Romanul MARA apare in anul 1894, in revista Vatra, iar in 1906, in volum.

Actiunea este plasata intr-o perioada de rascruce - sf. sec al XIX-lea si inceputul sec al XX-lea, cand la nivelul fiecarei structuri sociale dominau relatiile capitaliste, impunand o anumita psihologie sociala, mentalitatile burgheze si cele taranesti conlocuind. Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu personaje numeroase si complexe, a carui actiune se desfasoara pe mai multe planuri narative. Opera literara Mara este structurata in 21 de capitole, fiecare purtand un titlu semnificativ pentru actiunea romanului: "Saracuti mamei", "Furtuna cea mare", " Ispita", "Datoria" etc. Cele doua planuri narative pe care este structurata actiunea sunt: romanul destinului Marei si evolutia sa sociala si romanul iubirii, al formarii cuplului Persida - Natl astfel: Dupa moartea sotului, Barzoveanu, Mara, ramasa vaduva si singura cu doi copii, Persida si Trica, incearca sa le ofere acestora un trai mai bun, infruntand cu hotarire si ambitie furtunile vietii. Barbatul ei fusese " mai mult carpaci decat cizmar", isi petrecuse viata stand mai mult prin circiumi, lasandu-le copiilor o vie pe dealul Paulis, o livada de pruni si casa, care era de fapt zestrea Marei. Ramasa singura, Mara se apuca de negot " vinde ce poate si cumpara ce gaseste", facand permanent drumuri intre Radna, Lipova si Arad. Fire posesiva, autoritara si mama iubitoare, Mara isi poarta prin targuri dupa ea copiii, " saracutii mamei", chiar daca ei sunt " nepieptanati, nespalati si obraznici, ei sunt sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi" iar ea este foarte mandra de ei: " tot n-are nimeni copii ca mine!". Mara insa nu mai era saraca. Avea la capatul patului trei ciorapi in care stransese ban cu ban pentru " batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trece o zi fara ca ea sa nu puna un banut in fiecare ciorap. Mara are ambitia sa-si vada copiii ajunsi cineva, pe fata viseaza sa o vada preoteasa, iar pe Trica maistru cojocar. Astfel Persida este dusa la manastirea Radna, de langa Lipova, si lasata in grija maicii Aegidia, sa o creasca si sa o educe in asa fel incat, mai tarziu, sa fie petita de vreun teolog, candidat la preotie, iar pe Trica il angajeaza ucenic " pe patru ani" la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova. Copiii ei cresc, "dar si ciorapii cu bani deodata cu copiii". Pe Mara insa "n-o ierta firea sa rupa din nici unul din cei trei ciorapi". Persida se face frumoasa, frumusetea ei fascinandul pe teologul roman Codreanu, candidat la preotie, cat si pe Natl, fiul macelarului Hubar. Mara nu are parte sa o vada preoteasa, caci tatal lui Codreanu, preot si nepot de protopop, a cerut, drept zestre, " marea cu sarea". Natl care fusese ucnic ajunsese de doi ani calfa si asa cum erau randuielile breslei, trebzie sa mai faca doi ani "de calatorie" ca sa ajunga maistru. Persida se indragosteste de el si-si va apara aceasta dragoste sfidand cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt si catolic. Dupa ce implineste 18 ani, Persida se casatoreste cu Natl pe ascuns, cununia zeligioasa fiind oficiata chiar de parintele Codreanu. Intrucat parintii lui Natl cat si Mara se impotrivisera casatoriei, cei doi indragostiti pleaca la Viena, pentru ca Natl sa devina maistru macelar. Reintorsi la Lipova, ei deschid un birt, pe care-l conduce mai mult Persida, caci Natl incepuse sa bea, sa trandaveasca, sa joace carti, ba chiar satsi bata sotia. Toate aceste lucruri, ca si munca grea, o schimba pe Persida,care pierde mult din gingasia capatata la

manastire. Schimbarea nu este numai exterioara, ci si interioara, caci fata are mustrari de constiinta pentru cununuia facuta in ascuns si fara binecuvantarea parintilor. Abia dupa ce Persida naste un copil, Mara se imblanzesste si se impaca cu parintii lui Natl. La putin timp dupa impacarea celor doua familii, batranul Hubar, tatal lui Natl, este ucis de fiul sau nelegitim, Bandi, fructul unei legaturi amoroase ascunse pe care o avusese in tinerete Hubar cu frumoasa Reghina. Dupa ce il nascuse pe Bandi, ea ramasese paralizata, se smintise, astfel incat nimeni nu putuse afla cine era tatal. Din mila crestina maicile ii hraneau pe amandoi. Cand baiatul a imlinit opt ani, Reghina a murit, iar Mara il ia de ajutor. Abia cand baiatul creste lumea incepe sa observe ca este fiul lui Hubar. Paralel cu viata Persidei, in roman este povestita si viata lui Trica, destinul lui fiind insa mai pputin complicat. Cuminte, harnic si bun, Trica ajunge ucenic si apoi calfa la Bocioaca. Intrucat Mara refuza sa ii dea bani pentru a-si rascumpara serviciul militar, Trica pleaca pe front, in Italia, este ranit si internat intr-un spital din Verona. In postul Pastelui, Trica devine maistru cojocar, iar Natl, maistru macelar. Finalul romanului relateaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste pana la sfarsit caa este tatal lui. E momentul in care Bandi isi omoara tatal lovindu-l cu pumnul in piept. Sanctiunea lui Hubar pune capat framantarilor, cei buni primind rasplata - casnicia Persidei devine iarasi fericita fiindca a primit binecuvantarea, iar cei vinovati fiind pedepsiti.