V· OONT.

BAZELE METĂFIZICEI

�raduGere de S1l.t. $t.

IAŞI

Edi�ur3 Iibrăriei Fraţii Şal'aga.

Tipo-litografia H. Goldner, str. Primarief, 17.
_
 VASILE CONTA.

In ziva de 21 Aprilie 1882 a murit in Bucuresti Vasile

Conta, unul din cei mai activi colaboratori a! revistei
noastre. El s'a näscut in satul Ghindaoanil din judetul
Neamtul, in 15 Noemvrie 1845, a murit prin urmare cu
mult inaintea vremii, in virsta abia de 37 ani. Viata
lui Conta a fost indestul de linistita. Studiile liceale in-
cepute in Iasi §i, din deosebite imprejurari, lung timp
intrerupte, le savir§i tot in Iast Deosebindu-se foarte
mult in clasele superioare ale liceului, o s.,ietate pri-
vata (Fétu-Pogor) ce se instituise anume pentru a tri-
mite pe socoteala sa tineri cu talent in strainatate, (Mu
o bursa §i lui Conta spre a invata comerciul in Belgia.
Dar incurind el perdu ori-ce plecare pentru aceste studii
practice §i se puse sä invete jurisprudenta. Para lel insä
cu aceastä §tiinta, ceea ce avea pentru Conta mai multä
atractie erau nouele teorii filosofice ale lui Darwin §i
Spencer, de care se ocupa cu deosebitä placere. Intor-
cindu-se in tara in anul 1873, ea titlul de doctor in
drept, el deveni profesor de drept civil la universitatea
din Ia§1, dupa un strälucit concurs. Deatunci el se ocupa
cu jurisprudenta §i cu filosofia i desigur mai mult Inca
cu aceasta din urma §tiinta, de cit cu cea d'intai, cad
scrierile sale juridice au ràmas toate in stare de proiect,
 IV

pe cind cele Alosofice, capatind o forma definitiva, au

fost publicate. V. Conta este autorul Teorie'i fatalismului
(Cony. Lit. 1877-78 si 1878-79) al Teoriei Ondula-
iunii Univ sole (Cony. Lit. 18.16-71 §i 1877 78) si
al Incerceirilor de .Metafisica Materialista, (Conv. Lit.
1879-80). Pe aceastä din urmä scriere insa nu a sa-
virsit-o. Operele lui Vasile Conta sunt toate interesante.
Adept al teoriilor moderne, el se tinea de filosofia po-
sitivista i toate scrierile sale, in care se gasesc i idei
fundamentale originale, sunt rainure ale trunchiului po-
sitivist, in jurul caruia se grupeaza astazi asa de multi
discipuli. Stilul lui Conta este limpede, logic, curgator.
Nici o singura frasa de declamatiune nu se va gasi in
cartile sale. Limba sa este curata i, pe cit se poate
intr'o materie atit de grea, lipsita de neologisme. Cu toate
aceste el a fost mai mult apretuit in strainatate decit
in patrie. Despre teoria fatalismului, tradusa de el insusi
in limba franceza i publicatä la Paris, s'au scris nume-
roase clari de soma in publicatiunile periodice pentru
filosofie din Franta, Belgia si Germania i chiar acei
care-1 criticau cu mai multa asprime, II priveau ca pe
un autor original ce merita luarea aminte a lumii culte.
Anul 1879, in care trebuea sä se revizueasca articolul
din Constitutiunea romina relativ la drepturite strainilor
Evreilor, impinse i pe Conta in miscarea politick.
Energic protivnic al aril drepturilor la Evrei, el fu ales
deputat de orasul Iaii i, abia intrat in Adunare, sub-
scrise, impreuna cu eni-va representanti, propunerea
d-lui N. Blaremberg de a nu se revizui Constitutiunea.
Apoi se deosebi prin discursurile ce pronunta la tri-
buna in chestiunea Evreilor. Dupà ce se sfirsi aceasta
insemnata chestiune, Conta trecu in partidul guverna-
mental, deveni incurind ministru al instructiunii publice
presenta, un proiect de lege care schimba cu totul
bazele invätamintulul public in Rominia. Insit acest pro-
iect, displacind reprezentatiunii nationale. Conta se re-
trase din guvern si fu numit judecator la Curtea de Ca-
satie i Justitie.
Pa cind era ministru, multele sale ocupatiuni, nesfir-
siteIe zbuciumari si mai ales intrigile care se gramadese
 totdeauna in jurul puterii, aprmsera. mai tare boala de
piept de care suferea Inca din vremea studielor, i anul
cel din urma al lui Conta nu a fost decit o lunga sufe-
rintA. El petrecu o parte din iarna in Italia, dar se in,
toarse in primavara acestui an asa de slab, incit peste
, citeva saptämini incetA din viola.
In anul 1873, cind se inturnase in, tara el deveni un
membru foarte activ al societatil literare cJunimea) din
pentru care avusese o simpatie ascunsA Inca din
vremea cind era §colar la liceul nqional din Iasi. De pe
atunci el:trimisese cite-va incercari poetice subsemnate
cti initialele sale si va fi interesant pentru public de a yti
ca autorul nue! poezioare, publicata in anul I al revis-
tei noastre este acelas Conta care multi ani mai tirzitn
trebuea sA imbogAteasea coloanele Convorbirilor Literare
cu teoriile sale faosofice. -Poezioara (vol. I p. 315) este
intitulata : Viata si este desigur caracteristicA pentru vii-
torul autor al Metafisicei Materialiste.

VIATA
Simtim timpul eum se scurge
Cum torentu-i pe pamint
Tot restoarn i distruge.
Timpul curge
Viata fuge,
-eu-aceastg. suspinare
Ne tgliste la mormInt:
0! Nimic ! eit estI de mare!

Vasile Conta avea o inima buna si o fatA placuta si

blincla care cistiga deindatA simpatia. El era totdeauna
vesel si bine dispus. Nonni nu se gramadeau pe fruntea
sa i rare-ori s'ar fi intimplat ca sA refuze o petrecere
la care cunoscuti de-ai sal il imbiat,. Deaceea prietenii
sal erau nnmerosi. i, dna imprejurArile nu l'ar ft im-
pins in miscarea politicA, el poate cA flint ar 11 avut vre
un dusman pe lume ; scrierile sale ar fi fost mai nu-
meroase i i natera sa s'ar ft impotrivit mai mult la boala
 VI

de piept de care suferea. AmiciI sal din Societatea lite-

rara Junimea * si in special ,scriitorul acestor rinduri
vor gindi totdeauna cu placere la discuOunile interesante
ce se faceau in Societate, cind Contã il cetea manu-
scriptele sale ei la oarele placute 'petrecute impreuna ani
Indehingati. EI vor avea pururea in memorie chipul
blind al simpaticulut lor prieten, a carui inima era asa
de bung, a carul inteligenta era asa de vie si care a lost
ridicat asa de timpuriu din mijlocul lor.

hob Negruzzi.
 BAZELE METAFIZICEI.

CAP I.
Loud metafizieel printre OHO.

Foind sa stabilesc rolul Metafizicei, ca o dis-

ciplinä mentala, sä determin trebuinta intelee-
tuala la care respunde i sã o asez in rindul
stiintelor, void aminti dintru'ntiiit cite-va ade-
varuri psihologice carf sunt baza cunostintelor
omenesti.
Se admite a stazi in genere ca cunostinta se
reduce la perceptiunea unei deosebiri sail a unei
asetmetndet intre doua sail mai multe lucruri.A.cea-
sta insamneaza ca trebuie sa fie cel putin doua
lucruri, ca sa existe cunostinta. Ori-cit ne-am
stradanui, n'am putea sa realizam pe deplin in
constiinta noastra ideea despre un object unic
&fa' nici-un raport cu altul. Nu ne putem da
sama, despre un lucru, nu ni-1 putem. infatisa,
nu-I putem concepe macar cit de vag, decit
comparindu-1 cu U 11 altul i acest raport, de 0.
putind. varia Pina la nesfirsit este un simpht
raport de deosebire sail asamanare. Ideile fiind_
reprezentatiunile constiente ale lucrurilor, cele
zise li se pot aplica in totul. Operatiunea in-
telectuala, consta d.ar, in ultima analiza, in a.
prinde o deosebire sail o asaminare intre doua,
sa ii. mai multe idei.
Ask'manarea sail deosebirea fiind mai mare
sail mai mica, dupa cum sunt i lucrurile com-
 2

parate, urmeaza ca trebuinta intelectuala 'care

ne face sa concepem aceasta deosebire sau a-
samanare, ne face deasemenea sä concepem de-
osebirea sau asamanarea intre diferitele soiuri
sail grade de deosebire §i. de asamanare. Re-
zulta, de aid doua fenomene intelectuale de cea
mai mare insamnatate : formarea ideilor gene-
rale si clasificarea lucrurilor, san mai bine a i-
deilor cari le reprezinta,.
Iata, de ce §i cum se formeaza ideile gene-
rale.
Lucrurile cari se asamàn n acelag grad, a-
deca acele carT att un numar hotarit de insu-
OrY comune, formeaza un singur grup repre-
zentat in minte .printr'o singura idee numitä
generala, pentru ca ea reprezinta de-odata toate
unitatile grupului. Aa, intr'o singura idee ge-
nerala, om, cuprindem pe tog indivizii pe
cari-i-am vazut cä au in comun un numar de
caractere fizice, morale §i intelectuale. Dar a-
cesta nu e Inca motivul principal al formatiu-
nil ideilor generale.
Toate unitatile grupului reprezentat prin o
idee generala se deosebesc tn acelaft grad, a-
decà prin acela§1 numfir de caractere de un
lucru oarecare ce nu face parte din grup. Com-
parind, de exemplu, pe fiecare din indivizii cu-
prin§i in ideea generala om" cu cutare rep-
tilä, gasim pentru fiecare om, individual, ace-
lasi grad de deosebire ; ca adeca fiecare indi-
vid. omenesc are acela0 numar de caractere
earl: lipsesc individului reptila. Facind aceea§l
comparatie cu cutare obiect de pIatra, gäsina.
 3 ------

lards)." acelasi grad de deosebire pentru fiecare

individ omenesc, numal eit numärul caracte-
relor prin cari se deosebeste fiecare om de o-
biectul de piaträ este mai mare decit numarul
caracterelor carl-1 deosebesc de reptild. Indivizil
omenesti se pot dard, deosebi intr'un_ grad mai
inalt de un obiect oarecare §i intr' un grad mai
mic de un. altul ; insd, in fate, unui i aceluiag
object, se deosebese totdeauna in acelas grad.
Experienta ziliiica i activitatea continua a spi-
ritulul nostru ne silesc sa comparam. aproape
neincetat pe indivizii omenesti cu vr'un alt o-
biect non, care nu'este can ; si la fie-care com-
paratiune cu unul i acelasl obiect sufitem ne-
voiti a constata acelasi grad de deosebire pen-
tru top' indivizit omenestf. Pe de alta parte
&care constatare a gradului comun de deose-
bire relativ la un alt obiect reaminteste ideea
corelativa a gradulul comun de asamanare in-
tre top indivizii. Rezulta de aid ca experienta
continua, dobindita cu privire la indivizil o-
menestl formeaza i intipareste in mintea noas-
tea, ideea despre unitatea gradulul de asama-
nare intre dinii 0 de deosebire in raport cu
un alt lucru. Adecd, in toate cunostintele noas-
tre relative la indivizil omenesti, unitatea gra-
dulut de asämänare intre dIni1 i de deosebire
in raport cu un alt ob'tect este elementul inte-
telectual eel mai des intiparit in inteligenta
noastra prin toate reflexiunile ce ne sugereaza
indivizil omenesti. Repetarea experientelor dä
acestul element atita relief, incit el ranAne
chlar atund, cind deja s'aii ters toate imagi-
 4 --
nile indhiduale ale oamenilor pe cari i-am va-
ut. El alcatuelte ideea generala om", idee ca-
re, de §i contine foarte multe reprezentatif
individuale, este totusl unic a si indivizibild, pen-
tru ca, reprezinta, in fapt, numai gradul co-
mun de asamanare i respectiv de deosebire,
care este unul i acelalf pentru toti indivizii
omene§ti.
Unitatea §i. indivizibilitatea ideei generele re-
zulta din unitatea §i. indivizibilitatea gradului
de asämanare i deosebire, comun tuturor in-
Iivizilor respectivi si nu, cum se sus-tine de or-
dinar dintr'un soiIi de uziutte mentalet neespli-
cabila a elementelor multiple comune tuturor
indivizilor cuprinsi in ideea general-a.
Sä vorbim acuma de chipul cum se stabi-
lWe in mintea noastra clasificatia tuturor lu-
crurilor, sati, mai: bine zis, a tuturor ideilor
earl le reprezintä.
Lucrurile cari Lac parte din doua sau mai
multe grupe deosebite reprezentate prin tot a-
titea idei generale, se pot asamana n acelaff
Am

grad, de§i, firWre, intr'un grad mai mic de cum

s'asamäna unitatile cuprinse intr'un singur grup.
Totalul lucrurilor deja in:partite in mai multe
grupe formeaza, atund o grupa superioara re-
prezentata prin o idee generala superioark ca-
re cuprinde toate ideile generale reprezentate
prin grupele inferioare. Exemplu : Presupun
.6, aflindu-ne pentru intiiaqi data in faca mai
multor animale deosebite, le-am impärtit, dup.&
ce le-am observat, in mai multe grupe de a-
cela.?T ordin, reprezentate in mintea noastra prin
 5

tot atatea idef generale precum : om, peste, mo-

lusca. etc. Vom observa indath ca indivizii-oa-
menu,pesti, moluste se asamana toti pina la
oarecare grad, dar maf pucin de cit se asa-
mana indivizii in interiorul fiecariia din gru-
pele : oameni, pest)." sau moluste. Aceasta in-
samna Ca numarul caracterelor comune pentru.
totalul animalelor studiate este ,mai mic decit
nurnarul caracterelor comune numal pentru in-
divizii oameni, numai pentru indivizif pesti,
si nurnal." pentru moluste. Apt:4, toate unith-
tile grupului superior reprezentat prin o sin-
gura idee generala superioara se deosebeste in
acelaot grad de un object care nu face parte
din acel grup, desi, se'nlelege, intrun grad mat
mic de cum se distinge acelasi obiect de uni-
tacile unui grup inferior. To-cf indivizii, oameni,
pesti, moluste, se Tleosebesc in acelasi grad de
cutare copac, de §i mai pwcin de cum s'ar de-
osebi numaf indivizii omenesti: a parte, pentru
cä insu§irile comune pentru top" indivizii oa-
meni, peti, moluste i straine de copac, sunt
mai pu-On numeroase decit insusirile comune
numal indivizilor omenesti si care deasemenea
lipsesc copaculdf. Dupa ce am constatat astfelin
unitatea gradului de ashmanare §i de deosebire
pentru top.' indivizil: oameni, pesti. moluste, for-
main din totalul lor un singur grup superior
reprezentat prin o singura idee generala supe-
rioara numita nanimaP, care conOne toate ide-
ile generale reprezentate de grupele respective:
oameni, peqt1", molulte.
pupa cum doua, sail mat multe grupe de
 6

gradul intain formeaza un grup de gradul al

doilea, tot asa doua sat mai multe grupe de
gradul al doilea formeaza unul de gradul al
treilea ; doua sail mai multe de gradnl al tre-
ilea formcaza unul de gradul al patrulea etc.
Doua sad mai multe idei generale se. unesc ast-
felin intr'o singura idee generala ; dou'a san
mai multe dinteaceste din urma se unesc in-
tr'o singura idee Inca mai generala etc. Reluind
exeraplul de mai sus, vom zice : G-rupul supe-
rior al animaklor formeazd, impreuna cu gru-
pul de acelasi ordin al vegetalelor, grupnl cel
mai vast al fiintelor organice, pe cind. ideile
deja foarte generale de canimal i vegetal» se
unesc intr'o idee mai general& Inca : fiinta
organica". Fiintele sail corpurile organice for-
meaza la rindul lor en corpurile inorganice gru-
pul si mai incäpator al corpurilor materiale,
pe cind ideile atit de generale corp organic"
m corp inorganic" se unese intr'o idee mai
generalrt Inca' : corpuri materialecc si asa mai
departe.
Am ajuns la acest rezultat, ca fiecare grup
de lucruri i fiecare idee generala corespunde
until grad anumit de asamanare i deosebire
intre lucruri. Aceasta formula este insemnatä
merita bagare de Emma. E sigur c asamana-
rea i deosebirea poi creste sail descreste pe
nesimtite, trecind printr'o serie de grade infi-
nit de mid 0 de numeroase. Dar, sa nu uitam
camintea omeneasca nu e in stare sa cuprinda
decit un numar marginit d.e id.ei ; deci ;;;i nu-
marul ffradelor d.e asamanare i deosebire pe
care e 1i stare sa le cuprinda, este si el mar-
 7

ginit. Apoi, experienta doved.ete ca inteligenta,

la copii ea i a oamenii primitivi, gasete foar-
te putine deosebiri intre lucruri, prin urmare
concepe foarte putine soiuri diferite. Cu eit
inteligenta se dezvoltä i cu cit ea descopere
mai multe deosebiri intre lucruri, cu atit ea
propWe in analiza lumei i cti atit ea in-
multete grupele lucrurilor i ale gradelor de a-
samanare, ceea ce constitue baza clasificatiunii.
Rezulta, de aid ca gradul de asamanare sau de
deosebire, care corespunde unei idei generale,
n'are ô valoare absolutd, ci o valoare relativa
atirnind de gradul de dezvoltare intelectualä,
wa in cit, unde o minte marginita, vede nu-
mai un singur grad de asamanare ori de de-
osebire i percepe, prin urinare, numal o sin-
gura idee generala, o inteligenta mai dezvoltata
vede mai multe grade i concepe mai multe
del generale, grupate in. mod ierarhic.
Exemplele de idei generale §i de elasificatie
pe cari le-am dat se raportau la obieete care
ad, sari credem ca au o existenta individualã
in Jumea exterioard. Sa, achogim ci znintea o-
meneasca, generalizeaza i clasifica iii acela0:
chip insu§irile obiectelor individuale i mi§ca-
rile lor cum F,4i legile acestor miscari ; cu un.
cuvint ori-ce lucru despre care II face o idee
cit de vaga.
De aid vedem ca formarea ideilor generale
si clasificarea ideilor corespund. cu doua ten-
dinti esentiale ale inteligentei ; generalizarea
sati sintezet i subimpartirea sau analizet. De cite
on un obiect non se prezinta spiritului nos-
tru, nu putem inlatura chinurile indoelei
 8

si nu ajungem la multamirea intelectualk care

urmeaza descoperird adevarului, decit cind am
reusit sa asezam acel obiect sub o idee gene-
rala si sa-1 rinduim intr`o clasa, care face parte
din clasificatia lucrurilor deja cuprinse in spi-
ritul nostru. N'asi putea arata mai lamnrit a-
devarul acesta decit citind urmatorul pasagiu
din Herbert Spencer, care pasagiii, de altfeliii,
a fost scris cu alt scop :
tTe primbli pe o frumoasa zi de Septem-
vrie prat cimpii i auzi la citi-va past- un vuet ;
bagind de sama dincotro vine, zarestf cä iarba
se misca ; te indrepp intr'acolo, ea sa vezi pH-
cina aceld iniscari. La apropierea ta vezi o
prepelita fugind, sa se ascunda. Iatã curiozita-
tea ta multumitä i ai ceea ce se cheattä o es-
plicaliune a lucrului intamplat. Ce este o espli-
cariune? Ce este tin. semn ? Toata, vlata am
avut experiente nenum.arate .de mutarI am loc
a unor corpuri mid in urma miscarii altor cor-
purl printre dinsele ; am generalizat relatiunea
intre acele schimbars1 dinlocsi intre acele miscarit
si and se intimpla o schimbare din loc a .unui
corp o consideram ca esplicata daca gäsim. ca se
afla in cazul aceleias1 relatiuni. Sa presupunem
ea ai prins prepelita i voesti sa tiT pentru ce
n'a zburat. 0 cereetezi i gasesti in vio parte a
corpuluf o mica urna.6 de singe pe pene. Acuma,
41 zici, pricep pricina care a impedicat prepe-
lita ca sä zboare. A fost iänitä de un vinator
si cazul acesta este Inca unul pe Maga multe
cazurf cunoscute, -cind pasert at tost ucise orl
ranite prin o lovitura de pusca. Asimilezi acest
 9

caz cu celelalt ; aceasta insemneaza ca-1 pricepi.

Dara se iveste o piedeca. 0 singura lovitura% a
lovit prepelita i Inca nu intr'un punct esen-
tial pentru viata ; aripile sunt nevatamate ca
muschiT can' le pun in miscare, i blata
pasere dovedeste prin straduintele ei ca., are
Inca multa putere. De ce dara nu zboara ? te
intrebT. Din intimplare tty. ese 'n cale un ana-
tomist care II da, o solutiune. El itT arata ea
acea mica lovitura, care a atins prepelita a tre;
cut toemaT in locul unde nervil earl animeaza
muschiT uneia din aripT se indeparteaza de
spina dorsala i c o leziune usoara a acestor
nervi, chTar cIncl atinge un mic numär de fi-
bre, poate sã clistruga facultatea de a zbura.
Impiedecind o coordinatiune desavirsita, a ac-
-tiunilor ambelor aripi. Nedumerirea inceteazä.
Insa ce s'a intim.plat ? Ce lueru ti-a schimbat
starea i te-a acut sà, trod din nedumerirea in
care te afiaT in fata unuT fapt, la intelegerea
acelui fapt ? Nimic, afara doar ca ai descope-
nit ca pop: .rindui acest nou caz in sirul cazu-
rilor cunoscute dinainte. Legatura intre leziu-
mile sistemuluf nervoS i paralizia membrelor
s'a aratat deja de mai multe on cunostinteT
tale ; si in cazul de fata gasestI o relatiune de
cauza i efect cu totul asemenea.
«SA presupunem ea aT de &cut studif nou'a
asupra actiunilor organice, carl r-ati lovit tot-
deauna spiritul 1i ti-an atras atentiunea, dar
pe earl pina acum nu ti-ai dat osteneala sa le
Inçelegt Cum se face respiratiunea? Pentru ce,
te intrebT, aerul navaleste in plamiT in mod pe-
 - 10 -
riodic? Rdspunsul este ca, la vertebratele supe-
rioare, ca la oameni de pilda, intrarea aerului
este produsa, prin o largire a cavitätii pieptu-
lui, datorita in parte scoboriril diafragmului,
parte ridicarii .coastelor. Dar cum se produce
largirea cavitatii prin radicarea coastelor ? Pen-
tru a te deslusi, anatomistul Ii arata ca pla-
nul fie-cdrii parechi de coaste formeaza, cu spi-
na dorsala un unghiu ascutit ; cit acest unghiti
se largeste, cind se ridica extremitatile mobile
ale coastelor, i multamitä lui iti inchipui dila-
tarea cavitatii rezultind din miscarea coastelor,
stiind ä suprafata unui paralelogram creste, cu
cit unghiurile sale se apropie de unghiul drept.
Intelegeti acest fapt particular, indata ce e vor-
ba de o lege geometrica. Cu toate acestea se
mai naste o intrebare : Pentru ce aerul se ra-
pede in aceasta, cavitate largitä. .Iata raspunsul
1a aceasta, intrebare. Cind cavitatea pieptului
este largita, aerul continut in cavitate, suferind
o apAsare mai mica, se dilata i pierde astfel
o parte din puterea sa de rezistenta, ; de aid .

rezultä ea, el opune o presiune mai mica p re-

siunii aerului din afar i ca aerul. ca ori- ce
alt fluid, apasind de-o potriva in toate direc-
tiunile, miscarea trebue sa, se faca pe linia unde
rezistenta e mai mica, de cht in toate partile.
Ian, de ce curentul se stabileste din afara in
.

launtru, i récunosti ct acest fapt este o inter-

pretatiune, cind i se citeaza fapte de acelasi
fel produse Inca in mod mai vadit de catra, un
licid vizibil, cum e apa. sa luam un alt exem-
plu : Cind ni s'a esplicat ca membrele noastre
 11

sunt niste balante compuse, carT lucreaza ab-

solut in acelasi chip ca niste balante de fier
sau de lemn, putem crede ca posedam. o ratiu-
ne, care esplicä in parte miscarea animalelor.
Contraetiunea unui must.liiei pare mai intiin cu
totul inesplicabila ; ea va parea mai intaleasa,
cind veti observa CUM printr'un curent gal-
vanic putem apropia o serie de magneti de
fier moale, prin atractinnea fie-carui magnet
exereitatá asupra celor vecini cu dinsul. Aceas-
ta analogie raspunde intr'un mod special sco-
pului rationamentulni vostru, pcntruca, adeva-
rata, off inchipuita ea da o pi1dä despre acea
luminare a mintif care rezultä din descoperirea
unel clase de cazurT printre care se va putea
arza poate un caz particular. Se va observa
Inca, in cazurile pe care le-am citat, cu cit mai
bine se intelege fenomenul, indata ce ne amin-
tim c actiunea exercitata de nervi asupra mu-
schilor, daca nu este cu siguranta electrica, este
totusi: un soiu de forta foarte apropiata de e-
lectricitate. De asemenea, cind atiäin ca calclura
animala i§i are originea in combinatiunile chi-
mice, intelegem ca, ea se dezvolta ca i caldura
in celelalte operatiuni chimice. Cind ni se spu-
ne ca absorbtiunea fluid.elor nutritive prin pa-
retiT intestinului este un caz al actiunii osmo-
tice, ca schimbarile suferite de catra alimeute in
timpul digestiunii sunt asemenea datorite schim-
barilor artificiale car): se- pot produce in labora-
torii, noT ne consideram ea si cum on cunoage
ceva din natura acestor fenomene.
Conta, B.zele metafizicei. 2.
 12

«SA vedem acuma ceea ce am &cut. Sa re-

venim la chestiunea generala i sa insemnam
punctul la care ne-an condus aceste operatiunI
succesive. Am inceput prin fapte cu totul par-
ticulare §i concrete. Esplicind fie-care din ele si
pe urma esplicind faptele mai generale in
cari sunt cuprinse cele dintiin, am ajuns la
oarecare fapte foarte generale : la un principiu
geometric san proprietate a spatiului, la o sim-
pla lege de actiune mecanica, la o lege de
echilibru al fluidelor, la ni§te adevaruri de fi-
zica, de chimie, de thermologie, de electricitate.
Am luat ca punt de plecare fenomenele par-
ticulare, le-am raportat la ni§te grupe de fe-
nomene din ce in ce mai largi i, raportindu-
le catra acestea, am ajuns la solutiuni, cari ni
se par cu atit mai adinci, cu cit operatinnea a
fost impinsa mai departe. A. da esplicatiuni
mai adinci ar fi numai sa pa0m mai mult in
aceea§i directiune. Daeä, de exemplu, se intrea-
ba pentru cr) legea de actiune a balantel este
a§a cum este san pentru ce echilibrul fluidelor
mirarile lor prezinta relatiunile aetuale, ma-
tematicianil raspundprin deseoperirea unui prin-
cipiu de o potriva de adevarat pentru fluide ea si
pentru solide, a unui principiu care cuprinde pe
toate celelalte : acel al repejunilor virtuale. Tot
ast-felin cuno§tinta profunda a fenomenelor,
combinatinnilor chimice, a caldurii, a electrici-
Op etc. presupune ca aceste fenomene au o
ratiune care find cunoscuta, ne va aparea ea un
fapt foarte general relativ la constitutia mate-
riel ale &grid' manifestatii .deosebite sunt feno-
menele chimice, electrice i term.ologice.
 13

«Aceastä operatiune este ea marginita sail nu ?

Putem noi sa mergem necontenit esplicind cla-
sele de fapte, raportindu-le la clase mai largi,
sati trebue sä ajungem la o clasä mai largä de
cit toate celelalte ? Pe de o parte presupunerea
:ea operatiunea este nelimitata, daca s'ar gasi
cineva destul d.e absurd ca s'o sustie, Inca ar
arath ea, nu putem obtinea o esplicatiune pri-
ma, pentru ca ar trebui un timp infinit ea s'o
obtinem. *Pe de alta parte, concluziunea Mevi-
tabill el operatiunea este limitata, (concluziu-
nea dovedita nu numai prin limitele cimpului
de observatiune cgre se deschide inainea noasträ,
ei i prin. descresterea numarului generalitati-
lor care insotesc neaparat cresterea largimil lor)
implica de asemenea ea faptul ultim nu poate
fi priceput. In atlevar daca generalizarile me-
reit crescind. cari alcatuesc provesul stiintelor
sunt numai niste simple reductiuni treptate de
la adeväruri speciale la adevaruri generale si
de la aceste la ,altele mai generale Inca, ur-
meaza, yacht cä adevarul cel mai general nu
poate fi esplicat. Este clar cd, de oarece cuno-
stinta cea mai generala la care ajungem nu
poate fi redusa la o alta mai generala, ea nu
poate fi intaleasa. Asa dar, cu ori-ce pret es-
plicatiunea trebue sã ne aduca, in fata inespli-
cabilului. Adevarul eel mai indepartat pe care-1
putem atinge trebuie neaparat sa fie inesplica-
bil. Ouvintul a lagetlege trebue salt schimbe
senzul inainte ca faptul ultim. sa poata, 'fi in-
-tales» 1).
1) II. Speaeer, Inaile Prineipim §. 23 trad. francezk.
 --- 14 ----
Prin clasifiatiunea tuturor lucrurilor despre
care ne facem o idee, totalitatea cunostintelor
noastre alcatueste un sistem comparabil cu un
arbor care se sprijine pe ramurile sale, precum
se sprijine o piramida pe baza sa. Obiectele in-
dividuale pe cari le cunoastem, sail pe car! le-
arn putea cunoaste prin perceptiunea directä a
simturilor, alcatuese ultimele ramuri ale arbori-
lor sail baza piramidei ; ideile din ce in. ce mai
generale sub cart se grupeaza cunostintele cu-
rat experimentale reprezinta ramurile, car! de-
vin din ce in ce mai putin numeroase cu c'it ne
apropiem de trunchin ; si insfirsit ideea cea mai'
generala si cea mai abstracta care invalue toate
cunostintele no astre, alcatueste trunchiul copa-
cului sau, virful piramidei. Sa, numirn acest
sistem piramida cunostintelor. Aceastä piramida
nu este neschimbata in privinta marimii sale.
Ea creste sau seade, dupa cum inteligenta o-
meneasca propäseste, sau da indarapt. Cu cit
inteligenta se dezvoltä mai mult, cu atit se ma-
reste si puterea sa de analiza si de sinteza. Do-
bindind. o mai mare putere de analiza, inteli-
genta desc,pere intre diferite lucruri deosebiri
pe car): nu le vazuse Inca ; ea inmulteste, prin
subdiviziuni numarul tuturor clase de fapte si
prin urmare mareste de asemenea numarul ce-
lor din urma clase cart' se gasesc la baza pira-
midei, cariia ii largeste baza si-i ridica virful.
Pe de alta parte, cu cit inteligenta devine mai
capabila de a sintetiza, cu atit mai mult ea
descopere intre lucruri asamanari noua, pe cari
nu le zarise pina atunci , ea intareste, in acelasi
_
 15

timp, legaturile ce reunese mai multe clase in-

ferioare intr'o singura clasa superioard.; ea des-
copere legaturi nouA, earl unesc inteo singurA
clasA superioarA mai niulte clase inferioare cart
se consiclerati. inainte ca independ.ente ; i astfel
se complecteaza si se consolideaza piramida cu-
nostintelor. Contrariul se intimpla, clad inteli-
genta dã indarapt.
Este de observat cä un mare numar de cu-
nostinti experimentale de acelas felin nu con-
stitute prin sine insusi un progres. Inteligenta
nu ci4tigA nici-o idee noua prin singurul fapt
ca a crescut numárul obiectelor individuale za-
rite aevea prin simurT, cart obiecte se grupeaz4
inteo idee generala imediata. Sã luAm un exem-
plu. In ceea ce priveste ideea generala despre
apele curgatoare : acela care a vazut o suta de
riuri nu este numai decit mai inaintat decit a-
cel care a vazut num ai zece. Singurul efect ne-
cesar al inmultirii cunostintelor d.e acelasi felift
este intarirea i clasificatiunea ideilor generale
formate dinainte prin ajutorul cunostiatelor ex-
perimentale mai putin numeroase. Cu toate a-
ceste, end inteligenta progreseaza (ceea ce se
Intimpla la indivizii i Ia popoarele cart se In-
drumeaza cdtrA maturitate, fArA sa, fi ajuns incA)
ea capAtA prin exercitiu cu atit mai multa pu-
tere de pricepere si are cu atit mai multe
sanse de a gäsi deosebiri intre lucruri conside-
rate ca asemenea, cu cit inmultirea cunostinte-
lor experimentale este mai mare. Asa dar in-
multirea cunostintelor experimentale d loc la
inmultirea ideilor generale numai la o inteli-
 16

genta capabila de a c4tiga puteri noi prin exer-

citiu. Astfeliti, cit timp propa§e§te i e sprijinita
prin -experientä, inteligenta large§te baza §i in-
nalta virful piramidei cuno§tintelor. Intalegem
ca, ori-care ar fi crWerea sa viitoare, piramida
va fi totdeauna limitatã, pentru ca inteligenta
omeneasca este din fire menita sa Elu poata nici-
od.ata cuprinde infinitul.
Am vazut pina aid ca inteligenta considerä,
un lucru ca §tiut, numal atunci cind 11 a§aza
intr'o clasa anumith. Urmeaza de-aici ca a ca-
uta adevarul in privinta unui lucru consta nu-,
mai in cautarea clasei din care trebue sä faca.
parte acel lucru Lasind la o parte cazul ordi-
nar, cind lucrurile percepute aevea pentru Intuiai
data, avind o asamanare desavir§itä cu lucru-
rile deja cunoscute sunt rinduite in clasele res-
pective formate dinainte, gasim ca, pentru toate
celelalte cazuri, cautarea i descoperirea adeva-
rului se pot face numal pe cale de inductiune
pe cale de analiza.
Prin inductiune, noi punem lucrurile, pe earl
nu le-am perceput nici-odata, aevea, in clasele
deja formate prin lucrurile pe earl' in adevar
le-am perceput inainte.
Dupa intiile persoane pe earl: le-am vAzut in
realitate, am format clasa oamenilor, apoi i-am
adaugit alte persoane treptat, dupa cum le-am
intilnit. Ins6, de oare-ce zilnic vedem oameni
noi, percepem putinta maririi nesfilite a clasei
Cu alte cuvinte, alaturi de persoanele pe cari
nu le-.am vazut, dar earl credem ca exista, pen-
tru ca experienta zilnica ne face sä le vedem
 17

pe rind ; ii noi le consideram ea in totul ase-

nea cu acele pe earl le-am vazut deja, pentru
Ca experienta Inca nu ne-a dovedit contrariul.
Exemplul acesta se potriveste pentru tot soiul
de lucruri, fie obiecte individuale, calith4i, fe-
nomene etc. Dupa ce dar am tras incheerea
persoanele pe cari nu le-am vazut exista cu
toate caracterele acelora pe cari nu le-am va-
zut, conchiclem de-aseraenea ca soarele va stra-
luci mine, precum a stralucit leri ; ca o tem-
peratura inalta dilata corpurile pe earl nu le-
arn vdzut nici-odata, dupa cum dilata acele
vazute de nol ; ca ea le va dilata pe toate
in viitor, dupd cum le-a dilatat in trecut
Analogia este, pentru cunoasterea caractere-
lor ne observate inca ale unui lucru perceput
numai in parte, ceea ce este inductiunea pen-
tru cunoasterea lucrurilor pe carl nu le-am per-
ceput nici-odata, nici in parte, nici in intregime.
Cind, de exeinplu, descoperim pentru intiia data
un fenomen care, la prima vedere, nu sanaana
intru ninaic cu fenomenele deja cunoscute, noi
cautam sa vedem cu ce fenomene cunoscute el
se asamana mai mult ; i daca gasirn prin per-
ceptiunea reala ca fenomonul are n-a din n
caractere ce poseda fenomenele cunoscute cart'
s'apropie cel mai mult de acel fenomen con-
chidem, pina la proba contrara, ca el are de-
asemenea i restul de a caractere 1i-1 punem_
prin urmare In aceeasi clasa cu celelalte.
Lucrurile pe cari le cunoastem prin induc-
tiune sunt totdeauna definitiv asezate in clasele
respective ale lucrurilor percepute, pentru ca le
 18

credem cu totul asemenea cu acestea. Nu este

tot a§a cu lucrurile cunoscute prin analogie sati
perceptiune realä, insa incomplecta, a simturilor.
Cele mai adese-ori ele sunt numai in mod pro-
vizorin puse in clasele respective ale lucrurilor
cunoscute prin perceptiunea complecta ; caci,
fiind date aceste cloud, categorii de lucruri, este
rar ca perceptiunea reala sa nu constate in to-
talul caracterelor lor id oarecare asamanare,
colo o deosebire. Gradul acestei deosebiri reale
sat" aparente putind sa se schimbe foarte malt,
cunotinta ce ne-o da analogia poate de aseme-
nea s varieze de la siguranta cea mai desa-
vir§ita pina la probabilitatea cea mai indoelnica.
.Ap clasificatilmea este definitiva, §i. siguranta
e desavir§ita pentru doua feluri de lucruri :
1° acelea pe can' perceptiunea reala le declara,
de la prima vedere, cu totul asemenea cu al-
tele dcja bine cunoscute ; 2° acele cart ni se
,par ca a asamanare desavir§itä, de§i am con-
statat numai asamanarea unei parti din carac-
terele lor. Din contra, cea maT mica indaalet §i
cea mai mica rezerva asupra asamanaril desa,-
virOte a lucrurilor daft loc la o clasificatiune
provizorie §i prin urmare la o cunoactere in
-stare de probabilitate. In acest caz cunotinta
dobindita prin mijlocul analogiel este o hipoteza
mai mult sail mai putin probabila, dupa cum.
asamanarea lucrurilor comparate se intinde la
un numar mai mare oil mai mic din insu§irile
lor respective. Cea mai mare parte din hipo-
teze se transforma de ordinar in siguranta de-
-savirs,ità prin experienta maT tirzie. Iata, de pilda,
un fenomen nou care prezinta n-a caractere ce
 19

apartin unor fenomene deja cunoscute. Le rin-

duim in mod provizoriu In clasa aeestor
din mina, ; cu alte cuvinte le asämanam nu-
mai in mod ipotetic. E de-ajuns ca experienta
sit intäreasca, In urma, printr'un sir de fapte
existenta celorlalte a caractere i hipoteza, de-
venitä din ce in ce mai probabila, se va schimba
in sfirsit intr'un adevar pe deplin. stabilit. Fe-
nomenul noü va fi pus in mod. definitiv in
clasa fenomenelor respective deja cunoscute,
pentru ca intreaga lui asamanare cu dinsele va
fi fost pe deplin stabilitä. Se intalege de la sine
eft,dupa cum experienta ulterioara, ne ajut.1 sa,
adeverim hipotezele intemeiate, tot astfelitl ea
ne ajuta s recunoastem falsitatea acelora cart'
nu corespund cu aceea ce numim noi realitatea
lucruTilor.
Afara, de hipotezele cari pot deveni mai tir-
zid adevaruri sigure, existA hipoteze call nu se
pot controla. Ele se rapoarta la lucruri, car!
find dincolo de liraitele perceptiunii directe sail
indirecte, an unul sad mai multe caractere a
caror verificare experimentala este peste putintä.
Bine intales Ca cutare hipoteza, consid.erata as-
tazi ca neverificabila poate ajunge, multamita
unor noua, descoperiri, sa fie considerata ca ye-
rificabila. In tot cazul, hipotezele neverificabile
pot fi direct chiar transformate in adevaruri si-
gure pentru aceia cari aü obiceiul intelectual
de a da adevärului o altä baza, in afara, de ex-
erienta numai. Cu toate aceste, aceste hipoteze
aunt de ordinar mai ind.epartate de siguranta
deeit hipotezele verificabile i aproape toate se
 20

raporteaza la principil generale : existenta Jul

Dumnezeii, nemurirea sufletului etc.
Insfir§it, la gradul de analogie cel mai inde-
partat de siguranta se gase§te metafora. 0 cla-
sificatie artificiala pe care o intrebuintäm in
perfecta cunostinta de cauza numai pentru a
ne da sama de lucrurile cari nu sunt Inca, in
mod definitiv clasate §i care astfeliii sunt de nepri-
ceput. Prin metafora punem in mod provizorit,
intr'o clasa de lucruri pe deplin cunoscute, un
lucru putin cunoscut care are, cu sigurantd,
oarecare asamanare cu cele dintil, dar care ia-
rä§i cu siguranta, nu le samana in intregime ;
judecam prin aceasta ca, pe cit putem prevedea,
acel lucru nu va putea fi asämänat cu celelalte
nici acum, nici in viitor. Metafora de ordinar
este intiia aplicatie ce se prezinta mintil care
ocupa pentru intiia data de un lucru cu totul
necunoscut, sail, cel putin, necunoscut din punc-
tul de vedere considerat. De pilda, pentru
esplica natura amorului, un om deprins cii stu-
diul fortelor fizice. va spune, indata cell pune
chestiunea : amorul este pentru fiintele ce se
iubesc ceea ce aste magnetismul pentru buca-
tile de fer magnetizate care se atrag. Prin a-
eeasta metafora, afar& de oareeare asAm5nare,
recunoa§tem i o mare deosebire intre amor si
magnetism. Dar mai tirziu se poate infatoa
gindirii .ideea asamanärii depline intre aceste
doua forte. De§i cea mai mare parte din me-
tafore ramin pentru totdeauna in starea -lor
primitivd, sunt ilnele can' se transformä, cu
timpul in hipoteze verificabile, din ce in ce mai
 21

probabile pina ce ajung a fi adevArurr sigure.

Asa dar metafora chiar, aceasta, esplicatie ru-
dimentara a 'maul' lucru necunoscut, este nu-
mai manifestarea tendintei constante a inteli-
gentei de a clasifica lucrurile pentru a le pri-
cepe.
Dupa ce am studiat mijloacele prin carf a-
jungem la clasificarea lucrurilor i prin urma-
re la instalegerea lor, sä ne intoarcem la pira-
mida cunostintelor. Aicl deosebim cunostintele
propriu zise i quasi-cunostintele:
Cunostintele propriu zise sunt acele cart re-
zulta din clasificarea definitiva, a lucrurilor sad.
din clasificarea provizorie care credem ca va
putea deveni definitivä. Capätam clasificarea de-
fimtivä, precum am väzut, sail prin consta-
tarea experimentala a asamanarii complecte a
lucrurilor, sad prin inductiunG, san numal prin
credinta intr'o asamanare desävirsita neadeve-
rita prin experienta. Clasificarea pro vizorie, care
credem ea trebue s devie definitiva, este a-
ceea pe care o clan hipotezele verificabile ad-
mise numai ca adeVaruri probabile pina la
proba complecta despre conformitatea sad. ne-
conformitatea lor cu realitatea lucrurilor. A-
ceste cunostinti aleAtuese stiinta propriu zisa.1)
Quasi- cunostintele se rime din metaforele
cari exrrimã numai o asAmanare partiala si
earl se considefa ca nu trebuie sä exprime
1) Simpla credintil in tr'o asarriAnarp coin plectA a lucrurilor
n'ar trebui, dupa pozitivistit ortodocsi, sA fie prenumerati i. intro
izvoarele de adevãruii tiintifice, de oarece acestea trebuie sa tie
controlate dethIrsit de eNtra experientA. Aceasta nu ImpedecA Ius
pe acel pozitivistl de a admite ca pullet de pleeare ei ea bazA ti
intifiea mal multe adevArurl bazate numai pe credinti.
 - - 22

nic odatA o qsamanare intreagd. Ele mai ati

ca origine hipotezele neverificabile earl' pästreazA
caracterele lor indoelnice si nu Runt transfor-
mate prin credinta i adeväruri sigure, adecd
in clasificatii definitive. La quasi-cunostinti a-
partin visurile poietice si in genere creatiunile
inchipuite cari sunt de domeniul artelor fru-
moase.
Quasi-cunostintele sunt dard clasifical-juni in-
timplAtoare i nestatornice ce se suprarun eu-
nostintelor propriu zise. Cit despre aceste din
urmA ele sunt clasificatiile cele Mai statornice,
acele earl alcdtuesc, asa zicind, trunchiul i mA-
duva cunostintelOr.
SA determinam acuma locul metafizicei prin-
tre stiinti i pentru aceasta sA no ocupam da
cunostintile proprin zise lASInd de-o parte quasi-
cunostintele.
La baza piramidei se gAsese senzatiunile noa-
stre (imagini de obiecte individuale) grupate in
idei generale de intfiul grad. Aceste idei, cele
mai numeroase i cele mai putin intinse in.
sfera lor, sunt notiunile cele mai simple si cele
mai putin arbitrare ce avem despre lucruri ; de
pildA : minte, lac, frunzA etc. Ele formeazA in-
tiia treaptA. Aceste idei se grupeazA intr'un
numAr mai mic de idei generale de gradul al
doilea, cari se grupeazA, la rindul lor, intr'un
numar si mai mic de idei generale de gradul
al trellea si tot asa mai departe. Fiecare idee
generala de rangul superior poate forma ca-
drul unei tiinT. Caci in. definitiv, o stfinta, flu
este alta decit o privire totata urmind unel
 23

descrieri amanuntite i unei clasificari riguroa-

se a tuturor lucrurilor cuprinse intr'o .idee ge-
neralä superioara ; stiinta adeca cuprinde lu-
crurile aceste in totalitatea lor, dupa ce au fost
subdivizate in grupe descrescatoare in cores-
pondenta cu ideile generale din ce in ce mai
infloritoare. Domeniile diverselor tiinT confun-
dindu- se cu sferile ideilor generale respec:sive,
urmeaza cã ierarhia stiintifica este paralela cu
ierarhia ideilor generale. Asa, la un grad deja
foarte inalt gasim stiinti cum .e : cristalografia,
care descrie si claseaza, corpurile (obiecte indi-
viduale) in cadrul ideei generale despre cris-
tal ; cum e optica, stiinta care descrie i cla-
seaza fenon2enele luminel, adecä acele cuprinse
In ideea generala de lumina consideraa ca
forfa etc.
Stiintele cari ocupa in acelasi rang se reunesc
pentru a alcatui alte stiinti mai putin nume-
roase i cu domenii mai putin intinse precum
sunt mineralogia, fizica, fiziologia, sociologia
etc. Acestea sunt cuprinse la rindul lor in niste
stiinti mai generale Inca precum : filo sofia cor-
purilor neorganice i biologia. Vine apot Me-
tafizica, asezata in virful piramidei ; ea este
stiinta care tinde sa imbratoseze toate cunos-
tintele omenesti intr'o singura. &dire i in sfera
unei singure idei universale.
Dar tocmai pentru ca ea domina totalul con-
ceptillor omenesti, metafizica este o stiinta nu-
mar in parte -; ea incepe, intr'adevar, cercetä-
rile sale in domeniul cunostintelor proprin zise
si le continua neaparat in domeniul quasi-cu-
 24

nostintelor. Iata cum metafizica este o stiinta

propriii zisa cind, pentru a esplica adevarurile
stiintifice cele mai inalte si mai generale, ea
constata asamanarea lor din unele puncte de
valere si le grupeaza, definitiv pe toate intr'o
singura clasa reprezentata printr'unsingur prin-
cipiti universal. Dar metafizica n'ar mai fi sti-
inta propriu zisa, cind ar avea sã esplice in a-
celasi chip principiul universal in care a con.-
topit ea toate adevarurile stiintifice ; cad o es-
plicatie stiintifica, ar cere ca principiul univer-
sal sa, fie pus intr'o clash in care am gasi alte
principii simulare, ceea ce a devenit cu nepu-
tinta prin insasi fuziunea tuturor adevarurilor
intiun singur principiu. Desi metafizica nu
poate sa esplice lumea in mod stiintific, ea tre-
buile totusi sä caute cel putin sa ne faca sa
intalegem principiul universal, care este, in de-
finitiv, tinta cercetarilor sale. In acest scop ea
cauta i gaseste raporturi de analogie intre prin-
cipiul univenal si unele idei generale saii chiar
unele obiecte individuale ; apoi multamita asa-
manarii lor necomplecte, ea formeaza, clasifi-
catit bazate escluziv pe metafore recunoscute
ea atare i pe hipoteze ce nu se pot controla.
Adeca, metafizica se serveste de acele clasi-
ficatii incomplecte pe carT le am numit quasi-
cunostinti. SA citam cite-va pilde. Metafizica
spintualista-monoteista rap orteaza toate feno-
menele i toata activitatea la un principiu u-
nic, spiritul universal ; ea declara apoi cã spi-
ritul acesta are forma si insusirile morale si
intelectuale ale unei fiinti omenesti, dar in-
 25

tr'un grad de perfectiune infinit mai mare. A-

ceasta asimilatiune partiala este o metafora ce
se prezinta ca o hipotez1 neverificabila, intru
cit pretinde sa arate i SA determine toate ca-
racterele principiului universal. Metafizica spi-
ritualista-panteista, atribuind. spiritului univer-
sal numai unele din caracterele morale si in-
telectuale ale omului, fara a-i insusi forma cor-
porala si marginita, intrebuinteaza aceiasi me-.
taford, aesi intr'un grad. superior de asarna-
nare. In fine metafizica materialista care re-
duce totul la o substanta materialã universald,
are numai un singur chip . de a esplica natura
activitatea sa : ea ne invata Ca substanta se
compunepina la fundul infinitului de mic
din corpuri distincte, cu 3 dimensiuni si sepa-
rate unele de allele ; ea adaoga ca aceste cor-
purl, animate de o miscare eterna, se influen-
teaza unele pe allele' prin ciocnire sail altrnin-
trele i produc astfeliil toate fenomenele univer-
sului. Aid Inca, este numai o singura metafora
care se prezinta cu o ipotezä neverificabild.
Ultimele elemente ale universului, earl ne sunt
cu totul inaccesibile, sunt asimilate din punc-
tul de vedere al formei, al consistentei si al
activitatii, cu corpurile ce vedem zilnic influ-
entindu-se prin ciocnire sail in alt chip ; cit
priveste punctul de vedere al spatiului, al in-
tinderei i al timpului in care ele exista, aceste
elemente ramin neasimilate.
Sit observam ca omul, inainte de a intro-
duce comparatiile sale metaforice in metafizica,
a conchis printr'o inductiune in cea mai mare
 26

parte din timp inconscientade la majoritatea

lucrurilor ce ocupa spiritul san la caracterul
principiului universal sail, ceea ce e tot atita, de
la caracterul celei mai marl parti a universu-
lui la caracterul universului intreg. Asa, acel
ce se afla intr'o stare de civilizatie relativ infe-
rioara, concepe principiul universal dupa chi-
pul spiritualist, adeca sub forma unei fiinte per-
sonale care are, mai mult san mai putin, in-
susirile omului (care e totdeauna presupus cu
o vointa libera), pentru ea inteligenta lui este
ocupata in mare parte de propria sa persoana,
de semenii saT i de faptele omenesti ; pe child
omul ajunge la un grad superior de cultura
concepe principiul universal intr'un chip ma-
terialist, adeca sub forma unel infinitati de cor-
purl neinsufletite ce se misca vecinic dupa legi
fatale, pentru Ca spiritul lilt' se ocupa mai nu-
mai de fenomenele ce se observa in diferite
corpuri in afara de ori-ce vointa omeneasca.
Trebule sa mai observam ca in toate aceste
hipoteze neverificabile reprezentatiunea princi-
piului universal este numal o combinatie a i-
deel despre infinit cu insusirile lucrurilor sen-
zibile care servesc drept termen de comparatie
. metaforica. Caci, pe de-o parte universul in-
treg nu poate incapea de cit in. conceptia in-
finitului i, de alta parte substanta ce. da corp
universului intreg nu se poate deosebi de aceea
care umple o portiune de univers : de exemplu
cum ar fi lucrurile senzibile pe care le cunoa-
stern. Aceasta vine de acolo ca, prim formatiu-
nea piramidei cunostintelor, deja am ajuns la
 27

necesitatea de a concepe o substantä unica, sait

un singur principiti pentru tot umversul. Dar
din moment ce se pot da unele esplicatiT asu-
pra principiuluT universal, prin singurul fapt cä
se &XL dimensiunile infinituluT unor lucrurT san'
unor insusirT senzibile i marginite, se intalege
ct pentru a merge foarte departe cu concep-
tibilitatea elementelor universului. Putem de-
pasi limitele pe care d. Spencer pare a le in-
dica in pasagiul ce am reprodus.
Ducind. cercetarile sale in domeniul quasi-cu-
nostintelor, metafizica devine dar un feat de
poezie stiintifica ce creaza atitea quasi-adevä-
rur cit cere con,Istiinta intelectuala a cugetato-
rului.
Inchipuirea poate sa mearga departe in di-
rectia aceasta ; ea lasa indaratul eT ultimele
cunostintf pozitive, patrunde in intimitatea sub-
stantei care alcatueste universul si se infunda
in timpuri §i in spatif infinite. Totusi se cioc-
neste i ea la urma de o margine cu neputinta
d.e trecut. Inchipuirea are ca punct de razdm
ca punct de plecare cunostintele pozitive, si
creatiunile eT trebuTe neaparat sä se tie intr o
zona hotarita. 0 compara0e Va deslusi mai bine ce
cred. ed. Presupuniml ca globul pamintesc re-
prezmta sfera cunostintelor pozitive, atmosfera
va fi circumferinta de limita a lucrarilor ima-
ginatieT. Cu cit sfera cunostintelor pozitive va
fi maT mare, cu atit se va largi mai mult si
cimpul imaginatieT.
Domeniile tuturor stiintelor se concentreaza
in sfera cunostintelor pozitive, dupa, cum do-
Conta, Bazele metafitieei. 3.
 28

meniile artelor frumoase ocu pa sfera creaVu-

nilor imaginare. Metafizica se atinge dar de ar-
tele frumoase prin partea sa cu totul hipote-
tica, produs al inchipuirei. Metafizicul este ar-
tist intrucit, incon§tient poate, el modeleaza o-
pera sa dupä gustul säu personal, sati. cum s'ar
zice in limbagiul artistic, dupa idealul pe care
l'a conceput.
Ca incheiere generala, sa zicem ca, metafizica,
prin faptul insu§I ca imbrMoraza, totalul me-
ditafilor omene§ti, este in ace1a§11 timp o'qtiinta
§i o artä. ')

1) A se vedea Introducerea mea in MetafizieA", eatrg efirlit.

 CAP. II.
Priucipii fundameutale.

Am vazut cä In toat& activitatea noastra in-

teleetual& se manifest& tendinta de a reduce
cunostintele la unitate ; ca, aceeasi necesitate
mintala, care ne sileste sa grupam intr'o sin-
gurä idee generalã mai multe fapte particulare,
ne sileste sa, cuprindem toate silintele intr'o sin-
gurä conceptie. In. zadar ar refuza cineva sa
unifice toate silintele prin generalizare dupa cum
n'ar putea sa, nu conceap-a o singur& idee- ge-
neral& pentru toate faptele particulare carf ail
insusiri com.une : asemenea valurilor contra
caxor ne luptam, generalizarea revin.e in. spiri-
tul nostru cu atit mai mult& tarie, cu eit am
respins-o mai tare. Contrar cu ceeace sustin unii
pozitivilti, metafizica se irnpune ori-carui cuge-
tator ea o necesitate inteleetuala. Aceasta, totusi,
nu ins&mneaza, ca, adevärurile metafizice se im-
pun cu acelasit grad de siguranta, ea c,i. adevã-
rurile date de stiintele partieulare ; cad cu cit
mai mult ne departam de constatarea direct&
a- simturilor, cu atit mai mult ne radicAm de
la adevärul particulare la adevaruri generale si
 30

cu atit mal putin evidente i mai putin sigure

devin cunostintele capatate. Iata de ce metafi-
zica, tocmai prin faptul ca ocupa virful cuge-
tariT, ne d numai neadevarurile cele mai pu-
tin sigure. Asa find., sà vedem ce felitl de cer-
cetari if se cuvin.
Pentru a ajunge la conceptia unitara a uni-
vers ului, b az ata pe to talitatea cunostintelor -
menesti, metafizica trebuie sa se ocupe :
a) De cercetarea täriei cunostintelor noastre
din punctul de vedere al adevarului lor si al
potrivirei lor cu realitatea.
b) De determinarea i esplicarea insusirilor
comune tuturor lucrurilor, precum substanta,
cauza, forma etc.
c) De reducerea la unitate a tuturor lucru-
rilor si cunostintelor, fie grupind sub un sin-
gur principiu universal toate principiile izvo-
rite din stiintele pozitive, fie concepind toate cele-
lalte raporturi care fac din univers un. singur
tot organic ;
d.) De stabilirea unor ipoteze verificabile sail
chiar neverificabile (mai ales de acest feat) a
cdror probabilitate sa fie sprijinità pe rezultatele
stiintelor particulare pozitive, ipoteze care sa, fie
in acelasi timp cele mai potrivite pentru a con-
stitui un sistem metafizic complect asupra lumei
considerate ca un tot organic i sa lamureasca in
acest sistem cit mai multe conceptiuni asupra
lumei. Ne avind tinta de a scrie un tratat
complect de metafizica, prin urmare nicT de a
trata toate chestiunile aceste, ma void margini
in acest studiu la problemele metafizice in pri-
vinta carora cred. ea pot emite o parere deo-
sebitil, in totul on ia parte, de parerile deja
formulate de altit.

§ 1. Existenta.

Credinta c existä ceva, se confund5, in prin-

cipin, cu insttsi constiinta ; caci aceasta in ul-
tima analiza este numai expresia intelectuala a
existentei. Negarea ori-carif existent): este deci
o contrazicere de termeni i prin urmare o im.-
posibilitate intelectuala, pentruca ori-ce stiinta
are ca pullet de plecare constiinta.
Constiinta probeazd nu numal existenta sa
proprie, dar i existent°, unel multimi de alte
lucruri al caror total alcatueste lumea ma cum
o vedem. Din faptul ca e cu neputinta de a
nega lumea in intregimea sa urmeaza oare ca
nu putem. nega unele din partile ei ? A taga-
dui existenta unora din lucrurile afirmate ca
existente de catra constiin ta noastra., ar fi st
facem intre ele o deosebire tocmai dintr'un
punct de vedere care in realitate nu le deose-
beste, adeca dupd dovada constiintel, ultima
proba a con§tiintel. Pe de alta parte, toate lu-
crurile pe care le afirma, constiinta noastra ca
existente se presupun unele pe altele, adeca sunt
inlantuite in ma, chip ca aparitia unuia in con-
stiinta atrage aparitia succesiva a tuturor celor-
lalte ; i tocmai aceasta legatura trainica a re-
prezentarilor cons,tiintef noastre constituie uni-
tatea acesteia din urinA, unitatea eulta.
 32

Ideali§tii subiectivi§tf, cari n'admit existenta

lumer interioare, se in§ala ei insu§1. Aceiar
soarta, a§teapta, pe filosofii earl admit o parte
a dovezilor con§tiintei qi neaga cu totul restul.
unix i altii Iat ca punct de plecare o idee,
care presupune multe altele, dar pe care o con-
sider* prin abstractiune, cu totul independen-
ta, ceea ce-I conduce tocmai sa nege existenta
luerurilor a cdror reprezentare con§tienta a de-
terminat i conditionat ideea de unde an por-
nit. In mod psihologic grqala se esplica prin
faptul ca atentiunea este incapabila de a se in-
drepta in acela0 timp catra mai multe obiecte.
Cine cata cu luare aminte la un peisagiti, nu
maT cugeta, la restul lumei ; eine urmarete o
idee uita, dc-o cam data ca sunt alte idei unite
cu cea dinta prin trainice legaturi de coexis-
tentä. Dar uitarea momentana naVe cite odata
la unele persoane §i in unele imprejuräri uita-
rea permanenta, mai ales chid frequenta expe-
rientelor sati a cugetarilor identice este de na-
tura, a transforma o impresiune trecatoare in
deprindere intelectualã. Gre§ala aceasta a fost
mai aparenta la filozofil earl n'aveati in mod.
clar con,tiinta Inlarituiril tuturor ideilor noastre.
Dar nimic nu-i scara complect, pentru ca ni-
mic nu este in stare de a concentra atentia sa
asupra tuturor punctelor lumeL Ba mai mult,
daca tinem tot atita seama de imperfectiunea
omeneasca precit i de multimea constitutiilor
mentale deosebite, vedem ca, pe unul e nevoit
de organizatia sa proprie de a considera numal
cutare i cutare lueruri, un altul va urma o
 33

alta cale cu totul deosebita ; acesta va concepe

cu tärie ceea ce cela-lalt va concepe abia 0 vice-
versa 0 pornind de aici trebuie sä ne mai mi-
ram ca nici-o filozofie generala n'a intrunit
toate parerile ; e nici un cugetator n'a scapat
de critica altuia ; ca ori-ce filozof a ispa0t ast-
fel gre§ala de a fi uitat ideile contrarii sistemu-
lui säti, punind in armonie metafizica sa cu
ideile prezente in spiritul sait ? N'am pretentiu-
nea de a fi alaturat mai mult ca top dinaintea
mea, gre§ala despre care am vorbit : a afirma
ca nu s'a putut sä ma contrazic, ar insamna
de sigur, a ma contrazice eti. insu-mi.
S'ar caracteriza bine inlantuirea ideilor ce fac
unitatea con§tiintef zicind. ea totalul concepti-
unilor unuf om formeaza un tot organic, a§a cä
fie-care idee presupune pe cele-lalte, adeca e-
xista fie-care numai intru cit o conditioneaza
celelalte. Acest adevar care se poate dovali prin
simpla analiza intelectuala, se potrive§te per-
fect cu ipoteza materialista dupa care sufletul
este numai functionarea generala a crierului, fie-
care parte a sufletuluf numai functiunea unei
partf a crierului. In adevar, daca fiecare fib/A
sati celula cerebrala nu exista 0 nu se mi§ca
(nu functioneaza) decit determinata i conditio-
nata de celelalte fibre sail celule cu can l. ea
constitue un singur tot organic ; crierul, de si-
gur ca 0 fie-care idee care nu poate exista
numai in corelatiune cu celelalte idei produse
prin functionarea celorlalte sub- organe ale crie-
rulul.
 34

Toate aceste probeaza ca am cadea in arbi-

trariti, daca am tagadui cu totul existenta unuia
din obiectele a carol- existenta ne este dovedita
prin constiinta lasatä in starea el normalä. Intaleg
Ca ne e peste putinta a tagadui chiar existenta
lucrurilor pe cart', prin oare-care sfortare inte-
lectuala, reusim a ni le inchipui ca ne exis-
tente : de exemplu spatiul i timpul, dar pe
carT constiinta le admite din nott, ind.ata ce
sfortarea a contenit. SA nu uitam : daca une-
ori sfortarea reuseste, a3easta se datoreste uneT
facultati de a abstrage un lucru de la altul,
ambele find in acelasT timp prezente in con-
stiinta ; i Inca atuncea trebue ca senzatiunea sa
fie impinsa pand la punctul de a uita cu totul
conceptia ce avem de eliminat. Dar, a face
abstractiune de un lucru, pentru a concentra
maT bine toata atentia noasträ asupra altuia
ce-1 avem inainte in acelasi timp nu insamnä
cä ccl di'ntaill este distrus.
Void incerca acuma sä ajung la acelasi re-
zultat procedind in feliul acelora earl", pornind.
de la un lucru dat, conchid la existenta sau
ne existenta altor lucruri. NumaT cat, daca ad-
mit un adevar dat ca pullet de plecare i dacrt
nu-1 consider ca neatirnat, o fac aceasta in
mod provizoria, piaa ce voiti fi scos niste ade-
värurf carT, la rindul lor, vor na.,?te i vor con-
ditiona pe cel dintiiii. Vom avea astfeliti o noua
dovada despre inlantuirea trainica a tuturor
ideilor i prin urmare a tuturor existentelor re-
prezentate in constiinta ; de unde vom conchide
ca dovezile constiintei sunt de netagaduit.
 35

Presupun cd, pentru mine individual, eul meu

e singurul lucru absolut sigur i ca nu stiu
daca restul (ehiar i corput meu) exista oil nu,
aevea. Activitatea eulza men se manifesta to-
tusi prin senzaciuni, prin emotiuni, prin cuge-
tdr i. si mai' ales prin vrointi.
Aceste facultati exista dara cel putin ea
forma a activitatei eului meu, cu care ele corn-
pun lumea cea interioarä sail subiectiva. Deci
aceasta lurne exista. Cit despre lumea exteri-
oara sau obiectiva pe care o gAsesc reprezen-
tata in constiinta mea numai ea object al
gindirei mele, al caril subject este mai totdea-
una eul meti, ea ar putea fi o creatiune a a-
cestui eu cu singura tinta de a face posibia
cugetarea dindu-i un subject i un object. Dar
iata ca vointa int-a-tura toate indoelile.
In cea mai mare parte a cazurilor eul met
manifesta o activitate voluntar6, el intilneste o
rezistenta ce provine de la un alt lucru sau de
la alt cine-va in afara de dinsul, de indatä ce
se stradalmeste sa invinga obstacolul caruia Ii
cedeaza in sfirsit. Asa, de pilda, cind vreau sä
am senzatia miscArii agitinci organele reale sau
imaginare pe care le numesc bra-tele mele, pot
si-mf procur aceasta, ocupatie numai pe un
timp anumit ; dupa aceea resimt o oboseala in
brate, adeca o rezistenta care invinge in urma
vointa mea. Daca vreat sã strapung ceea ce
la suprafata corpului solid. cu toata vointa mea
care cearca in zadar sa ajunga la tinta sa. Daca
vroeSe sa am senzatia de ro,5 §i raise pentru
acest scop, ceea ce numesc ochii mei, se in-
 36

timpla sa primesc fara de vote senzatia de

verde unita cu senzatia unui copac ce apare
de asemenea in potriva vointei mele, in directia
privirii mele, etc. etc. Aceasta insemneaza ca
este ceva in afara de eul meti, ceva care se
opune activitätii 1111 si-i lupta, in potriva ; a-
ceasta insamnä c senzatiile lucrurilor numite
interioare, precum sunt i organele mele
nu sunt lucruri imaginare formate de-odata de
eul meu, ci sunt impuse contra volute.]: lui de
ceva exterior, de corpul meu off de alte obiecte.
Asa dar, lumea exterioarä exista,. Dar ea nu
este simpla ,4 omogena ; cad' luindu-ma, pe
mine ca o cauza, ea produce efecte sail impresii
foarte deosebite nu numai asupra diferitelor mele
simturi, dar chiar asupra aceluiasi simt. Aceeasi
canza trebuind. sa procluca totdeauna acelasi
efe&,, de sigur cu sunt mnal multe cauze, din
moment ce percep mai multe efecte. Lumea
exterioara e alcatuita din rnulte elemente, sail
cel putin sufere o multime de modificatiuni
pentru eit percep un mare numar de fenornene
variate ce se raporteaza la dinsa.
Care e valoarea intrinseca a cunostintelor
mele relative la lumea exterioara ? Am. zis, ori
ce cunostinta este in ultima analiza numai per-
ceptiunea unei as'amanarf sau a unei cleosebirf
on numai un grad de asamanare i deosebire.
Efectele ce produce lumea asupra mea trebu-
ind sä fie tot atit de asämänatoare sail de di-
ferite ca i prizmele earl' le produc, percepti-
unea cauzelor i clasificatia celor dintIiil este
neaparat identica cu clasificatia celor de al
 37

doilea. tiinta este numai o clasificatie dui:a

gradele de asamänare i deosebire ; urmeazI
de aid c lumea exterioara, poate sa-rai dea o
cunostinta tot atit de compleca ea si acea care
izvoräste din lumea interioarä, nici mai mult
niei mai putin.
Perceptiunea, analogia i inductiunea, iatA
cele trei izvoare ale cunostintelor ; deductiunea
serveste numai s'a desvolte in constiinta cuno-
stintele cdpätate dinainte, ori cit ar fi de vagi
si de obscure, chiar acele inconstiente si sub-
inWese. Cunosc un lucru prin perceptiunea e-
feetiva complectà, cind Ii percep prin ajutorul
simturilor mele in toate pãri1e. Cunosc de a-
semenea o serie de lucruri sat un intreg, cind
percep fiecare din lucrurile ce compun seria
sau intregul. Dar odatä dobinditt aceastA cu-
nostinta, imi e de ajuns, altA data, de a per-
cepe una sau citeva din 041 pentru a con-
chide, prin inductiune sau prin analogie la
existenta celorlalte lucrurf earl complecteaz5
intregul sat seria. In paragraful urmAtor ma
voit ocupa de valoarea inductiunii si a ana-
logiel ; pentru moment, ma märginese a admita
aceste dou6, mijloace de a dobindi cunostintele,
ca fiind tot atat de legitime ca i perceptiunea
realä.
Prin perceptiunea reala i complectã cunose
o multime de lucruri din lumea interioark intre
altele corpul met propriu si multe alte corpuri
in totul asemenea cu al met. i cum prin ma-
surile mele externe si interne constat Ca trupul
imi este pururea legat cu eul met, conchid. de
aice ca celelalte corpurf earl' samana cu al meti
ati de asemenea fiecare eul lor. Cind aceste con
purl se gasese impreuna cu al meti in fata a-
celuiasl fenomen exterior, ele fac aceleasT ges-
turf ca i corpul met propriu, care manifesta
prin miscarile sale impresia interioara ce mi-a
facut acel fenomen.. Conchicle de aiee ca impre-
siunea (senzatie, emOune, idee, determinalie)
ce a fOcut fenomenul acesta asupra eului met,
a fost produsa de asemenea asupra euluf cor-
purilor earl all executat micãrT externe iden-
tice cu ale mele. Asa dar, aceste corpurf cu
eurile lor sunt oamenf exact ea si mine. Pot sa
ma folosesc de experienim lor sprijinindu-mä
pe a mea proprie. i in adevar, ori-care ar fi
in realitate lumea interioara a celorlalV si
care ar fi modul kr de a fi, imf e de ajuns
st observ o singura data miscarea corporala de-
terminata la dinsii de cutare fenomen exterior
pe care-I cunose si de cite oil voiti vedea pro-
;

ducindu-se, la yre-unul, gestul care inainte a

insotit actul exterior, voiti. sti ca acesta s'a pro-
dus de asemenea, desi in momentul acela nu-1
vad aevea. Reproclucerea miscarilor expresive
ale corpurilor are si ea drept cauza amintirea
fenomenelor, adecd reproducerea impresiilor da-
torite fenomenelor trecute. Percepind dara ges-
turile altuia, pot ajunge sä cunose fenomenele
pe earT semenif mei le-ati perceput odinioara.
Miscaxile acestea devenind simbolurf ce ne pun
in relafuni: pe unit' cu altif i aceste simboluri
ajunginci prin. simplificare sa fie cuvinte vor-
bite si scrise, putind sa se transmita in depar-
 63 9

tare in timp i in spatiii, pot, multdmitil lor,

st cunosc lucruri percepute de persoane foarte
depârtate de mine san car! ati trait in veacurile
cele mai departate.
Pentru o multime de fenomene cunosc prin
propria mea experienta, cele doua elemente con-
stitutive ale ori-cdrii miscari sad ale ori-carii
transforindri : cauza si efectul. Cu ajutorul e:s.-
perientei contemporanilor mei si a celef a pre-
decesorilor, ajung chiar s cunosc cauze car! ail
lucrat i efecte ce s'aft produs intr'un interval
de timp tot ma de lung ea vieata omenirii a-
junsa la vrista de acum. Experienta mea pro -
prie sail a celorlalti descoperindu-mi raporturile
intre o multime de cauze i efecte nu am decit
sa observ existenta actuala a unei din acele
cauze pentru a prevedea efectul ei intr'un vii-
tor indepartat, efect a care! cunostinta o dato-
resc experientei trecute; imi ajunge de aseme-
nea sã constat existenta until efect prezent saIl
trecut, pentru a sti ca el a fost precedat de o
cauza despre care capat o iclee din propria
mea experienta san din a altora. tiind apoi,
tot prin experienta, ca pricinile i efectele for-
meaza un lant neintrerupt, cunostintele mele
inductive se intind neimpedecate atit in viitor
ca si in trecut, avind mereit ca baza i ca punct
de plecare perceptiunile reale ale siinturilor
mele (pentru cä ele ma fac totdeauna BA cu-
nose si sä utilizez perceptiunile semenilor mei).
Printre fenomenele trecutului pe care in acest
chip invat a le cunoaste se gasesc i acele care
 40

stet in legatura cu originea i dezvoltarea o-

mului ca specie i ca individ.
Experienta ne probeaza ca toate corpurile se
influenteaza reciproc ; c o modificatiune oare-
care intimplatä la unul are drept cauza unica
influenta tuturor celorlalte i ca corpul ome-
nese nu e scutit de aceastä regula. Expus in-.
fluentelor multiple a corpurilor incunjuratoare,
corpul omenesc s'a modificat treptat ; organele
functiunile sale ati suferit o diferentiare con-
tinua, ap, incit dupa ce ati trecut prin formele
cele mai timile a ajuns la cel mai inalt grad
de perfectiune organic& existenta. Sistemul ner-
vos, mai ales, separindu-se pe nesimtite de cele-
lalte .organe ale corpului omenesc i diferetiin-
du-se necontenit a capatat cu timpul o foarte
mare dezvoltare. Printre subtmpartirile luf de-
osebiin organele ale caror functiuni alcatuesc
facultatile intelectuale si morale. Organele aceste
functiunile lor s'aii supus legei co mune : ele
s'ati intärit i desvoltat printr'un exercitiu ne-
Intrerupt (adeca prin lupta contra inriurirei din
afara,), pm gramadirea fortelor pe care o acti-
vitate continua le-a procurat indivizilor fiecarii
generatiuni, prin transmisiunea hereditara a pu-
terilor acumulate sub forma de aptitudini orga-
nice, intelectuale si morale din ce in ce mai
vaste.
Daca observ pe individ, vad cd el repeta in
cursul vietei sale fazele prin care a trecut spe-
cia. In stare de embrion, abia are cite-va urine
de organe si de functiuni curat fiziologice ;: nu
exista urnaa de facultati intelectuale si morale.
 41

Dezvoltarea treptata a organizraului i apariti-

unea mai tirzie a facultatilor inalte sunt o ur-
mare a influentelor din afara. Lumea exterioara
lucreaza in special prin intermediarul nervilor
earl servesc ea organe ale siraturilor externe, asa
ea" daca ace! nervl nu sunt Inca, formati sail nu
functioneaza Inca, corpurile incunjuratoare nu
se pot pune in. comunicatiune cu corpul ome-
nesc si nu pot exercita asupra luf acea influ-
enta care produce senzatiile, ideile, sentimentele
etc. Orbul din nascare este lipsit de idei i sen.-
timente care se raporteaza la lumina , surdul
nu stie nimic din cele ce se leaga de sunet si.
tot asa mai departe pentru top ace! earl' Bunt
atrasi de o infirmitate oarecare. Un individ. lip-
sit de toate simturile n'ar avea dara, absolut
nici-o senzatie, nici-o idee, Did un sentiment
§i nici-o vointa, cu toate ca crierul lig are ap-
titudini innascute pentru toate aceste activitati
psihice. Concluzia generala este ea, nu eul meil
ereaza lurnea interioard, ci ma! degraba lumea
exterioara produce, prin influentä, lumea mea
interioara.
Corpurile se influenteaza unul pe altul ; oil-
ce modificare ce se intimpla intr'un corp dat
rezulta din actiunea exercitata, asupra luf de
celelalte corpurf si de rezistenta ce le opune
el, la rindul sau : acestea sunt datele experi-
entel. Dec! orl-ce modificatiune realizata in-
tr'un corp are dol" factor! : influenta exterioara
provenind de la alte corpuri i rezistenta pro-
prie a corpulul modificat. Modificatiunea este
dara proportional& cu influenta mediului. Toate
 42

aceste leg! generale se aplica fireste corpului

omenese.
Influentele mediului combinate cu rezistenta
organelor determina toate miscarile functionale.
Influentele exterioare care lucreazã prin ajuto-
rul organelor simturilor si rezistenta acestor or-
gane i a crieralul determinA toate aceste mis-
carI si modificari car! constitufe fenomenele
psibice. Ori-ce fenomon d.e acest soin ati. dar
do! factor! : o influenta exterioar i rezistenta
organelor carI functioneaza. Prin urmare, e na-
tural ca un fenomen psihic ce se prezintà net
ii complect in constiinta mea, sa fie insotit de
acesti. doi factor! ; cu alte cuvinte, ori-ce cu-
getare are neaparat cloud elemente constitutive:
un obiect i un subiect : obiectul este consti-
inta unel influente determinate exercitata de
un corp exterior asupra organelor inteligentef
mele i subiectul extern, constiinta unef rezis-
tente ori o reactiune corespunzatoare acestu!
organ. En! este cu neputinta de a extirpa din
gindirea mea unul din acesti doI factor!, fära
a o primi prin aceasta i pe dinsa ; tot asa
dupa cum in zadar as incerca sa opresc influ-
enta exterioard exercitata asupra until corp, satl
rezistenta pe care o opune, Fara a opri prin
aceasta chiar producerea rezultante celor doua
forte protivnice.
Desi nu se poate confanda obiectul i su-
biectul unel cugetarT, totus! ele, pre eit se pare,
nu sunt expresia a doua lucrur! tie natura de-
osebita. Nu se poate slabi, de pilda, cum s'a
facut, bazat pe distructiun.ea lor, existenta a
 43

douO substante deosebite, substanta materiaa

si substanta spiritualá. Gad, din punctul de ye-
dere obiectiv, eel" doi factor): al' inteligenta ex-
prima forte car! in principiti sunt de aceeasf
naturl si earl" provin numai. din corpurf indi-
viduale distincte (corpul care influenteaza si
corpul influentat) ; din punct de vedere su-
biectiv, eel doi factori ai cugetaref mele sunt
forte cart" se pro duc in interiorul meti, pe un
picior de egalitate perfecta si car! par a se ma-
nifesta in constiinta mea, una ca si cealaltá,
en caracterul unei independence intregi fata cu
orl-care corp. De alta parte pot studia obiec-
tiv, adecä pot pune ca obiecte ale gindirii mele,
cele doua elemente ale cugetärif altora. Cu
alte cuvinte subiectul gindirii altora devine o-
biectul gindirii mele, lucrind asupra inteligen-
th mele ca obiect exterior. Subiectul putind fi
tradus in. termeni. de obiect, si unul si altul ail
o naturä comund. Rezulta de aid ca, pentru
cOutarea adevärului. calea obiectivá are ma!
multä valoare de cit calea subiectivd. Un in-
divid dat nu poate cunoasteca subiect decit
propria sa persoana si Inca numai din unele
puncte de vedere, pe cind ca obiect el poate
cunoaste direct tot ce exista,,, afarä de persoana
sa, din unele puncte de vedere ; el poate prin
urmare, sä cunoascä in acest chip, chiar subiec-
tul cugethref altora, de unde el conehide la
subiectul proprief sale gindiri. Or, deosebirea
si asOmänarea cu toate grad.ele lor fiind baza
cunostinteT, este evident ca, aceste raporturTvor
fi maT bine constatate cincl vom supune toate
Conta, Bank, metafizioei. 4.
 44

obiectele cunostintei noastre aceluiasi criterin,

aceluiasi" felit i. de comparatiune, aceleiasi md-
suri. Pentru descoperirea adevarului, metoda
obiectivä singura convine tuturor cercetarilor,
pentru c toate lucrurile, chiar i acele ce for-
meaza subiectul cugetarii altora, se pot traduce
in termeni de obiect pentru gindirea unui in-
divid anumit, adeca pot fi apreciate din ace-
10' punct de vedere, pot fi supuse aceleiasi
mäsuri, in vederea constatarii raporturilor de
deosebire si de asamanare.
Rezultatul de cdpitenie la care ma conduce
cautarea adevarului prin. metoda obiectivA, ia-
ta-1: ori-ce cunostintä, ehiar acea a eulul men,
apare in inteligenta mea numai prin o influ-
en-VA si in urma unei influente exercitate a-
supra mea de niste lucruri call se gäsesc in a-
fard de mine. Deci, chiar existenta eultd pre-
supune existenta lumei exterioare.
Iata-ma intors la punctul mett de plecare,
atunci cind am admis, in mod provizoritt cu-
nostinta euluI mett ca independenta de celelalte
cunostinti i ca baza a ori card cercetari ulte-
rioare. Cele spuse pind aid arata cum se leaga
cunostintele intre dinsele, cum toate lucrurile
intärite prin constiinta se presupun unul pe
altul.
Am vazut ce trebue sa admitem. ca existent.
Dar existenta nu are, pentru inteligenta noasträ,
o valoare constanta si invariabild. Ea se pre-
zinta cu doua caractere, realitatea ii adevarul,
cari pot varia in mai mult i in mai putin. De
aceea, pentru a complecta notiunea despre e-
 45

xistenra, vom incerca, in cele doua paragrafe

urmatoare, de a da o idee precisa d.espre rea-
litate i adevar.

§ 2. Realitatect.
Dupa ce am aratat cá, daca, idealistif neaga
putinta de a cunoaste lumea exterioard, aceasta
se datoreste in mare parte intrebuintarii ira-
tionale a cuvintului f enomen (aparenta,), de pilda,
in locul cuvintului efect, pentru a arata impre-
siunile produse de simturile noastre asupra
constiintei, d. H. Spencer adauge : Ce va sa
zica cuvintul real? Aceasta chestiune e baza
metafizicei intregf ; pentru ca, se neglije de a o
rezolvi, nu dispare ultima cauza a vechilor di-
viziunf a metafizicianilor. In talmacirea cuvin-
tului." real, aiscutiunile filozofice pastreaza numai
un element al conceptiunel vulgare a lucrurilor
si leapada pe toate celelalte, ele creaza confu-
zia prin. inconsecinta. Taranul, cind examineaza
un obiect, crede nu ca obiectul ce examineaza
este ceva in sine, ci ea lucrul despre care el
are constiintä este un obiect exterior ; el i in-
chipue c constiinta sa se intinde clilar in lo-
cul ocu pat de obiect : pentru ainsul aparenta
si realitatea sunt unul i acelasi lucru. Totusi
metafizicul e convins ca constiinta nu poate cu-
prinde realitatea ci numaT aparenta ; el pune
aparenta inlauntrul constiintei si lasä relitatea
in afara. El continua a concepe aceasta reali-
tate pe care o lasä afara de constiintä, in ace-
lasT chip cum ignorantul concepe aparenta. El
afirma ea realitatea este afara de constiinta, dar
 46

nu inceteazd a vorbi de realitate ca si cum

ar fi o cunostintd ce se poate prinde in afard
de constiintd. Se pare cd a ultat ca conceptia
realitätii nu poate fi decit un mod de constiinta
si cã chestiunea este de a sti care e relatiunea
intre acest mod. i celelalte.
77
Prin realitate noT intdlegem persistenta in
congiing o persistenta sat necondit,ionald ea in-
tuitia spatiuluT, sait conditionald ca intuitia de-
spre un corp pe care-1 avem in mind. Ceea ce
distruge realul, asa cum il concepem noT, este
caracterul de persistent& ; prin insusirea aceasta
il deosebim de ceea-ce numim ne-real. Distin-
gem o persoand asezatä in fata noastrd de ideea
despre aceasta persoand pentru c putem de-
parta ideea de constiinta, dar nu putem srt
departam de dinsa persoana cind o privim.
Dacd avem indoeli asupra un, I impresiuni ce
face un obiect asupra noastra prin ceatd ,
IT punem capat indoielei daca ea persisra dupa
o observatie ina minutioask i afirmdm reali-
tatea daca, persistenta e desdvirsith. Ceea ce ne
arata e. persistenta e in adevär ceea ce nu-
mim noi realitate, este ca., dupa ce critica a
probat cä realul, asa cum avem noi constiinta
despre dinsul, nu este real in mod obiectiv,
notiunea nedefinitä ce ne formam despre real
in mod obiectiv este acea a unul lucru care
persistà in mod absolut, sub toate schimbärile
de mod, de form& sail de aparentd. Fapful ca
nu ne putem forma chTar o notiune nedefinitá
despre absohitul real, decit ea absolut persis-
tent, implied lámurit cd persistenta este criteriul
 47

ultirn al realitatii, intru cit ea este prezenta in

constiintä.
77
Realitatea nefiind, pentru nor, nimic mal
nault decit perzistenta in constiinta, fie obiectul
perceput necunoscutul insusi sail un efect pro-
dus invariabil asupra noastra, de catra necu-
noseut, aceasta nu schiruba nimic din rezultat.
Daca, In. concliçiile statornice ale constitutia
noastre oarecare putere cu care natura intrece
conceptia noastra produce totdeauna un mod
anumite de constiinta ; clac acest mod de con-
stiinta este tot atit de perzistent pre cit ar fi
aceasth pärere dac6, ar ft in constiintä, realita-
tea pentru constiinra ar fi tot atit de complecta
intr'un caz ca si in celalalt. Daca o fiinta ne-
conditionath ar fi prezenth in cugetare, n'ar
putea fi decit perzistenta ; i daca in locul a-
cestei fiiii* este o fiinta conditionata de for-
mele cugetarii, dar nu mai putin perzistenta,
ea nu este pentru noi mai putin reald." (1)
Este, negresit, mult adevar in ceea ce zice
Spencer, dar ma indoese daca a ajuns s ca-
racterizeze in iatregime realitatea.
Mai intii d. Spencer pare a fi avut in vedere
numai realitatea lumei exterioare, pentru Ca, spre
a arata deosebirea intre real si ne-real, zice en
nu putem alunga din constiinta noastra o per-
soana pe care o privim, dar putem s'alungam
o idee clespre aceasth persoana, cind lipseste
persoana. Dar aceasta idee care face parte din
lumea noastra interna desi, n'are, cum zice dl.
(1) 'Peg ntii1e principit § 46. (traducere romineascii A. S.)
 48

Spencer, caracterul perzisteilIel in constiiata., nu

este mai putin reala ca simpla idee. Perzistenta
in constiinta nu caracteriza dar ori-ce realitate
chiar duph spusa d-lui Spencer. SA vedem daca
ea caracteriza cel putin realitatea lumei exteri-
care. Fdra nici o indoeala, toate lucrurile 're-
ale ale lumei exterioare sunt persistente in
constiinras , cind ele ni se manifesta in conditiuni
constante dovedite de conitiinta. Dar in condi-
tiuni constante iluziunile i halucinatiunile per-
zistet deasemenea i ne fac iluzia de realitate ;
cad ne trebue totdeauna o verificare, o noua
perceptiune prin ajutorul altor simturi, o schim-
bare, in fine, in conditiunile perceptiunii, pen.-
tru a recunoa§te ea ceea ce am crezut mai in-
tiin' o realitate exterioara este numai o iluzie sai
o ha1ucin0e. Perzistenta in constiinta nu este
dar tocmai caracterul distinctiv al realitatii.
Trebue, mi se pare, sä calif-am acest caracter
mai cu sama in marturisirea, si mai ales intr'un
felitt anumit de marturisire, a simturilor externe-
interne, izvor Tillie al cunostintei. Simtul intern,
probabil multiplu ca § i simtul exterior, este
simtul prin care noi cunoastem ceea ce eAte ori
ce simcita ca, se petrece in sufietul nostru. Sim-
-till exterior care se subdivide in simt muscular,
simt de vedere ete. este acela prin care cunoa-
stem ce este or simtim ce se petrece in afara
de sufletul nostru. Admitind aceasta, sa vedem
care poate fi caracterul netagaduit al realitatii.
Socot cã un caracter distinctiv al realului este
acordul simultan al simturilor aceluiag individ cu
privire la existenta aceluiag obiect, sai2, ceea ce
 49

este acelqi lucru, necontrazicerea, marturid unui

sing de nid-o altd märturie clactr a aceluNg simf
sau a unuX, alt simf..
Pentru a controla aceastä ipolcza sã cercetäm
pe rind : cunostintele ce avem despre lumea in-
tern i acelea cari se rapoarta la lumea ex-.
terna.
a) LucruK din karma internet. Nu le putem
cunoaste numai cu ajutorul sinatului intern ;
eind acest simt le intareste intr'un singur -chip,
noi le consideram ea reale, pentru-ca, desi va-
dite numal prin. simtul intern, ele nu sunt con-
trazise nici de acesta, nici de alte simturi i ca
prin urmare. acordul tuturor simturilor subzista
in privinta lor. Asa poseda caracterul realitätif :
constiinta, sentimentele, senzatiile, ideile etc., pe
earl le simtirn existind. in. noi. Dar se procede
aft-feat, cind. e vorba sa tim daca senzatille si
ideile pe cari noi le raportam la lumea exte-
rioara corespunzãtoare, sail nu, la lucruri sail
la cauze reale ce exista in lumea aceasta. Ches-
tiunea atunci este rezolvita prin. acordul sail
dezacordul simturilor exterioare, singurele prin
Carl, direct sail indirect, ne procuram notiuni
asupra lumei exterioare.
b). Lucruri din lumea exterioaret. Le cunoa-
stem prin intermediarul simturilor exterioare,
unele, cum e cerul, stelele etc. prin ajutorul
unui singur simt ; altele, precum plantele, ani-
malele etc., prin ajutorul a doua sau mai multe
simturi in acelasi timp. Halucinatiile i iluziile,
despre carl vom vorbi mai departe, se dato-
resc contrazicerei unui simt prin el insusi: sail
 50

prin alte simturi cu care el lucreaza de acord

pentru cunostinta unui obiect : pe eAnd acor-
dul simturilor ne da impresia realitatii fie ca
acordul rezulta din dovada constanta a unui
singur simt atingand. existenta unui obiect
din neputinta celorlalte siraturT de a fi impre-
sionate de a cel object, fie ca rezulta din mar-
turiile concordante a mai multor masuri rela-
riv la acelasi obiect.
and un lucru exterior produce in noi mai
multe Nenzatii diferite prin ajutorul nnui or!
mai multor simturi, aceste senzatif sunt atitea
elemente ale reprezentatiunii objective. Prin
lucru exterior intaleg fie un obiect individual,
fie o colectiune de obiecte individuale, sau o
serie de lucruri, oil in fine tot ce poate fi re-
presintat in inteligenta prin o singura, impre-
siune sau idee, particulara sau generala. Dar
umtatea impresiunii sau a ideei care reprezinta
un lucru exterior. rezulta din faptul ca toate
senzatille s'au grupat pentru a forma o singurd
reprezentatiune intelectuala. SA presupunem ct
un lucru produce in noi patru sensatiuni a, b,
c, (1, earl constitue in spiritul nostru representatia
ab c d; aceste senzatiuni producimlu-se simultan
eel putin odata, ajunge apoi ea una singura
sä se prezinte in constiintä, pentru ca amintirea
eelorlalte tra s'a revie in spirit §i pentru ca
toata reprezentatia a,b, c, d, sa se reproduca.
Cind, de pilda, privim de departe o casa pe care
n'am vazut-o nici odatd, primim in realitate
numai senzatia optica a unuf plan colorat care
reprezinta una din &tele easel intregi en ele-
 51

mentele pe earl' nu le-am zarit Inca : ocupati-

unea unuT spatiu cu tref dimensiunT, vid läsat
intre pAretT pentru camere, consistenta solida
a materialelor etc. Cind examinam un ou d.e
pasere, cugetinci la originea lul, simtim ind.ata
trezindu-se in noi toga, seria de caine i efecte
ce leaga, oul de pasere. Daca privim o bu-
cat:a de lemn aprins, sau ma intreb ce o sã
devie, ideea transformariT lemnului in cenusa,
ImT va apArea ca unul din inelele lantului de
cauze i efeete care s'a redesteptat in spiritul
meu. Aceste pilde arata ea noT conchidem de
la parte la intreg, de la cauza la efect, d.e la
efect la cauza i 434 cunoastem. astfel prezentul
trecutul i viitorul. Mai mult ca, am. avut a face
cu obiecte reale. E adevarat ca un singur simt
vorbeste prin senzatiunea a pentru existenta
lucruluf reprezentat prin a b c d; dar acest
simt nu se gaseste in dezacord cu celelalte cat
timp acestea remanind neactive n'au inlocuit
prin altä ce-va senzatiile a, b, c i d. Sa pre-
supunem acum ca, senzatiunea efectivä a re-
desteptind reprezentatiunea a b c d, simturile
de care d.epind senzatille b, c qi d intra in ac-
thine, i ele, pentru a verifica perceptiunea.
Ce o sa se inample ? MaT multe cazurT sunt
posibile : sau sinaturile vor avea in adevar im-
presiunile b c i c/ si atunci desteptarea ante-
rioara a reprezentatiuniT a bc d va fi intarità
ca fiind conforma adevarului ; sau simturile
vor avea impresiuni noua e, f, g in. locul im-
presiunilor b, c, d i atunci va fi evident ca
impresiunea a ne-a Inälat acindu-ne sä ore-
 52

dem ea am vazut lucrul a b c d, pe cind noi

eram in fata luerului a ef g; sau in fine,
simturile nu vor avea nici o impresiune si a-
tunci vom fi siguri c lucrul perceput in re-
alitate are numai elementul a si ca prin ur-
mare ne-am insälat recunoscindu-i elementele
a b c §i d. Cele doua cazuri din urma sunt
ceea ce se cheama o iluzie.
Desteptarea unei reprezentatiuni compuse,
datorita reproducerii partiale a senzatiilor com-
ponente, este un efect al obiceiului intelectual
eiltigat dinainte. E de ajuns ca spiritul sa fi
fost silit o singura data de a uni intr'o acpeasi
gindire elementele a, b, c, d, pentru ea pe vii-
tor sa fie inclinat a reconstrtui gindirea a b c d,
de cite oil va percepe unul, doua, sau trei din
acele elemente ; cad: gratie exercitiului trecut,
aceasta operatiune cere mai putine sfortari de
eat am cerca conceptiunea unei cugetari cu to-
tul noua. Tot in puterea obiceiului spiritul pus
ea sa, aleaga intre mai multe eugetari vechi so
va opri la acea pe care a format-o cel mai
adese.
Fenomenul pe care l'am explicat psihologi-
ceste prin deprinderea intelectuala, se explica
fiziologiceste prin deprinderea organica. Ori-eare
ar fi modul sati de productiune, senzatia nu
este in total de cat o functiune, o miscare a
unui organ anumit al sistemului nervos. On
daca, pentru a se supune unei influence din.
afara, patru organe de acest feliü executã de
odata si in unele rinduri, patru mi§cari, a, b,
c, d, care le sunt impuse intr'un sir hotarit,
 53

va fi de-ajuns, mai tirziu, ca unul singur din

aceste organe s fie mi§cat de o cauza exteri-
oara, pentru ca tovar*: sa savirqasca mi§ca-
rile pe care odinioara le-au facut impreuna.
Tot a§a este §i cu celelalte sisteme de organe.
Exemplele sunt numeroase. Observati un pianist,
un dansator sau un lucrator deprins a executa
cu mai multe organe picioarele i minile
o serie de mirail intr'o online data : el incepe
cu lin gest, intiiul din o serie oare-care ; indata
dupa aceea seria intreaga de mirari automa-
tice se urmeaza fara nici o sfortare din. partea
executantului. Sehimbati insa, ordinea miscari-
lor sau impuneti-i mi§cari cu care nu e obici-
nuit i yeti vedea pe artist sau pe lucrator,
odinioara atit de indemanatec, ca nu reu§e§te
de cit anevoe. Nimic neindreptatind exceptia
ce am face in favoarea organelor cerebrale e
natural sa admitem ca ele se supun legilor a-
sociatiunii cari cinnuesc inteun chip atit de
vadit celelalte organe. ha de ce ce nu hezi-
tarn, a considera obiceiul organic al creerului
ca unul din factorii principali ai formatiunii
ideilor §i cugetarilor noastre
Am zis ct daca Iii unna unei singure sen-
zatiuni a reprezentatiunea intreaga a b c d,
a reinviat, e lesne de a o controla recurgind la
perceptiunea complecta a tuturor sirnturilor
noastre. Aceasta regula se aplica la tot ce sta.,
in fata noastra ; 0 de fapt, verificarea s'a repetat
de atitea on i obiceiul a prins atitea rächcinf
ca o perceptiune incomplecta, e echivalenta, cu
realitatea 0 nu lasa umbra de indoialä. Cea
 54

mat mare parte din timp nici nu ne gindim

chiar sã ne asiguram in alt mod. Vedem de de-
parte o fa4ada i suntem sigurf de existen-ta easel,
un latrat arata presenta unui eine ; pronuntdm
euvintele serise pe cari le citim, zdrind primele
litere ale fie carui cuvint etc.
Totusi multe reprezentatiuni se pot controla
numaY intimplator i sunt altele cu totul ne-
verificabile prin perceptiunea complecta. Daca
distingem, buna-oara, la un bOlnav simpto-
mele externe ale unei leziuni organice profunde,
credem ct exista o toalã, fara sä a§t.eptain
autopsia. Daca gesim fragmente de obiecte vechi
sau oase fosile, credem, fdra sa ne putem con-
vinge de visu, c unele au fost cind-va obiecte
intregi i cã celelalte au aparcinut unor ani-
male. Chid vedem CU microscopul in spectrul
solar dungile caracteristice ale fierului afirmam
et existä fier in soare, etc.
Sa nu uifam cä, pi.'n.A acuma a fost chestiu-
ilea de reprezentatiunile reamintite cu puterea
ce caracterizeaza perceptiunea actuala, a obiec-
telor exterioare, vreau s zic, reprezentaOunile
care cit timp existä, ne fac s credem ca avem.
inaintea noastra, in. total oil in parte, obiectele
exterioare reprezentate in constiinta. DI. Spencer
numeste aceste fapte de con$iinVa reprezenta-
funif vii, pentra a le clistinge de acele pe can'
le numWe senzatiunf slabe, earl, neavind vioi-
ciunea celor dinttiiit (afar& de cazurile princi-
pale de halucina-tie), flu ne fac efectul ca Ia-
crurile reprezentate sunt in faca simturilor noa-
stre exterioare.
 55

Ori-ce perceptanne vie slabeste indata, ce a

incetat pereeptiunea efeetivá a lucrului repre-
zentat. Reprezentatiunile slabe se pastreaz'a
se reclesteaptã In memorie ; ele constitue aproa-
pe tot materialul mediteeiunilor noastre asupra
realitatii. Dar pentru ca reprezentafile slabe ce
se rapoarta, la lumea exterioaea sà ne fac5, e-
fectul cä reprezinfa in mod pozitiv lueruri reale,
de si absente ele trebue sA fie reproduetiunea
mai mult sau mai putin fideld a reprezentatii-
lor vii de altA data. Urmeaza cä i pentru din-
sele acordul simturilor este criteriul realitätif,
.aeord. care, bine inteles, este o simpla amintire,
ea si reprezentape InstIL
Reproducerea mai mult sau mui putin fidelã
a reprezentatiunilor vii prin reprezentatille slabe
este un efect al obiceiului card-tat cu ocaziunea
formatiunii reprezentatillor vii. DacA ne gindim
la instrumentele preistorice cari par &A, fi fost
lucrate de cine-va, suntem sigurf cã ele an
trebuit sá fie confectionate de oameni si pen-
tru trebuintele lor pentru c la reprezentatia
vie ce am avut, In o alta ocazie, despre un
instrument lucrat a fost unitA numai cu re-
prezentatia vie a cui-va. Apoi, daeä instrumen-
tele descoperite sunt, sub toate raportarile cu
mult inferioare instrumentelor moderne, suntem
convinqf Ca autorif lor erau i ef cu mult in-
feriori contemporanilor nostri, pentru cä, in
experienta noastra,- reprezentatia vie a unui
lueru imperfect a fost aproape totdeauna unitä
cu reprezentatia vie a unui luerator medioeru
 56

sau, eel putin lipsit de mijloace pentru o exe-

cutiune mai buna.
Cind telescopul ne arata in planete prezenta
de oceanuri si de munti, ne gindim ea trebuie
sä fie pe suprafata lor fiinte organice ; i asa-
mandm fortele fiziee cart' se gäsesc acolo cu
acele de aici. Nimic nu ne opreste sa ne de-
partam din ce in ce mai mult de sfera de ac-
tiune a sinaturilor, servindu-ne de ipoteze din
ce in ce mai neadeverite prin perceptiunea
imediata. In toate aceste operatiuni mentale re-
producem numai prin analogie i inductiune,
reprezentatiuni vii trecute, mai mult sail mai
putin miesurate sail amplificate, cu combina-
iile lor, en inlAntuirea lor etc. Dar analogia
inductiunea nu sunt ele, in definitiv, ma-
nifestarea obiceiulut intelectual sail mai bine a
obiceiului organic dobiadit prin repetitia per-
ceptiunilor efective ?
Reprezentatiile vii sunt neatirnate de repre-
zentatille slabe i nimic nu se opune la inmul-
tirea lor nedefinita : unei experiente noua va
corespunde totdeauna o reprezentatiune no-ca ;
pe cind reprezentatille slabe, simple copii, sunt
strins legate de reprezentatiile vii. Ori-ce cuge-
tare compusa numai din reprezentatiuni slabe
nu are valoare decit atit cit se bazeazi pe expe-
rienta trecuta i ori-ce ipoteza e admisa numai
sub re zerva controlului ulterior, Folosul unui
control creste cu cit ne departam de percep-
tiuni1e directe, actiunea obiceiului devenind
atund cu atit mai putin sigurA. Asa, ori-ce
 57

idee de realitate exterioara deriva escluziv din

experienta externa,, adeca din reprezentatiile vii.
Ceea ce am zis despre reprezentatiile exte-
rioare se aplica la reprezentatille lumei interne.
Orice idee de realitate relativa la lumea inter-
na din experienta interna, adeca in.
.

perceptiunile simtului intern. Reprezentatiunile

acestui simt nail, cu toate aceste, nici odata
puterea reprezentatiilor vii, ceea ce nu le im-
pedica de a se comporta in acela0." timp.
SA trecem la studiul lucrurilor nereale. Nu-
mim ast-fel lucrurile a caror existenta e afir-
math de un simt §i negath de un altul, sail
afirmata de un simt la un moment dat §i ne-
gath de acelasi simt intr'un alt moment. Aceste
parer! contrazicatoare se intilnesc in halucinatie
§i. iluzie.
Ilalucinatia se rapoarta numai la perceptiu-
nea externa. Ea este reprezentarea vie a ceva
exterior, object sait insu§ire, care nu existä sail
care, cel putin, nu se afla la indämina simtu-
rilor. Ap, este halucinatia, care ne face sa ga-
sim amar un lucru dulce, care ne face sä au-
zim voacea unui absent sat a unei fiinte in-
chipuite. Perceptiunea reala difera de haluci-
natie prin aceea c una are drept cauza o ex-
citatie exterioard §i cealalta o excitatie interna.
Se intimpla ct exeitatia sa produca reprezen-
tatif vii exterioaie cu totul noua ; dar in gene-
re ea se margine§te s rede§tepte reprezentatille
reale deja formate de perceptiunile trecute sail
de imaginatie, atribuindu-le forma reala a re-
prezentatiunilor vii. Excitatia interna, denota o
 58

stare anormala, sati bolnavicioasa a organelor

simturilor sail a crieruluT ; ea insoteste de ase-
menea o preocupatiune prelungitä, exploziunea
unei emotiuni exagerate etc.
Visul este un soit de halucinatie. Nascut din
excitatia interna el ne pro cura senzatia reali-
tag atita cit d.ureaza, tocmai ca i halucinatia
propriu zisa.
La inceput halucinatul este de ordinar inca-
pabil de a deosebi realul de nereal. Pentru a
putea s'o faca, el trebue sa procedeze la o ve-
rificare, fie in timpul durate stariT anormale,
fie dura incetarea ei i servindu-se de toate
sinaturile, printre earl i simtul bolnav. Sa a-
nalizain halucinatia optica a unel: fiinte apa-
rente. Fantoma are ca aliat simtul vederiT in
momentul acela ; dar el e combatut sail prin
pipait, care nu palpeaza nimic in locul unde
este aparitiunea, fie vrin auz, care transmite
halucinatului dovezile contrare -ale persoanelor
prezente, fie prin insus! simtul vazuluT, indirect
clad halucinatul comparä pereeptiunile optice
ale momentuluT cu perceptiunile de acelasi fel
anterioare salt posterioare halucinatia. Haluci-
natul conchide de aid ca ceea ce vede, nu
existä, indata ce probele simturilor sale sunt
contrazicatoare ; dar marginea continuta in crie-
rul saii exist& ca trezire sail recombinatie a
perceptiunilor anterioare, ca efect real al und
cauze reale, din moment ce aicT simtnrile nu
contrazic niniic. Partea ne reald a ori-carif ha-
lucinatiunT este dar caracterizata prin nepotri-
virea simturilor in privinta eT.
 59

Ajungem la iluziunI si le vom impart in

senzoriale i intelectuale. lluziile senzoriale aft
originea lor in reprezentatunile externe. Iluziu-
nea senzoriala are loc cind, primind inapresiunea
reala a unui lucru exterior, spiritul creaza o
imagine vie, amplificata sati 'mai complexd, in
care obiectul in adevar perceput este numal
accesoritt. Iluziunea tinde a ne face sa credem
ea exista inaintea noastra un tot de x elemente,
pe cit timp nu exista decit xa, sat avind. a-
cestea fac parte dintr'un alt tot, ceea ce ne face
sa luam un lucru drept altul. Este o iluzie sen-
zoriald : cind mirajul ne arata o oaza acolo
unde este numaf imaginea reflectata a oazei ;
cind, asazat pe Un vapor in miscare, ni se
pare ea, se mird -carniul ; cind, auzind accentele
dureroase ale actorului pe scena, credem serios in
durerea lui etc. Iluzia senzoriala, este dar, con-
trar cu halucinata, efectul unet excitatunf ve-
nite din afara si care se exercita asupra orga-
nelor simturilor in stare perfecta. Numal cit,
senzata elementara produsa direct prin excita-
tiunea data se uneste prin efectul obiceiului,
cu alte senzatif elementare pe cari le desteapta
in memorie ; i astfel se formeaza imaginea
unui lucru. care lipSeste in acest moment, dar
care a fost deja perceput saft care samand cu
acele percepute in cursul experientelor anteri-
pare. Ara vazut cu toate aceste ek tot prin
acest procedet adeca printr'o perceptiune par-
fah*, complectata prin ajutorul senzatunilor re-
desteptate In memorie, se pot forma si ima-
gini cart' sA corespunda realitatif. De aceea e
Conta, Bazele metafizieel. 5.
 60

cu neputinta de a sti, la un moment dat, decit

doara cu o verificare prealabila, daca avem a
face cu o iluzie sail o reprezentatiune realä.
Nu trebue sa uitam Ca, daca suntem in stare
de a recunoaste, aproape la prima vedere, flu-
ziile (miragif, imagini de ogling etc.), aceasta
se datoreste verificarilor adeseorf repetate. De
cite off e vorba de o iluzie de un feliti necu-
noscut sail putin cunoscut, suntem nevoitl" a
recurge la verificarea prealabila servindu-ne de
un simt, indeferent care, fie chiar simtul insa-
lator. SA presupunem o persoana care pentru
India data priveste o oglinda si vede inteinsa
imaginea sa proprie san al altuia. Dintru'ntii ca
va crede ca indaratul oglnzer, la distanta in-
dicata prin reflexiunea lumineY, se gaseste o fi-
MO, reala, adeca putind SA fie vazutä, atinsä,
auzitä., etc. Dar indata ce persoana aceea va fi
privit indaratul oglinzei sail va fi pipait cu
mina la distanta indicata de oglinda, ea se va
convinge ca parerile celorlalte sinaturi contrazic
prima sa impresiune. Spiritul sail va face ur-
matorul rationament : corpul care pare ca e
indaratul oglindef nu exista, din moment ce
simturile nu sunt de acord. asupra exhtentei
hi ; dar imaginea existä, ca simpla imagine re-
flectata a unui corp real, ca o a doua percep-
tiune a aceluiasi obiect, ca fenomen. in corela-
tiune cu un altul, intr'un cuvint ea un efect
real al une cauze reale, pentru ca simturile nu
contrazic acest punct de vedere. Asa dar, ca si
pentru halucinatie, partea nereald a oil-calif
 61

iluzif senzoriale este caracteristica prin dezacor-

dul simturilor in privinta ei.
lluziile intelectuale sunt produse de reprezen-
tatiile slabe fie Ca acestea se rapoarta la per-
ceptiunea interna sail la perceptiunea externa.
Aceste iluzii sunt greselile constiente satl nu, pe
cari le comitem cind, pornind de la date expe-
rimentale necomplecte, sfirsim cu concluzil pe
earl nu le-am fi tras, daca avem date cona.-
plecte. 0 observatiune interna incomplecta
ne face sä credem cã ideea de spatiu e simpa
si nereductibilâ. Timpul scurs de la un care-
care eveniment pare mai lung decit in realitate,
cind ne amintim prea multe evenimente succesi-
ye intimplate in acest interval ; ni se pare, din
contra, mai scurt decit in realitate cind uitäm.
toate evenimentele sa cea mai mare parte din
evenimentele intermediare. Cind. la un moment
dat imi aduc aminte numai d.e faptele rele ale
cuiva, conchid ca e un rail; este o iluzie inte-
lectuala pe care o rectifie indata ce-mi amintese
cä acest om a savirsit i multe fapte bune in
viata lui. Un ignorant care cunoaste numai
intocrnirea sociala din tarä sa i din timpul san
conchide prin inductiune citi toate popoarele
lumei i din toate timpurile nu pot ori n'ad
putut trai decit cu aceiasi organizatie socia-
la. Daca omul nostru se pune sa invete is-
toria sociala a popoarelor vechi i moderne, el
recunoaste cä ideea lui dintiiil era eronatk
iluzorie ; el se convinge ca, pentru a avea o
idee justa d.espre aceea ce este san ce nu este
 62

esential in orf-ce organitie sociald, trebuTe sa se

intereseze de tot ce este comun i ce nu e co-
mun tuturor societatilor omenestf. La iluzii de
acest feliü sunt supusf, in toate ramurile stun-
tef, toti acef care nu sunt in curent cu stiinta.
Savantul insusl este supus "greselei, de 0
toate datele experimentale ale timpuluf sad if
Bunt cunoscute si cu toate ea judecata sa se
razama totdeauna pe inductiune i analogie.
Dupd ce au fost primite ca adevaruri stiintifice
generale, concluziunile vor fi condamnate cind
stiinta va fi progresat, adeca in ziva cind da-
tele experimentale devenite maT numeroase osi
maT variate, vor fi largit baza inductiunilor vh-
toare.
Iata de ce adevarurile ce sunt de domeniul
experientef-0 nici nu exista alteleaii numal
o valoare provizorie : experientef viitoare if a-
partine de a le primi sari a le inlatura. Legile
logicei i adevarurile matematice singure fac
exceptie i aceasta pentru ct ele procedeaza de
la date complecte procurate de toate experien-
tele p osibile.
Afara de iluziile involuntare despre care am
dat pilde, exista iluzil provocate, si cu vole le
sthn ca atare, de la inceput. Fiind dat un lu-
cru, orf de cite orf facem abstractie de unele
din partile sale pentru a duce toata atentiunea
noastra asupra restului, ajungem sa tragem
concluzif false capabile de a ne da, pentru un
moment, iluzia adevdrurilor generale.
I) Vezi Teoria Fatolismulur.
 63

Asa fac uneori scriitorii ce compara lucruri

destul de deosebite : ei ail in vedere numai u-
nicul numar de insusiri asamfinatoare, negli-
jeaza, toate celelalte i conchid, prin. metafora.
ta asamanare mai mult sail mai putin com.-
plecta. Poetul concentreaza intreaga sa atentie
asupra asamändrii ce exista intre sunetele pro-
duse de o padure agitata de yint i gemetele
sail murmurele unei multimi, el Isl.' inchipue
pentru moment ca arborii sunt insufletiti ae-
yea, ea ei resimt emotiunile si le comunica u-
nul altuia, ca i noi. i voiajurile fantastice
intreprinse cu mijloace miraculoase, printre stele
populate de fiinti extraordinare etc. etc. Iluziile
de acest feliil i nenuniarate altele pe earl: nu
in draznirn sa le imprimam totdeauna, atita sunt
de derrte, se produc in noi cu miile in acele
momente de reverie earl' nu sunt rare in viata.
Sub impulsiunea diferitelor dorinti nesatisfa-
cute in lumea realä, imaginatia ne transpoarta
atunci in lumile imaginare pe care le creaza
cu singurul scop de a ne face sä gustam toate
fericirile, cel putin in acele scurte clipe cit du-
reaza iluzia. Precum se vede, ori-ce iluzie (in-
telectuala sati senzoriala) are o parte reala §i
o parte nereala. Cea dinttiti contine fenomenul
insusi al iluziei precum i reprezentatiunile date
de experienta trecutä earl' servesc drept pullet
de plecare i vor fi confirmate prin experienta
posterioara ; in partea imaginara intra repre-
zentatiunile ce Se asociaza cu cele dintii i earl
sunt contrazise fie la originea lor de alte re-
prezentatii ale experientei trecute, fie mai tir-
 64

ziu de reprezentatiile ulterioare. Intr'un cuvint,

partea nereald a ori-carii iluzii intelectuale
ceea ce e tot atita, prin contrazicerea simturi-
lor relative la aceasta parte.
In iluziile senzoriale i halucinatiuni se deo-
sebesc destul de rdpede si de precis ceea ce
este real de ceea ce nu este, cad e vorba de
senzatiile actuale. Cit despre iluziile intelectu-
ale, operatiunea este mult mai inceata, i mai
vaga,, avind in vedere ca, aid simturile se con-
trazic indirect prin reprezentatii slabe, adeca
prin senzatil formate si pastrate mai mult sail
mai putin fidel Ill memorie. Apoi analiza ilu-
ziildr intelectuale va fi cu atit mai vaga i mai
grett de acut cu cit reprezentatiile slabe con-
trazicatoare vor avea o relatiune mai indirecta
si mai departatã cu experienta efectivá care d'a,
senzatiunile sail reprezentatiunile vil.
mul intrebuinteazA halucinatiile in vederea
fericirei sale ; el le datoreste cele mai dulci lu-
cruri ale sale. Printre halucinatiile placute st
amintim visurile placute ale somnului i lucru-
rile minunate continute inteun graunte de o-
pium sail de hasis. Printre iluziile de acelasi
fell se numara acele earl insotesc esenta ar-
telor frumoase 1). Iluziile provocate de artele
frumoase sunt poate cele mai importante. Pu-
(1) Ori-ce s'ar zice, sunt convins ca iluzia este pentru
ori-ce opera de artà un element de intliul ordin, in lipsa
caruia nu exista efecte de esteticA. 0 observatie aten-
tivA ne aratA, in adevar, 0 ori-ce opera de arta. trebue
pentru ca sti fie estetieg, sä indeplineasea della condi-
tjuni §i e de ajuns ea sA le indeplineasea.
 65

tind sa se comunice la o intreaga societate, ele

Servesc pentru educatia etetica a multimef
.

si restring legaturile sociale prin unificarea sen-

timentelor.
Terminind expunerea caracterelor realitatirf
sä aruncam o ochire generala asupra totaluluI
lucrurilor reale si ne reale. Observatia atenta
a cunostintelor noastre ne convinge ea flu e-
xista pentru no): nici realitate absoluta nici neant

Opera de artd trebue set trezeased in spirit imaginea

de ceva care nu se gdseste in lumea reald si totusi se
doreste intr'un mod mai milt sau mai pqin constient.
Acel ceva trebue:clar sa satisfaca o dorinta provocata
dar nesatisfacuta de lumea reala. Obiectul dorintel este
de ordinar, o grupare sau o combina0e oarecare sime-
tried de obiecte, de fiinti, de miscall, de sunete, de
forme etc. care imboldeste spiritul i, inima si tot odata
le recreaza gratie lipsel ort-carii contradictiuni sat con-
trariet41 si care satisface intr'o masura oarecare ten-
dinta omului de a sinietrisa, dupa chipul säii lumea gi
con.tinutut el.
nind simetric organul omenesc dá loc neaparat la
micrT functionale, fizice sati psihice cu tenclintI sime-
trice. Bine inOles ca obiectul dorit nu este opera de
arta chiar, dar acel ceva care nu exista si a carul ima-
gine se form eazä in spirit sub inriurirea operel de arta.
2) Opera de arid trebue sd producd nu numai con-
cepria, dar si iluzia lucrului dorit. Cad, pe de-o parte,
ceea ce conpepemca ne real ne lasa cu totul nepasil-
tori i, de altä parte, ceea ce ne face etectul realitatil
pure ne misca mult i poate chiar sa ne miste prea
mutt. Intre aceste doua extremitatl se.gäsesc lucrurile
iluzionare pe cart le credem pentru un moment reale,
si carl din aceasta cauza ne misca : dar cum credinta
noasträ in realitatea lor, este slabä i trecatoare, ele ne
 66

absolut. Pintre lucrurile considerate ca reale,

nu este nicii unul contra cArula nu s'ar putea
invoca vre-o considerqie scoasa indirect din
experienta ; i Iari, printre lucrurile pe car):
le considerdm ca imaginare nu este unul in
favoarea canna nu s'ar putea invoca o consi-
deratiune scoasa de asemenea din experienta
trecutd. Exista, totus)", o realitate i o ne-reali-
tate relativA, in senzal ca existenta unor lu-
crurt este Intãrit de un numAr mai mare de

misca mai putin, i, chiar prin aceasta, adese-or! in mod

mai placut de cit realul. In ori-ce eaz, din moment ce
cautam in zadar in lumea reala obiectul dorintelor noa-
stre, trebuie sa fun fericii de a le intilni in lumea i-
maginará. Dar pentru ca obiectul dorit s facti iluzie,
e necesar ca una din pärtile lui sä fie luata in reali-
tate si aceasta parte constitutiva opera de arta. Cu alte
cuvinte, opera (1.6 arta consista intr'o grupare de ele-
mente senzibile luate in lumea reaI i combinate asi
corespunzatoare cu care se leaga prin deprindere inte-
lectuald pentru a forma impreuna imaginea vie a obiec-
tului dorit.
Se pune in numärul artelor car! utilizeaza iluzia sen-
zoriall reproducind, cu concursul unuia ori mai multor
sin7quri, unul din aspectele lime! reale : pictura pentru
tru vedere ; sculptura pentru vaz i pipait muzica pen-
tru ureche ; arta dramatica pentru váz, auz i piplit
etc. Artele care se servesc de ifuzia intelectuala, poezia
de pilda, trezesc mai intiid amintirea senzaOilor reale
percepute odinioara si le dispun apoi in asa chip ca sa
intre in combinatif nouë. Iluzia va fi cu atit mai corn-
plecta cu cit opera de arta va fi o copie mai exacta
despre aceea ce a lost luat in lumea reala, asa in cit
mai mult pretueste sa copiezi desavirsit mai putine ele-
mente reale de cit sa copiezi mediocru un numar mai
 67

sionturi, intr'un chip mqi direct i in urma u-

nor perceptiuni mai des repetate ; pe dud exis-
tenta unei alte categorii de lucruri este infarita
e un mai mie numAr de simturi, mai indirect
si in urma unor perceptiuni mai rare. Plecind
de acolo, se poate stabili o ierarhie dupil gra-
dul de realitate incepind prin aceea ce este
maT putin real sati mai ne-real Citeva pilde
vor laanuri aceastä gradatiune.
La treapta cea mai inalta, a realitatii. se afta
fax5, indoialä, constiintn, adeca, simtul intern
care se afirma, prin sine insusi i pe care-I for-

mare. Tin bun desemn care se märgineste la reprodu-

cerea fidelã a formei este superior tabloului care, afar&
de brma perfect executatä a restului, ar reproduce si
culorile modelului, dar in mod gresit. Cad, Wind pe
spectator s5. Mb& o senzatie format& identicã cu impre-
sia ce i-a läsat obiectul real, desemnul desteapt& pe loc
amintirea celorlalteelemente ale realithtil §i le uneste
prin efectul deprinderel senzatia formel desemnate. Din
contra tabloul gre§it care are pretentia de a fi mai corn-
plect departeazg, de la inceput atentia de la lucrul zu-
grdvit si o fixeazI, asupra relei esecatiuni a coloritului,
apoi, in lipsa identitkil intre copie si model, senzatia
coloratä nu este unit& cu celelalte senzatii elementare
produse de natura ; ea nu desteapth. dará senzatiile su-
ran cu destulà putere pentru ca toate impreunä sä poa-
ta reconstitui de odatà imaginea intreaga a lucrului zu-
gravit. Este de asemenea usor de inteles ca iluzia pro-
vocatb. de opera de arta inspirä spectatoruIui un inte-
res proportional cu latitudinea care ii este 16sata de a
complecta imaginea cu ajutorul elementeIor si de deta-
He mai bine adaptate cu gustul sau si cu dorinta sa
personalA. Adevaratul rol al artistului nu este de a
 68

meaza toate simturile externe, in cursul vietei

intregi, fãrã alta contrazicere de cit acea care
rezulta din consideratiuni hipotetice foarte in-
departate. Yin, apoi, realitatea corpului i rea-
litatea tuturor obiectelor incunjuratoare. La un
grad mai mic de realitate sunt lucrurile cart'
considerind departarea lor enormä, finetea lor
extrema sail alte imprejurdri, sunt percepute
direct numai printeun singur sinat, sati call,
chiar prin acest mijloc, daft numai un singur
feat de senzatiuni,lasind sä presupunem toa-
te celelalte pe cari le-am siinti daca obieetul
lor ar fi la inddmina simturilor. Asa sunt : fo-

reprezenta toate elementele imaginel pe care vrea s'o

provoace in spirit. Misiunea sa este, asa zicind, de a
planta jaloane ; de a fixa cadrul in care imaginatia li-
bera de a se misca, va crea imaginea voila de gustu-
rile si inelinatiunile spectatorului. Astfel intaleasti, o-
pera va avea dublul lobos, de a imboldi spiritul artistic
la altii si de a da in acelasi timp, o directie, o unitate,
o simetrie creatiunilor imaginare ale spectatorului. In
modal acesta, geniul unui mic numtir de artisti poate
ajuta multimea mai putin inzestratä ca sa scoatà par-
tea trebuitoare pentru tendinta MIA reverie atit de
naturala pentru om.
Multamità acestor consideratiuni, ne esplicAm pentru
ce opera muzicalä care lasa atita latitudine imaginatiu-
nilor celor mai variate, produce asupra unui foarte mare
numar de indivizi, efecte mult mai marl si mull mai fan-
tastice decit celelalte opere de artA ; i pentru ce, in
schimb o statuie care, cind e de o singurà coloare, co-
piaztt deja in deajuns nature, displace cind reproduce
ei culorile modelului, asa incit imaginatia nu mai are
nimic de ad6ogat, afara doar de miscare.
 69

silele cari sugereaza ideea conditiunilor vitale

ale fiintelor organice ce acopereati globul acum
cite-va milioane de ani ; lumina solara care, cu
ajutorul spectroscopului, arata compozitia chi-
mica a soarelui etc. Aid este limita intre pozi-
tiv ,s,i hipotetic.
Scoborindu-ne Inca pe scara realitatilor, in-
tilnim lucruri din ce in ce 'mai' hip otetice si din
ce in ce mai putin probabile ; o asamanare
vaga care se sterge eu eit ne indepartam, le
leaga abia de experienta propriu zisä. Suntem
liberi de a crede cä planetele i stelele chiar
au fiinti analoage cu locuitorii pamintului, ca,
pretutindeni unde existä materie, existä orga-
nisme, adeca inteligenV ; ca in eterul universal
plutesc forme inzestrate cu calitäti infinit mai
superioare, in legatura cu naediul lor ; cã sunt
flinti cari ne Intree atita prin numarul i fi-
neta simturilor lor, in cit cunoSc, In aceasta
lume si in altele, lucruri pe care noi nici nu
le putem banui macar ; cä locuitorii spatiilor
calatoresc dintr'o lume in alta ; ca pentru din-
sh' metempsicoza este reala, etc. Aceste credinti
atitea altele sunt posibile, daca, uitind par-
tea iluzorie a lucrurilor i indreptind toata a-
tentiunea noastra catra aceea ce au real intr'in-
sele cream, dupa chipul lumei noastre
in direct& legatura cu dinsa, o infinitate de
lumi succesiv addogite unele catra altele ; pu-
tem merge pe calea aceasta pima a acorda in-
susirea realitatii lucrurilor recunoscute mai in-
tai ea iluzorii. Daca, din contra, ne captiveaza
partea iluzorie a lumei, atunci analogia ne face
 70

sa declaram pe rind iluzorie, totalitatea lucru-

rilor reale, si prin dreapta eliminare, restringem
din ce in ce mai mult lirnitele realitatii pina
o nimicim. desavirsit. Dintr'o slaba asamAnare
intre starea de vis de starea de trezie putem,
de pild, conchide cä viata este un vis. Fie-
care e liber, sä rationeze astzfelhi : in timpul
somnului meu cred in realitatea viselor mele
si deci in nerealitatea a tot ce am vazut cind
nu dormeam, tocmai precum, cind sunt tl:eas,
cred. in realitatea a tot ce vad si in nerealita-
tea visurilor ; nu am, prin urmare, mai mult
drept in timpul treziei sa declar de iluzoriu
obiectul visului meu, dupa cum n'asi avea in
timpul somnului meti. dreptul de a privi ca
nereal ceea ce am vazut find. treaz. Trezia
visul nu se prezinta dar, in toata durata lor,
pe un picior de perfecta egalitate ; i de oare-
ce simturile-mi dati informatiuni diametral o-
puse dupa cum dorm ori veghez, unneaza ca
visurile ca i realitatea ordinara sunt o mreaja
dubla de iluzii. Asa, desi traese asevea, viata
mea este numai un lung vis intrerupt d.e un
vis mai scurt in momentele pe care le numese
somn, precum in acest din urma vis se vira
une-ori unul sau mai multe vise mai mid Inca.
E probabil c In realitate en traesc intr'o alta
lume decit aceea in care mi se pare ea ma
aflu i ca dorm intr'un colt al lumei reale d.e
care nu-mi clan seama in somnul met. De la
atipirea mea am visat o intreaga epopee : m'am
simtit de odata, copil mic, incunjurat de pa-
rintii care zicean ca mi-an dat vieata ; am. avut
 71

o copilarie, o tinerete, o vrista. ad.ulta ; m'am

vazut in luptil cu lucrurile cele ma feliurite
cu fiinti maT mult sail. mai putin rale earl', din
fericire, existä numai in inchipuirea mea. Visul
isi va urma d.rumul pina ce o catastrofa, II
curma, adeca pina cind nii sa va 'Area Ca lu-
crurile i fiintele fantastice earl' conspirá in po-
triva mea imi vor fi dat o loviturd raortala ;
in acest moment, ingrozit de lovitura si de
moartea ce mi se intimpla in vis, mt voiti. trezi
odata readus la viata realä, voiti avea oca-
ziunea de a povesti visul meti unor persoane
pe earl: poate le voi-0. fi vazut in. somnul meti.
Ori cit de ridicole. ar fi aceste hipoteze ele
sunt totusi mai putin nelogice decit speculatiu-
nile acelor idea1iti capabili de a sustinea ca
lumea exterioara intreaga este o vasta iluzie,
produs al constiintei noastre ; Ca noi traim In-
leo lume. reala cu totul diferita de a noastra ;
ea in acea lume transcendenta si in adevar re-
ala, niste fiinti cu constiinta aitfeliti constituita
si-or fi mind iluzii diferite de ale noastre cã 7

acolo este cu putinta si de conceput ceea ce

credem aid imposibil cum ar fi o materie fara
spatiu, efecte fàrã cauza etc., etc. ; ca, infine,
constiinta insa-11 poate fi o iluzie si in special
o iluzie de individualitate ce s'ar face o por-
tiune neindividualizata a unei materii infinite
care formeaza un tot infinit i ne divizat.
Prin aceste pilde am vroit sa arat ea toate
impresiile noastre ati un dublu aspect : real si
iluzorie. Lucrul cel mai real pare putin cam
iaräsi, lucrul cel mai iluzoriti. pare
 72

pina la un pullet real. Aceasta nu insamneaza,

ca acelasi, obiect este tot odata real si ne real,
sail ea asemenea clualitate ar fi admisibilä. Se
crede totdeauna e un lucru este numai real sail
numai i1uzoriu dupd impresia primita. Se intale-
ge de la sine, ca nu e vorba impresiunile treca-
toare caci, daca o iluzie poate face pentru
moment efectul realltãiI, o schimbare in condi-
iunile perceptiunif indreapta gresala. Am in
vedere efectele earl se repeta si earl capäta im-
portal* cu cit constiinta se mareste si se di-
ferenciaza, asa ea se pot privi ca rezultatul ex-
perientei noastre intregi.
Pentru a recunoaste efectele acestui gen, si
pentru a sti astfeliü, intr'un caz dat, daea a-
vem a face cu lucruri reale sail cu aparente
insalatoare, trebuie sa aplicam urmatoarele doua
regale :
1° Tot ce ne este dat direct de unele sim-
turf ca existind, este real, numai daca nu
este contrazicere intre perceptiunile diferite ale
aceluiasf shut sail intre acestea i perceptiunile
ce deriva din celelalte simturi. In caz contrar,
avem o iluzie. Aceasta regula a fost in deajuns
explicata i justificatã prin ceea ce precede. .

2° Este real tot ce rezultä dintr'o experienta

indirectet, adeca tot ce se scoate dintr-o serie
mai malt sail mai patin lunga de inducfuni
sail analogii, fie ca acestea se rapoarta la ace-
laI simt sail la alte simturi. Daca nu se in-
timplä astfeliti, avem o iluzie. Aceasta regula
este o extenziune a celef dintini ; VOID Logi
citeva reflexiuni.
 73

Idei le all ca origine combinatiunea simturilor

actuale sail a senzatiunilor trecute pastrate in
memorie, sail i a unora si a celorlalte. Senza-
iile actuale, find. impuse constiinei de lucrurile
earl impresioneaza imediat simturile, aunt cele
dintiiti earl' determina modul de activitate inte-
lectuala regulind deprinderile intelectuald carora
trebuie sä se conformeze toate celelalte combi-
natiuni de senzatii actuale. Creatiunile cele mai
fantastice ale imaginatiei consista numai in sen-
zatii pastrate In memorie, i combinate in chi-
purl earl prezinta oarecare analogie cu chipul
in care se combina senzatiile actuale. Urmeaza
de aid a experienta actuaI i reala a simtu-
rilor este in aeelasi timp baza tuturor cunostin-
telor i punctul de plecare a tuturor specula-
iilor noastre.
Am aratat deja c insusirile distinctive ale
realitatii i ale iluziei se sterg cu cit obiectul
speculatiunilor noastre se departeaza de aceasta
origine ; sa adaogim cä credinta in realitate sla-
beste in aceiasi proportie. Dar, pe linga aceasta
lacuna inevitabila este si .alta de o importanta
teoretica i practica mai mare, si care din fe-
ricire poate fi umpluta. Iata de ce este vorba.
Daca ham ea baza senzatiile unui singur simt
sail o singura categorie de senzatii ale unui sail
a mai multor simturi i de acolo ne ridicam
din analogie in analogie, pina la cele mai inalte
speculatiuni, interpretind. lucrurile puma).- prin
senzatii i combinind cel dintIiti numai in mo-
dul cum se combina cele de al doilea, ajun-
gem la concerycif contrare acelora ce-am fi ob-
 74

tinut daca porniam de la senzatille unui alt

simt sail ale uneI alte categorif de senzatiT. Cu
modul acesta putem ajunge la atitea concepti-
uni deosebite despre lume cite categoril diferite
de senzatiuni: avem. Pornind de la senzatiile vi-
zuale, putem crede ca lumea cunoscuta este
numai un aspect, o aparenta a unei lunii reale
care nu se poate cunoaste in sine ; et aceasta
aparenta este o creatiune a constiintei si nimic
mai mull. Plecind. numai de la senzatiile tac-
tile putem crede ca lumea este compusa din
lucruri cart' se pipaie, se ciocnesc, se compun,
se divid, lucruri: earl se pot cunoaste sub toate
raporturile lor i chiar in esenta lor. Por-
nind numai de la senzatiile ce ne produce vä-
zul sail. halucinatia putem crede ch. lumea en-
noscut% este numal un vis sati o halucinatie.
Putem, daca urmam. tot asa, sa construim o
multime de sisteme unilaterale. Aceste sisteme
Bunt evident neadmisibile din moment ce fie-
care din Idle esclude pe toate celelalte i ceea
ce este fals in fie-care, este tocmai: partea di-
rect contrara sistemelor vecine, cad precum
contrazicerea dovezilor simturilor este pen-
tru lucruri semnul iluziel, tot asa sunt ilu-
zoril conceptiile speculative iesite din senzatiile
unilaterale earl: sunt contrazise de conceptiile
derivate din alte senzatii, din moment ce afir-
marile indirecte ale simturilor n'ar putea pro-
ba lid mai" mult, nici altfeliu decit perceptiu-
nile directe. Apoi, precurn lucrurile percepute
direct sunt reale numai: intru cit, in raport cu
existenta lor totala salt partiala, afirmarea dife-
 75

ritelor simturi nu sunt in dezacord, tot asa con-

ceptiile speculative corespund. cu realitatea nu-
mat intru cit ele derivä din tot soiul de afirmärt
ale simturilor, intru cit ele constitute linia co-.
munt, uncle se intilnesc toate conceptiile uni-
laterale derivate din diferitele categorii de sen-
zatit.
Ca inchetere general& vom spune eh dac&
vrem sã cunoastem realitatea i nerealitatea in
toata intinderea sferei intelectuale, dac& vrem
sà construim in acelast timp un sistem ratio-
nal al cunostintelor, trebuie sa punem la baza
luf toate datele experientei reale, sa, adaugim
acestor date toate conceptille noastre specula-
tive i sã controläm, in fine, pina la ce punct
sunt de acord datele experimentale ca i con-
ceptiile speculative, pentru a trage linia de des-
pArtire intre lumea reald i lumea iluzorie. Este
evident ca acest sistem de credinti concordante
permite, i el, sa, ne rädicAm pinA la cele mai
inalte regiuni ale gindiril ; numai cä efectul
realitatit merge slAbind cu cit ne departam
de punctul de plecare ; cu cit ne suim, cu
atit e mai greti de a deosebi realitatea de ne
realitate.
Nimic nu e mai usor, pare-se, decit a coon
dona toate credintele noastre intr'un sistem unic
de cunostinti. Intilnim totusi adesea oament
invAtati, savanti, cart ati. un sistem anumit in
materie stiintificä i intrebuinteaza unul opus
in chestiunile politice, propun un al treilea cind
e vorba de religie i asa mai departe. Citt filosofi
nu se cond.uc in viata practica ca si cam n'ar cre-
Conta, Bazele metafizicei 6
 76

de in filozofia lor i filozofeaza ea si cum. ar

fi complect sträini ideilor pe earl le aplica zil-
nic in viala practica ! Nu este dar usor de a
de a imbracosa de- odata totalul credintelor
noastre pentru a le armoniza. Cercetind bine,
fie-care va gasi din timp in timp, in vre-un
colt al spiritului sail i printre cele mai nein-
samnate, o credinca, care se potriveste cu sis-
temul general al cunostbielor sale.
Am demonstrat cä cunostinta cea mai sigura
in privinO, realitMii este acea care rezulta di-
rect sail indirect din datele concordante ale ex-
perieni;ei intregi, adeca atit din experienta
personala, cit si din experienta ce ne-a fost
transmisa de strabunii nostri sail care ne-a fost
impartasita de contemporanii nostri. Este ne-
tagaduit ca urmasii nostri vor descoperi, rea-
litap noua i ca vor gasi, din contra, iluzorif o
mulcime de credinp cart' ni se par astazi ne-
atacabile. Pentru ca, lath a socoti mostenirea
ce le vom lasa, urmasii nostri vor avea o expe-
rienta proprie, care nouè nu ne lipseste ab-
solut,
In acest senz, i numal in acesta, cunostM-
tele noastre nu inceteaza Rid odata de a fi re-
lative.

§ 3. Adevarul.

Adevarul este cunostinta esacta a deosebirii

dintre lucrurile reale si cele nereale ; gresala
este confuziunea acestor doua categorii, sail fap-
tul de a lua una in locul eelei-lalte. Cit timp
 77

eroarea nu este recunoscuta ca atare, ea trece,

bine intales, drept adevar si produce toate efec-
tele ad.evaruluf find recunoscuta, ea este in-
locuitä prin .0 alta credinta, adevarata saIl falsa,
indata chiar, sail dupa un sir mai lung ori mai
scurt de cercetäri i indoeli. Asa, noi recunoa-
stem ca greselile noastre numai credintele noastre
trecute.
Adevarul recunoscut ca atare d nastere unui
sentiment placut, siguranta ; lipsa adevarului ne
lasa prada indoelei, care ne chinueste. i de
oare-ce cAutäni totdeauna sa indreptam un sen-
timent neplacut i sa-i substituim contrariul, nu
crutam nimic pentru a goni indoiala chinui-
toare si a o inlocui prin placerea care insote-
ste siguranta. Dona, &di conduc la aceasta su-
prema multamire : una, credinta, ne face sa
primim, fara cercetare, toate creatiunile inchi-
puiril, sail tot ce-a comunicat o altä persoand
prin graiii sail prin seris ; alta, convingerea,
admite ca adevarat, numai ceea ce se percepe
aevea, sad ceea ce deriva in mod. pozitiv din
cunostintele experimentale salt e in concordanta
cu dinsele. Aceasta se aplica i experientei in-
terne ca i cele exterioare.
Calea convingerei, considerata, ca cea mai
sigura i in genere urmata de savantii contem-
porani, va fi dar calauza noastra in. acest stu-
dill. Sa rezumam deci regulele impr4tiate in
paragrafele preeedente :
1) Lucrurile percepute aevea de catrei sirnturi-
le externe sag interne sunt distinse ca reale saii
nereale, dupa cum sunt saii nu de acorcl, In raport
 78

cu existenta dor, cu dovezile simturilor ce contribOe

la perceptiunea bor.
Cu aceastä prima distin.ctiune incepe clasifi-
carea. Se pun intr'o singura clasa lucrurile
unite intre dinsele printr'un raport de asama-
nare din punctul de vedere al caracterelor
al realitatii ; intr'o altä clasä se pun lucru-
rile ce an in coraun caracterul ne-realitajii si
cart, prill aceasta chiar, se deosebesc de cele
dinta. Acestei prime impartiri, mai ales in ceea
ce priveste realitatea, It urmeaza alte sub divi-
ziuni cart se subimpart la rindul lor i asa mai
departe.
Cu cit analizam mai bine obiectele percep-
tiunilor noastre, descoperim asamänäri si de-
osebiri cart permit a introduce subdiviziuni
noua in clasificatia generalä. Asamänarea sail
deosebirea lucrurilor se raporta la coexistenta
sail la sucesiunea lor, in actul perceptiunii, la
citimea lor, in fine la toate elementele sail cir-
cumstantele ce ne sunt vadite prin elementele
circumstantele senzatiunilor. A judeca, in-
samna pur i simplu a declara ea un lucru are
sail n'are cutare proprietate si ea din acest
punet de vedere, ele trebue sà intre intr'o a-
ceeasi clasa sail sa fie puse fie-care intr'o clasa
aparte. Prin enuntarea unei idei generale ex-
primam numai ideea unet clase de lucrurt ce
se asamänä sub oare-care raport : i prin enun-
tul off-carif alte idet abstracte se expeima un
caracter anumit prin care toate lucrurile se pot
asamana sati deosebi. Clasificatia este dar sco-
pul tuturor operatiilor intelectuale.
 79

2) Lucrurile earl sunt percepute efectiv sunt de-

duse prin analogie saud instructiune din acele per-
cepu'e efectiv. Ele se disting apot in reale sail ne-
reale dupa cum existenta lor este sail nu este compa-
tibila cu existenta totaluluI celorlalte lucruri dedu-
se de o potrivet prin analogie salt inductiune din
lucrurile percepute efectiv, culeca dupa cum le pu-
ton sait nu considera ca deduse din totalitatea ex-
perientei. Ace lea* regule servesc mai tIrzin sa
aranjeze aceste lucruri in clasa lucrurilor per-
cepute in mod efectiv.
Inductiunea i analogia sunt rezultatul de-
prinderei intelectuale, cktigata si impusa in tim-
pul perceptiunei ; aceasta insamna ca gindim
lucruri necunoscute exact, dupa cum suntem
deprin0" a gindi lucrurile cunosoute prin per-
ceptiune. Astfeliti, de la lucrurile deja perce-
pute se conchide la lucrurile necunoscute Inca,
dar pe car): le putem percepe indata ce ne dam
osteneala a le verifica. De la lucrurile care sunt
fructul experientei aituia i pe cari le-am ve-
rificat, conchidem la existenta tuturor acelora
pe cart' le-an perceput i transmis pe urma alte
persoane. Apoi, de la lucrurile cunoscute atit
prin propria noastra experienta cit i prin ex-
perienta altuia conchidem la lucrurile cari se
pot cunoa§te numai intimplator sail cari pot
primi numai un control indirect §i partial din
cauza indepartarei lor, in timp sai In spatiii
de exemplu. De la aceste din urma, §i de la
ori- care altele se conchicle, in fine, la lucrurile
neverificabile i neperceptibile. Se intalege ea,
daca adevärurile curat experimentale dart sigu-
 80

ramp, deplind, adevarurile datorite analogiei sail

inductiunei i cart* n'ail fost Inca controlate daft
numai o siguranta necomplecta §i cu atit mat
incomplecta, cu cit sunt neverificabile si mai
departate de datele simturilor. Cu alte cuvinte,
toata seria de hipoteze variaza, in. raport cu si-
guranta, de la cele mai probabile pina la cele
mai putin probabile.
Dar not nu ne mukamim cu adevdrurile es-
cluziv experimentale earl flu ne descopar nict
trecutul indepartat, nici viitorul infinit, in spa-
tiile neaccesibite. Numarul lor restrins n'ar
putea stinge setea noastra de a cunoaste, nici
sa pue capat chinurilor indoelei. Ian, de ce hi-
potezele cele mai probabile, admise sub bene-
&id de control, sunt numeroase pentra adeva,-
rurile tiintifiee. Suntem. cu atit mai inclinaV
a uza de hipoteza cu cit stim ca cea mai mare
parte dM adevarurile experimentale an inceput
prin a fi simple presupuneri. llipoteza este una
din fazele necesare ale cercetarilor stiintifice. Ba
mai mult, multamita obiceialui, dam depli-
na incredere multor hipoteze neverificate §i
rezerva in privinia verificarit lor devine nu-
mai platonica, daca flu dispare chiar cu totul
din minte. Asa suntem convinsi Ca fenomenele
naturale pe cart le-am perceput tot-deauna in
acelasi chip, se repeta in sp4ii1e si in epocile
cart nu sant inca sail nu vor fi nici o data ac-
cesibile pentru simturile noastre ; admitetn ca
ale noastre proprit dindu-le aceeasi incredere,
experienele si cercetarile stiirqifice pe cart le-
ati facut altii in diferite timpuri i locuri i cart
 81

ne-att fost transmise prin graiti sati prin scris,

etc. S'au esclus in mod absolizt dintre adeva-
run stiintifice numai hipotezele cu totul neve-
rificabile car): constituie materia prima a arte-
lor frumoase si a unor speculatii metafizice.
0 ultima operatie in cercetarea adevärulut
gasita prin analogie sat inductiune este veri-
ficarea sa ; ceea ce ne conduce la aceasta a treia
ultimä regula :
3) Adevarurile generale descoperite prin analo-
gie si inductiune devin verificabile prin aplicatia
lor practica la cazuri particulare pe caK nu le-a
constatat perceptiunea electiva.
Aceasta regula are ca forma, logica silogis-
mul, a carui intrebuintare formeaza metoda de-
ductiva si care conduce la doua rezultate : mai
Intliti aplicatia practica a adeväruTuT descope-
nit prin inductiune i analogie, adeca, prevecle-
rea celor ce se vor intimpla in viitor, sail a
c,elor ce se intimpla, la o distanta inaccesibild,
ori pretutindene unde este lipsa'de pereeptiuni:
directe ; apoi taria sail netaria adevarului cind.
sunt in mdmura, de a constata in mod experi-
mental realizarea sail nerealizarea prevederilor
noastre.
Sä luAm ca esemplu un silogism bine cu-
noscut :
a) Tog oamenii sunt muritorf.
b) Cajus este om.
c) DecT Cajus este rnuritor.
Majora acestui silogism exprima un. adevär
universal descoperit prin inductiune. Cad, dupa
ce am constatat prin perceptiunea efectiva ca
 82

tog oamenil pe cari i-am cunoscut ati. muril

la un moment dat, am conchis prin ind.uctiune
ca oamenii: ce traesc Inca trebue sä moara de
asemenea ; gratie deprinderei intelectuale am
asamuit necunoscutul cu cunoscut, am pus
in aceeasT clasa pc oamenif pe cari-I stim ca-s
mortI si pe acel pe cari inca II ,stim ct n'ati
murit si am declarat ca intre top' exista acest
raport de asamanare cet ei sunt muritori. Dar in
fine, aceasta e numai o hipoteza i pentru a o
controla, o aplicam treptat la toate cazurile
particulare ce se prezinta i sunt cuprMse im-
plicit in enuntul sad universal. In silogismul
nostru, 11 aplicam indicidului Cajus, pe care in
mod provizorit 11 declaram muritor, ea find
cuprins in numarul indivizilor pe can: majora II
declard de muritori. Daca aceasta concluzie se
verifica, daca. moare Cajus, hipoteza enuntata
in majora se imbogateste cu una din verifica-
rile partile pe care o poate primi i probabili-
tatea sa creste ; dar daca, in contra ort-carii
asteptari, Cajus nu moare, hipoteza cad.e cu con-
cluzia, pentru ct verificarea probeaza ca toti
oamenii nu sunt muritori. Pe de alta parte, se
poate ca hipoteza st fi intaritä de Cajus, dar
contrazisa de Priscus. Rezulta de aid ca eon-
cluzia poate fi adevarata, desi: scoasa dintr'o ma-
jora, fa1à, pe cind majora n'ar putea fi ade-
varata cind concluzia e falsa. Prin urmare, nu
concluzia II rage taria sa din majora ci aceasta
din concluzie. Silogismul n'ar putea dard a-a
conduca la adevarurI nouè ; el ajuta numai la
verificarea datelor analogiei i ind.uctiunii. La
 83

aceasta se reduce rolul deductiunii intr'o logica

stiintifica ce pretinde a se ocupa de descoperi-
rea unor aclevaruri reale.
Putem, de sigur, impreunä cu partizanh ac-
tuah ai logice lui Aristotel, s consideram lo-
gica deductiva ca o stiinta care face abstracti-
une de lumea realã si sa admitem ca in ori-
ce silogisin majora exprima in hypothesi un a-
devär absolut.
In acest caz concluzia va avea de sigur soar-
ta majorei : ea de asemenea va fi adevArata
numal in hypolesi. Cu alte cuvinte, o concluzie
de acest fel va continea un adevar logic care
poate in acelasl timp sa nu fie un adevAr real.
0 asemenea logict, cu datele conventionale (sA-
mänincl in aplicatia sa cu un joc conventional
de calcul, ca esecurile) este in adevAr folosi-
toare numal duct e vorba de a aplica adeva-
ruff, prmcipiT sa regule de conventie. In a-
meste 1iinit folosul sau e mare. Dialectica in-
trebuinteaza cu mare folos silogismul in teolo-
gie, unde e vorba de a aplica adeväruri spuse
de Dumnezett i primite fara restrictiune ; in
jurisprudenfa, unde e vorba de a aplica prin-
cipiT i legI impuSe de legislator ; in politica, in
morala, in eticheta si in tot ce se leaga cu ra-
porturile sociale, atUnci cind e vorba de a aplica
regule de conduita cerute de moravurT si ad-
misä de toata lumea. Avem. atunci la indämi-
na silogisme infailibile ca aceste : Dumnezeil a
zis ca totY acel carT nu vor crede in adevArata
religie vor merge in iad ; cutare nu crede in
.adevarata religie, ded el va merge in iad. Ori
 84

ce cumpârator trebue sa plateasca pretul luc-

rului cumparat ; cutare este cumparator, ded
el trebue sa plateasca pretul. On ce cetatean
care cu constiintä face daune patriel sale, in
loc de a o servi in chip legal, este tin trada-
tor infam ; cutare este dovedit ea, in cutare o-
cazie a casunat daune patrief sale, ded este
un tradator infam. Oamenif ran crescutl nu
merita, sa fie in. societatea persoanelor bine
crescute ; cutare este ran crescut, dea nu tre-
bue sa fie prima etc. In toate aceste silogisme
ad.evarul enuntat in majora nu este. descoperit
prin incluctiune sati analogie i prima ca o
prnbabilitate 7
din contra ea e citata de buna
voe si primita ca un adevar absolut ; de aceea
si concluziea este adevarata numai in senzul ca
este vroitd. E aclevarat cã analogia este de multe
on intrebuintata, pentru a descoperi un prin-
cipiu non care nu este anume impus i primit,
ca vointa legislatoruluf in jurisprudenta sati
vrointa dumnezeeasca in teologie, acolo unde
aceasta, vointa nu este exprimata in mod. ex-
plicit ; dar odata principiul acesta gasit, i se da
caracterul de adevar absolut ca i tuturor prin-
cipiilor create de buna vole. Lucrurile se pe-
tree ast-felin cind acel care rationeaza asupra
principiilor e chemat st aplice o vrointa deja
stabilita.
Cind din contra cine-va are pretentia de re-
formator, de legislator san de critic, i vrea.sa
descopere sad sa stabileasca in ordinea morala
principil mai conforme cu datele experimentale
si cu natura lucrurilor, trebue sa se adreseze
 85

inductiunef i analogief, ca si In oil ce stiinta

naturala.
Logica deductivá este netägaduit de cea maT
mare insämnatate pentru dialectica pusa in ser-
viciul principiilor create de vrointa. Cind ne
gindim cä din yea' activitatea intelectuald a fost
cu totul absorbitä de discutif particulare sail
publice asupra religiunii, moralei, politicei,
dreptului, moravurilor si a tot ce este de do-
meniul conventiunilor sociale, vedem cum s'a
stabilit credinta iluzorie eã deductiunea logica
are puterea de a descoperi adevaruri cu totul
nouà. Aceastä pretentiune este cu atit mai pu-
tin intemeiata cu cit, dupa observatia ml Stuart
Mill, cercetarea deductiva este o curata petitio
principii, pentru c concluzia eXtutata este im-
plicit enuntata in majora silogismuluf.
SA trecem acunaa la o alta ordine de adeva-
ruri, inductive numal in aparenta.
SA, presupunem, de pilda, e vedem pentru
prima oara, o casa cladita toata in lemn i ca
anume e compusa din o suta de bucatI de lemn.
Luind. bucata de lenan No. 1 constatam prin
perceptiunea efectiva urmatoarele trei adeva-
run): :
a) No. 1 este de lemn.
b) No. 1 este o parte a easel.
c) Deci o parte a easel este de lemn.
Dupa, aceasta putem esprima aceste adeva-
ruff in on si care ordine i sa zicem de pilda:
c) 0 parte a easel este de lemn.
b) Aceasta parte este No. 1.
a) Deci No. 1 este de lemn.
 86

Notati ea prin propozitiunea b exprinaam nu-

mai echivalenta altor doua propozitiuni : decla-
ram ca in aceste din urnaa puton inlocui
No. 1 prin o parte a case!" sail o parte
a casei" prin No. 1" si ca aceste doua ex-
presiuni arata acelasi lucru considerat din d oua
puncte de vedere diferite.
Dupa, ce am fäcut o sun, de judecati ana-
loage pentru o suta de bucati de lemne, le to-
talizam In rationamentul urmator :
a) No. 1 este de lemn, No. 2 este de lemn ....
No. 100 este de lemn, sau mai scurt nwmerele 1
pina la 100 sunt de lemn.
b) Insa aceste 100 de bucati alcatuesc casa.
c) Ded toata casa este de lemn.
Nimic nu-i mai usor apoi de cit a schimba
sirul indicat si a spune, de pilda :
c) Toata, casa este de lemn.
b) Insa ea se compune din o suta de buca0.
a) Ded toate bucatile, de la cea dintiW pina
la o sutet, sunt de lemn.
Aid Inca prop ortiunea se margine§te a ex-
prima echivalenta celorlalte doua.
In aceastä din urma judecata ne putem mar-
gini la echivalenta unei p ärti a case! i sa zi-
cera :
c) Toata casa este de lemn.
b) No. 1 este una din partile e.
a) Ded No. 1 éste de lemn.
In toate aceste exemple proportiunile ce se
unesc Intr'un singur rationament nu decurg u-
nele din allele, in acest senz ca una este des-
coperita numai prin ajutorul alteia, caci ele
 87

exprima toate adevaruri de o potriva experi-

mentale, si cind nu mai suntem in. prezenta
obiectului perceput, ajunge sa, ne amintim una
din acele propoqiuni, pentru ca, multAmitt de-
prinderef, celelalte sa urmeze in mintea Roas-
ted cu caracterul unor adevaruri constatate in
acelasi moment, in raport cu acelasi obiect. A-
ceasta poate parea evident pentru rqionamen-
tele de mai sus, formate din propoz4iuni eehi-
valente asupra feliului de materie a until lu-
cru, din moment ce numarul lor restrins le
permite a se prezenta in bloc spirituluf nostru.
Dar sa, presupunem êà perceptiunea unui sin-
gur lucru ne sugereaza atitea propoz4iuni e-
chivalente pe care spiritul e incapabil d.e ale
intalege in totalul lor i pe toate de-odata. In
acest caz, amintirea unei propozitiunf va des-
tepta pe rind amintirea unef serii intregi de
propozttiuni echivalente, pina, ce ajungem la o
propozi-ciune pe Care n'am avut- o in gind de
loc in acelasi timp cu cea dintiiii ; de acolo
vine iluzia ca ea este dedusa din aceasta si nu
chiar din experienta. Acest soiti de iluzie este
comun in cercetarile matematice ; caci mate-
matica este stiinta cantitMil, adeca a until ele-
ment pe care-1 gasim in tot ce se poate cu-
noaste sail inchipui, si care, cu ocazia percep-
Ounii unui singur lucru ne pro cura, eel mai
mare numdr de propozitiuni echivalente.
Examinind in adevär, din punctul de vedere
al cantita-cii, un corp sati o gramada de cor-
puff earl' pot fi percepute, putem, fara a iesi
din aceste limite, sa descoperim i s, consta-
 88

tam prin perceptiunea efectivä toate rapOrtu-

rile de cantitate a caror cunostinta formeaza
stiinta matematica ; a constata apoi axiome saIl
teoreme, a face operatiuni insamnä doara nu-
mai a constata cantitati sail raporturi echiva-
lente si a le inlocui unul prin altul, asaca sä
incepem cu o axioma de geometrie. Daca in-
tre douã puncte ce aunt inaintea noasträ, fa-
cern sa, treaca o sfoara foarte intinsä i alte
sferi mai putin intinse, putem face urmatorul
rationament.
a) Sf oar a cea mai intinset intre aceste -doua puncte
este cea mat' scurtet din toate sferele intinse.
b) Inset linia dreapta intre acele cloud puncte
se con fundet n mersul sau cu sfoara cea mai
intinset.
c) Dect linia dreapta este drumul cel mat scurt
intre aceste douet puncte.
Dupa ce am stabilit toate axiomele printr'o
mäsura efectiva a dinaensiunilor, trecem la teo-
remele mai putin evidente, servindu-ne de a-
celeasi mifloace si ajungem la niste rationa-
mente ca aceste.
a) 90 de grade sant egale cu suma unghiurilor
ascutite ale triunghiulut drept-unghiii pe care-1 am
dinaintea mea.
b) Inset unghiul drept al acestui triunghiu este
si el egal cit 90 de grade.
c) Dect in acest triunghiti unghiul drept este e-
gal cu suma celorlalte douet unghiurt ascutite.
Daca vroim sä stabilim teorema cu ajutorul
altor teoreme sau axiome, inlocuim cantitatea
90 de grade" din propozitiunile b i c prin o
 89

alta marime a carii egalitate, relativ la celealte

doua marimi enuntate prin aceste cloud propo-
zitiuni, este stabilita prin doua teoreme sau a-
xiome deja verificate. Pornind deci de la cite-
va teoreme sau axiome supuse masurarii di-
recte, ajungem astfeliu, din. echivalenta in e-
chivalentä, sa formulam toata seria adeväruri-
lor geometrice ; dar recurgem totdeauna la ma-
surarea efectiva pentru a verifica definitiv acest
feliii de ductiuni.
SA trecem la adevarurile aribnetice. lath, mai
multe obiecte identice cari ne stau la indami.
na si din care putem face grupe pe cari le
numim 1, 2, 3, 4, 5 etc. Apoi, desfacind si. re-
facind aceste grupe, observain ca :
a) 1+1+1+1=4
b) Insä 2+2=1+1+1+1
c) Deci 2 +2=4
Judecati analoage ne conduc sa exprimam
nu numai aceastä echivalenta a numerelor in-
tr'un soiti de operatiuni, adunarea dar si. echi-
valenta a cloud diferite speck de operatiunf, ca
adunarea si inmultirea. De pilda :
a) 6=2+3
b) Insa 2+2+2=6
c) Beef 2+2 +2=2><3
Urmind tot asa, putem trece de la o ope-
ratiune la alta si sa epuizam toata stiinta nu-
merilor fara a face alta ceva de cit a percepe
echivalenta numerelor sau a rap orturilor nu-
merice.
Este de observat cd, in toate rationamentele
matematice din earl' am dat exemple, prin pro-
 90

pozitiunile a i b am constatat c doua can-

titati exprimate in. chip deosebit sunt egale cu
o a treia exprimata 111 acelasi chip si propozi-
tia c ne a aratat ca i acele cloua cantitati sunt
egale intre dinsele. In scurt, toata stiinta ma-
tematica se rezolva intr'un lung sir de rapor-
turi constitutive echivalente pe earl' n'ar putea
sä le cuprinda mintea noastra dintr'o singura
ochire ; i rationamentele earl* ne fac sä trecem
de la un raport la altul ati toate ca formula :
Dona cantit* egale cu a trda &Int egale si intre
sine. Dar numai perceptiunea efectiva constata
fiecare egalitate in particular.
Am aratat pina, aid* ca adevärurile matema-
tice au ca origine percepfunea efectiva exer-
citata asupra unuia sau mai multor lucruri ce
cad sub simturile noastre i ca in. limitele a-
ceste, acele cunostinti se capata dupa regula
aratata la inceputul acestui paragraf.
In fapt, mergem mai departe i intindem la
ori-care lucru adevärul ce s'a descoperit in
lucrul perceput aevea. Ridicindu-ne de la par-
ticular la universal, zicem ca, linia dreapta este
tot deauna drumul eel mai scurt de la un punct
la altul, ca, in ori-ce triunghin d.reptunghin,
unghiul drept este egal cu suma celorlalte dou6;
ca, orT und.e se vor intilni doua grupe de doua
unitdp, ele vor forma impreuna o grupa de
patru unitati i asa mai departe. Aici ne aduce
inductiunea i noi aplicam a doua din regulele
mentionate.
Ade värurile matematice, ca adevaruri uni-
versale, sunt deci curat inductive si nu ded.ue-
 91

tiunii datorim descoperirea lor. Ele se presintA,

ce-i drept, cu Ull asa grad de siguranfa, cA
par a se deosebi radical de toate celelalte a-
dev*Aruri de acest felitt ; dar nn sunt poate
douã adevAruri inductive care sA inspire o. si-
gurantA egalA. Din 'acest punct de vedere cu-
nostirOle scoase din inductiune formeazA un
sir lung descrescind. ca siguranth i matemati-
cele dart nimica special afarA doarA cA ocupA
virful scarii. Induqiunile matematice sunt in
adevär, acele car): se verificA cel mai adese si
in modul cel mai complect pentru CA aflind.u-
se in tot ce cade sub simlurile noastre, la fie-
care perceptiune noua la fiecare moment din
viat, verificAm, vrind ne vrind, adevärurile
matematice ce ne apare probabil de la primele
perceptiuni ; mai mult, gasim la fie-care pas
toate elementele unuT adevAr matematic, asa ea
trecind de la un lucru la altul, nu gäsim numai
un complement de informOune, ci ne loveste
o repecire identica. Vin apoi celelalte adevaruri
inductive ce se referA la un numar descrescind
de lucruri sail de insuSiri si care, controlindu-
se mai rar si mai putin complect, se prezinta
cu o siguranta din ce in ce mai micA.
Sã venim la aplicac-ia practica a adevärurilor
inductive, la metoda deductivA care se intre-
buinteaza, dupA a treia regula, de cite oil e
vorba de a prevedea viitorul Intr'un caz dat,
sail a descoperi vr'un lucru neaccesibil pentru
simturi, din cauza departarii, sail a verifiea in
particular aceste adevAruri. Concluziile silogis-
tice vor inspira o incredere prop ortionala cu
Conte, Bazele metafiz:eei 7
 92

gradul de siguran0 ce prezinta, adevärurile in-

ductive cuprinse in majora. Asa vom avea cea
mai mare incred ere inteun silogism matematic
ca acesta (scot minora prin prescurtare) : In ori-
ce triunghiti dreptunghiti unghiul drept este
egal Cu suma celorlalte d.oua ; deci va fi tot
asa in triunghiul dreptunghitt ce voiii. construi
in cutare loc." Vom avea apoi o credinta mai
putin absoluta in silogismele stiintifice aseme-
nea celor urmatoare : CMdura dilata toate con-
purile ; deef ea dilata toate corpurile ce se afla,
in stele. Toate fiintele organice sunt muritoare;
deci i nol suntem muritori, etc." In fine ne
putem scobori pe scara silogismelor din ce in
ce mai putin convingatoare, pinä ce ajungem
la un rationament ca acesta : Top' oamenif ce
au nasuri mari sunt inteligenci; deci Cajus care
are un nas mare trebuie sa fie inteligent.)
Am vazut pima aid cum adevarurile mate-
matice se bazeaza pe percepliunea reala i pe
inductiune. Trebuie sã aclaugam ca analogia
are si ea folosul ei in aceste materii ; ea ajuta
prin sugestiunile sale conceptia teoremelor, o-
peratiunilor si a calculelor nouä.
Cit despre deductiune, ea are unica tinta, ca
pretutindenea de altfeliti, aplicafa i verificarea
adevarurilor preexistente. If -rezumat, materna-
tica este si ea o stiinta experimentala prin ex-
celenta, pentru ca ea rezultd din experien0 de
toate zilele, de toate momentele, pentru ca ea
cuprind.e cea mai mare doza de experienta.
Ceea ce s'a zis despre atematici se aplieä
de o potriva si la 1ogic. Legea incompatibili-
 93

tatii ideilor contradictoril, acea a clasificatiunii

lucrurilor dupa prinpciiul unit Mil', acea a de-
prinderei intelectuale, acea a fnductiunii, a a-
nalogiei, a deductiunii etc., sunt constatate mai
Intäiti ca simple fapte de perceptiunea efectiva
a simtului intern, cul ocazia fiecarii operatiuni
intelectuale ; apoi, repetindu-se, aceste fapte
Bunt ridicate in mod inductiv la rangul de
legi nniversale t noi credem atunci ea, tot
conform cu aceste legi se vor face operatiunile
noastre intelectuale pe viitor, ca i operatiunile
mentale ale celorlalti oameni 0 a ori-carii fiinte
inteligente.
Experienta este dara izvorul mai mult sau
mai putin departat al tuturor cunostintelor.
Din werienta derivä ideile juste i cele exage-
rate, ideile capatate prin intrebuintarea meto-
del* experimentale propriu zise i acele earl' ati
urmat o alta directiune. Ideile ce par innas-.
cute sunt in ultima analiza numai ni§te suges-
tiuni inconstiente ale experientei trecute. Tot
asa i cu acele ce ne par inspirate de o putere
tainica ; rationale sari extravagante ele sunt nu-
mai rezultatul unei inductiuni on i. al unei ana-
logii mai milli sail mai putin riscate, inconstienta
sail uitata. Aceasta fimd tlat, este foarte nece-
sar, in cercetarile stiintifice, de a organiza me-
toda cercetarilor, Ill asa chip, ea incheerile
noastre sa aiba cit se poate de multe baze in
experienta. Aceasta metoda, eminamente expe-
rimentala i tiintifica, ne am silit s'o justificam
in acest paragraf. Am numit-o calea convinge-
rei opunindu-i credinta care nu are in vedere
 94

experienta sail care nu iea nici una din pre-

cautiunile earl- tind. a garanta legitimitatea con-,
cluziilor experimentale. Credinta ne procura
idel ce deriva i ele din experienta, desi nu
a vein poate constiinta despre aceasta, dar din-
tic) experienta Viciatä, Arunchiata, incomplecta:
asa sunt acele generalizarf imprudente earl se
bazeaza numai 'pe citeva fapte sàfi numai pe
unul chiar i cari s'ar fi evitat daca ne-am fi
amintit despre faptele tot atit de cunoscute ce
contrazic bazele primei induetiuni. Cind credem
orbeste in spusele altuia, fie ca .e vorba de re-
velatiuni divine sail de cercetari stiintifice, Inca
avem o generalizare prevazuta de adevaruri pe
car)" le-am constatat prin. nal( insi-ne i carI se
gasesc in discursurile cdrora le chin crezare.
aceasta generalizare este gresita intru cit noi
pierdem din vedere chiar in acelasi moment
propriile noastre observatiuni anterioare, i chiar
unele fapte actuale contrare faptelor earl an
captivat increderea noastra. Metoda experimen-
tala singura este capabila de a ne feri de gre-
selile la earl ne expunem adesea prin intre-
buintarea ori-carii alte metode. Nu ca suntem
scutiti de ori-ce gresala, dar, urmind-o, redu-
cern la minimum causele . de a gresi. Aceastä
metoda, se impune, in primul loc, pentru ea
toate ideile noastre, orl-cari ar fi ele, decurg
din experienta ; in al doilea loc, pentru ea ea
apropie eel mai mult ideile noastre de originea
lor comunä 0 care, in limitele posibilului, le
face sa derive in chipul cel mai direct dinteun
mare numar de fapte.
 95

Fara Incloial, credinta forrnata in afara de

metoda experimentalä poate fi mai adevärath,
dar cel mai adesea se intimpla contrariul ; de
alta parte, cum am zis, metoda experimentalã
insäsi" nu ne impedeca de a comae greseli can
aunt descoperite i indreptate de experientele
ulterioare. Dar daca este asa, daca euno§tintele
experimentale insusi nu sunt valabile decit sub
oarecare rezerve, care este valoarea adevarului
ee posedaan ? Vom incerca de a raspunde la a-
easta grava chestiune dupa ce am. expus In
citeva cuvinte consideratiunile ce pot produce
acepticismul in aceasta materie.
Siguranta, cum am. zis, este un sentiment
1,!

placut, indoielile, un sentiment placut. Sign

Tanta naste din aflarea adevaruru i, prin. ur-
mare se distinge de adevar ca efectul de cauza.
Mai mult, se acorda o valoare obiectivä adeva-
rulu i o valoare subiectiva, sigurantel. Cu toate
aceste este aproape cu neputinta de a separa
adevarul de sigurantä, asa ca sä le izoldm
complect. Este clar ca adevärul dispare nea-
1Y-drat pentru noi qi se modifica in acela§i timp
cu siguranta, din moment ce se manifestá nu-
mai sub forma sigurantei actuale ; asa in U,
prin insusi faptul ca dispare siguranta, adeva-
rul ar inceta de a fi accesibil, chiar atunci chid
ar raminea in fiinta, cu toata disparitia tova-
rasuluT, adeca, daca, adevärul exista independent
de sigurantä, el este neaccesibil prin insu§1
faptul acesta neatirnari.
 Valoarea adevdrului care ne este accesibil con-
fundindu-se cu valoarea siguran-tei ne putem
märgini a stadia name pe aceasta din urma.
Considerind ideile numai din punctul de ve-
dere al sigurancef, ne loveste mai intaia lipsa
lor absoluta de fixitate i permanentä. Ideile in
privinta anal lucru dat variaza cu indivizii, cu
popoarele, cu rasele, cu regiunile locuite si a-
celeasi idef se transforma cu timpul in spiritul
aceluiasi individ. sait al aeeluiasi popor prin
evolutiune sat degenerescenta organica. U-n in-
divid poate chiar FAIT sehimbe parerea din-
tr'un moment intr'altul sub influenta unel iri-
tatiuni nervoase, a unei boll, a unei experiente
noua, a unei argumentatii d.eosebite etc.. tial
ca se poate explica aceastä continua schimbare
a ideilor zicind ca fiecare idee este, in fiecare
spirit, rezultanta mai multor forte date atit
de constitutia crieruluI cit si de medial ce in-
cunjura organul intelectual i. ca diversitatea
impresiunilor venite din afara, unitä cu va-
rietatea constitutiflor ind.ividuale, trebuie sa. se
traduca printr'o diversitate in idei. Cutare in-
divid de pada, 41 face o anunnta idee despre
cutare lucru pentru ca n forte (dintre call nu-
maT un foarte mic numar formeaza ratiunile
constiente) conlucnaza la formarea acestei idei
pentru ca el insuo are in vedere na consi-
deratiani. Daca individul nostru IT aminteste
 97

de o data o alta consideratiune pe care o ui-

tase sat capäta o noua experienta sat daca-i
se aduce o noua informatiune, on I se pre-
zinta un nou argument pe care-I primeste pen-
tru un motiv sat altul : el nu va lipsi de a-si
schimba Orerea sat ideea, pcntru ca de asta-
data fortele componente vor fi in numar de
n+b §i el insusi va avea in vedere (na)db
consideratiuni. Este permis, o repet, de a ex-
plica ast-fel diversitatea ii mobilitatea ideilor,
dar atunci se pune o intrebare : daca suntem
expusi a ne schimba credintele dupa o mul-
time de date ce se prezinta pe rind si variaza
la nesfirsit, unde este adevärul adevarat, si
cind ne este ingaduit a afirma ca-1 posedam?
Se poate raspunde ca acela dintre noi care va
avea crierul cel mai dezvoltat si care va cu-
noaste in acelasi timp toata experienta trecu-
tului va stapini ultiinul adevar. Da, insa acest
adevar la rindul sau va fi cel din urma numai
pentru generatia de-acum, cel mult ; cad' oa-
memo generatiilor viitoare vor avea probabil
crierul mai dezvoltat decit al nostru i vor a-
dauga in tot cazul, la experienta ce le vom fi
läsat, fapte noua a caror cunostinta succesiva
va produce o schimbare succesiva in idei.
Toate aceste consideratiuni par a legitima con-

. ..........
cluziunea sceptica, anume ca existd pentru no
un singur adevetr: ctt nu puteni canoage nid-tanal.

Ad sfir§este nnanuscrisul ha V. Conta. Paragraful

intitulat Adeveirul este evident neisprávit. Ar fi intere-
sant de a cunoaste concluzia autorulul in aceastä pri-
 98

vintA. Pentru a da o idee despre dinsa vom reproduce

aid trel note scrise pe marginea until exemplar din
Teoria Fatalismulvl, care-i apar(inuse luI (p. 209
213). Cele doul dintAin slant chiar schita textuluI nostru
cIneercdri de metafisica,. Aceasta o vor recunoaste
usor cetitoril. A treia este foarte originalb. Pu(inf filo-
soli, dupA pArerea noastra, ar impinge dezinteresarea
stiintific A. pita acolo ca sA atraga atEnt,ia asupra contra-
zicerilor i relativitätil propriulut lor sistem.
(Nota trad. fr.)
 Impresie, ideei, ad evar, sunt o rezultanta a
forCelor date. Cutare IV face o idee oarecare
despre cutare lucru pentru Ca n force conluc-
reaza la formarea acelef ide i pentru ca in-
dividul are in vedere na consideratiuni. Daca
individul 10 aminteste o alta consideraCiune
uitata pina atunci, daca II se da o noua infor-
maCiune sail 11 se arata un alt adevar, off it
se face cunoscuta o experienCa, nouä, el va ju-
deca desigur altfeliti pentru ea forCele ce pro-
duc rezultanta vor fi de asta data in numar
de n+b §i motivele constiente In numar de
(na)db. Daca dar ne schimbam pärerea dupa,
Imprejurari, cari pot varia la nesfirsit, unde
este dar adevaratul adevar ? sail clad putem
zice ca-1 posedam ? Niciodata, pentru ca totul
variaza vednic.

Se zice ea, sistemul mett conduce la scepti-

cism. Marturisesc eä exista, oarecare grad. de
scepticism in sistemul met". Dar pentru ca fie-
care om trebuie sa cread'a ce-va (scepticul
crede i admite ea adevarat ea nu este
nimic sigur), eft cred asemenea in relativitatea
adevärulut si admit ea in starea actualä a crie-
 100

rilor (cel putin a crierului meti), nu se poate

recunoaste de cit sistemul meti ea find cel mai
potrivit (intr'un alt limbagiii s'ar zice cel mai
probabil).

Se zice ca este o contrazicere intre afirmatia

sistemului mei" i afirmatia relativitatii adeva-
rului. Da, dar care sistem nu .contine contra-
ziceri eseetiale ? Daca n'ar fi asa, un sistem in-
failibil ar convinge pe toata lumea i n'ar fi
nici odata combatut, distrus, schimbat. Singura
deosebire este ca eti marturisesc contrazicerile
mele i neputinta mea de a cugeta aitfelili, pe
cind ceilalti nu fac aceasta. De altmintrelea,
dupa sistemul meti se poate explica nevoia ce
atE toate sistemele de a nu scapa de contrazi-
ceri esentiale. In adevär, diferenciarea treptata
schimbatoare a sistemului nervos unita cu
varietatea i acumulatiunea experience, aduce
necontenit alte elemente i modifica pe cele
vechi earl conlucreaza la conceptiunea ideel.
In lipsa de elemente stabile si in echilibrul per-
manent, nu se poate construi un eclificiii stabil
scutit de contraziceK, adee'd scutit de elemen-
tele distrugatoare ale bazelor.
 APENDICE
INCERCARE DE METAFISICA
Planni Incráril
Cap. I.
Bazele metafizicei
Sectiunea I. Locul metafizicei printre
Sectiunea II. Principh fundamentale. § 1.
Existenta. § 2. Realitatea.
§ 3. Adevärul. § 4. Relati-
vul §i. absolutul. § 5. Can-
titatea, numarul i infinitul.
§ 6. Forma, calitatea §i. sub-
stanta. § 7. Reducerea la
unitate : 1), unitatea intMegerh,
2), unitatea organului intelec-
tual, 3), unitatea lumeY,

1). Schitele continute in acest apendice sunt repro-

ducerea textualii a foilor volante gasite in hirtiile lui
V. Conta.
 -- 102
Cap. II.
Lumea
Sectiunea I. Elemente constitutive ale lumei.
§ 1. Forta si materie (adec6,
actiune sau inactiune a acelo-
rao lucruri). § 2. Spatiu si
vid (adeca actiune sail inac-
tiune a acelorasi lucruri.§ 3.
Timp si repaos sari lipsA de
repetitie (adeed actiune si ne-
actiune a acelorasi lucruri).
Sectiunea II. Necesitatea in lume (ca princi-
pm organic conservator-con-
ductor).

Cap. III.
Atragerea i respingerea universalä
Cap. IV.
AsimilaVa universala
Cap. V.
Undu1alia universala
 Cap. I.
BAZELE METAFIZICEI
Sectinnea I.

Necesitatea rnetafizicei

Baza cunostintelor considerate ca un tot. Ne-

cesitatea mintalá de a reduce totul la unitate ;
ea este pentru tiini ceea ce este ideea gene-
ralä pentru faptele particulare. In zadar am
refuza de a generaliza toate stiintele, precum
am refuza in zadar sa", concepem o idee gene-
ralá pentru faptele ce ati o träsaturä comunä,
cad o ,generalizare revine cu atit mai" multa,
putere, en cit o respingem mai tare. Caracterul
metafisica va atirna de acel al stiintelor parti-
culare (explicatia grupelor particulare de fapte
sati a faptelor particulare) si nu reciproc. Asa,
cit timp faptele vor fi explicate prin vointa
fiintelor antropomorfe, metafisica va fi spiritua-
lista ; daeä ele sunt in mare parte explicate prin
forte, inconstienta, naturalä, metafisica va fi ma-
terialistä. : inductiunea dupa, majoritatea fapte-
lor, fluctuatiune, evolutiune s tuturor sisteme-
ler in perioadele respective etc. etc. Pretentia
 - -104

pozitivistilor de a discuta si a fixa limitele cu-

noscutului nu exclude metafizica ; pretentiunea
de a nu se aventura dincolo de ce este sigur (?)
e de respectabila la aceia earl se dedati unei sti-
inte particulare si nu vroiesc sa Teasa din
limitele aceste tiinI hotarite in mod natural,
cu scopul chiar de a intrebuinta diviziunea luc-
rului Oiintific i de a realiza astfeliti o maT
mare producliune a lucrului stiin-pc (metafi-
zica find o fabrica ce intrebuiMeaza celelalte
producte ca materiale) ; dar pretentiunea de a
g0111 din stiin-ta tot ce nu este experimental §i
a,sa zicind .sigur e ridicul i cu totul naiva ; cu
atit mai mult ca. pozitivistii de aceasta specie
se'nsala, ei 1nsuI admipna ca sigur (punct de
plecare) niste hipoteze admise in mod vulgar
(dumnezeti, realitate exterioara, forp., principiti
vital, suflet, etc.), considerind ca ceva metafi-
zio, adeca riscate, teoriile ce se departeaza de
dinsele. Ei admit, de pilda, in mitologie teo-
ria personificAril forcelor nature silindu-se a
gasi asamanarea fiecsarii bucati de idol cu de-
taliul unui fenomen fizic, vazind c pentru fie-
care mitologie trebuie sa se caute tot alte ase-
manari ; i ei nu primesc teoria zeificaril oa-
menilor, vazind ca nof divinizam chiar acuma
pe sfinV (la Roma), pe profep, pe Christ, pe
Bouddha etc. etc. zeul suprem fiind deja fixat.
 105

Sectinuea II.

Obiectul n2etafiFicei

Tot ce este comun tuturor cunostinfelor speciale

si in fapt un tot armonic :
1) Elementele comune sigure : cauza, efect,
cantitate, forta, etc.
2) Hipotezele explicative ale tuturor obiec-
telor cunostintei omenesti, hipoteze ce rezulta
in modul cel mai strIns posibil din generaliza-
rea legilor i principiilor particulare i can ex-
plic In modul cel mai inteligent posibil toate
taptele, hipoteze variabile cu calitatea filozofilor
proviziunea de experient6 ;
3) Principiul hipotetic unic care este baza,
intrunind numerile 1) si 2).

§ 1. Adevarul i siguranfa
Siguranta insamna opusul sail lipsa indoielei,
adevarul greselei.
§ 2. Relativitatea adevarulut
1) Mi se spune i ma conving.
2) Gradatiunea celor ce clasific mai mult
sail mai putin definitiv.
Legitimitatea experientei, a inductiunei, a
credintei etc. Relativitate : in timp, de la ince-
putul omenirii 'Dina astazi simtul comun
credinta majoritatil a variat i va varia (prin
 106

inductiune), in spatiti, de la cel mai real (eul),

pina, la cel mai iluzorift, este o gradatiune ne-
simtita de la sigurantã la adevar. Realitate a
Hume, i iluzie a realitatii. Cerc vicios indis-
pensabil. Voiti expune dal% probabilul meti
(sceptic). Este putin scepticism, dar care, in lac
de a fi märginit prosteste, ca pozitivizmul, este
ridicat la toata inaltimea cunostintelor. Ne 0-
'And sama de gradatiune in relativitatea sigu-
ranW, se poate dovedi ne-existenta .absoluta
chiar a eului, sail Insäsi existenta sigura a o-
biectivitatii unui vis.

§ 3. Ceea ce exista (pentru mine)

1) Pentru o alta cunostinta decit a noastra :

ori-ce posibilitate ultra-transcendentala a altor
lum i chiar 2+2=3; materie far& spatiu
fa.ra timp, efect fara cauza, etc.
2) Pentru constiinta noastra, treptat : a), eul ;
b), cugetarea cu subiectul i obiectul sau ; c),
vointa noastra sail silinta ; d), rezistenta la si-
linta noastra i realitatea lumei exterioare ; e),
experienta directa care rezultä de acolo cu di-
ferite grade de siguranta ; f), experiente mdi-
recte prin inference : 10 am väzut x+y, am
väzut pe x singur, dar cred prin inductiune
x-Fy ; aud. pe x, vad pe y : aud x, cred prin
incluctiune x=y. Deci posibilitatea lucrului au-
zit, a viitorului, a trecutului.
 107

§ 4. Reducere la unitate.
1) Unitatea intalegerd: totul se reduce la
clasificatie.
2) Unitatea organulut intelectual explicind cla-
sificatia (laipoteza mea).
3) Unitatea lume, rezultind. nu din unitatea
organului. celse formeaza dupa impulsiunea ex-
terioard, ci din unitatea impulsiuneL Explicatie
cu 1) i 2) qi cu diferenciarea organului, veri-
ficata prin experientä, care este, cum am zis
la § 3, un izvor de adevar i de credintä, ca
eul, etc ; deci se poate anticipa cind totul
se inlancue§te i se armonizeaza.
Singur infinitul, sub forma de cantitate, nu-
mar, ne este absolut necunoscut.

Conta, Bavle metafizicel 8

 Cap. II.
Lumea
Unitatea lumei rezultind din analiza psibo-
logica : forta singura, la care s'ar reduce spatiul
timpul. Unitatea ce rezultA din inductiunea
scoasa din faptul ca. se descopere totdeauna
raaterie (eter) in asa zisul vid ; forp singura
producind spatiul i timpul prin multiplicitatea
sail repefrea impresiel asupra organului senzi-
tiv. Quid ? singur infinitul este (cu totul) nem-
noseut pentru noi. (cap. I, sectiunea II, § 4).
Constiinta poate exista in corpurile brute si li-
bertatea poate lipsi omuluT, pentru cã constiinta
libertatea sunt lucruri ce nu se pot dovedi.
Valoarea cunWintelor noastre
Admitind numaf eul, este ridicul de a vorbi
despre eul altor oameni. Straduinta i opune-
rea dovedese lumea exterioara. Hipoteza ener-
giilor specifice i organicism : aceeasi impul-
siune (vapori de apa) poate produce diferite
micárY d.upa, constructia masinel. Da, daca,
masina printr'o forta strainä (omul) este deja
 109

instrAinata impulsiunel motrice. Dar cind ea

se face numai de cit prin aceeasi impulsiune,
insamna ca impulsiunea fiind multipla i com-
plexa, fiecare specie componenta cauta, sa-si
tare un drum cu atit mat mare, cu cit are o
parte mal mare in impulsiunea initiala, Asa
dar o ratea de curenti prin intilnirea si contra
actiunea lor, produc efecte organice. Toate e-
fectele (visurile chiar) presupun cauze, curent1,
forte, a caror actiune poate sa fi inceput de mult
timp ; indoiala poate fi numai in privinta
prezentel actuale a cauzei (dad), lucrul vazut
este, da set ba, in momentul acesta dinaintea
ochior), sail de cind lucreaza forta ce produce
acest efect.
Toate insusirile lucrurilor nu se impun cu
acelasi grad de siguranta : este o gradatiune
descenclenta de la eu piná la calitatile numite
iluzorif. Adevarul este relativ numai in privin-
ta impresiunilor indivizilor, in privinta numa-
rului cauzelor simtite (diferenciare) si a gradu-
WI de siguranta.
Cantitatile infinit de numeroase ale lucrurilor
aunt le fiziceste amestecate sail nedezlegate ?
Prima hipoteza singura ar concorda cu teoria
materialistä, a doua cu teoria energiilor specifice.
Istoria i evolutia senzatiunilor (pe nesim-
tite i treptat). Corpul simtit are printre cali-
tatile sale forma ; daca dispare, läsind locul
sau, ramine numai forma sa. Toate formele
posibile constituTe spatiul, dar el e simtit prin
intermitenta prezentei si a dispozitief corpuri-
lor : simtim, apoi nu mai' simtim, dar sitim
 110

Inca putinta de a simti un corp ; d.ecT toata,

aceasta posibilitate (spatiul) ..'poatefiplina, de
corpuri. Spatiul este infinit i vidul (lipsa cor-
puluf sinitit) este relativ existind i neexistInd.
pina la infinitul de mare si infinitul de mic.
Timpul este forma miscárii corpului simtit ;
cind. corpul nu se misca, nu maT simOm mi--
earea, ci posibilitatea miscarii etc. Oprirea mis-
cariT sail repaosul este ceea ce e vidul pentru
spatiti ; dar, ca i acesta, e relativ, existind
neexistind pina la infinit.
Pentru ea senzatille noastre difera numaI din
cauza energiilor specifice, lumea exterioara ar
trebui s.a, fie invariabila, omogenä. nemi§eata,
cad, din moment ce se schimba sail este he-
terogena, urmeaza de la sine ea, efectul trebnie
sa fie deosebit pentru fiecare impulsiune deo-
sebitä, chiar asupra aceluiasl organ senzitiv.
F orma, este individualizarea uneT partT. din
ceea ce este infinit, de exemplu a unef pArti
din miscare (In cutare directiune), a unell pftria"
din materie (cutare insukdri distinctive) a unei
partT din spatiu (cutare limite), a unef pall din
timp (cutare durata sail repejune).
INTumetrul este cantitatea indivizilor i deci o
cantitate hotetrita.
Infinitul este 'tetra forma i neexprimabil prin
numere, prin urmare nerealizabil in. constiinta,
de care ce nu se poate concepe decit ceea ce
are forma i cantitate masurata ; saü, pentru
ca nu putem concepe nimic lath forma si nu-
mar (semnele luerului finit), flu putem con-
cepe
 111

Calitäile sunt elementele forma Forma unul

individ este mica 0 indivizibilã, dar ea se coin-
pune din mai multe elemente combinate in-
tr'un chip anumit. Formele corpurilor (indivizi-
materie) au cel mai mare nuraär de elemente,
iar de localitap (indivizi-spaOtt) 0 de durate
(indivizi-timp), cel mai mic numar-, poate pen-
tru ca timpul i spatiul sunt numai OW. (in-
su0ri) ale intregula material.
Cauzet ti efect sunt cele douà elemente ale
unef schimba.ri de forma.
Substanfd este ceea ce subsist& sub mai multe
forme consecutive, ceea ce nu se schimba cu
forma. Substantet relativet este un total de forme
care persist& cu toate schimbarile unor forme
mai generale, de pilda, : o bucata de cearä
(total de proprietaV saii forme chimice, etc.),
care poate lua mai multe forme geometrice.
Substantet absolutet este aceea care ar subsista
chiar daca se schimba toatet forma. Insämneaza
oare aceasta cä ar exista chiar far-a forma ?
Luata pe parti, ea nu se poate concepe, faxrt
nici-o forma, pentru ct putem concepe lumea
numai pe OW, pe indivizi i prin urma cu o
forma oarecare. Ea nu este dara fara, forme
decit luata in totalitate, adeca : infinitul, care
nu se poate concepe este, chlar din aceasta
cauza, Lira, forme. Substanta absoluta este deci
intregul infinit.
Luata pe parti,, ea nu existä in afar& de
forme. Deci totalul insusirilor until lucru ar con-
stitui (?) substanta insasi a lucrului individual
pentru cii aceleasi insu0ri o individualizeazet, o
 112

separrt de intreg infinitul (?) Spatiul i timpul

exista ca posibilitäti ale materiel. Ele sunt in-
finite pentru Ca putinta existentel materiel (a
juxtapunerel corpuluI, a miscaril unui corp in-
tic singura directie, a persistentel stark actuale
etc.) este infinita. Ele sunt deci ,(?) elemente ale
lumel, potentiale ale materiel (?)... Sunt nega-
tiuni (?)... Dar orl-ce negatiune in lumea exte-
rioara implica nu numal lipsa lucrului afirmat,
dar inlocuirea liii prin alt lucru tot pozitiv :
repaosul, intunericul etc. nu sunt negatiunl nu-
maI ale miscaril, luminel, etc., ci lucruri saIl
mai bine skirl noua ale partil din lume care
era inainte intr'o stare mobilA, sat luminoask
stari ce all. in.locuit pe allele. Se sustine cu ori
ce pret ea spatiul i timpul sunt negatiunl ; fie,
dar atunci ele sunt star]: noua ale lumei san
inlocuitoare ale fortei i ale materiel earl sunt,
chiar in starea pozitiva a acestora, amestecate
en dinsele intr'un oare-care grad, dupa cuin
ori-ce mirare merge alaturf cu un oare care
grad. de repaos i precum ori-ce lumina se a-
mesteca cu o cantitate (relativd) de intun.eric,
etc.
Negatiunea, chlar in lumea interioark im-
plica un inlocuitor ; cad fara aceasta s'ar pu-
tea concepe absolutul, negind. toate lucrurile
in afara de unul singur.
 NOTE DIVERSE
Nota urrnätoare pare a se raporta la capitolul asupra
atracOunei i respingerel universale. Inceputul i sfir§i
tul acestei note lipsesc . . . . . , 4

(Molecule le cart) se grupeaza, dail nas,tere

unuT corp care nu are insusiri deosebite de a-
cele ale unel singure molecule constituante.
Aceasta se intimpla : 10 pentru Ca aceste mo-
lecule, desi reunite, se gäsesc mult mai depar-
tate unele de allele decit atomii unei molecule,
asa c actiunea combinata a atomilor unei ace-
leiasi molecule nu este mult modificata de acea
a at-unilor ce se gasesc in moleculele veeine.
20 pentru eã toate acele molecule se gasese la
egala, distanta i dovada e ca toata masa de
molecule similure are aceeasi densitate i toate
partile sale, fara de care ea se imparte in a-
titea mase separate cite densitati deosebite e-
xistä ; aceasta face ca fiecare molecula sä pri-
measca din toate partile influente egale ce-si
fac echilibru si se neutralizeaza reciproc ; si 3°
pentru cã atomii fiind grupati in acelasi chip
in toate moleculele, raportul ce exista intre in-
fluentele neegale ale atomilor und singure mo-
lecule ramine neschimbat pentru masa intreaga;
 114

numai cit termenii sari sunt 1nmu1itI eu nu-

marul moleculelor reunite. Din aceastä cauzii
totalul moleculelor nu-si schimba mult natura
lor, numai influenta exterioara e mai intensa,
ceea ce insamneaza ca lucreaza in raport cu
masa sa.
Asa dara, intre gruparea atomilor intr'o mo-
lecula i acea a moleculelor similare intr'un
corp, este diferenta aceasta : atomii ce se gru-
peaza intr'o moleculä , se gäsese la distante
foarte neegale ; de aceea ele pot sä se grupeze
totdeauna in diferite chipuri hind pozitiuni re-
lative totdeauna deosebite ; i la fiecare gru-
pare noua molecula cap-an, neaparat
nouä. Cu totul altfeliti este cu gruparea mole-
culelor similare. Acestea se asaza totdeauna la
distante mai mult sail mai putin departate dupa
densitatea corpurilor, dar totdeauna egale, in
senzul ca lasa intre dInsele spatii vide totdea-
una egale, ceea ce face ca modul de grupare
sa fie numai decit acelasi pentru totalul mole-
culelor similare ; de aceea intre doua sail mai
multe mase de molecule similare exista numai
diferenta aceea care rezulta din natura mole-
culelor constituante. Totus,:, cum. regularitatea
gruparif moleculelor similare nu este totdeauna
matematiceste exactä,:urmeaza de aid ca oare
care diferenta intre natura chimica a masei
moleculelor similare i acea a unei singure mase
constituante ; ei aceastA deosebire este cu nere-
gularitatea grupärii i cu numärul moleculelor
similare ce alcatuese masa. Dovada ca deose-
birea aceasta exista e ca manifestarea proprie-
 115 --

atilor chimice, sail, cu alte cuvinte, combina-

tiunile i descompunerile chimice ale corpurilor
nu se fac de o potriv5, cind operam cu mase
marl sati mid, regulate sail neregulate. Dar a-
ceasta diferentä, rar se poate aprecia ; de aceea
am zis maf sus a gruparea moleculelor simi-
lare, desi nu e cu totul fara, efect asupra prop-
rieta.tilor chimice ale moleculelor, nu schimbA
mult aceste proprietati.
SA vedem acum maf amAnunft carf sunt
insuO.rile materiel. Am zis mai sus CA atomul
are dourt proprietatl esentiale, din care deriva
toate celelalte : 1° acea de a se misca in spa-
tin ; 20 acea de a influenta asupra mi§cArii ce-
lorlaltT atomf. Acura, fie ca, mirarea lig se
modifica printr'un alt atom, tot o mirare ex-
ecutd. Decl, rezultatul tuturor insusirilor mate-
riel se reduce in ultima analiza% la o mirare
a atomulul in spatiii, adica la schimbarea lul
din loc. Se stie e orl carii cauze de mirare
if . se dd numele generic de forta. Dar, cauza
mirdrif atomice nefiind alta decit proprietatea
innäscutã a atomulul de a se misca, putem
numi aceasta, cauza proprietate sail forta, fara
deosebire, i putem zice, prin urmare ca prop-
rietatea sail forta atomulul se manifesta mai
ales prin actiunea acestuia asupra celorlalp a-
tomI, t;;Ii cum aceasta, actiune depinde de dis-
-tanta ce sepal-A atomil si de pozitiunile lor re-
lative, Intalegem ca sunt atitea proprietät1
forte secundare cite chipuri diferite sunt de a
se mira si a se rindui In spatiti.
Toate miscArile, desi intr'un mod foarte pu-
 116

tin stiintific, pot fi impartite In interioare si ex-

terioare. Mirarile interioare sunt acele ce se
executa in interiorul unui corp fara ca acesta
sa'si schimbe numai: decit forma sa, in intre-
gime. Asa sunt schimbarile de pozitiune a ato-
milor in läuntrul moleculei, i chiar schimba-
rea moleculelor, adeca departarea sail aproprie-
rea lor inläuntrul corpului. Toate aceste micäri
nu sunt percepute de noY ca niste deplasaff,
pentru eã simturile noastre nu pot, din cauza
micimei kr, sa perceapa atomif i moleculele
car): se misca. Dar miscarile aceste sunt perce-
pute de noi ca niste schimbarf ale asa ziselor
proprietati intrinsece, adeca a schimbärilor in
moclul cum sunt impresionate simturile noastre
de catra corpurile in repaos. Asa sunt, de e-
xemplu, schimbarea de temperatura a until: corp
expus la foc, schimbarea de coloare a azota-
tului de argint care a fost expus la lumina
solar i in general, a tuturor schimbarilor fi-
zice i chimice al corpurilor. In toate aceste
cazuri, este natural, o schimbare in chipul cum
exerciteaza corpul influenta sa asupra celorlalte
corpurr i asupra organelor simturilor noastre.
Mirarile exterioare sunt mutarile din loc a
unui: corp in intregime, acest corp fiind, bine
intales, perceput de catra, simturile noastre. Asa
sunt in general miscarile mecanice. Toate aceste
miscari sunt percepute de noT ca niste depla-
sari din cauza marimei corpulul ; dar in rea-
litate ele nu se deosebesc de loc de mirarile
interioare. Mai" mult, dupa cum schimbarea de
grupare a atomil or in molecula i schimb area
 117

de densitate a moleculelor in corpurl se arata

printr'o schimbare de influentä asupra celorlalte
corpurl §i. asupra simturilor noastre, tot astfeliii
o noua grupare a corpurilor voluminoase se
arata prin o noua influenta exterioara. A§a, un
mare numar de pietre ingramadite in. acela,§1
loc, un mare numar de oameni earl cladesc un
ora§ §i traesc la olalta, un mare numar de
muntl ce se ridica pe un spatiti mic, un mare
numar de stele ce alcatuese un nou sistem so-
lar, exercita de sigur asupra lucrurilor incun-
juratoare o influenta deosebita, de aceea pe
care o exercitati aceste corpuri inainte de a B.
reunite ; numal c`a, aceastä influenta a totalitã-
iI poate uneorl, chiar din cauza prea mare):
sale nartriml, sa nu poata fi perceputa de sim-
turile noastre. Aceasta se intimplä, de pilda,
cind. ne afiam prea aproape §i. prea influentatl
de unul singur din corpurile marl ce alcatuesc
o grupa.
Toate proprietatile sati fortele materiel se im-
part, me. §tiintific, in chimice §i. fizico-mecanice.
Cele dintliti deriva din rap ortul ce exista intro
portiunile respective §i distantele earl sepal% a-
tomil unel molecule. Acest raport fiind totdea-
una acela§l, cit timp corpul nu-sI schimba firea,
nu admite un mal mult sail mal putin ; iata
de ce proprietatile chimice, afara de variatiile
nesimtite pe earl le-am semnalat maI sus, sunt
invariabile sub raportul cantitatif. In adevar,
s'a presupunem ea o molecula e constituita din
cincl atoml a§ezatl in acela§l plan sati in pla-
nurl diferite, ala feliti ca un atom sa se ga-
 118

seasca in centru i cei1alI patru sa, fie impreju-

rul acestui centru, respectiv la distaate foarte
neegale a, b, c i d : daca toate aceste distante
Bunt inmultite sati impartite prin acelasi nu-
mar, adeca daca densitatea moleculei este uni-
form micsuratii sati marita, raportul atomilor
ramine acelasi, i prin urmare proprietatile chi-
mice nu se schimba".
Proprietatile sail fortele fizico-mecanice pro-
yin probabil nu din raportul intre distantele ce
separa atomii unei molecule, ci dintr'o egala
marire salt micsurare a tuturor distantelor cari
separa i atornii unei molecule ca i molecu-
lele unui corp. Ele trebuie s provie, cu alte
cuvinte, din gradul de densitate a moleculelor
0 a corpurilor. i cum densitatea corpurilor
poate fi mai mare sail mai mica, forlele fizico-
mecanice pot fi mai mult sail mai putin in-
tense. Asa gradul de atragere san respingere
ce existä intre atomf 0 molecule, i, deci, co-
hesiunea unul corp, corespunde cu gradul lul
de densitate. E probabil l'ara0 ea gradul de
caldura, de lumina sail de electrizare a unui
corp corespunde cu gradul de dilatare. . . .
 Forts, real& in. societate, este cohesiunea in-
constientd, pe dud forta constient& (acleväratä
or): falsâ) este ideea despre forta real& care se
atribuie autorifatii. La inceput ne supunem se-
fului, pentru eh, el se impune prin forta sa mus-
cular& mini mic numär d.e indivizl pe care-1
poate invinge. Imaginatia exagereaza putin
aceasta fortã. Ne supunem regelul pentru ca
el dispune de o fortä neinvinsä, imens& (acea
a tatälui säu, a zeilor, ect.) ; ne supunem legi-
lor pentru cã ele sunt vointa zeilor a tot pu-
ternici ; ne supunem legilor liberale pentru cä
obiceiul de a ne supune este deja ereditar
pentru ca fiecare indivici tie c ori-ce autori-
tate dispune in adevar de o fort& real& ea sä-1
opuie ; dar (lac& un mare numar de indivizi
se intaleg pentru a opune o fort& suficienta,
supunerea lipseste.Autoritatea monarhicä, oli-
garhick etc. ne mai avind. sprijinul religiunii
(forta supranaturalä), nu se mai poate baza de
cit pe consimtimbitul tuturor (democratic), ca-
lauziti de interesul lor bine intales, de obiceiu-
rile lor de ordine si de supunere, etc. Ratiunea
dar& devine forta. Din moment ce cutare in-
divid nu mai are o foreet real supra natural&
 120

la dispozitia sa, oamenii reckvin egal, afarit de

citeva diferente de fort& musculard 0. de vic-
lenie. Deci interesul egal al tururor.
Dreptul este efectul anticipat al fortei., sag
efectul direct al amenintAril, al fortei, sau echi-
librul fortelor congiente (imaginare sau reale).
Forte le latente rezida in dispozitiile organice
ereditare dobindite prin obiceig in timpul se-
colilor trecuti qi prin dezvoltarea organic& (prog-
resul principiulul de coheziune) a fiintei ce se
cheama societate omeneased.
 TABLA DE MATERII
I. Locul Metafizieei. printre §tiinp . . 1
II, Principif fund.amentale 29
§. 1. Existenta 31
§. 2. Realitatea 45
§. 3. AdevArui 76
Apendiee 101
 Instlintare
In volumul 37 al bibliotecei noastre, partea
II-a a Teorief Ondalatiunii" de V. Conta, nu
s'a tipaxit din eroare § 2, Ereditatea, care tre-
bue intercalat inainte de secliunea IV, p. 163
a acelui volum.
Or)" eine poseda, zisul volum, este rugat sã
se aareseze librAriel noastre i vom expedia
gratis capitolul de mai sus imprimat ca supli-
ment.
Fratil araga.
 VOLUMELE APARUTE
din Colectia §araga" a 1 led volumul
No. 1 Elena Sevastos Povest1
h 2 N. A. Bogdan Pove§t1 §1 anecdote.
, 3 Mihail Canianu Poezil populare (Doine).
, 4 N. Gane Poezil.
, 5 Log. Cost. Konalci Poezil vol. I.
, 6 Idem , , II.
, 7 Mihail Erninescu PoeziI complecte.
, 8 Sofia Nddejde Nuvele.
, 9 A. Ildhutei Nuvele.
, 10 Henriette si Mihail Eminescu ScrisorT.
, 11 Ar. Densufianu Cercetäri Literare vol. I.
, 12 Idem Idem II.
, 13 N. Gane Domnita Ruxandra.
, 14 N. Beldiceanu Poezit.
, 15 Elena Sevastos Anecdote poporane.
, 16 A. Steuerman (De la Ia§i) Antologie.
, 17 , , Crestomatie.
, 18 N. Iorga Schite din literatura romind vol. I.
, 19 N. A. Bogdan $i noud si vechI.
, 20 21 1. L. Caragiale Teatru 2 volume
, 23 Matilda Cugler-Poni Poesii.
, 24 25 Grigore N. Lazu 451 poesii-- traducerl §i.
imitatiunivol I. II.
, 26 Carmen Sylva Povetile Pelesula
, 27 V. Conta Incercdri de metafizicii.
, 28 Mihail Eminescu Nuvele.
, 29 Victor Onilor, Doine §i strigAturi din Ardeal
vol. I.
, 30 V. Conta, Teoria fatalismula
* 31 , Teoria ondulatiunil vol. I.
, 32 40 D. Bolintineanu Poesil vol. I.
 No. 33 D. Petrino Poeme.
a 34 Cava ler C. Stamati, Musa RomAneascA vol. I.
a 35 a a a vol. II.
, 36 Ed. Gruber Stil si GAndire.
, 37 V. Conta Teoria ondulatiunil vol. II.
a 38 M.' Eminescu Diverse.
, 39 Carol, Scrob De-ale Inimel Poezil voL I.
a 40 D. Bolintineanu Poezil vol. IL
a 41 Const. .Negruzii PAcatele tineretelor Vol. I.
a 42 D Bolintineany ProzA Vol. I.
a 43 A. Donici Fabule.
a 44 V. Conta Raze le MetafiziceI.

Orr-ce numAr, de la 8 exemplare In sus se trimite

fraxco contra valoarei prin mandat postal, sat timbre
postale.
Reproducerea din acest volum precum si din intreaga
noastrA colectiune, este cu desevirsire interzig pe orl-ce
cale_de publicitate, afarA insA data ea s'ar face cu au,
torizatiunea noastra.
Editorii.

VOLUMELE APARUTE
din Biblioteca Saraga" a 25 bald vol.
No. 1 Lew Tolstoi SO* i slugA.
a 2 N. Nicoleanu FoesiI.
a 3 G. Boccaccio Povestiri.
a 4 G. Renard Este omul liber ? vol. I.
a 5 Henrik Ibsen Un dusman al poporulut