Buna vestire
Tu de haruri încărcată
Colo sus pe vremea ‘ceia
În frumoasa Galileia,
O fecioară viețuia
Ce Maria o chema!
Nazaret era orașul
Unde ea-și avea lăcașul,
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga.
Deodată ce văzură
Casa toată se umplură,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina cea de soare.
Îngerul Gavril intrase,
La Sfânta Fecioară-n casă
Lângă ea din zbor oprit:
,,-Bucură-te!” i-a grăit.
Cea mai Binecuvântată
Din femei pe-acest pământ
E cu tine Domnul Sfânt.
Ea văzând s-a-nspăimântat,
Și-ntru sine s-a-ntrebat:
,,-Doamne, ce însemna oare
Aste vorbe de-nchinare?”
Îngerul i-a zis:,,-Marie,
N-avea teamă, pace ție!
Har la cel din cer aflași
Naște-vei un copilaș!”
Fiu al Domnului va fi
Și Iisus se va numi
Sfânta lui Împărăție
Nesfârșită o să fie.
Ea-ntrebă din nou mirată:
,,-Asta cum o să se poată?
Sunt cu Iosif logodită
Însă necăsătorită.”
 Iar a Domnului trimis
Răspunzând, așa a zis:
,,-Sfântul Duh din zări senine
Coborî-va peste tine!”

,,-Cu puterea Sa cerească

Domnul o să te umbrească
Și Elisabeta care
Neam de-aproape ți-e mult tare!”

,,-O să nască fiu cu toată

Vârsta ei înaintată
Căci cu neputința nu-i
Nici un lucru Domnului!”

Astea când le auzi

Ea smerită glăsui:
,,-Dacă așa vrea Cel de Sus
Fie mie cum ai pus!”