Relatia elevi scoala in amintiri din copilarie

AMINTIRI DIN COPILARIE ION CREANGA Capodopera a scriitorului Ion Creanga,"Amintiri din copilarie",are ca tema copilaria,impletita insa cu teme secundare precum scoala,jocul,adolescenta,formarea personalitatii. Acestea sunt date reale din viata prozatorului.n capodopera sa"Amintiri din copilarie",roman al formarii unei personalitati;in care este surprinsa lumea satului moldovenesc cu ce are ea specific,traditi,obiceiuri,ritualuri,fundal social in care evolueaza un erou surprins in plin proces de formare,in contact cu lumea satului,cu institutiile lui - scoala si biserica -si cu familia.Fara a respecta ordinea cronologica,Creanga povesteste istoria unei copilarii in mediul taranesc,de primii ani de scoala si de viata pana la despartirea de vatra satului. Partea intai evoca primii ani de cu scoala,primul dascal,Badita Vasile,"Calul David la Balan","Sf.nicolae",prinderea mustelor ceaslovul,plecarea cu bunicul

Brosteni;daramarea casei Irinucai,gazda la care sedea cu varul sau Dumitru,fratele mai mic al mamei si fuga la Borca.Este vremea cand Nica incepuse a se "ridica baietas la casa parintilor".si copii si parintii il apreciaza pe "parintele Ioan de sub deal ,om vrednic si cu bunatate" care a construit chilia de la poarta bisericii unde a infiintat scoala.mpreuna cu badita Vasile i-au convins pe sateni de binefacerile invataturii si astfel " s-au adunat o multime de baieti si fete la scoala".Elevii insa se sperie de "Calul Balan" si de "Sf. Nicolae",darurile cojocarului satului,obiecte de pedeapsa pentru greselile pe care le faceau la"procitanie",exemplu dand isasi fata preotului,Smarandita.Parintele insa stie sa-i imblanzeasca impartindu-le pitaci si colaci din biserica.In lipsa dascalului ,elevii gasesc un mijloc original de distractie-vaneaza muste cu ceaslovul.O mare tristete le aduce prinderea cu arcanul a lui badita Vasile,invatatorul lor.Dascalul Iordache,cel care ii va lua locul,nu este iubit de elevi,astfel incat acestia se imprastie Nica va pleca la Brosteni,la renumitul profesor Nicolae Nanu,dupa discutii aprinse ale parintilor cu privire la invatatura copilului lor mai mare.Bunicul tatal Smarandei,il sfatuieste pe Stefan a Petrei:"Nu-I rau,mai Stefane,sa stie si baietul tau oleaca de carte;nu numaidecat pentru popie,cum chiteste Smaranda..Dar cartea iti aduce si oarecare mangaiere".Aventura cunoasterii,inceputa de Nica "intr-o marti dimineata" sfarseste insa cu un esec:el trebuie sa intrerupa cursurile scolii din Brosteni,pentru

ca se imbolnaveste de raie capreasca.In ciuda asigurarilor cu privire la "blandetea" profesorului,acesta se dovedeste foarte sever.Ducandu-se la scoala,cei doi elevi sunt tunsi"chilug",spre marea lor disperare.Acolo nu invata mai nimic,decat"ngerul a strigat"pe dinafara cu care ii va impresiona pe humulesteni la intoarcere. mbolnavirea de raie atrage dupa sine un alt rau:dascalul nu-I mai primea la scoala. n partea a III a scriitorul il infatiseaza pe Nica la Tg.Neamt"in anul 1852,urmand cursurile Scolii Domnesti unde il avea ca profesor pe parintele Duhu,la scoala de catiheti..Apoi se muta la Falticeni,dupa ce ramasese fara cunoscutii colegi si mai primise si "un pui"de bataie asa "din senin".Pentru a ajunge acolo,"la fabrica de popi",unde "scoala era numai de mantuiala",catihetii dadeau plocoane.Pentru Nica,tatal lui a dat doar "doua merte de orz si doua de ovas".Va sta in gazda la Pavel ciubotarul,impreuna cu alti humulusteni.Semnificativa este secventa in care nica il asculta pe Trasnea,"inaintat in varsta,brecher de frunte si tamp in felul sau"la gramatica.Metodele folosite in scoala pentru predarea gramaticii nu erau cele mai potrivite,Trasnea incearca sa retina pronumele "mi-tili",pana la sminteala.Va adormi pe camp,"cu gramatica sub nas",fara sa mai simta frigul.De aceea,acest personaj starneste compatimire. n ultima parte,este infatisata plecarea lui Nica,in toamna anului 1855,la Seminarul de la Socola,de la Iasi.Si de data aceasta va fi manat de ambitia mamei sale,Smaranda de a se lumina prin invatatura,caci Nica simte ca ar pleca in surghiun.Ironia usturatoare a autorului se face simtita si in final.Acolo va intalni viitorul seminarist "o multime de dascalime"adunata din toate judetele Moldovei.Unii dintre ei erau mai tineri,insa altii trcusera de mult de varsta invataturii,caci aveau niste"tarsvoage de barbe cat bradanalele de mari". n concluzie,scriitorul infatiseaza,din punctul de vedere al omului matur,aceasta institutie amintindu-si cu duiosie unele intamplari din viata de scolar,privind invatatura mai mult ca o obligatie decat o placere,iar anii de scoala-trepte in formarea sa.