Rigips scurt istoric

Placa de gips-carton a fost inventata relativ recent, in

al doilea deceniu al secolului XX. In 1916, acest
material era inventat in Statele Unite, insa i-a mai luat
cateva decenii pana sa inceapa sa fie folosit intens.
Datorita montarii sale, i s-a spus tencuiala uscata,
mult mai avantajoasa decat constructiile in mediu
umed, care luau mai mult timp pana la finalizare.


Din ce este fabricat?

Rigipsul reprezinta o placa realizata dintr-un strat
de gips aflat intre alte doua straturi de carton. De
aceea, rigipsul
mai este cunoscut sub numele de placa de gips-carton.
De la caz la caz, placile pot fi tratate cu diverse
materiale sau substante pentru a le imbunatati gradul
de rezistenta.


Proprietatile unei placi de rigips

Marime.
O astfel de placa la o dimensiune standard are o
marime de 1.1 metri / 2.6 metri. Din punct de vedere a
grosimii, placile sunt de 9.5 mm sau de 12 mm. Cu
toate acestea, marimile si grosimile pot sa varieze.
Aditivii din placa de gips, variatiile de greutate si
rezistenta din placile de carton fac ca rigipsul sa aiba in
final proprietati variante.



Rezistenta.

Unele placi de rigips sunt obisnuite, in timp ce altele
sunt tratate pentru a rezista la foc (placi ignifuge) si la
apa (placi hidroizolante).
De exemplu, exista placi de rigips care, in loc de cele
doua parti externe de carton, au placi facute din fibra
de sticla. Prin aceasta metoda se previne aparitia
mucegaiului.


Economie de timp.

O alta calitate a folosirii placilor de
rigips o reprezinta economia de timp.
Acestea pot fi montate usor si rapid in locurile
dorite. De exemplu, pentru o camera cu peretii
denivelati, o solutie este aplicarea unor pereti falsi din
rigips, pentru obtinerea unei suprafete plate.
Fiind un procedeu uscat, montarea unei placi de
rigips reprezinta o procedura mai curata, in comparatie
cu procedeele din mediul umed, unde se face mai
multa mizerie. De asemenea, finisarea dureaza mai
putin in cazul rigipsului.

Economie de bani.
Spre deosebire de procedeele de constructie in
mediul umed, placile de rigips (mediu uscat) sunt mai
putin costisitoare.
De asemenea, gips-cartonul reduce consumul de
energie pentru caldura sau pentru aer conditionat.
Calitate.
Rigipul este folosit si datorita faptului ca mareste
nivelul calitatii finisajelor. Imediat dupa montare,
suprafetele de rigips pot sa fie vopsite, decorate sau
amenajate.
Eco.
Placile de gips-carton sunt reciclabile in proportie de
100%.
Dezavantaje ale utilizatii placilor de rigips

Find vorba despre placi usoare din carton
si gips, agatarea unei greutati poate duce la
deteriorarea placii respective. De aceea,
trebuie folosite dibluri special concepute
pentru un astfel de material. O alta varianta
este ca acel cui sa fie tintuit in constructia
din spatele placii de rigips, cum este zidul
de ciment sau structura metalica.
Izolarea fonica si termica este o alta problema.
Peretii simpli din rigips nu pot izola fonic, nici termic.
Numai cand sunt puse intre ei si structura de resistenta
ale materiale speciale se poate rezolva acest lucru.

Pentru a se obtine o tencuiala uscata pe perete, in
cazul unui perete neted, se realizeaza placarea cu placi
de gips carton tip GKB 12,5. Turtele de ipsos adeziv
sunt amplasate in doua randuri pe mijlocul placii si pe
margine, ca in imagine.
Etape:
1.Pregatirea suprafetei:
- se verifica abaterile de planeitate ale peretelui (sa nu
fie mai mari de 2-3 cm);
- se pregateste suprafata prin indepartarea eventualelor
denivelari sau se astupa cu mortar eventualele gauri;
- se trateaza peretele cu o amorsa, cu cel putin 3 ore
inainte de aplicarea panourilor,
In cazul in care peretele a fost finisat, se indeparteaza
finisajul vechi, dupa care se spala.
2.Trasarea se executa prin linii vizibile pe
pardoseala, plafon si peretii laterali la aproximativ 3-5
cm de perete, in functie de abaterile de liniaritate si
verticalitate.
3. Montarea panourilor:
- se pregateste ipsosul adeziv prin amestecarea cu apa,
pana la obtinerea consistentei dorite;
- se debiteaza panourile cu aproximativ 1,5-2 cm mai
mici;
- se pune ipsosul adeziv pe placa, precum in figura;
- se lipeste panoul de perete si se ridica panoul pe
distantiere de straifuri de placa de aprox. 1 cm grosime;
- se verifica planeitatea si verticalitatea tencuielii, pe tot
parcursul montajului, prin asezarea dreptarului pe
verticala si pe cele doua orizontale.
4.Chituirea se face cu ajutorul benzilor de imbinare
pentru rosturi, care au rolul de a imbunatati rezistenta
la fisurare de cel putin 2 ori, si cu gleturile Ardex 826 ii
Ardex 828, care nu necesita folosirea plasei de armare
sau slefuire ulterioara.
5. Tratarea suprafetei cu amorsa.
6. Aplicarea stratului de finisaj.