Caracterizare de personaj : Smaranda

Smaranda Creangă e o femeie simplă, o ţărancă de la munte, neştiutoare de carte. Ea se înscrie în

imaginea tradiţională a femeii din mediul rural: creşte o droaie de copii şi se ocupă de toate treburile
gospodariei. Este o femeie harnică, isteaţă, dornică de învăţătură şi năzuind să asigure copiilor o viaţă
mai bună. Deşi e înglodată în treburi, ea gaseste timp să înveţe, să citească o dată cu băiatul ei mai
mare. De aceea, copilul vede în fiinţa care i-a dat viață o adevarată,,zeiţă,, de unde şi acea atitudine de
veneraţie pentru mama sa, realizată printr-un adevărat imn filial, prezent în urmatorul fragment: "Aşa
era mama în vremea copilariei mele, plină de minunǎții, pe cît mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte,
caci braţele ei m-au legănat... şi sînge din singele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la
dinsa am învăţat." Pentru tot ce i-a transmis, copilul este recunoscător. Îşi iubea copii, dar nu-şi arăta
mereu sentimentele, ba dinpotrivă este mereu autoritară şi dură dacă este nevoie, „Să nu mă faci, la
acus, să ieu culeserul din ocniţă şi să te dezmierd cît eşi de mare!".Deşi este personaj episodic, este
importantă pe parcursul întregii opere.

Cel mai apropiat de sufletul ei rămîne Nică, primul născut, asupra căruia revarsă o imensă dragoste
maternă. Cind copilul se lovea, Smaranda bătea pămîntul, peretele sau lemnul care pricinuise durerea
copilului şi suferinţa i se alina.

În Amintiri din copilărie Smaranda, mama lui Nică este caracterizată prin două modalităţi direct şi
indirect. Direct este caracterizat de către autor care este şi personajul acestei lucrări:,, Ea cu adevărat
ştia a face multe şi mari minunaţii: alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru şi abătea
grindina în alte părţi, înfingånd toporul în pământ, afară, dinaintea uşii, închega apa numai cu două
picioare de vacă, dese încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care
mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: Na, nal, şi îndată-mi trecea durerea... când vuia în sobă
tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele, despre care se zice că
te vorbeşte cineva de räu, mama îl mustra acolo, în vatra focului, şi-l buchisa cu cleştele, să se mai
potolească duşmanul; şi mai mult decât atâta: oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea,
îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul încălţării ori, mai în grabă,
lua funingine de la gura sobei, zicând: Cum nu se deoache călcâiul sau gura sobei, aşa să nu mi se
deoache copilașul şi-mi făcea apoi câte-un benchi boghet în frunte, ca să nu-şi prăpădească odorul!... şi
altele multe încă făcea...... Smaranda este caracterizată şi indirect, după fapte cînd ea putea deveni
aspră: ,, şi nu puteam adormi pînă ce era nevoie biata mamă să ne dea cîteva palme prin cap şi
talpangele la spinare,,. Era şi bîndă :,, bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care mă păleam
la cap, la mână sau la picior, zicând: Na, na!, şi îndată-mi trecea durerea,,.

După vestimentație se observă că ea era o simplă ţărancă:,, purta haine modeste cum se portă la noi în
sat...... După limbaj care este foarte colorat, putem aprecia că ea face parte din rîndurile ţărancilor care
avea o libertate deplină a vorbirii, necătînd la faptul că copilul ei nu o ascultă, ea oricum continuă să-l
iubească şi să ţină la el:,, Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovǎsul cela
pe jos; şi eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile şi stai lângă mămuca, de-i fă ţevi şi
leagănă copilul; c-apoi şi eu ţi-oi lua de la Fălticeni o pălăriuţă cu tǎsma ş-o curăluşă de cele cu chimeri,
ştii colč, ca pentru tine!,, Portretul fizic, realizat, surprinde elemente ce înfăţişează chipul unei ţărance
adevărate.Portretul moral este cel al unuli personaj exponential care sintetizează trăsăturile unei femei
de din mediul rural:,, bună, harnică, omănoasă,..In concluzie aş adăuga că Smaranda este individualizată
 Caracterizare de personaj : Smaranda

în special prin hărnicia şi dragostea ei de mamă, un accent special este pus pe dirzenia cu care îşi
urmăreşte ambiţia de a-l vedea pe Nică preot.