Tulhina Andrei

Romania Pitoreasca de Alexandra Vlahuta

Date despre autor: Alexandru Vlahu (n. 5 septembrie 1858, Pleeti, azi Alexandru Vlahu d.
19 noiembrie 1919, Bucureti) a fost un scriitor romn, una dintre cele mai cunoscute cri ale sale fiind Romnia Pitoreasc, despre care Dumitru Micu spune c este un atlas geografic comentat, traversat de o cald iubire de ar. A urmat timp de un an cursurile Facultii de Drept din Bucureti, pe care le-a prsit din cauza situaiei materiale precare, devenind institutor i apoi profesor la Trgovite. Din 1884 pn n 1893 a funcionat ca profesor la diverse instituii de nvmnt bucuretene. n 1888 a fost revizor colar pentru judeele Prahova i Buzu. Editeaz revista Vieaa (18931896), apoi Smntorul (1901), mpreun cu George Cobuc. Din 1901 a funcionat ca referendar la Casa coalelor. n 1905 se cstorete pentru a treia oar cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, Rmnicu Srat. n timpul Primului Rzboi Mondial a locuit la Iai, apoi la Brlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care i ndruma cu solicitudine; unul dintre acetia a fost V. Voiculescu.

Scrierea Romania pitoreasca este un amplu jurnal de calatorie, alcatuit din trei parti (cu titlurile: Pe Dunare; Pe Marea Neagra; in muntii nostri), carora li se adauga doua fragmente de mai mici dimensiuni (Valea Prutului si Tara. Poporul). Scrisa cu intentia de a zugravi frumusetile tuturor regiunilor tarii. Romania pitoreasca se impune atat prin remarcabilele pagini descriptive, cat si prin conturarea dimensiunii istorice a acestor locuri.si a poporului roman, in pasaje care au uneori accente de oda. Tara. Poporul este capitolul final al operei Romania pitoreasca si se constituie intr-un fel de concluzie a intregii calatorii, dar si intr-un veritabil poem in proza pe care scriitorul 1-a creat la capatul peregrinarilor sale.

Citate Ca trestia neam indoil sub vant, dar nu neam rupt (). Stie numai bunul Dumnezeu cu cat sange neam platit noi pamantul acesta, scump tuturor romanilor"

mai bine muriti prin sabia dusmanului decat sa fiti privitori impilarii si ticalosiei tarii voastre". Din strasina muntilor ce-nalta marginea tarii de la Severin pana la Dorohoi, rauri frumoase, datatoare de viata, si nenumarate parale se despletesc, in carari de argint, peste-ntinsele se-suri ale Valahiei si printre dealurile blande ale Moldovii". tacuta, neteda, uscata", ca un vast ostrov insetat" in mijlocul apelor ce-mpodobesc pamantul Romaniei". in fala scundelor si saracacioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascalul Lazar punea in mana copiilor cea dintai carte romaneasca, se-nalta falnic palatul universitatii, iar pe locul acela sfant s-au asezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazu, Cheorghe Lazar - poetul, eroul si apostolul". podoaba cea mai aleasa si mai mandra-ntre podoabele larii". in sufletul nespus de duios" al poporului roman, in ciuda tuturor suferintelor pe care le-a indurat, am gasit" -spune autorul - izvorul curat al frumoaselor lui cantece si inlelesul istoric al trainiciei si sta-ruinlii noastre pe acest pamant". ce popor a avut pe lume o soarta mai apriga si mai zbuciumata, ce neam de oameni a stat mai viteaz si mai intreg in fala atator dureri!"

Impresii Prima parte a fragmentului evoca procesul nasterii poporului roman pe locurile vechii Dacii, subliniind totodata vitejia strabunilor nostri care, de-a lungul secolelor, au luptat pentru apararea tarii, tinand piept tuturor acelora care au dorit sa devina stapani pe mosioara noastra": Ca ideal de conducator al neamului romanesc. Alexandru Vlahuta il numeste pe gloriosul Stefan", cel care a lasat cu limba de moarte urmasilor sai indemnul citat. De la evocarea istoriei Vlahuta trece la descrierea peisajului tarii.

Campia Ialo-mitei esle prezentata printr-o enumerare de epitete.

Pasajul urmator este dedicat capitalei tarii, locului in care odinioara isi pastea turmele legendarul Bucur si care a cunoscut rapide transformari.

Ultima parte a fragmentului este un imn inaltat poporului roman.

Intregul fragment este strabatut de o imensa dragoste si respect pentru tara si neamul romanesc, pentru lupta sa neintrerupta in

vederea apararii pamantului stramosesc. Este firesc, conchide scriitorul, ca intr-o Tara Vlahuta se intreaba retoric despre frumoasa lui asa de frumoasa, c-un trecui asa de glorios, in tara si era mandru ca era roman. mijlocul unui popor atat de destept", dragostea de tara sa fie o adevarata religie" si fiecare dintre locuitorii ei sa fie mandru atunci cand spune: Sunt roman!".