37.

Ion Slavici
Scriitor de marcă al epocii marilor clasici,era de părere că lit-ra nu reprezintă altceva decît o oglindă
firească a realității și de aceea scria proza realistă cu accente sociale și psihologice.Opera sa
cuprinde nuvele:Moara cu noroc;Romanul Mara;Gura satului;Opera lui Slavici e remarcabilă:ca nu
idializează oamenii sunt lacomi,intriganți,cu părți bune și rele,așa cum trebuie să fie comune.S.e
cunoscut ca nuvelist de excepție.El creează în proză românească romanul și nuvela de tip realist
psihologic.Unul din păcatele omenești descrise de scriitor e ispita banului.Romanul Mara precum și
nuvele sale:O viața pierdută,Moara cu noroc,gravitează în jurul acestei teme.Originalitatea cea mai
mare a nuvelisticii lui S.constă în conținut,în fenomenele de viața pe care le elaborează și în vigoare
cu care le expune..Nimeni pînă la acest scriitor,n-a arătat cu atîta pătrundere și perseverență aspectul
social.Personajele sunt în permanent conflict cu lumea și caută o cale spre echilibrul interior.El
pedepsește personajele în funcție de acțiunele și mai în funcție de gîndurile lor.Scriitorul descrie nu
explică,construind adevărate imagini societății,redînd prin forța limbajului culoarea autentică a
epocii,moravurile,cadrul economic,gradul de civilizație,o lume totală din toate punctele de vedere.
Ioan slavici. Romanul Mara, subiectul operei. Prezentarea personajelor.
Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt
darzi, lacomi, intreprinzatori, intriganti, cu parti bune si rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna.
Daca ar fi avut mai multa capacitate de lucru, Slavici ar fi putut da o comedie umana a satului.
Scriitorul deschide nuvelele printr-un fel de acord stilistic: Ierte-l Dumnezeu pe dascalul
Pintilie!...Pe parintele Trandafir, sa-l tina D-zeu! ...Strange, drege si culege ca sa aiba pentru sine si
pentru alti.
Mai putin compusa si de aceea trecuta cu vederea, Moara cu noroc e o nuvela solida, cu subiect de
roman. Marile crescatorii de porci in pusta aradeana si moravurile salbatice ale porcarilor au ceva
din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii si cete de bizoni. Ca in toate mediile pastorale,
ordinea sociala se separa de civilizatia de stat si se bizuie pe pacte proprii. Structura romanului
Romanul "Mara" de Ioan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titluri semnificative pentru
continutul acestora: "Saracutii " mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria",
"Blestemul casei", "Norocul casei", "Pace si liniste" etc.Opera se constituie prin imbinarea dintre
romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si
consolidarea cuplului erotic Persida-Natl. Relatarea actiunii se face din perspectiva auctoriala, adica
naratiunea este la persoana a III-a, Slavici fiind omniscient si omniprezent..Subiectul romanului
Romanul incepe prin prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, "o precupeata" din Radna
si prin descrierea locurilor unde urmeaza sa se petreaca actiunea. Mara ramasese vaduva cu doi
copii, "saracutii de ei", dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea de noroc. Barbatul sau,
Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales "la birt decat
acasa", lasandu-Ie copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care
era a Marei, primita ca zestre cand se maritase. Ea respecta, instinctiv, un principiu esential al
economiei capitaliste, prefera sa dea tot ce are de vanzare pe "castig putin", decat sa-i "cloceasca"
marfa si sa se intoarca acasa cu ea.
Ca sa nu-i lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri, de
aceea ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei", dar ii iubeste mult si este
foarte mandra de ei: "Tot n-ar nimeni copii ca mine!".
Mara isi tinea banii stransi pana acum repartizati in trei ciorapi: "unul pentru zilele de batranete si
pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trecea nici o zi fara ca ea sa
nu puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia ca sa-si vada fata preoteasca, iar pe Trica
ajuns staroste in breasla cojocarilor. Persida este dusa la manastirea din Radna si data in grija maicii
Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic "pe patru ani" la Bocioaca,
starostele cojocarilor din Lipova.Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii".
Frumusetea si farmecul Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova. Natl
fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile breslei, trebuia sa mai
faca "doi ani de calatorie" ca sa ajunga patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza
cu fermitate sa se marite cu teologul Codreanu, spre marea supararea a Marei, care voia s-o vada
preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre
care aceea ca Natl era neamt. Ioan Slavici consacra pagini memorabile iubirii aprinse dintre cei doi
tineri. "Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris
dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata
poezie", afirma Pompiliu Mareea. Cand implineste optsprezece ani, Persida se casatoreste, in taina,
cu Natl si fug impreuna la Viena, ca sa-si termine el perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa
devina maistru macelar. intorsi la Lipova, tanara familie deschide un birt, pe care-1 va conduce mai
ales Persida, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi batu sotia,
atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care Ie facuse insumau
bani foarte multi. Schimbarea se produsese si in sufletul ei, contactul permanent cu slugile si clientii
din carciuma o inasprisera, "nu se mai rusina cand auzea vorbe proaste, nu se simtea jignita cand i se
zicea vreo vorba aspra". Fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara binecuvantarea
parintilor, avand complice pe preotul Codreanu care facuse slujba pentru ca era un om slab si nu
putuse rezista rugamintilor Persidei.Dupa ce Persida naste un copil, Mara si parintii lui Natl se
impaca, dar, nu mult dupa aceea, batranul Hubar este ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-
macelarul avusese o legatura amoroasa ascunsa cu Reghina, care fusese servitoare la Radna. Femeie
voinica si frumoasa, ea il nascuse pe Bandi dar ramasese paralizata de o mana si de un picior, i se
strambase gura si se smintise, asa ca nimeni nu putuse afla cine era tatal. Maicile ii tineau la
manastire si ii hraneau pe amandoi, din mila crestina. Reghina muri cand baiatul implinise opt ani,
iar cand crescuse, Mara il ia de ajutor ca sa-i care cosurile si sa-i fie de folos la treburi. Bandi
semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti si-au dat seama ca iubitul misterios al Reghinei fusese
Hubarmacelarul.Paralel cu destinul Persidei, Slavici relateaza viata lui Trica.
Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe frontul din Italia, este ranit In
sold de o tandara de bomba" si internat intr-un spital din Verona. Trica devine "maiestru" cojocar,
iar Natl "maiestru" macelar.Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care
recunoaste, in sfarsit, ca este tatal lui. in clipa aceea, Bandi "il lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins
de un fel de turbare, se napusti asupra lui si-1 musca in gatlej". Persida il gasi pe Hubar prabusit in
mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential. Ioan
Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate
laturile vietii omenesti. Caracterizarea personajelor. Pentru Nicolae Manolescu, Natl, unul din
personajele importante ale romanului Mara de Ioan Slavici, este „dostoievskianul Natl". Mai intai de
toate Natl este „prins" intre personaje puternice, tatal sau Hubar si sotia sa Persida. O indoiala
teribila macina sufletul personajului, strivit intre incalcarea vointei tatalui si iubirea pentru Persida.
Revenirea acasa, departe de a solutiona zbuciumul interior al personajului, il accentueaza. Casatoria
care avusese loc, dar care e tinuta in secret de Persida, e inca unul din motivele care maresc
nelinistea lui Natl. Carciuma pe care o deschid cei doi la Sararie, dupa intoarcerea de la Viena, e
condusa de Persida. Natl se instraineaza progresiv de sotia lui. Mereu nedormit si posac, personajul
lasa toata grija afacerii pe seama Persidei, cautand alinarea in mijlocul unor prieteni de pahar.
Insingurarea lui Natl vine din incapacitatea sa de a se simti „in rand cu lumea". Tot mai ursuz si mai
suspicios, Natl isi gaseste refugiul in bautura si in jocul de carti. Tensiunea interioara isi afla
corespondentul intr-o acutizare a conflictului cu Persida. Mara este un personaj complex si
reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici. Fin psiholog, observator atent al sufletului
omenesc, Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama
ca singura cale de a izbuti in viata este puterea banului.Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi
copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si
noroc". Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand
mai ales "la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe
dealul Paulis si casa, care era a Marei, data ca zestre cand se maritase.
Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N.ManolescU), deoarece isi
castiga existenta din negustorie, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana
sambata noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o
adevarata femeie de afaceri Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o
regula specifica economiei de piata, aceea ca "vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i
cloceasca marfa".Portretul fizic, conturat cu detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale.. Mama
iubitoare, Mara are modele de viata pentru copiii ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca Pecica, "o
femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-
cojocar. Desi copiii sunt "zdrentarosi si desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si
plini de viata, destepti si frumosi", Mara fiind extraordinar de mandra de ei si exclama cu satisfactie:
"Tot n-are nimeni copii ca mine!"Chibzuita pana la zgarcenie, in fiecare seara, Mara face socotelile,
pune de o parte banii pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, "unul pentru zilele
de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica", in care pune
zilnic fie si numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia
ceva din ciorapi.Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cutezator -
n.n.), autoritara, Mara are o putere de munca si o inteligenta pragmatica, izvorate din experienta ei
de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta pentru copiii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa
stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc.
Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezmanizeaza ca pe Ghita, fiind mereu
motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna. Ca si Vitoria Lipan, Mara este o
personalitate puternica, darza, fermi si tenace, urmarindu-si indeaproape scopul, acela de a strange
suficienti bani pentru a avea un statut social si material solid, pentru a se simti stapana pe destinul ei.
Mara intruneste toate virtutile ce compun viziunea etica a lui Slavici, care construieste astfel o
eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si intelegere.Persida este fiica Marei,
sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar.Persida este una dintre cele mai reusite, mai
stralucitoare figuri feminine din literatura romana si este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la
copilarie la maturitate.Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin
vointa, luciditate si dragoste, prin stipanirea de sine care sunt principalele arme ale eroinei, ce are un
destin zbuciumat. in conturarea acestui personaj, Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog si un
rafinat observator al sufletului feminin.Fire sincera si voluntari, delicati si puri, Persida invinge
loviturile sortii cu multa cutezanta, dar si cu o calmi resemnare.Portretul fizic, realizat direct de catre
autor, sugereaza trisiturile morale, avand efecte surprinzatoare asupra celor din jur: "inalta, lata-n
umeri, plina, rotunda si cu toate acestea subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina,
curata ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut,
un fel de rumeneala". Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, scriitorul sondand
sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita maiestrie artistica,
incat Pompiliu Mareea nota impresionat: "Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor.
Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime
si vigoare realista, cu atata poezie". Nu numai Natl se simte umilit de forta morala a Persidei, dar si
socrul sau se simte dator sa-i ceara iertare: "Iarta, fata noastra, toate supararile pe care ti le-am facut
si fii incredintata despre iubirea noastra parinteasca".Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului,
o personalitate puternici in care domina calitatile sale iesite din comun, devotamentul, chibzuinta si
vointa puternici, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii.
Mara
Romanul urmărește destinul Marei,precupeața de la Radna, și al copiilor ei,Persida și Trica,pe
parcursul trecerii acestora spre vîrsta adultă.Deși văduvă,eroina reușește,datorită spiritului ei
interprinzător,să ducă o viață prosperă,mascată de zgîrcenia și de permanentele ei văicăreli.Persidei
îi asigură,cu minimum de efort financiar,o bună educație la călugărițe,iar pe Trica îl dă ucenic la un
cojocar.Romanul consacră un spațiu extins vieții sentimentele a tinerei Persida care iubiă de teologul
Codreanu și de fiul unui măcelar bogat,Națl,îl alege pe acesta din urmă.După un îndelungat proces
de precizare și cristalizare a sentimentului care îi unește Persida și Națl sunt cununați pe ascuns de
generosul Codreanu și pleacă la viena,nevoiți să-și părăsească locurile natale,unde unirea a doi tineri
de naționalități diferite întîmpină opoziția unui mediu dominat de prejudecăți și în primul rînd al
părinților.Greutățile cu care se confruntă și după întoarcerea de la viena,precum și evoluția
divergentă a caracterelor lor înăspresc relațiile dintre cei doi soți.Situația se îmbunătățește relativ o
dată cu nașterea copilului,cînd Mara și Hubar acceptă în sfîrșit căsătoria încheiată fără voia lor.Un
nou conflict este pe cale se izbucnească în privința religiei în care să fie botezat copilul.Cînd acest
conflict se aplanează,romanul se încheie brusc și brutal,cu uciderea bătrînului Hubar de către fiul său
natural,dementul Bandi.
Personajele
Deși personajul Mara,sufletul ei este dominat de 2 pasiuni:pentru copiii săi și pentru agonisirea de
bani.Inventivă,aceasta găsește totdeauna modalitatea de a-și realiza planurile în ceea ce-i privește pe
copii .Simbolică pentru echilibrul afectiv al Marei între dragostea între copii și iubirea de bani este
existența celor trei ciorapi în care eroina își păstrează economiile:unul pentru zile de bătrînețe și
pentru înmormîntarea,altul pentru Persida și al treilea pentru Trică.
Mara este caracterizată de orgoliul care care la ea îmbracă forma mîndriei de a-și fi făcut stare prin
munca ei proprie și a orgoliului matern:Tot n-are nimeni copil ca mine! Repetă în diferite
împrejurări personajul și această exclamație plină de satisfacție domină romanul cu frecvența unui
laitmotiv,apărind chiar in situațiile în care comportarea copiilor o supără la început pe
mama.Această capacitate a energiei Mara de a trece peste conflictele care o opun uneori copiilor ce
îi nesocotesc voința(fuga persidei cu națl,înrolarea lui trică) o caracterizează drept o fire
adaptabilă,pentru care imperativele realității înseamnă mai mult decît principiile morale pe care
persida și trica sunt îndemnați uneori indirect să le nesocotească.Datorită capacității ei de a lua viața
așa cum este,mara a fost considerată a fi viața însăți,patimașă,mai obscure,dar și îndrumată de
elanurile cele mai nobile:neiertătoare,aspră,severă și blîndă.