Povestea pe care o auzi acum s-ar putea să-ți fie deja cunoscută, ai auzit-o în

fiecare an de când ești mic. Totuși, sunt câteva detalii extrem de interesante pe care
este posibil să nu le știi încă, așa că fii cu ochii în patru și cu urechile ciulite la ceea
ce-ți spun acum!
De când Dumnezeu a creat Pământul pe care locuim și până la întâmplarea
noastră, foooarte mulți părinți au avut copii. În fiecare an s-au născut mii și zeci de
mii de copii, care de care mai frumoși și mai plângăcioși, care de care mai isteți și
mai năzdrăvani... În fiecare an mămicile, tăticii și bunicii au schimbat sute și sute
de scutece, au hrănit bebelușii și iau învățat să meargă, să vorbească, să se îmbrace
și să se încalce singuri și, evident, să mănânce fructe și legume cât mai multe!
Acum peste două mii de ani însă, a venit pe lume un copilaș care, deși arăta ca
orice alt bebeluș pe care tu l-ai văzut, era cu totul și cu totul special. Numele lui era
Isus... Dar hai să luăm povestea de la începutul ei, pentru că sunt câteva detalii pe
care nu aș vrea să le ratezi.
În această perioadă – mai știi cu câtă vreme în urmă a fost? (peste 2000 de ani) – o
fată pe nume Maria făcea pregătiri de nuntă. (se pune reflectorul pe Maria) Urma
să se căsătorească cu Iosif, un bărbat minunat, care o iubea foarte mult și pe care ea
îl îndrăgea tare de tot. Într-o zi, cu câteva luni înainte de nuntă, fata aceasta a
primit o vizită total neanunțată și care la început a speriat-o cumplit! În camera în
care era s-a făcut dintr-o dată o lumină puternică și un înger i-a apărut în fața
ochilor! Acesta i-a spus: Îngerul: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har;
Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei! ”
Îngerul: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată
că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va
fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. ” Maria nu era căsătorită cu Iosif încă,
așa că nu înțelegea cum va rămâne însărcinată, dar îngerul i-a explicat că
Dumnezeu va face minunea ca în burtica ei să crească un copil băiat. Deși era
speriată încă și nelămurită, tot ce a spus ea a fost: Maria: „ Iată roaba Domnului,
facă-mi-se după cuvintele tale! ” (voce de fată) Îngerul a plecat de la ea și Maria se
tot gândea cum îi va spune viitorului ei soț despre cele întâmplate și se întreba dacă
acesta va accepta să aibă un copilaș care nu era al lui, ci venea direct de la
Dumnezeu.
Între timp îngerul Domnului, pe nume Gabriel, știa că Iosif nu va fi încântat să
audă că Maria va avea un bebeluș înainte de a se căsători. Așa că l-a vizitat pe Iosif
în somn, într-un vis și i-a spus așa: (voce de bărbat) Îngerul: „ Iosif, nu te teme să o
iei pe Maria de soție, căci ce a fost conceput în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va
naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de
păcatele sale. ” Din clipa în care Iosif s-a trezit, a decis să se căsătorească cu Maria
chiar mai repede decât era planificată nunta. Zis și făcut!
La scurtă vreme după ce Iosif s-a căsătorit cu Maria, împăratul care conducea
atunci țara a dat o poruncă: fiecare bărbat să meargă cu familia lui în satul/ orașul
unde s-a născut ca să se facă o numărătoare a oamenilor din Israel. Iosif locuia în
Nazaret, dar se născuse în Betleem, așa că a trebuit să-și facă repede bagajele și să
pornească la drum. Acum peste 2000 de ani nu existau avioane, autobuze, trenuri,
mașini, biciclete sau alte mijloace de călătorie cum avem noi! Oamenii mergeau pe
jos, iar dacă erau norocoși aveau un măgar sau o cămilă – asta dacă erau suficient
de bogați... Nici măcar căruțe nu existau! Iosif era norocos: deși nu era suficient de
bogat să aibă o cămilă, avea un măgar cu care putea căra bagajele și Maria nu
trebuia să meargă tot drumul pe jos. Călătoria era lungă, și în fiecare seară trebuiau
să se oprească să doarmă, nu aveau lanterne ca să circule pe întuneric! Când se
însera, trebuia făcut un foc mare – căci noaptea era frig – și pregătit un loc de
dormit lângă foc. Dimineața mâncau ceva și porneau iarăși la drum. Maria trebuia
să nască curând și mergeau mai încet ca să nu obosească ea, deci călătoria a durat
chiar mai mult decât de obicei. Cei care studiază Biblia în detaliu spun că le-a luat
peste o săptămână, poate chiar zece zile, până să ajungă la destinație.
Când au ajuns în Betleem, toate casele erau pline! Asta era o problemă pentru cei
doi… Când un copilaș vrea să se nască... nimic nu-l poate opri! Maria: Iosif, mi-e
frig și simt că trebuie să nasc. Bebelușul vrea să vină pe lume. (voce de fată) Iosif:
Draga mea, caut un loc în care să ne putem odihni peste noapte. (voce de bărbat)
Iosif bate la o ușă. Se deschide ușa. Iosif: Bună seara, ne puteți găzdui peste
noapte? (voce de bărbat) Hangiu 1: Îmi pare rău, casa mea e plină. (voce de bărbat)
Iosif bate la următoarea ușă. Se deschide. Iosif: Soția mea e însărcinată și trebuie
să nască. Ne puteți primi în casa voastră în această noapte?(voce de bărbat) Hangiu
2: Nu mai am niciun loc. (voce de bărbat) Iosif bate la a treia ușă. Se deschide ușa.
Iosif: Vă rog, primiți-ne doar pentru această noapte în casa dvs. Bebelușul nostru e
gata să se nască! (voce de bărbat) Hangiu 3: Pot să vă ofer doar grajdul, în rest nu
mai am niciun loc. (voce de bărbat) Iosif: Vă mulțumesc. E de mare ajutor și
grajdul. Primim bucuroși. (voce de bărbat)
Iosif abia a apucat să pregătească un loc drăguț pentru Maria ca să se întindă pe
paiele din graj, că bebelușul a și venit pe lume. Așa s-a născut Isus, copilașul care
va schimba istoria lumii prin viața și moartea Lui: înconjurat de respirația unor
animale, într-o seară friguroasă, într-un grajd dintr-un sătuc deloc important în
Israel. Părinții lui însă se uitau la El cu drag și bucurie și se gândeau la cuvintele
îngerului Gabriel care le spusese că acesta este Fiul lui Dumnezeu. În tot acest
timp, chiar la marginea Betleemului se întâmpla ceva ciudat. Câțiva păstori își
păzeau turma de oi, ca nu cumva vreun lup, leu sau urs să vină să le atace. Stăteau
liniștiți în jurul focului și urmăreau cu atenție flăcările care urcau calde și vesele în
aerul rece al nopții. Câinii erau și ei liniștiți, stăteau de pază în jurul oilor ca
niciuna să nu plece departe de turmă. Cum stăteau ei așa relaxați și povesteau te
miri ce, cerul se luminează dintr-o dată foarte puternic și un înger apare în fața lor.
S-au speriat atâââât de tare! Îngerul a zis păstorilor: (voce diferită, a unui înger)
Înger: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru
tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este
Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat
în scutece şi culcat într-o iesle. ” Uimirea păstorilor a crescut după ce îngerul le-a
spus acest lucru, pentru că alături de el au mai apărut pe cer un cor maaaaare de
îngeri care au zis: Mai mulți îngeri: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi
pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui. ” Și apoi, ca și când nu s-ar fi întâmplat
nimic... puf! Îngerii au dispărut.
➢ păstorii care pleacă spre grajd Probabil că păstorii s-au uitat unii la alții câteva
minute bune, fără să poată zice vreun cuvânt, dar apoi și-au venit în fire și au zis
unii către alții: (mai multe voci) Păstorii: „Haidem să mergem până la Betleem şi
să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. ” Au lăsat oile acolo, la
marginea satului, și au căutat să afle de la alții dacă în vreunul dintre grajduri este
vreo familie cu un bebeluș. L-au găsit destul de ușor și totul era cum auziseră de la
înger. Au fost atât de bucuroși încât au spus tuturor oamenilor pe care îi cunoșteau
despre ce li s-a întâmplat și toți ascultau cu uimire. Nu le venea să creadă că tocmai
în micul lor sat s-a născut un copil pentru care îngerii vin să cânte în cor! Erau cu
toții uimiți și încântați. Iosif și Maria erau și ei bucuroși că al lor bebeluș este atât
de special încât Dumnezeu trimite îngeri să anunțe nașterea Lui. 11. Proiecție pe
stea (o stea undeva în centru, deasupra orășelului cu uși și doar pe ea să fie acum
„acțiunea”). Decor: O stea deasupra orășelului din scena 7. Iată ce s-a întâmplat în
continuare... În timp ce Isus se năștea și îngerii vizitau păstorii să le dea de veste,
pe cer a apărut o stea specială. Nu a fost observată de multă lume, însă într-o țară
foarte îndepărtată de Israel, nu știm exact unde, trăiau niște oameni care studiau
cerul. Pe acea vreme se numeau „magi ” , dar azi noi le spunem „savanți ” sau
„oameni de știință” .
 Concluzie: Nașterea Domnului Isus a fost cea mai specială naștere din
lumea noastră: îngerii au anunțat că întregul Cer se bucură, stelele de pe cer au dat
semnalul că s-a întâmplat ceva în lume! Știți de ce? Oameni săraci ca păstorii și
oameni bogați ca magii, cu toții au avut șansa de a afla despre venirea Lui în lume!
Atât păstorii, cât și magii au spus mai departe despre Domnul Isus celor care au
vrut să audă povestea nașterii Lui. Dumnezeu s-a asigurat din Cer că oameni de
orice rang social vor auzi despre nașterea Mântuitorului. 31 Până în ziua de astăzi,
povestea nașterii, a vieții și a morții lui Isus este spusă și respusă în toată lumea, în
toate locurile - și la oameni săraci, și în vile luxoase, și în sate uitate de lume, și la
oameni bogați, și în familiile simple, și în palatele regilor. Asta pentru că Domnul
Isus s-a născut să fie rege pentru toți! Întrebarea noastră astăzi este: ai vrea să fie
El și regele tău? Ai vrea ca venirea Lui în lume să fie și pentru tine? Dacă da,
atunci cerul întreg se bucură! Te provoc ca zilele ce vin să spui și tu această
poveste la cât mai mulți dintre prietenii tăi, la bunici, la verișori, la unchi și la
mătuși – la toți cei cu care te întâlnești! Spune-le despre venirea acestui copil-Rege
în lume, despre faptul că El a venit pe Pământ pentru mine, pentru tine, pentru tine!