintre şipci, trestie sau
rabiţ, sau prin pătrunderea mortarului în porii şi rosturile zidăriei sau a betonului.

Suprafeţele de beton sau de zidărie de piatră se amorsează cu lapte de ciment, iar la suprafeţele de cărămidă
şpriţul este din mortar fluid avînd aceeaşi compoziţie ca şi grundul, conţinind apă 75% din volumul liantului.
Suprafeţele cu şipci şi trestie se amorsează cu un şpriţ din mortar de var gras sau de var-ipsos, iar peste cele din
rabiţ se aplică un strat suport denumit "şmir* care umple ochiurile plasei.

Dacă suprafaţa care urmează a se tencui este netedă şi fară abateri de la planeitate, peste şpriţ se aplică direct
stratul vizibil (tinciul), fără a mai fi nevoie de grund.
Pentru a creea o legătură mai bună cu straturile următoare, şpriţul se lasă întotdeauna sub formă brută.

2. GRUNDUL
Stratul de bază al tencuielii este grundul, care se aplicâ pe şpriţul proaspăt întărit în una sau două reprize.
Grosimea stratului de grund este de I0.. 15 mm la tencuieli pe cărămidă, pieatră sau beton şi de circa 20 mm la
cele pe rabiţ, trestie sau sipci.
Mortarul pentru grund se prepară cu o consistenţă de 7 .. 8 cm (măsurată cu conul etalon).
Strarul de grund se lasă nedriscult pentru a prezenţa o suprafaţă aspră în vederea unei bune adeziuni a feţei
văzute.

3. STRATUL VIZIBIL
Stratul vizibil (de finisare) se aplică pe grundul întărit şi umezit în prealabil. Mortarul pentru stratul vizibil se
numeşte "tinci" şi se prepară cu nisip fin avînd mărimea granulelor pînă la l mm. După aplicare, stratul de
finisaj se netezeşte sau se drişcuieşte prin umezirea în mod uniform a suprafeţei lui.
Pentru tencuielile decorative stratul visitil ae prepară cu agregate speciale, grosimea lui variind în funcţie de
modul de prelucrare a feţei văzute.

5
III.PREGATIREA CONSTRUCŢIEI ŞI A SUPRAFEŢIE SUPORT ÎN VEDEREA EXECUTĂRII
TENCUIELII
Ordinea de execuţie a tencuielilor este următoarea: - Tencuielile interioare se încep de la tavan şi preferabil de
la ultimul nivel în jos. Avînd în vedere numărul mare de etage ale clădirilor da locuit şi social-culturale nu se
poate să aştepte ca executarea tencuielilor să sa facă după realizarea întregii structuri de rezistenţă şi se admit
lucrări de tencuieli interioare dacă s-au executat minimum două planşee deasupra încăperii care se tencuieşte.
- tencuielile exterioare umede se încep de la cornişă iar cele uscata de la soclu.
Începerea lucrărilor de tencuire se face numai după ce construcţia in ansamblu îndeplineşte anumite condiţii,
iar suprafeţele care urmează a fi tencuite sînt pregătite pentru aplicarea mortarului.
1. PEGATIREA CONSTRUCTIEI
Înainte de începerea lucrărilor de tencuieli interioare sau exterioare trebuie, în prealabil, terminate lucrările a
căror executare simultană sau ulterioară ar putea produce deteriorarea tencuielilor şi anume :
- zidăria pereţilor despărţitori va fi complet terminată şi eventualele spargeri pentru lucrările de instalaţii să fie
completate;
- instalaţiile electrice, de apă, de încălzire centrală şi de gaze, care sînt prevăzute să rămînă îngropate sub
tencuială să fie executate, iar cele de apă şi de încălzire centrală să fie probate;
- tîmplăria să fie montată şi protejată cu hîrtie;
- sâ fie terminată baterea şipcilor şi trestiei la tavanele şi pereţii din lemn ;
- să fie montat rabiţul la tavane, arce, bolţi, şliţuri etc.;
- încăperile să fie închise spre excerior, în scopul de a feri tencuielile interioare de o uscare prea rapidă care
produce crăpături.
Lucrările de tencuieli se încep numai după ce sa produs taşarea zidăriei, în caz contrar tencuiala fisurează sau
sa coşcoveşte,
2. PREGĂTIREA SUPRAFEŢEI DE TENCUIT
Obţinerea unor tencuieli da bună calitate şi de durată se poate realiza numai prin pregătirea corespunzătoare a
suprafeţei elmentelor de construcţia cara urmează a fi tencuite.
Suprafeţele suport trebuie să fie rigide plane, uscate, ruguroase, să asigure o aderenţă bună a mortarului (să nu
fie prăfuite, să nu aibă pete de grăsinia), să nu prezinte abateri de la planietate mai mare decît cele indicate în
standarde. Abaterile mai mari declt cele admisibile se refac prin cioplirea ieşindurilor cu dalta şi ciocanul şi prin
acoperirea intrundurilor de peste 40 mm cu plasă rabiţ prinsa cu cuie in rosturile zidăriei, peste care se execută
tencuiala.
Suprafeţele care se tencuies se curăţă de praf cu perii de sirmâ, spălare cu apă, râzuire, sablare
(пескоструйная обработка) etc. Pentru asigurarea aderenţei mortarului pe suprafaţa suport rosturile zidăriei de
cărămidă se curăţă pe o adincime min 10mm iar suprafeţele de beton netede se înăspresc prin crestară,
buciardare sau sablare.
Rosturile de îmbinare ale elementelor de construcţie cu coeficienţi de dilatare diferiţi se acoperă cu fişii de rabiţ
de circa 15 cm lăţime.
Suprafeţele de lemn sau metal care urmează a fi tencuite se acoperă cu şipci sau trestie, respectiv cu plasă de
rabiţ. Suprafeţele de lemn se acoperă sub pînza de rabiţ cu carton asfaltat pentru a evita umflarea lemnului in
contact direct cu tencuiala.
IV.EXECUTREA TENCUlELlLOR UMEDE
1. EXECUTREA TENCUlELlLOR BRUTE
La anumite elemente de construcţie (calcane /торцевая, брандмаурная стенка/),pereţi despărţitori la boxe,
pivniţe, coşuri de fum in pod), unde nu se cere rezolvarea prin tencuială a problemei estetice, tencuielile se
execută simplu, dîndu-se atenţie acoperirii cu mortar a intregii suprafeţe de tencuit şi grosimii tencuielii (nu se
execută operaţia de trasare). Aplicarea mortarului se face de obicei manual, prin aruncare cu putere a acestuia
pe suprafaţa de tencuit direct cu canciocul, cu mistria sau cu făraşul, nivelarea se face din ochi cu dosul
mistriei sau cu mahalaua lungă, in aşa fel ca grosimea tencuielii să rezulte ie 1-1,5 cm.

2.TRASAREA.

6
Executerea tencuielilor (cu excepţia tencuielilor brute), incepe prin operaţia de trasare, care constă in
stabilirea si marcarea pe suprafaţa suport a grosimii straturilor de tencuială, îr scopul obţinerii orizontalităţii,
verticalităţii, planeiţăţii precum: şi a grosimii indicate în proiect pentru aceste straturi.
Trasarea se face cu repere din mortar (stllpişori), scoabe metalice, şipci de lemn sau cu repere metalice de
invectar.
Trasarea cu repere din mortar (stllpişori) se realizează prin aplicarea pe suprafeţe de tencuit a unor fîşii drepte
din mortar de var, var-ciment sau ipsos la distanţede circa 2m şi în grosime medie corespunzătoare grosimii
grundului ce urmează a se executa.
La pereţi trasarea incepe prin fixarea unui cui într-un colţ al peretelui a distanţa de 20cm de tavan şi peretele
vecin, bătut în asa fel ca floarea cuilui sa râmînă cu 1,5-2 cm în afara peretelul, Cu ajutorul unui fir cu plumb
se bate la circa 20 cm de parcosealâ un alt cui pînă cînd floarea lui va atinge sfoara. În mod similar se bat cuie
din loc în loc de-a lungul sforii. La fel se procedazăjîn celălalt colţ al peretelui, obţinîndu-se la excremităţile
acestuia cîte o linie verticală, formată de capetele cuielor. Cu ajutorul unei sfori, întinsă orizontal se bat cuie
din 2 în 2 m pe linia superioară şi inferioară a peretelui, precum şi pentru înălţimile intermediare. Grosimea
grundului se marchiează cu martori - mortar pus în jurul cuielor si nivelat la floarea lor. Intre martori se
execută fîşii verticale de mortar nivelat de la un martor la altul ca ajutorul dreptarului (fig, U). Lăţimiea
fîşiilor este de 8…12cm la mortarele de var sau var-ciment şi 2,5 cm la mortarele de ipsos. In căzui
utilizării scîlpişorilor orizontali, aceştia sa executa la 50-60 cm de tavan, resepecţiv de pardoseală; metoda
este mai avantajoasă întrucît uşurează manevrarea dreptarului, care lunecă uşor pe cele două benzi orizontale,
necesitînd mai puţin efort din partea muncitorului.
La tavane se fixează in centru un martor de circa 1,5-2 cm grosime peste care se aşează un dreptar in poziţie
orizontali, iar spaţiile dintre dreptar şi tavan se umplu la capete cu mortar de ipsos marcînd astfel o linie
orizontală. La fel se procedează şi pentru direcţia perpendiculară pe prima linie de martori si apoi pentru
liniile de lingă pereţi. Pe linia martorilor se execută fîşii de mortar, ca la trasarea pe pereţi. După executarea
fîşiilor de mortar, se scot martorii de ipsos iar golurile râmase se umplu cu mortarul tencuielii.
Reperele sa execută din acelaş tip de mortar ca şi grundul, suprafaţa reperelor se crestează cu mistria sau se
zgîrie cu o perie de sîrmâ înainte de aplicarea stratului vizibil pentru o mai buna aderenţă a acestuia, iar
marginile fîşiilor de reper se executa neregulat pantru a se realiza legătura cu grundul.
b- Ţrasarea cu scoabe metalice se realizează prin baterea în rosturile zidăriei la distanţe de 1…1,5 m pe
verticală a unor scoabe metalice aşezata astfel ca faţa scoabei să fie la nivelul firului cu plumb şi care
marchează grosimea pe care o va avea tencuiala. Scoabele folosesc ca reazeme pentru dreptarele cu
care se nivelează stratul de grund.
c- Trasarea cu repere din sipci de lemn, se reaiizează prin fixarea pe pereţi a unor şipci din lemn fixate
cu mortar de ipsos care prin variaţia grosimii lui asigură verticalitatea şipcilor. Dimensiunile şipcilor:
grosime15 – 30mm, 40mm lăţime şi lungimea cu 200-300mm mai scurtă decît înălţimea camerei. După
executare ipsosul se scoate. Trasarea cu repere metalice de inventar se realizează cu ajutorul unor coorniere
care se fixeaz pe pereţi prin intermediul unor piroane şi care marcează grosimea stratului cu muchia
perpendiculară pe perete.

3.AMORSAREA SUPRAFEŢEIDE TENCUIT.

Pentru realizarea aderenţei crundului pe stratul suport, suprafaţa acestuia sa amorsează prin aplicarea
unui strat de şpriţ (şmir) avînd rolul de a asigura un strat suport continuu, subţire (circa 1mm); şpriţul
are o consistenţă redusă (11-12 cm, măsurată cu conul etalon).
Mortarul folosit pentru şpriţ este:
-lapte de ciment, eventual cu adaos de nisiip, la suprafeţile de beton şi de zidărie da piatră;
- mortar de var şi ipsos, la suprafetele de şipci şi trestie.
- mortar de var- ciment (de consistenţă vîrtoasă) la suprafeţele de rabiţ.
Aplicarea şpriţului se face manual (prin aruncarea ca putere a mortarului pe suprafaţa de tencuit) sau
mecanizat (cu pompe de mortar).
Stratul de şpriţ nu se niveleazâ ci trebuie să rămînă aşa cum a rezultat din aruncarea mortarului.

7
4. EXECUTAREA GRUNDULUI
Grundul este stratul cel mai gros al tencuielii şi care serveşte pentru acoperirea neregularităţilor suprafeţelor de
tencuit. Mortarul pentru grund se prepară cu o consistenţă de 7-5 cm în cazul aplicării manuale şi de 9-10 cm
la aplicarea mecanizată.
Stratul de grund se aplica, de obicei, in două reprize, numai pe suprafeţe şpriţuite în prealabil, care s-au
uscat îndeajuns, pentru a se evita prelingerea mortarului. În cazul unei uscări exagerate a suprafeţelor supusa
tencuirii, cît şi în cazul executării lucrărilor pe timp călduros, suprafeţele se udă suplimentar cu apă.
Grundul se aplică manual sau mecanizat.
a- Aplicarea manuală a grundului se face prin aruncarea ca putere a mortarului pe suprafeţele de tencuit şi
nivelarea (cu un dreptar de lemn de 2,0 - 2,5 m lungime care alunecă de-a lungul reperelor de mortar sau a
reperelor metalice) fiecăreia din cele două reprize de grund, aplicate la intervale de timp de cel puţin 1/2 ore
între ele.
Dacă grosmea ultimei reprize de grund este mai mare de 5mm ,pentru sporirea aderenţei între stratul vizibil şi
stratul de grand se execută crestături în diagonală de 5-7mm grosime. Pentru netezirea colţurilor vii intrînde
sau ieşinde (la colţurile încăperii, la racordarea cu tavanul, la golurile pentru uşi, ferestre, la nişe) sa
întrebuinţează dreptare speciale de colţ din lemn (fig.II.6) sau metalice (fig.II.7).
Cînd grundul se execută cu mortar avînd adaos de Aracet E50, pe straturi suport cu absorbţie de apă redusă şi
cu suprafaţa netedă; (cărămizi silico-calcare, beton greu turnat in cofraje metalice, betoane celulare
autoclavizate) acestea se umezesc fără exces de apă, înainte de începerea operaţiei de tencuire. Grundul cu
mortar cu adaos de Aracet E50 se aplică cu mistria în două straturi avînd aceaşi compoziţie:
- primul strat, in grosime de 5-15mm;
- al doilea strat, în grosime de 2-3 mm.
Stratul al doilea se aplică după zvîntarea şi întărirea primului strat şi se drişcuieşte după 15-30 minute de
la aplicare. Cînd suprafeţele suport din beton prezintă denivelări reduse g rundul se aplică întrun singur strat
cu grosime redusă (5 mm).
Grudul pentru tencuieiile aplicate pe beton celular autoclavizat se execută in două reprize (rezultind un
strat care are grosimea max de 8mm) astfel:
- prima repriză care acoperă denivelările existente are grosime de 4—6 mm;
- a doua repriză avind aceeaşi compoziţie ca şi prima şi grosimea de 2-4 mm se aplică după zvîntarea primei
reprize, respectiv după 2-3 ore in perioada de vară şi după minimum 8 ore in perioadele ploioase şi reci; se
drişcuieşte cind mortarul este uşor zvîntat.
b- Aplicarea mecanizatâ a grundului se face cu ajutorul unor dispozitive speciale: duze sau injectoare, mortarul
ajuns pînă la injector este aruncat (proiectat prin pulverizare) pe suprafaţa de tencuit, fie prin presiunea creată de
o pompă de mortar, fie cu ajutorul aerului comprimat furnizat de un compresor.
Pregătirea şi trasarea suprafeţelor de tencuit se face la fel ca si la executarea manuală a tencuielii. La
trasare se folosesc in special fîşilie orizontale de reper, caz în care se poate evita folosirea schelei la
nivelarea grundului la pereţi.
Deoarece mortarul, în cazul aplicării mecanizate are o consistenţă de 9-12 cm, folosirea grundului se
obţine prin aplicarea mortarului în mai multe straturi, fiecare strat avînd circa 6-7mm grosime. Frontul de
lucru se orgsnizează pe 3-4 încăperi astfelîncît fiecare strat să se aplice numai după ce stratul anterior sa
zvîntat puţin.
Nivelarea stratului de grund se face ca şi in cazul tencuielilor manuale cu dreptarul. Pentru nivelarea
grundului la tavane se foloseşte o schelă uşoară de inventar.
La executarea grudului pe pereţii exteriori, pe timp călduros trebuiesc luate măsuri de protejare, cu
rogojini sau paravane, a suprafaţei de razele solara şi de vînt, contra uscării prea rapide.
Stratul de grund nu sa aplică pe suprafeţe îngheţate sau dacă există pericolul ca grundul să îngneţe înainte de
întărire.

5.EXECUTAREA FEŢEI VĂZUTE

Stratul vizibil este ultimul strat al tencuielii şi are ca scop să dea forma şi aspectul definitiv al acesteia.
Realisarea straiului vizibil (grosimea, compoziţia mortarului etc.) depinde de felul tencuielii (simpla,

8
decorativă), de finisajul care se aplicâ ulterior pe suprafaţa tencuită (daca este necesar), de aspectul
arhitectonic urmărit.
a- la tencuiellle obişnuite (care primesc o zugrăvială ca strat de finisaj) grosimea stratului vizibil (tinciul)
este de 3-4 mm. Mortarul pentru tinci se prepară cu nisip fin avînd granulele pină la l mm şi are consistenţa de
9-11 cm. Strătul de tinci se aplică prin aruncare cu mistria sau canciocul înainte ca grundul să fie uscat
complet pentru ca legătura între cele două straturi sa se facă în condiţiuni bune. Dacă grundul este complect
uscat se stropeşte cu apa înainte da aplicarea stratului vizibil.
Nivelarea tinciului se face cu drişca de lemn sau de oţel, prin stropire cu apa în tot timpul drişcuitului
pentru a se evita lasarea lui.
Muchilie întrînde sau ieşinde se execută cu ajutorul dreptarului pentru colţuri intrînde, respectiy ieşinde.
La tencuielile gletuite (utilizate in încăperile ce necesită suprafeţe foarte netede) stratul vizibil se
realizează la fel ca la teacuielile obişnuite iar suprafaţa drişcuită se asoperă cu un strat de glet. Gletul
este un strat foarte subţire, realizat din pasta de var simplu, pastă de var cu adaos de ipsos sau mortar de
ipsos cu adaos de clei pentru a-i încetini priza. Gletul de ipsos se aplica în incăperile din clădirile
monumentale, săli da recepţie, teatre , pe suprafeţele tencuite ale pereţilor care urmează să fie vopsiţi.
Gletuirea se face cu o drişcă metalicâ prin aplicarea gletului în crosime de 1-2 mm pină se obţine o suprafaţă
cît mai netredă la pipăit, fârâ asperităţi şi fără să se observe liniile de înădire ale suprafeţelor lucrate la
intervale diferite.
La tencuielile sclivişite (utilizate la încăperi cu umiditate foarte mare - spălătorii, cămine de vizitare
sau pentru tencuiali impermeabile) grundul şi tinciul se execută cu mortar de ciment. Faţa văzuta a tencuielii
se prelucrează în mod special cu lapte de ciment care se netezeşte cu drişca de oţel ca şi la gletul de
ipsos. Ultima operaţie a scliviselii constă în presărarea de ciment curat pe suprafaţa stropita in prealabil
ca apă şi netezirea ei cu drişca de oţel pină se obţine o suprafaţă perfect netedă şi lucioasă.
La tencuielile decorative simple stratul vizibil se realizează din tinci obişnuit in care ee adaugă coloranţi.
La prepararea tinciului o parte din nisip (pină la 30%) poate fi înlocuit cu praf de piatră rezultat din concasarea
rocilor. Uneori în mortarul pentru tinci se adaugă nisip cu granule mari, pînă la 3 mm iar netezirea se face
cu o drişca de lemn sau de pîslâ. Granulele mari ale nisipului, prinse sub drişcă zgîrie suprafaţa tencuielii,
lăsînd pe ea urme uniforme.
e- Tencuielile stropite se realizează avind stratul vizibil aplicat prin aruncarea mortarului cu mătura, peria
sau cu aparate speciale de stropit; se obţine o suprafaţă zgrunţuroasă, care rămîne în această stare fără
prelucrarea ulterioară a feţei sale. Mortarul pentru stratul vizibil (tinciul) ee prepară ca la tencuieilile
obişnuite, adăugîndu-se îi prealabil o culoare în laptele de var sau în ciment.
Uneori, după uscarea ultimului strat stropit, pentru înlăturarea eventualelor vîrfuri formate, acesta se
netezeşte uşor, tencuiuala devenind mai netedă şi cu un aspect mai frumos.
Tencuielile calcio-vechio care au faţa vizibilă cu ieşituri şi adîncituri pronunţate şî uniform repartizate pe
suprafaţa tencuită se obţin prin aplicarea peste grunt a unui strat de tinci de 5-8 mm grosime, care se
prelucrează in stare plastică cu peria, drişca, buretele sau cu bidineaua. Mortarul folosit pentru tinci etste
preparat cu nisip avind granulele pină la 1mm şi cu cu adaos de culoare. Obţinerea suprafetei văzute se
face prin îndinderea şi nivelarea superficială a tinciului după care se aplică pe el drişca sau peria cu o uşoară
apăsare şi apoi se retrage brusc, antrenînd mortarul şi formînd astfel ieşituri. Structura stratului vizibil depinde
de grosimea stratului de tinci aplicat, de unealta cu care se prelucrează (d rişcă, perie etc.) precum şi de
modul de retragere a uneltei de pe suprafaţa tencuită.
g- Tencuieila piaptănate au faţa vâzută brăzdatâ cu linii paralele (haşuri) şi se obţin prin prelucrarea mortarului
pentru tinci ( în grosime minimă de 10 mm) la începutul întăririi, cu ajutorul unui pieptene metalic sau ou o
perie de sîrmă. Pieptănarea se face în linii drepte, în zig-zag sau ondulat.
Tencuielile de tarasit sau dolomit au faţa văsută uniform zgrunţuroasă cu urme vizibile de griş de marmoră şi
mică. Mortarul pentru tinci se prepară din griş de marmoră sau dolomit, nisip, ciment, mică, culoare şi lapte de
var şi se aplică în grosime de 8-1o mm. După aplicare, mortarul se nivelează şi se netezeşte cu drişca în mod
obişnuit iar prelucrarea feţei văzute se face cu peria de sîrmă după ce stratul vizibil s-a întărit puţin.
i- Tencuielile din Piatră artificială (similipiatră) au faţa văzută prelucrată astfel încît să dea aspect de piatra
naturală. Grosimea stratului vizibil este de 5-8 mm pentru tencuielile frecate, 10 mm pentru cele buciardate şi

9
2o-3o mm pentru cele şpiţuite. Mortarul pentru stratul vizibil se prepară din griş de piatră, ciment în dozaj de
600 kg la l mcub de mortar şi eventual culoare. Mărimea granulelor de griş de piatră variază de la 0,6 - 5 mm,
mărimea maximă stabilindu-se după modul de prelucrare a feţei văzute şi după aspectul final dorit. Faţa
tencuielii se prelucrează in cîmp continuu sau împărţind suprafaţa în dreptunghiuri prin rosturi (asize) pentru a
imita blocurile de piatră. După modul de prelucrare, tencuielile din piatră artificială pot fi frecate, buciardate,
pieptănate, şpiţuite sau tratata cu acid clorhidric.
j- Tencuieli cu mozaic se execută în locurile expuse umezelii (socluri, brîuri atc.) din mortar preparat cu ciment,
piatră de mozaic şi eventual colorant şi aplicat în două straturi, grosimea finală fiind de l0-15 mm. Prelucrarea
feţei văzute se face prin frecare.
k- Tencuielile din mortar cu marmoră se executa cu mortar alcătuit din spărturi de marmoră divers colorată cu
granule de 1-3 mm (patru părţi) legate între ele cu pastă de ciment (o parte) şi Aracet E50 (o parte). Mortarul
se întinde pe grundul de tencuială cu o drişca de lemn, formînd un finisaj cu o grosime de circa 5 mm, cu
aspect decorativ.
l- Tencuielile anticorozive se folosesc în încăperile cu medii care conţin: bioxid de sulf, anhidridă sulfuroasă,
hidrogen sulfurat, bioxid de carbon în concentraţii mari, acid carbonic, carbonat de sodiu, oxizi de azot etc.
Avînd în vedere că aceşti compuşi chimici reacţionează cu cimentul sau varul din tencuieli şi dau săruri
solubile care se dizolvă şi descompun aceşti lianţi, la tencuielile anticorozive se foloase mortare de ciment
realizate cu cimenturi cu adaosuri (zgura, tras), cimenturi speciale (feroportland, cu zgură sulfatată etc.) si
agregate silicioase curate (nisip curat spălat, cu peste 90% SiO).
La aceste mortare se folosesc adaosuri de plastifianţi antrenori de aer (naftenata etc.), adaosuri hidrofobe,
impermeabilizatoare, adaosuri de polimeri etc.
Suprafaţa tencuielilor care au fost realizate cu mortare obişnuite pot deveni anticorozive, dacă se aplică
tratamente bazate pe silicatisare, fluatizare, parafinare etc.

Tehnologia de execuţie a tencuielilor din mortare anticorozive, consta în aplicarea succesivă a mai multor
straturi de mortar (reprize) în grosine de maximum 5 mm fiecare, pentru obţinerea unei grosimi totale de 1,5-
2cm.

6. EXECUTAREA PROFILELOR , ORNAMENTELOR ŞI A ANCARTAMENTELOR.

In construcţii, pe suprafeţele pereţilor sau ale tavanelor, la interior sau la exterior apar elemente decorative
(cornişe, brîuri, ancartamente în jurul golurilor de uşi şi ferestre, scafe la pereţi si tavane,ornamente),
elemente pentru indepârtarea apelor meteorice (solbancuri, cornişe), scafe de
lumină indirectă. In general, aceste elemente au în secţiunea transversală diferite forme compuse din linii
drepte şi curbe, alcătuind aşa numitele profiluri (fig.IÎ.8) care se pot executa în două moduri trase pe loc cu
ajutorul şabloanelor (fig.9) sau din elemente prefabricate.
Profilurile trase se realizează pe suprafaţa planâ a elementului dacă nu necesita o incărcare prea mare de
mortar, din aceleaşi straturi ca şi restul tencuielii sau pe profiluri brute din zidărie (fig. II.lo) beton, plasă de
rabiţ , pe reţea de oţel-beton etc. executate astfel incît grosimea mortarului să nu fie mai mare de 40mm.
Realizarea profilurilor se face prin tragerea şabloanelor pe rigle de ghidare fixate de elementele de
construţie care se tencuiesc.
Mortarele pentru profiluri trebuie să se întărească repede şi de aceea se folosesc mortare de var cu adaos de
ipsos in cantitate de 25-50%, la interior şi mortare cu dozaje 1:1:3 pină la I:l:5 (ciment: var:nisip), la exterior.

V. TENCUIELI USCATE
-Tencuielile uscate sunt realizate din plăci prefabricate subţiri, care se fixează la interior pe suprafaţa
pereţilor şi a tavanelor înlocuind tencuieilie umede. Acest procedeu asigura un ritm rapid de execuţie şi
economie de manoperă pe şantier, se pot; executa in orice anotimp fără a se lua măsuri speciale.
Tencuieliie uscate ae aplică în încăperi cu umiditatea reiaţivă a aerului mai micâ de 60% şi numai după
ce suprafeţele suport (pereţii, în special) au încetat de a se mai tasa.
Se recomanda ca în interiorul aceleiaşi încăperi să se evite executarea tencuielilor combinate, utilizîndu-se
un singur fel de tencuială: umedâ sau uscată.

1
0
2. EXECUTAREA TENCUIELILOR USCATE
- Plâcile prefabricate pentru tencuielile uscate au formă drepsunghiulară cu dimensiuni de 1,5-3 m
lungime ; 0,7-1,0 m, lăţime şi grosimea 8-12mm. Se execută din ipsos amestecat cu fibre vegetale
(rumeguş, fibre de cinepâ, trestie). Pentru mărirea rezistenţei plăcilor în timpul transportului şi al mutării
sa câptuşesc pe ambele feţe cu carton.
b- fixarea plăcilor de tencuială pe pereţi şi tavane se face prin lipire mortar de ipsos sau cu maştic bituminos.
Indiferent de tehnologia de montare trebuie ca la aşezarea plăcilor să rezulte o suprafaţa plană, fără ondulaţii şi
neregularitâţi.
Prinderea in cuie se utilizează în cazul în care se fixează un suport alcătuit din lemn sau zidârie peste care se
fixează un schelet de şipci la distanţe de 30-40 cm una de alta în aşa fel încît rosturile plăcilor de tencuiala să
cadă pe şipci (fig.II.12). În acest scop în timpul executării zidăriei se înglobează dibluri din lemn.
Pe scheletul astfel executat se prind în cuie zincazte, avînd lungimea de 30-40 mm, plăcile de tencuială
uscată. La marginea plăci1or cuiele se bat la distanţe de 8-10mm unul de altul şi la 1,5cm de la marginea plăcii;
în cîmp cuiele se bat la 15-20 cm unul de celălalt.
Prinderea prin lipire cu mortar de ipsos se realizează prin aplicarea unor turte de mortar pe perete sau tavan
la distanţe de 30-40 cm peste care se fixează placa de tencuială prin presare cu ajutorul unui dreptar sau
panou din lemn, pină la nivelul cerut, stabilit prin trasare cu martori.
c- Prelucrarea rosturilor la tencuielile uscate se poate realiza prin şpăcluire sau prin acoperire cu baghete.
Spacluirea rosturilor se face la faţa tencuielii cu mortar de ipsos (fig.II.1.51 a). La plăcile cu margine subţiate
pentru a se evita apariţia fisurilor se lipeşte cu pasă de ipsos fîşii înguste din tifon sau din hîrtie perforată
(fig.II.15,b).
Acoperirea rosturilor cu baghete din lemn, ipsos, metal sau măteriale se execută prin fixarea acestor profiluri
cu cuie sau şuruburi în lungul rosturilor. In acest caz diatribuţia rosturilor va trebui astfel făcută încît să se
obţină o împărţire regulaţă a suprafeţelor în panouri. Acest sistem de prelucrarea rosturilor se aplică în special
la plăcile care au suprafaţa gata finisată in momentul aşezării.
Odată cu chituirea rosturilor se acoperă cu chit capetele cuielcr, adânciturile şi alte neregularitaţi ale suprafeţei
plăcilor de tencuială uscată.

11