,,Mara”

de Ioan Slavici

Titlul operei literare: Mara

Autorul: Ioan Slavici
Opera face parte din volumul:Mara
Editura: Herra
Anul apariției: 2006
Genul literar: Epic
Specia literară:Roman realist- obiectiv
Opera este structurată în:capitole
Opera este scrisă în:proză
Locul desfașurării acțiunii: Radna / Lipova
Timpul desfașurării acțiunii: cea dea doua jumătate a secolului al XIX-lea
Naratorul: omniscient si omniprezent
Personaje : Mara, Persida, Trica, Codreanu, Marta, Bocioaca, Bandi, Berdea,Maica
Aedgidia

Rezumat

În perioada absolutismului austriac de după Revoluția de la 1848,

precupeața Mara Bârzovanu, văduva unui cizmar sărac din satul Radna de pe
valea Mureșului, muncește din greu pentru a strânge bani care să-i permită să
ducă o viață tihnită și să le asigure un viitor celor doi copii pe care-i are: Persida
și Trică. Pentru a-și suplimenta veniturile, ea arendează podul de plute peste
Mureș care făcea legătura între satul Radna și orașul Lipova, percepând o taxă
pentru trecerea oamenilor și carelor. Astfel, agonisind suma necesară de bani,
Mara o dă pe Persida la studii la mănăstirea călugărițelor minorite din Lipova,
iar pe Trică îl trimite să învețe meserie la meșterul cojocar sârb Steva Claici
din Arad. Timpul trece, iar Mara, a cărei avere sporește de la o zi la alta, începe
să împrumute bani cu camătă, în asociere cu măcelarul german Anton Hubăr,
economul orășenesc de la Lipova.
Într-o zi de primăvară, înainte de Paști, Persida, devenită acum o
domnișoară de o frumusețe rară, atrage privirile lui Ignatius (Națl) Hubăr, fiul
măcelarului, iar cei doi tineri se îndrăgostesc unul de altul. Părinții lor nu sunt
însă de acord cu căsătoria tinerilor din cauza prejudecăților cu privire la
naționalitate, religie și stare socială: Mara, care strânsese o zestre mare pentru
Persida, vrea să o mărite cu un teolog și nu cu un măcelar neamț, în timp ce
bătrânul Hubăr nu vrea să-și vadă fiul însurat cu fiica unei precupețe.[1][4][18] Cei
doi tineri se zbuciumă profund din cauza reprimării sentimentelor. Pentru a-i
separa, Hubăr își trimite fiul în cei doi ani de călătorie care, după
rânduiala breslelor, îi erau necesari unei calfe pentru a intra în rândul meșterilor,
iar Mara își trimite fata la Arad.  Întâlnirea întâmplătoare acolo a tinerilor îi
ajută să-și înțeleagă sentimentele, iar apoi Națl își continuă călătoria și Persida
se întoarce la mănăstire. În perioada următoare cei doi se întâlnesc ocazional pe
ascuns, având o relație oscilantă.
Trece încă un an, timp în care Trică, devenit calfă, este angajat de
meșterul cojocar Bocioacă din Lipova. Națl vine acasă după un an și jumătate de
peregrinări, dar, în urma unui conflict cu tatăl său, pleacă iarăși pentru a-și
încheia stagiul de pregătire. Relația între tată și fiu este tot mai tensionată, iar
Hubăr îi reproșează fiului că l-a făcut de rușine pentru că în cei doi ani de
călătorie a umblat mai mult hoinar decât a lucrat prin măcelării. Cu
complicitatea lui Trică, cei doi tineri sunt cununați în secret, fără știrea
părinților, de preotul ortodox Codreanu, apoi fug la Viena unde Națl închiriază,
împreună cu alți doi tineri, o măcelărie în apropierea barierei de la Lerchenfeld.
Depărtarea de părinți și traiul într-un oraș străin îi face să se simtă
nefericiți, așa că se întorc la Lipova unde Națl arendează birtul de la Sărărie, cu
banii primiți de la mama lui. Căsnicia celebrată în taină nu este însă mult timp
fericită, iar Națl, care nu mai poate îndura această situație, începe să se considere
o victimă și se comportă brutal cu soția sa. Nevoită să se ocupe mai mult singură
de birt, bătută și ignorată de soț, Persida pierde prima sarcină. După un timp în
care domnește din nou liniștea în familie, Națl își reia vechile obiceiuri și își
bate iarăși soția. Între timp, Trică este sedus de soția lui Bocioacă, dar, nedorind
să se știe dator meșterului care-i plătise răscumpărarea de la oaste, se înrolează
voluntar în armata austriacă.
Peste un an, Persida naște un băiat, iar acest eveniment produce o
schimbare bruscă de atitudini: părinții își iartă copiii după ce află că aceștia sunt
cununați. Doar bătrânul Hubăr mai este încă nemulțumit că nu i s-a cerut
încuviințarea, dar botezarea copilului în religia catolică îl îmblânzește. Trică se
întoarce acasă mult mai matur după ce fusese rănit la șold în Războiul Austro-
Italian (1859), iar în Postul Paștelui atât el, cât și Națl sunt promovați la rangul
de meșter, prin stăruința lui Bocioacă. Liniștea casnică nu durează însă, deoarece
Hubăr este ucis într-o criză de nebunie de fiul său nelegitim, Bandi, tocmai când
voia să-l recunoască și să-i facă un rost.