Fisa de lectura

Titlul operei : Pasa Hassan

Autorul: George Cosbuc

Date importante din viata autorului:

-S-a nascut la 8 septembrie 1866
-Fiul preotului Sebastian Cosbuc si al Mariei
-A invatat la Nasaud apoi la Cluj
-In anul 1887 lucreaza cu I.Slavici la revista “Tribuna”
-In anul 1894 editeaza “ Vara” cu I.L. Caragiale si I Slavici

Alte opere ale autorului:

Balade si Idile (1893)
Fire de tort (1893)
Ziarul unui pierde-vara ( 1902)
Cantec de vitejie (1904)

Genul literara: epic

Specie literara: balada
Opera e structurata in : 12 strofe
Opera este scrisa in : versuri

Locul desfasurari actiuni : Campul de lupta de la Calugareni

Timpul desfasurarii actiunii: sfarsitul secolului 16

Personaje :

Mihai Viteazu : personaj principal, pozitiv , real

Pasa Hassan : personaj principal, negativ , real
Povestire pe Momentele subiectului :
Expozitiunea prezinta lupta dintre cele doua armate . Romani inainteaza
virtiginos cu Mihai in frunte , in timp ce Pasa de sub poala padurii incearca sa
opreasca avntul romanilor.
Intriga prezinta zarirea Pasei de catre Mihai , domnitorul roman.
Desfasurarea actiunii prezinta uimirea Pasei de faptele vitejesti ale
voievodului roman. Deoarece Voda il ingrozi pe Pasa turci erau dezorganizati
si speriati. Frica Pasei il facea s ail perceapa pe Voda un munte si fuge
nedemn din calea lui.
Punctul culminat al actiuni il constituie urmarirea vijelioasa a Pasei de catre
Mihai , goanna nebuna a turcului, a carui groaza ajunge la cote maxime ,
ilustrata de gesture disperate, de caderea turbanului simbol al deminitati
pierdute.
In dezonadamntul baladei afla ca Pasa scapa cu viata.

Modurile de expunere
-naratiunea
-descrierea

Opera mia trezit sentimente de mandrie fata de armata romana

Ceea ce ma impresioneaza este frica pasei fata de Mihai Viteazul
Surprinzator este momentul in care pasa fuge cu lasitate
Demn de admirat este fragmentul in care Mihai Viteazul baga spaima in
pasa.
Am admirat curajul voievodului roman
Am fost curioas cand pasa speriat fuge la tabara
 Fisa de lectura

Titlul operei : O scrisoare pierduta

Autorul: Ion Luca Caragiale

Date importante din viata autorului:

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director
de teatru, comentator politic și ziarist român, de originegreacă.[2] Este considerat
a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori
români. A fost ales membru alAcademiei Române post-mortem.

Alte opere ale autorului:

 O noapte furtunoasă (1879)

 Conu Leonida față cu reacțiunea (1880)
 O scrisoare pierdută (1884)
 D-ale carnavalului (1885)

Genul literara: epic

Specie literara: comedie
Opera e structurata in : capitole
Opera este scrisa in : proza

Locul desfasurari actiuni : Capitala unui judet de munte

Timpul desfasurarii actiunii: farsa alegerilor de la 1883
Personaje :

Stefan Tipatescu este un personaj principal , individual , masculin,

Zoe trahanache –singurul personaj femenin , negativ, infatiseaza sotia
infidela

Povestire pe Momentele subiectului / idei principale

Expozitiunea
- ne aflam in “capitala unui judet de munte “
- actiunea prezinta intamplari legate de farsa alegerilor de la 1883
- Pistranda, politaiul judetului, discuta cu Tipatescu , perfectul oraslui
- El ii adduce la cunostinta ca Nae catavencu se afla in posesia unei
scrisori care-I poate asigura reusita in alegeri
- Condenseaza spectacolul dramatic si stimuleaza imaginatia
spectatorului
- Cuprinde o secventa narativa : istorisirea lui pistanda , periodic
intrerupta de replicile indicnate ale prefctului , dublate si acesta de
ticurile politatiului
Intriga
- declanseaza conflictul: nae ameninta publicarea biletului de amor in
caz ca nu e sprijinit in alegeri
- Zoe trahanache , si amanta prefectlui tipatescu , pierde scrisoarea de
amor pe care acesta i-o adresase
- Lumea este idignata de barfa , nu de amorul Zoe tipatescu
- Reputatia Zoei este stricata de barfa “ ce scandal “
- Copiii nu au alta preocupare decat barfirea
Desfasurarea actiunii
- Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa afle continutul scrisorii
- Intre timp Zaharia si Zoe sunt santajati de Nae cu publicarea scrisorii
- Tipatescu afla de la acestia despre ce este vorba si devine nelinistit
- Farfuridi si Barzovenescu isi acuza aliatii politici de tradare
 - Scrisoarea a fost sustrasa de Nae de la cetateanul turmentat , iar
Pristanda le comunica celor in cauza pretentiile adversarului politic
- Trahanache descopera si el o polita a lui Nae falsificata
- Farfuridi si Barzovenescu trimit o plangere la Bucuresti acuzandu-l de
tradare
- Zoe se intalneste cu Nae si-I promite sprijinul in alegeri ,
determinadu-l sip e tipatescu sa faca acelsi lucru
- Prefectul refuza initial , dar la final cedeaza presinunilor facute de
Zoe , intre timp sosind un desemnat de la centru
Punctul culminat
- Farfuridi si Barzovenescu iai rostesc discursurile prin care fiecare
incerca sa ii ademenesca pe alegatori de partea lor
- La anuntarea candidaturii lui Agamita Dandanache, cele doua tabere se
incaiera , iar Catavencu pierde palaria cu scrisoarea , care va fi gasita
de cetateanul turmentat si inamnata direct Zoei
In dezonadamntul
- dezondamntul este vesel : Catavencu , dezarmat acepta sa conduca
festivitatile in cinstea noului ales
- totul se termina cu bine intr-o atmosfera de sarbatoare si de veselie
unanima

Modurile de expunere
- dialogulu
- monologul

Opera mia trezit sentimente de curiozitate

Ceea ce ma impresioneaza este neindemanarea personajului Catavencu
Surprinzator este momentul deznodamantului
Demn de admirat este fragmentul in care sosirea desemnatului de la
centru
Am admirat umorul
Am fost curioas cand au pierdut scrisoarea
 Fisa de lectura

Titlul operei : Craiasa din povesti

Autorul: Mihai Eminescu

Semnificatia titlului.

,,Craiasa din povesti” are profunde vibratii folclorice, poezia valorificand

povestile populare cu personajele lor fabuloase si mitologice. Titlul trimite la
un personaj de basm, craiasa fiind aici o metafora pentru iubirea armonizata
perfect cu natura mirifica, impresionant de frumoasa, care este personificata,
deoarece i se atribuie insusiri omenesti de simtire si sensibilitate.

Tema poeziei o constituie contemplatia poetului in fata unei naturi feerice, de

basm, care ocroteste iubirea si care se emotioneaza la vederea frumoasei
copile asemuita cu o craiasa din povesti.

Structura si semnificatii.

Poezia ,,Craiasa din povesti” este o idila cu puternice note de pastel si este
alcatuita din sapte strofedistribuite astfel: in primele trei strofe predomina
elementele de pastel, descrierile de natura in care notele rustice se impletesc
cu elemente ale Cosmosului, iar in ultimele patru strofe se intensifica
accentele de idila prin portretizarea iubitei, care capata valentele unui
personaj de poveste.

In poezia ,,Craiasa din povesti” se manifesta doua spatii care se afla intr-o
armonie perfecta: unul exterior, corespunzand lumii reale si altul interior, un
spatiu al sentimentelor si trairilor lirice.
Compozitional, poezia este structurata in doua planuri distincte, unul uman si
celalalt al naturii. In lirica eminesciana natura se manifesta prin doua
ipostaze care se intrepatrund, una terestra si alta cosmica,fiecare dintre ele
fiind alcatuite din elementele specifice viziunii poetice: lacul, florile, campia,
trestiile, luna, norii.

Prima strofa ilustreaza statutul de stapana a lumii pe care luna il are in

intreaga lirica eminesciana. Ea esteastrul tutelar, care vegheaza intreaga fire
si ocroteste indragostitii, participand la sentimentul de iubire. Poezia incepe
cu un oximoron , ,,neguri albe”, pe care luna, personificata, le naste, ,,le
scoate peste ape” si ,,le intinde pe campie”. Inceputul poeziei este dominat
de elemente de pastel, de aceea imaginile vizuale sunt compuse
din elementele naturii terestre, apele si campia si din cele ale
naturii cosmice, luna ca stapana absoluta a lumii. Imaginea feerica a naturii
terestre este luminata de astrul tutelar, luna, fiind sugerata
deepitetele ,,stralucite” si ,,argintie”, interferand astfel planul teluric cu cel
cosmic. Intreg tabloul este incarcat de gingasie si emotie, imaginile
motorii fiind definite de verbe sugestive: ,,naste”, ,,le scoate”, ,,le intinde”.

Strofa a doua compune tabloul inserarii, fiind dominante imaginile

dinamice, illustrate prin verbele ,,s-adun”, ,,sa rumpa”, ,,anina”, iar imaginea
vizuala este exprimata prin metafora personificatoare ,,haina noptii”, pe care
stralucesc ,,boabe mari de piatra scumpa”.

In strofa a treia, planul celest si planul terestru se armonizeaza intr-o

natura plina de vraja si gingasie prinimaginea vizuala a
norilor personificati care ,,au urzit” umbre pe lacul, ale caror unduiri creeaza
o imagine feerica, unica prin comparatia valurilor miscatoare cu ,,bulgari de
lumina”.

Strofa a patra introduce elementele de idila, compune relatia armonioasa

dintre om si natura, langa lacul lucitor, se iveste dintre trestii o copila care
arunca trandafiri rosii in ,,unda fermecata”.

Strofele a cincea si a sasea amplifica magia naturii, lacul este vrajit de

frumusetea copilei care-si oglindeste chipul in apa lui. Lacul capata insusiri
umane, deoarece apele ,,alearga” in cercuri. Eminescu introduce aici
unpersonaj de basm popular, pe sfanta Miercuri. Copila daruieste lacului
trandafiri ,,tineri”, pentru ca sa-i limpezeasca apele si sa-si poata vedea
chipul. Elementul fabulos este simbolizat prin trandafirii vrajiti de ,,un cuvant
al sfantei Vineri”. Se imbina astfel lumea reala cu lumea imaginara a
basmului.
 Din aceste doua strofe reiese comuniunea perfecta dintre om si
natura, avand aici un specific aparte, acela de fabulos, de magie din basmele
populare, prin repetitia epitetului ,,vrajit”: ,,vrajit de mult e lacul” si ,,vrajiti
sunt trandafirii”. Imaginile vizuale sunt motorii prin verbele de miscare,
deoarece ,,alearga apa-n cercuri” si ,,trandafiri arunca tineri”.

Ultima strofa compune chipul iubitei, un portret specific aparitiei feminine

din lirica eminesciana. Descrierea fetei este realizata prin imaginea artistica a
oglindirii in apele lacului. Copila are parul galben si ochi albastri, in care se
reflecta o lume de poveste: ,,Ea se uita…Paru-i galben, / Fata ei lucesc in
luna, / Iar in ochii ei albastri / Toate basmele s-aduna.”. Chipul ei este
infrumusetat, asadar, de sufletul plin de candoarea povestilor, puritatea
erotica, ceea ce semnifica o intrepatrundere perfecta a lumii reale cu lumea
imaginara a fabulosului.

Elementul liric se mentine apoi prin cadrul natural nocturn pe care poetul il
descrie, realizand o atmosfera feerica, de taina, de vraja. Acum acest cadru
este alcatuit din element cosmice si tereste care sugereaza lumea reala,
careia i se alatara un spatiu interior-sezatoarea, simbol al unei lumi
imaginare. Legatura dintre cele doua spatii, dintre cela doua lumi este facuta
de catre copila care reprezinta elementul uman, deoarece se afla in mijlocul
naturii cautandu-l pe cel drag sau contemplande-se pe sine in oglinda lacului.

Aceasta legatura, aceasta patrundere permanenta dintre planurile cadrului

natural, dintre natural si uman sugereaza sentimentul armoniei universale in
natura. Asa se si explica existenta unei diversitati de imagini artistice-vizuale,
auditive, dinamice-realizate cu ajutorul epitetelor, "luna argintie", al
metaforelor, al comparatiei, sau al personificarilor.Sentimentele de admiratie,
de dragoste fata de fiinta iubita devenita o veritabila zeita prin frumusetea ei
sunt discret exprimate, cu delicatete celui redus la tacere de frumusetea ei
angelica.

La fel de discreta este si prezenta eului liric, o alta tresatura operei lirice,
care apare aici intr-o postura contemplativa, caci poetul admira in imaginatia
copilei aplecate peste undele lacului candoarea, puritatea si gingasia ei, care
sunt si insusi specifice unei anumite varste, puse printr-o gestica tot discreta,
dar solemna.
Datorita discretie cu care sunt exprimate sentimentele, datorita prezentei
eului liric, poezia "Craiasa din povesti" este o opera lirica prin excelenta
intrucat autorul apeleaza si la structuri expresive lirice de o rara forta
sugestiva, la discretie, nu la naratiune si la personaje, ca in operele epice.

Fisa de lectura ( liric)

Titlul : Décor
Autor: George Bacovia

Poezia „Decor" apare in volumul „Plumb" (1916), si este alcatuita din trei
strofe, urmate, fiecare de cate un vers razlet.
Primul element simbolist il constituie chiar „decorul" anuntat in titlu: parcul
pustiu si nascator de tristeti, parte a unui peisaj citadin.
„Solitar", dezgolit si oferind privirii un „Decor de doliu, funerar", parcul este unul
dintre cercurile concentrice ale singuratatii bacoviene.
Un alt „cerc" este orasul (in care „ninge ca-ntr-un cimitir"), ultimul fiind
pamantul-mormant. Cele trei strofe constituie o descriere literara de tip tablou,
care reuneste mai multe motive bacoviene: vidul, solitudinea, moartea, plumbul,
plansul, caderea.
Starile sufletesti nedefinite (regretul, presentimentul mortii, invalmasirea
gandurilor) constituie, alaturi de motivele mentionate, elemente simboliste.
Repetarea versurilor initiale (la sfarsitul primelor doua strofe) si reluarea lor in
pozitiile 2 si 3 ale strofei finale, constituie un procedeu simbolist; aceasta tehnica
ar putea sugera monotonia existentiala, invartirea omului intr-un cerc mereu
reluat (ca un alt ecou al „cercului stramt" eminescian).
In ultimul catren, aglomerarea de obiecte apartinand agoniei timpului, ar putea
sugera o ruptura in ordinea existentiala, iarna fiind un anotimp al extinctiei.
Dintre motivele specific bacoviene, cel mai pregnant este motivul mortii: in
„Decor", sentimentul agoniei lucrurilor provine din reductia naturii la doua culori
(albul si negrul). Prima este culoarea zapezii care „cade rar", ca si cand s-ar fi
transformat in plumb, afundand parcul in pamantul-mormant; cea de a doua
culoare este funerara, prezenta ei in trupul copacilor, in penele pasarii si in
frunzele moarte, unificand totul sub semnul aceluiasi destin. impreuna, albul si
negrul se combina in cenusiu - plumbul care inunda totul, ca un „sfarsit
continuu"; de aici, repetarea versului: „Decor de doliu, funerar", care pare a fi o
completare a titlului.

Pozeia :
1. Pastelul surprinde imaginea monotona a unui parc acoperit partial
cu zapada.
2. Contrastul alb-negru subliniaza universul monoton si limitativ
din punct de vedere cromatic.
3. Aici apar principalele trasaturi ale stilului bacovian: repetitia
epuizanta, imaginea simbolica, peisajul monoton.

Fisa de lectura (licric)

Titlul: Lacusta

Autorul : George Bacovia

Prezentare generala
Poezia LACUSTRA face parte din volumul de debut, "Plumb", apărut în 1916 şi este
emblematică pentru atmosfera dezolantă specifică liricii lui George Bacovia,
exprimând prin simboluri şi sugestii trăirile şi stările sufleteşti ale poetului.

"De-atâtea nopţi aud plouând,

Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
Şi parcă dorm pe scânduri ude,
In spate mă jzbeşte-un val
Tresar prin somn. şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.
De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre."

Tema poeziei ilustrează condiţia nefericită a poetului într-o lume ostilă, meschină,
incapabilă să înţeleagă arta adevărată, prin folosirea motivelor specific bacoviene
ca motivul singurătăţii, al nevrozei, al golului sufletesc, motivul ploii, al terorii de
apă, iar muzicalitatea versurilor, dată de verbele la gerunziu, exprimă sentimentul
de claustrare a eului liric în această lume sufocantă, apăsătoare.
Semnificaţia titlului. Simbolul "lacustră" are drept corespondent în natură o
locuinţă temporară şi nesigură, construită pe apă şi susţinută de
patru piloni, ceea ce sugerează faptul că eul poetic este supus pericolelor, de aceea
se autoizolează, devenind un însingurat în societatea de care fuge.

Strofa întâi exprima simbolic ideea de temporalitate existenţială ca stare de

permanenţă sâcâitoare a eului liric, "De-atâtea nopţi", poetul percepe direct, "aud",
ploaia care este atât de distrugătoare de materie, încât efectele sunt apocaliptice
("Aud materia plângând"), întreg Universul trăieşte un dramatism sfâşietor. Motivul
solitudinii este ilustrat aici printr-o stare de singurătate dorită de poet, sintagma
"surit singur" simbolizând o existenţă solitară asemănătoare cu imaginea
locuinţelor lacustre.
Strofa a doua este dominată de simboluri psihologice exprimate prin verbe ce
exprimă inceritudinea, nesiguranţa, spaima de dezagregare a materiei sub acţiunea
distrugătoare a apei: "parcă dorm", "tresar", "mi se pare", iar scândurile ude
sugerează nevroza poetului ca efect al pericolului de prăbuşire spirituala iminentă.
Panica şi spaima provocate de izbitura brutala şi neaşteptată a valului ("în spale mă
izbeşte-un val") sunt amplificate până la disperarea eului liric din pricina solitudinii
ce se simte ameninţata de un eventual pericol: "Tresar prin somn şi mi se pare/ Că
n-am tras podul de la mal.
Strofa a treia amplifică starea de nelinişte a poetului prin dimensiunile majore ale
istoriei ca unic reper al existenţei umane, "Un gol istoric se întinde", care dispare,
devine hău, neant, infinit, totul se destramă, singura certitudine ("simt") fiind
prăbuşirea, dezagregarea iminenta a Universului sub acţiunea dezintegratoare a
apei: "Şi simt cum de atâta ploaie/ Piloţii grei se prăbuşesc."
Ultima strofă este reluarea primei strofe, în care este schimbai numai versul al
doilea, "Tot tresărind, lot aşteptând", pentru a sugera atemporalitatea, veşnicia
stării de copleşitoare dezolare, de disperare a eului poetic din cauza permanentelor
pericole ce pândesc continuu existenţa spirituală a lumii.
Poezia "Lacustră" este simbolistă prin sugestii, simboluri şi stările sufleteşti
specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, nevroza, disperarea, spaima, făcând
ca această creaţie să fie o confesiune lirică. Prezenţa persoanei I, inclusa în
desinenţa verbelor, sporeşte confesiunea eului liric implicat definitiv în starea
dezolantă care pune stăpânire decisiv şi implacabil pe sunetul poetului.Simbolul
dominant în poezie este "lacustră", care are drept corespondent în natură o
locuinţă construită de om pe apă şi susţinută pe patru piloni, o construcţie supusă
iminent prăbuşirii, prin putrezirea stâlpilor de susţinere. De asemenea, o astfel de
locuinţă este una provizorie, singurătatea este totală, dar în acelaşi timp, omul este
ferit aici de pericolele ce-l pândesc în pustietate (animale sălbatice, intemperii
etc.). Lacustra simbolizează, aşadar, o solitudine dorită, o autoizolare totală, care
va duce inevitabil la prăbuşirea spirituală a eului liric.
Apa este un simbol al dezintegrării materiei.Apa acţionează încet, dar sigur,
dezagregând spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri sugestive: ploaia,
malul, valul, scândurile ude.