SEU PE TEMA FAMILIEI ABORDATĂ ÎN

ROMANUL "MARA" DE IOAN SLAVICI

Tema familiei abordată în numeroase romane și nuvele ilustrează un tablou al unor
structuri sociale, în care există relația de iubire și se cultivă obiceiuri. tradiții și
temperamente. Familia este asemănătoare unui cuib protector,  în care ești primit mereu
cu darurile bucuriei și ești tratat ca un adevărat prinț venit de peste mări și țări cu al său
convoi de lumină. Chiar dacă pentru noi este un leagăn al civilizației sau o enciclopedie,
suntem o familie eternă, care se odihnește mereu peste al ei arbore înalt. Prin termenul
de familie nu înțelegem numai mama, tata și copiii, ci și școala în care ne dezvoltăm.
O carte reprezentant al acestei teme vaste este "Mara" de Ioan Slavici, roman apărut mai
întâi în 1894. în perioada ianuarie-decembrie, sub formă de foileton în revista Vatra.
Aceasat apare în 1906 într-un volum și este apreciată de cei mai mulți critici literari ca
fiind aproape o capodopera (George Călinescu) sau cel mai bun roman al nostru înainte
de Ion (Șerban Cioculescu). Majoritatea apreciază romanul pentru că este o frescă a
societății și te poate transforma într-un martor al unor timpuri apuse. Acest volum redă în
detaliu unitatea creată de familieși relațiile dintre membri ai căror rezultat este
modelarea și crearea unor noi caractere și conservarea obiceiurilor.
În romanul Mara autorul ilustrează conviețuirea a două familii din Ardeal și ilustrează
fresca societății rurale din perioada Imperiului Austro-Ungar,relevând detalii specifice
acelei perioade istorice.
Autorul, univers demiurgic , ilustrează tipul familiei tradiționale, pe care încearcă să-l
reprezinte în ansamblu, cu toate defectele și calitățile sale. În roman sunt prezentate
mai multe familii de pe toate palierele sociale, care leagă relații diverse între ele,
ajungând să-și împletească destinele. Totuși autorul prezintă pentru început familia
Marei, ajungând să o reprezinte în detaliu.
În prima parte a cărții, autorul descrie traiul unei văduve, Mara Bârzovanu, cu doi coipii,
Trică și Persida. Autorul o descrie ca fiind voinică și harnică, și Dumnezeu a lăsat-o să
aibă și noroc. Astfel. aceasta este precupeață și se trezea de dimineață pentru pentru a-
și vinde lucrurile  pe care le duce de la Radna în Arad sau Lipova și invers. Ea strângea
bani pentru a-și întrâine familia, pentru a le oferi tot ce este mai bun,manifestând astfel
spirit matern. Ea se gândește permanent la viitorul care o așteaptă, economisind bani în
trei ciorapi, unul pentru bătrânețe și înmormântare, altul pentru Trică și altul pentru
Persida.  Nu era chip să treacă zi fără ca ea să pună fie măcar numai câte un creițar în
ficare din cei trei ciorapi, mai bucuros se împrumuta pentru ziua de mâine. Astfel își
dovedește iubirea pentru copii, dar devine avară pe parcursul romanului, deoarece nu dă
bani ca să-l salveze din armată pe Trică.
Chair dacă era nefericită, zâmbetul ei era mereu adus de gândul la copii, spunându-
și, Tot nu are nimeni copii ca mine. Oricâte defecte ar fi avut îi iartă în sinea ei ca
mamă, având un rol decisiv în procesul formării lor. Asemena unu sculptor, încearcă să-i
modeleze după propria ei dorință, voia să o vadă pe fiica ei Persida preotesă, iar pe băiat
cojocar. Astfel, cei doi au parte de o educație aleasă, își dă fiica la mănăstire să învețe
pe 60 de fiorini pe an,, iar pe băiat ucenic la Steva Claci. Încearcă să-i formeze și din
punct de vedere spiritual. ducându-i la mănăstire să se închine la icoana Mariei Radna și
le spune Închinați-vă și voi, sărăcuții mamei. Astfel se reliefează funcția de conservare a
obiceiurilor și tradițiilor. 
Autorul urmărește și relația dintre cei doi frați, Trică și Persida, plină de iubire și
susținere reciprocă, întrucât băiatul o ajută în căsătoria cu Națl, chiar dacă nu era de
acord cu ea. Naratorul apelează la motivul Antigonei, care ilustrează iubirea fără limite,
care nu ține cont de obiciurile vieții.
În paralel, autorul urmărește și familia lui Națl Hubăr, care făcea parte din clasa
burgheziei. Cu această familie, Mara nu avea relații prea bune datorită regulilor
societății, dar și a mentalităților diferite.  Famillia era formată din Anton Hubăr, soția
acestuia și fiul, Huber Națl. Cer este că Mara nu avea încredere în economul orășenesc de
la Lipova, datorită faptului că i-ar putea lua averea. Cu toate acestea, ca măcelar avea
relații bune cu toată lumea. era prieten bun al protului nemțesc și al maicii Aegidia. Avea
destul de multe vicii, pe care le însușește și fiul său petrecea toată ziua la marginea
orașului, la cazino, ori jucând cărți cu popa și cu directorul de la Steuerant, d.
Libcek. Totuși Națl era deștept și harnic, calități în contradicție cu evoluția sa
ulterioară.  El și Persida se îndrăgostesc la prima vedere, el fiind impresionat de
frumusețea ei aproape ideală. Pe parcursul romanului Persida are de ales atunci când îți
întemeiază familia între german și teologul Pavel Codreanu. Ea alege conform dorinței
inimii, casătorindu-se fără binecuvântarea familiei. Cu toate acestea legătura strânsă
dintre cei doi diminuă, datorită refuzului părinților de a le recunoaște căsătoria. Familiile
se înstrăinează de cei doi. Fata se maturizează datorită caracterului violent al soțului și a
viciilor acestuia. Încă dă dovadă de iubire față de soț, dar începe să se treansforme într-
o Mara juvenilă (Nicolae Manolescu). Se ocupă de afacerea ei de la cârciumă și naște un
copil, care devine pretext al împăcării familiilor. 
În roman apare și Bndi, fiul nelegitim al lui Hubăr cu Reghina. Bandi este crescut de
familia Marei, dar supus la munci asemenea unui servitor. Acesta este respectat de
Persida, care îl susține și îi vrea binele. Între ei se creează o relație de fraternitate. Bandi
are o inteligență remarcabilă și își dă seama de faptul că e fiul nelegitim al lui Anton
Hubăr, care încearcă să se revanșeze față de el, mărturisindu-i adevărul.  Bandi
interpretează astfel ontologic invitația sa la călătoria la Viena și înebunește. Bandi îl
omoară, dând dovadă de dezumanizare.Toate relațiile realizează motivul unei drame și
consolidează fresca unei societăți.
Așadar, tema vastă a familiei, care este împletită cu realismul și derularea
cinematografică a destinului unor oameni, atestă apartența romanului Mara la tema
familiei.