Fişă de lectură

Elev: Velicu Ştefan Octavian, cls a V-a, CN Elena Cuza, Bucureşti

Titlul: Amintiri din copilărie (a doua parte)

Autorul: Ion Creangă (1837-1889)

Locul şi timpul desfăşurării acţiunii: în Humuleşti, Moldova

Personajele: Nică, mama – Smaranda, tata – Ştefan, mătuşa Mărioara, Moş Vasile, popa
Oşlobanu, moşneagul de la târg

Descrierea personajului principal: Nică, băiatul lui Ştefan a Petrei din satul Humuleşti, este un
copil căruia nu prea îi place şcoala (în loc să citească pierde timpul prinzând muşteş în loc să
înveţe acasă, fuge la scăldat sau la furat de cireşe). Nică este un copil ,,cu părul bălan”, vesel, dar
şi ruşinos şi fricos, care face multe pozne.

Principalele evenimente ale întâmplării: În această carte autorul îşi povesteşte cu nostalgie
propria copilărie. Îşi aminteşte cu drag de jocuriele copilăriei, de cum lega mama sa ,,o şfară cu
motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei”, cum. Ni-l prezintă şi pe tata, Ştefan a
Petrei, care era ,,distant şi cu toane”. El își amintește când a participat la ritualurile de Sfântul
Vasile (Anul Nou), făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc. O primă trăznaie pe care o face
Nică este atunci când mănâncă tot laptele lăsat la smântânit de mama sa, dând vina pe strigoi.
Apoi vara, băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada
acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Surprins de mătușa sa, Mărioara, și alergat printr-un
lot de cânepă, el reușește să scape pentru că mătuşa rămâne încurcată între plante.

Un alt episode este acela când vinde pupăza în târg. Fiind trimis să ducă mâncare zilierlor
romi angajați de Ștefan și Smaranda, el întâlneşte pupăza din sat (numită „cuc armenesc”).
Supărat pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună prinzând-
o în cuibul ei, o ascunde în podul casei, de unde nu mai poate cânta. Întreg satul fiind supărat ca
a rămas fără ceas deşteptător, băiatul se decide să vândă pupăza la târg. Dar un bătrân viclean,
prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor, o eliberează. Pasărea
zboară înapoi la cuib și Nică, înfuriat, îi cere moșului despăgubire. Moşul râde de copil şi-l
păcăleşte că în târg e tatăl său, Ştefan. Băiaul speriat, hotărăște că e mai înțelept să părăsească
târgul de teamă că va fi pedepsit.

Mai târziu, Creangă ne descrie prima sa slujbă: retras de la școală de Ștefan, băiatul se
ocupă cu torsul. Acolo o întâlnește pe Măriuca, o fată de vârsta lui, care îi este simpatică.
Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău, ceea ce îl face să se ruşineze, fiind numele dat
unui țigan din Vânători. Lui Nică îi place munca aceasta, deși este una asociată pentru fete, dar
este mereu iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite, cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic.
Neascultând de mama sa, băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. Dar
este prins de Smaranda, care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă
prin sat dezbrăcat. După ce ajunge cu greu acasă, primeşte pedeapsa să facă mereu curat prin
casă.

Expresii frumoase:

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul
hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la
prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe
care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de
hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”

„Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care
nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci
nu m-am făcut. Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-
am fost!”