I.

Povestirea în ramă
1. Primele cinci alineate reprezintă expozițiunea. Următoarele trei alineate introduc intriga
acțiunii.De la al 9-lea până la al 36–lea alineat avem desfășurarea acțiunii. Următoarele trei
alineate constau în punctul culminant al acțiunii,iar ultimele două reprezintă deznodământul
narațiunii.
2. Afirmarea clară a motivului ființei malefice din secvența introductivă distruge
suspansul,fiindcă introducerea este foarte detaliată.Consider că naratorul trebuia să
povestească pe parcursul narațiunii mai detaliat despre creatura malefică și despre faptele
viclene pe care le săvârșește,pentru a ține cititorul în suspans pâna la sfârșitul povestirii.
3.Prologul întâmplării este inutil,deoarece distruge de la începutul narațiunii suspansul,asftel că
cititorii nu vor mai fi așa de curioși .Un argument contra acestei afirmații ar fi acela că naratorul
a ales de la bun început să ne introducă legenda pentru a înțelege mai bine textul.
4. I.Expozițiunea
În apele Bistriței se afla o lostriță cu chipul unei fete,care ademenea multă lume și o trăgea în
capcană.
II.Intriga
Aliman,un flăcau,se îndrăgosteșe de lostriță,văzând-o în apă și își propune să o prindă.
III. Desfășurarea acțiunii
Aliman reușise să o prindă de două ori dar de fiecare dată i-a scapat, odată din undiță și odată
din brațe. Apoi lostrița a dispărut brusc din apele Bistriței ,iar Aliman, obsedat de prinderea ei
merge mai sus pe munte la un vraci care îi dă o lostriță din lemn. Aliman aruncă lostrița în
Bistrița și face un descântec în care se leapadă de Dumnezeu. Apoi apele Bistriței cresc și aduc
cu ele o fată, de care Aliman se îndrăgostește și o ia acasă. Sătenii credeau că fata este lostrița
prefacută și îi suge sângele lui Aliman, dar el era mai sănătos ca niciodată. La un moment dat
apare mama fetei care o ia cu forța, iar Aliman rămâne trist și neputincios. Profitând de situația
lui, o fată mai îndrăzneață îl convinge să se căsătorească cu ea.
IV. Punctul culminant
În ziua nunții, Aliman află că lostrița a revenit în apele Bistriței și e hotărât să o prindă și să o
mănâce la nunta lui. Intră în apa învolburată și încercând să protejeze lostrița de viituri este
acoperit de valuri și dispare odată cu peștele.
V.Deznodământul
Povestea lui Aliman rămâne vie,aceasta fiind îmbogățită în continuare cu informații aduse de
către oameni.
5. Tipul de narator este naratorul martor implicat,narațiunea fiind la persoana I si a III-a
,subiectivă cu accente de obiectivitate.Naratorul povesteșe ceea ce vede,ceea ce aude,ceea ce
crede despre celelalte personaje.Nu este personajul principal al istoriei,povestește ceea ce se
întâmplă altor personaje,ca martor al evenimentelor.
6. Naratorul este subiectiv,făcându-și simțită prezența prin prezența elementelor de
oralitate:fraze exclamative sau interogative(,,Era prădalnică!’’; ,, O târâse năprasnica viitură pe
alte meleaguri?’’) și prin fraze scurte,care generează o anumită atmosferă fantastică.Totodată
naratorul intervine în incipitul textului,când creează o atmosfră stranie și îl avertizează pe cititor
că faptele relatate sunt stranii:,,Nicăieri diavolul cu toată puiţa şi nagodele lui nu se ascunde
mai bine ca în ape’’,cât și în final când taina este amplificată :,, Dar povestea lui Aliman a rămas
vie şi mereu mlădioasă. Creşte şi se împodobeşte an de an cu noi aduse şi alte scornituri după
închipuirile oamenilor, jinduiţi de întâmplări dincolo de fire’’.
7. În epilogul povestirii,naratorul aduce cititorul în planul real,spunând că poveste lui Aliman a
rămas vie și în fiecare an,acesteia i se mai adaugă de către oamenii ,,flămânzi’’ după fabulos,
noi scornituri pentru a o face mult mai interesantă și plină de suspans.

II.Teme și motive fantastice

3. Cuvinte care denumesc sau descriu demonul acvatic: ,,cap bucălat de somn’’; ,,trup șui de
șalău’’ ; ,,piele pestrițată auriu,cu bobițe roșii-ruginii,ca a păstrăvului’’ ; ,,doi coți de lungă’’ ; ,,ar
cântări cu tot dinadinsul dincolo de douăsprezece ocale’’.
4.În ciuda aparenței sale de care este vrăjită toată lumea,Lostrița reprezintă doar o creatură
monstruoasă,gata să ademenească pe oricine în cursele ei șirete.Autorul a făcut tocmai această
alegere pentru a a-i evidenția persoanjului trăsăturile negative pe care le are peștele în
realitate.
5. Ambiguitatea femeie-pește (,,Pe la Paște iat-o că s-a ivit,mai mândră,mai vicleană,unduind
trupul cu ispite femeiești în el’’) încurcă planurile,făcând posibile mai multe interpretări.Ea nu
reprezintă doar idealul pescarului-peștele minune,ci și idealul feminin,al bărbatului
Aliman,căci,după ce spre sfârșitul verii lostrița dispare ,,,flăcăul ,de atâta zbucium și
alergătură,se topea.S-ar fi zis de ciudă,dacă nu de dor’’.
6.Nimfele și sirenele sunt sugestii ale feminității seducătoare și primejdioase,deoarece ele au
fost considerate încă din cele mai vechi timpuri simboluri ale frumuseții înșelătoare de către
marinarii care erau ademeniți de către ele și târâți în adâncurile mării.La fel ca și în text,lostrița
este asemănătoare unei sirene,înzestrată cu o frumusețe ispititoare,care atrage flăcăii către ea
și după îi scufundă în adâncurile Bistriței.
7. Aceste ocupații primordiale ale oamenilor se practică încă din cele mai vechi timpuri cu
scopul de a se asigura hrana necesară vieții.Dar la sfârșitul povestirii,vânătorul Aliman,cel care
de la începutul povestirii își dorește să o vâneze pe lostriță,simbolul iubirii absolute,este păcălit
chiar de propria pradă astfel fiind înghițit de către apele Bistriței.
8. Explicațiile oferite de vocea comunității rurale despre fată și mama ei susțin ideea unui timp
veșnic și mitic,mai ales că nimeni nu a auzit de Bistriceana și de fata ei,care au apărut din senin
în satul lui Aliman.Acestea două au mai fost recunoscute doar de un moșneag foarte
bătrân,care în copilăria lui a fost martor la alungarea lor din sat,deoarece acestea săvârșeau
multe blestemății și răutăți cu ajutorul Satanei.Astfel că aceste explicații nu susțin premisa
naratorului,prin faptul că aceste două femei doar foloseau ajutorul diavolului,nu și îi luau
întruchiparea lui și se găseau în ape,precum este scris în premisă .
9. . Aliman,protagonistul povestirii,este asemuit unui Făt-Frumos din basme pentru că era
,,frumos și voinic’’,viteaz și neînfricat-,,nu știa de frica nimănui’’.Numele,,Aliman’’ îi este atribuit
personajului,de către narator, deoarece semnificația lui (apă adâncă) are legătură cu mediul de
viață în care lostrița trăiește-apa Bistriței.De asemenea, numele personajului este pus într-o
oarecare măsura în contrast cu calitățiile lui excepționale,adică în ciuda semnificației numelui-
apă adâncă, personajul este înzestrat cu puteri excepțional,astfel încât acesta poate birui în
orice situație,apa ,eliminând o posibilă înfrângere,care l-ar putea duce în adâncurile ei.
Ileana,lostrița transformată în tânăra fată,are trăsături fizice asemănătoare cu ale
cunoscutului personaj feminin din basme,Ileana Consânzeana :,, Au mai băgat de seamă că are
părul despletit pe umeri ca nişte şuvoaie plăviţe resfirate pe o stană albă. Ochii, de chihlimbar
verde-aurii cu stârlici albaştri, erau mari, rotunzi, dar reci ca de sticlă. Şi dinţii, când i-a înfipt
într-o coajă de pâine întinsă de Aliman, s-au descoperit albi’’; ,, Era frumoasă, cu chipul poate
cam bucălat, şuie, cu trupul lung, mlădios şi despicătura coapselor sus ca la buni
înotători’’,astfel că numele ei semnifică frumuseța absolută vazută în ochii tânărului
Aliman,care el insuși a botezat-o astfel.
10. dublul:,,Aliman s-a întors acasă cu o lostriță lucrată din lemn,aidoma de șuie și frumoasă ca
cea de pe Bistrița’’.
totemul/obiectul magic:,,o lostriță lucrată din lemn,vopsită la fel cu aur și argint,alcătuită
din două jumătăți’’.
ucenicul vrăjitor:,,Auzise el că acolo e un vraci bătrân ,mare descântător de pești;un fel de
stăpân al apelor’’.
pactul faustic:,, Aliman a intrat în mijlocul râului cu peştele vrăjit în mână, a spus încet
descântecul învăţat pe de rost, în care se lepăda de lumea lui Dumnezeu, şi a dat drumul
păpuşii cu chip de lostriţă’’.
erosul nefiresc:,, Flăcăul a rămas multă vreme acolo buimac, cu gura căscată, şi de atunci nu i-
a mai ieşit din carnea braţelor o dezmierdare, ca un gust de departe al lostriţei. Îi simţea mereu
povara şi forma în mâinile nedibace şi în sufletul tulburat’’.
11. Consider că ,sfârșitul poveștii lui Aliman nu ar fi putut fi modificat,deoarece acesta
reprezintă o consecință nimicitoare a omului devorat de propriul său ideal,spre care aspiră
necontenit.
12.Textul ,,Lostrița’’ de Vasile Voiculescu se aseamănă unui basm încadrându-se în categoria
fabulosului,care este o convenție a instanțelor comunicării narative pentru a accepta existența
supranaturalului.
În primul rând,textul se încadrează în această categorie,deoarece conține elemente specifice
acesteia.Remarcăm prezența celor două tipuri de personaje,acceptate de către cititor,ca fiind
personaje obișnuite categoriei fabulosului:Aliman,personajul pozitiv,un voinic,harnic,neînfricat
și priceput și lostrița(diavolul)personajul negativ,cel care săvârșește doar răutăți. Totodată sunt
prezente și motivele fantastice precum :totemul:,,lostrița de lemn’’ ; pactul faustic,ucenicul
vrăjitor,dublul și erosul nefiresc.
În al doilea rând,acțiunea este plină de suspans,mai ales la sfărșitul povestirii atunci când
Aiman este învins chiar la nunta sa de către lostriță și înghițit de către apele Bistriței.Timpul și
spațiul sunt vag indicate,având un caracter mitic:,,era copil când satul le alungase’’; ,, nimeni nu
cunoştea, nici măcar n-auzise de Bistriceanca ori fata ei şi nici de sălaşurile lor’’ ; ,, venea de sus,
de departe, de la izvoarele Bistriţei aurii’’.
În concluzei,textul scris de Vaslie Voiculescu aparține categoriei fabulosului,întrucât sunt
relatate întâmplări fantastice,puse pe seama unor personaje cu puteri supranaturale,iar timpul
și spațiul sunt vag menționate,având un caracter mitic.