Mara

de Ioan Slavici

Proza lui Slavici contureaza o imagine de ansamblu a moravurilor si a comportamentului specific

locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme etice pe care
omul trebuie sa le respecte. Predecesor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin
psiholog si un creator de tipologii. Adept inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa principalele virtuti
morale exprimate de acesta: iubirea de adevar, demnitatea, sinceritatea, buna-credinta etc., afirmand
ca filozoful chinez este: ‘’cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat sfaturi altora.’’

Romanul ‘’Mara’’ a fost publicat in 1894, in revista ‘’Vatra’’, iar in volum a aparut abia in 1906, fiind
considerat ‘’cel mai bun roman al nostru, inainte de-Ion-‘’(Serban Cioculescu) si ‘’aproape o capodopera’’
(George Calinescu).

Opera se constituie din imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul
iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl. Perspectiva narativa este
obiectiva, relatarea intamplarilor facandu-se la pers. a III-a, iar naratorul este omniscient, omniprezent si
omnipotent (‘’se comporta ca un Dumnezeu’’- Nicolae Manolescu). Perspectiva temporala este
cronologica, evenimentele fiind zugravite in ordinea derularii lor, iar perspectiva spatiala reflecta un
spatiu exterior, real (Radna, Lipova, Arad) si unul interior, imaginar (din sufletul si constiinta
personajelor).

Titlul este reprezentat de personajul eponim (care da numele operei), intrucat aceasta creatie este,
mai intai, ‘’romanul Marei’’, al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si ‘’prima femeie-
capitalist din literatura noastra’’ (Nicolae Manolescu). Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care-i aduc
respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie
sa fie chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.

Tema sustine caracterul traditional si realist al romanului, ilustrand fresca sociala a lumii ardelenesti,
cu moravurile ei specifice, intr-un spatiu real, asezat la limita satului cu orasul, intr-un targ
transilvanean, Radna, situat langa Lipova si aproape de Arad.

Opera este structurata in 21 capitole, care poarta titluri semnificative pentru continutul acestora:
‘’Saracutii mamei’’, ‘’Maica Aegidia’’, ‘’Ispita’’, ‘’Datoria’’, ‘’Pace si liniste’’ etc.

Incipitul romanului consta in prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, ‘’o precupeata’’
din Radna, care ramasese vaduva cu doi copii, ‘’saracutii de ei’’, dar era inca tanara, voinica, harnica si
nu se plangea de noroc. Barbatul sau fusese ‘’mai mult carpaci decat cizmar’’ si-si petrecuse viata stand
mai ales ‘’la birt decat acasa’’, lasandu-le copiilor o livada de ‘’vreo doua sute de pruni’’, o vie pe dealul
Paulis si casa, care era a Marei, primita ca zestre cand se maritase.

Relatiile capitaliste incipiente, specifice burgheziei aflate in ascensiune, sunt reprezentate de Mara,
care face negot, ‘’vinde ce poate si cumpara ce gaseste’’, deplasandu-se zilnic la Lipova, Arad sau Radna.
Ea respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capitaliste, preferand sa dea ce are de vanzare
pe ‘’castig putin’’, decat sa-i ‘’cloceasca’’marfa si sa se intoarca acasa cu ea.

Ca sa nu-i lase singuri, femeia ii poarta cu ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri, de aceea ei
sunt ‘’nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei’’, dar ii iubeste mult si este foarte mandra
de ei: ‘’tot n-are nimeni copii ca mine!’’.

Mara isi strange banii cu indarjire si-i pastreaza in trei ciorapi: ‘’unul pentru zilele de batranete si
pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica’’ si nu trecea nicio zi fara ca ea sa
puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia sa-si vada fata preoteasa, iar pe Trica ajuns staroste
in breasla cojocarilor. Copiii s-au facut mari si, odata cu ei, ‘’au crescut si ciorapii. Pe fata o duce la
manastirea din Radna si o da in grija maicii Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza
ucenic ‘’pe patru ani’’ la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova.

Frumusetea si farmecul Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Anton Hubar, macelar la Lipova,
declansand intriga romanului. Tanarul fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, conform
randuielilor traditionale ale breslei, trebuie sa mai faca ‘’doi ani de calatorie’’ ca sa ajunga patron.

Persida se indragosteste, la randul ei, de Natl si refuza ferm sa se marite cu teologul Codreanu, spre
marea suparare a Marei, care voia s-o vada preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare
prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt, zbuciumul ei interior penduland intre
respectarea valorilor impuse de traditie si iubirea pentru Natl. Cand implineste 18 ani, Persida se
casatoreste, in taina, cu Natl si cei doi fug impreuna la Viena, ca el sa-si termine perioada de studii, care-
i vor da dreptul de a ajunge maistru macelar.

Revenind la Lipova, tanara familie deschide un birt, pe care-l conduce mai ales Persida, caci Natl
incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi bate sotia atunci cand ii reproseaza ca
prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care le facuse insumau datorii foarte mari. Persida
pierduse mult din infatisarea aleasa si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si
mai puternica din cauza ca muncea din greu toata ziua. Pe de alta parte, fata are mustrari de constiinta
pentru cununia lor facuta fara binecuvantarea parintilor si cu discreta complicitate a preotului Codreanu
care facuse slujba religioasa de nuntire. In sufletul tinerei, se manifesta un puternic conflict, intre datoria
de fiica si iubirea pentru barbatul ei. Cu ajutorul fratelui sau, Trica, Persida restabileste relatia cu Mara,
care o ajuta sa depaseasca necazurile si sa-l aduca pe Natl la un comportament marital firesc.

Persida naste un baietel, bucuria evenimentului si botezul impacand-o pe Mara cu parintii lui Natl,
episod ce constituie punctual culminant al romanului.

In alt plan epic, naratorul omniscient relateaza destinul lui Trica. Angajat ucenic la Bocioaca, Trica
este cuminte si harnic, devine calfa, dar refuza propunerea de a-i fi ginere stapanului si vrea doar sa
ajunga maistru cojocar pentru a beneficia de o viata independenta. Mara refuza sa-i plateasca stagiul
militar si baiatul pleaca pe frontul din Italia unde este ranit si internat intr-un spital din Verona. Intors
acasa, Mara vede ca flacaul se schimbase, avea obrazul ras si nimic din infatisarea lui nu mai amintea de
‘’prostalanul motolog din care putea orisicine sa faca ce vrea’’. In postul Pastelui, ‘’amandoi cumnatii au
fost scosi maiestri’’, Trica devine maistru cojocar si Natl- maistru macelar.

Deznodamantul e dominat de violenta, batranul Hubar fiind ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-
macelarul avusese o legatura amoroasa cu tanara Reghina, care fusese servitoare la Radna. Femeie
voinica si frumoasa, ea il nascuse pe Bandi, dar ramasese paralizata de o mana si un picior, i se
strambase gura si se smintise, asa ca nimeni nu putuse afla cine e tatal. Maicile ii tineau la manastire si ii
hraneau pe amandoi, din mila crestineasca. Reghina murise cand baiatul avea opt ani si, cand Bandi
crescuse, semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti au inteles ca iubitul misterios al Reghinei era
Hubar-macelarul.

Finalul ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca ii este tata. In clipa
aceea, tanarul ‘’se napusti asupra lui si-l musca de gatlej’’.Persida l-a gasit pe Hubar prabusit in mijlocul
casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential.

Slavici surprinde, pe intreg parcursul romanului, atmosfera specifica spatiului ardelenesc, in toate
laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, autorul construieste imagini sugestive
privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in
acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti.