24,Matchovschi- portret de creatie. Comentariul unei poezii.

Poet, prozator, dramaturg și umitru

Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Raşcov, judeţul Soroca) este un poet din Republica
Moldova, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost unul din
pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor 1990.
S-a născut în comuna Vadu-Raşcov, jud. Soroca, în familia plugarilor Leonte şi Eudochia.
După studiile primare şi secundare, în 1956 devine student la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din
Chişinău, facultatea "Istorie şi Filologie". Ultimul an de studii (1960-1961) îl are la Universitatea de
Stat din Chişinău din cauza fuzionării acestor două instituţii universitare. În anii 1966-1970 a fost
redactor-şef adjunct la saptămînalul "Cultura".

Debutul editorial se produce în 1963 prin placheta de versuri "Maci în rouă". În 1969 apare volumul
de versuri "Descîntece de alb şi negru", care imediat după apariţie este interzis de cenzura sovietică,
considerat subversiv. Cartea, în varianta iniţială, aşa şi nu a mai văzut lumina tiparului. Urmează o
rodnică perioadă de activitate literară. Opera lui Dumitru Matcovschi o demonstrează plenar.

Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaţa la 17 mai 1989, fiind strivit de un autobuz. Se
presupune că accidentul fusese unul organizat, avînd în vedere tumultul de evenimente de deşteptare
naţională din perioada dispariţiei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi proclamării
independenţei de Uniunea Sovietică. Urmează o lungă perioadă de recuperare fizică şi morală, la
Chişinău, Moscova şi Bucureşti. Suportă peste douăzeci de intervenţii chirurgicale. Condiţia fizică şi
vigoarea bărbătească de înainte îi este redusă de paralizie. Suferinţa nedreaptă însă i-a călit şi mai
mult conştiinţa.

În anii de avînt ai mișcării de eliberare națională (1987-1989) s-a manifestat ca publicist redutabil.
Tot atunci a revigorat revista "Nistru", în 1988 schimbîndu-i denumirea în "Basarabia" și fiind
redactorul-șef al acestei publicații pînă în 1997.

Este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept unul din marii poeţi ai Republicii
Moldova.

De-a lungul anilor a editat peste 50 volume

În 1993 are loc premiera filmului televizat de lung metraj "Troiţa". În acelaşi an are loc premiera
spectacolului "Destinul", după piesa "Ioan Vodă cel Viteaz" de D. Matcovschi, la Teatrul Naţional
"M. Eminescu" din Chişinău.

Un compartiment bogat al poeziei matcovschiene îl constituie lirica de dragoste. Sinceritatea

sentimentului, simplitatea monologului autoricesc, sonoritatea imaginilor, puritatea și valoarea etică
a mesajului comunicat de scriitor asigură textelor lui o originalitate excepțională, care n-a putut să
nu se bucure de atenția compozitorilor. Multe din poeziile sale au fost puse pe note şi au devenit
şlagăre de la chiar prima audiţie, de compozitori ca regretaţii Ion Aldea-Teodorovici şi Petre
Teodorovici precum şi de Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Constantin Rusnac. La ora
actuală numai Grigore Vieru poate concura cu el în privința contribuției la dezvoltarea cîntecului de
estradă est-prutean.

Liceul din comuna Vadul-Raşcov, de la 1 septembrie 2003, poarta numele poetului Dumitru
Matcovschi.
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca-ntr-o poveste,
Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.

Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite un moş tace-n toiag, alb ca troianul.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,

Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.

S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu? Cine eşti tu? Cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.

Zilele vin, zilele trec... ce va rămâne?

Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Grijile cresc, toamnele cresc, viaţa descreşte,
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,

Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.