ACTIVITATEA TEHNICO-ECONOMICĂ DESFĂŞURATA

DE CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOVA

de CONSTANTIN TURCU

Printre transilvănenii care au venit în Moldova, în prima jumătate

a secolului al XIX-lea - alături de S. Bărnuţiu, August Treboniu Lau-
rian, V. Burlă, D. Stoica, V. Fabian, Damaschin Bojinca, Samuel Botezatu,
doctorul Cihac, A. Papiu Ilarian, arhitectul Freiwald şi alţii - şi s-au
dedicat cu tot sufletul ridicării şcolilor naţionale şi mai ales acelei Aca-
demii Mihăilene pe care au dus-o către noua ei formă de învăţămînt
superior în limba romînă, universitatea, a fost şi „montanistul" Carol
Mihalic de Hodocin.
Majoritatea acestora au venit în timpul domniei lui M. Sturza (1834-
1849), socotită în general ca favorabilă - din unele puncte de vedere -
evoluţiei statului moldovenesc de atunci. Tendinţele progresiste din
acest timp îşi au însă începutul în guvernarea predecesorului său, căr­
vunarul Ion Sandu Sturza voievod (1822-1828), şi s-au desfăşurat sub
climatul legiuirilor Regulamentului Organic - prima constituţie a Prin-
cipatelor Romîne - care, deşi a fost calificat de Marx drept „o expresie
pozitivă a goanei după supramuncă", a avut totuşi şi unele principii ce
au dus la o bună organizare administrativă şi judecătorească a ţării,
precum şi la un progres cultural şi, în oarecare măsură, chiar economic.
Gh. Asachi, care a fost un om de cultură, un tehnician şi un no-
vator, şi domnitorul M. Sturza au adus în ţară, prin anul 1838, pe Carol
Mihalic de Hodocin, inginer „montanist", adică ... eolog, constructor, şi
chiar geograf, un om cu foarte multe idei, care stal-u"lea ştiinţa tehnică
a vremii lui, şi care merită, - fără îndoială - o prezentare cît de sumară,
în paginile volumului de faţă.
Figura lui Mihalic de Hodocin este importantă, atît pentru că a fost
directorul şi organizatorul celei dintîi şcoli tehnice la noi - fiind adus
iniţial în acest scop - dar şi pentru că a fost specialistul în problemele
tehnico-economice ale ţării, deci omul necesar noilor forme de dezvol-
tare ale vieţii economice de la jumătatea secolului al XIX-lea. El a fost
constructorul de care s-a servit Gh. Asachi la zidirea fabricii sale de
hîrtie din Piatra-Neamţ - prima în acest fel din ţara noastră - precum
şi specialistul de care s-a folosit C. Conachi la întemeierea fabricii de

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
186

fier de la Negrişoara - Broşteni de asemenea cea dintîi din ţară.

Hodocin a fost acela care avea să îndrumeze mai mulţi ani începu-·
turile industriei moldoveneşti din prima jumătate a secolului trecut, în •
calitate de angajat al Ministerului Lucrărilor Publice; şi aproape nimic
nu avea să se pună la cale, în legătură cu bogăţiile solului şi cu dezvol-
tarea economică în general, fără avizul său, dat în urma unei atente
cercetări locale şi a unei analize ştiinţifice făcute în prealabil, cum se va
vedea din cele ce urmează. , •
• •
Dar cine a fost acest personaj, al cărui prestigiu de tehnician a
dominat activitatea economică a Moldovei la jumătatea secolului trecut?
Căutînd informaţii în lucrările tipărite, am putut afla doar atîta: că
l-au cunoscut contemporanii mai puţin decit îl cunoaştem noi azi!
In Dicţionarul Contemporanilor (al lui Dimitrie R. Rosseti), publicat la
1898, citim: „Hodocin (Carol Mihalic de). Notiţe biografice lirpsesc. A fost
primul director al Şcolii pentru Arte şi Meserii, înfiinţată la Iaşi în
1840. A fost adus din străinătate de către domnul Moldovei, Grigore
Ghica". (Desigur greşit, fiind adus de Mihail Sturza).
Paharnicul C. Sion scrie: „Hodocin, ungur şi de naţie şi de credinţă,
cu meseria mehanic; în Domnia lui Mihai vodă Sturza, l-au adus pentru
Şcoala de Meşteşuguri şi l-au făcut comis" 1•
In Dicţionarul Enciclopedic Cartea Romînească, 1932, găsim: „Hodocin,
Carol Mihalcea (sau Mihalic de H.), tehnician din Ardeal, chemat de
domnitorul Mihail Sturza în Moldova în 1840, ca director al Şcoalei de
Arte şi Meserii din Iaşi. A publicat un studiu asupra mineralelor din
judeţul Suceava (Baia) şi un proiect pentru întemeierea de băi publice
(1843)".
N. Iorga ii menţionează in Istoria lnv4ţ4mîntului Rominesc, ară­
tindu-1 de neam ceh (p. 252).
Enciclopedia romină a lui C. Diaconovici2 îl arată „de naştere din
Ardeal" şi director al Şcolii tehnice pentru Arte şi Meserii din laşi, în-
fiinţată 1840 de M. Sturza vodă, ca „un nou mijloc de propăşire a Mol-
dovei", avind 6 ateliere conduse de maiştri aduşi din străinătate.
In sfirşit, cercetătorul ponderat şi meticulos G. T. Kirileanu de ase-
menea ne dă citeva referinţe asupra lucrărilor şi preocupărilor monta-
nistului Hodocin, în unele din publicaţiile sale 3•
S. Reli, ocupindu-se de activitatea didactică a lui Hodocin, îl con-
sideră de origine ceh şi crede că după 1848 a plecat din ţară şi n-a mai
revenit 4•
C. S i o n, Arhondologia Moldouei, Iaşi, 1892, p. 407.
1

C. DI ac o no vi c I, Enciclopedia Romină, vol. II, Sibiu, 1900, p. 708.

2
J G. T. K ir i le anu, Fabrica de fier a logoftltului C. Conacht (1844), în
„~vista Isi?ricA Ro~lnă", vol. XVII (1947), fasc. 1-11, pp. 115-119; Proprietatea
~tne~r, laşi, 1900; ş1 acelaşi cu A. Popov ici, Descrierea moşiei regale Broşteni
dm 1udeţul Suceava, Bucureşti, 1906, pp. 25, 98, 99.
4
S. Re 11, Cehi in trecutul şcolar şi artistic al Rominflor (in Revista de
Pedagogie" - Cernăuţi, anul III (1933), caietul 3-4, şi extras, pp. 7-i'o.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOVA 187

Indreptîndu-ne atenţia către

izvoarele documentare, sîntem în mă­
sură să completăm informaţiile despre acest personaj. în fondul arhivistic
al Secretariatului de Stat al Moldovei 5, existau înainte de ultimul război
cîteva dosare cu ştiri despre originea acestui specialist în probleme eco-
nomice. Redăm cîteva însemnări: „M. de Hodocin, nobil din Ungaria,
de neam vechi, din 1355". Sau: „M. de Hodocin, originea, nobilimea,
meritele - pentru obţinerea de cin", adică grad de boierie.
Totuşi, în ultimul timp, s-au mai găsit şi alte izvoare de informaţie 6 •
Un memoriu din 1839, înaintat Ministerului Cultelor din Iaşi, de către
„Carol Mihalic nobil de Hodocin", are caracter autobiografic, cu date
foarte interesante şi, de asemenea, alături de el este un raport al Comi-
tetului Academic, datat 25 ianuarie 1839. Spicuim din ambele urmă­
toarele:
„Iscălitul, după ce au încheiat în Ungaria, la Academia Ca.şovii
(Kaschau), cursul filozofiei şi s-au înzestrat cu teoretice cunoştinţe de
mineralogie şi economie, au practicat la minele de fier ale contelui
Emerih Ceachi la Crompah (Krompach) în Ungaria; apoi au purtat acolo,
în curs de doi ani şi 9 luni, sarcina de director acelor moşii . . . pe care
iscălitul au lăsat-o numai din cauza morţii părintelui său, ce era pro-
prietar al fabricii de hîrtie de la Belniţ (Belnic), pentru că însuşirea sa
de fiu mai mare îi cerea să se îngrijească de a ei direcţie şi aceea a
părinteştii averi. După aceea ... focul distrugînd fabrica ... iscălitul au
fost orîndator la moşia Sviniţi a contelui Paul Szirmay în comitatul Aga-
uiavar (Alba-Ujvar), după care au trecut ca orîndator al crăeştii fabrici
de hîrtie din Roşcaţi (Roskany), pre care au reformat-o după sistema
cea mai noua . . . "7 .
• w

Hodocin continuă că, în dorinţa de a-şi pune mai bine în practică

ştiinţa şi experienţa, şi-a lăsat patria venind în Moldova şi că, pe lingă
conducerea fabricilor menţionate şi a cunoştinţelor de economie rurală,
dovedite la administrarea unei ferme model, el se crede în stare a orga-
niza „Institutul economic şi atelierul mecanic" ce urmează a se înfiinţa
în Ia.şi. Deosebit de acestea, el arată că se pricepe la construcţia bina-
lelor economice (hambare, grajduri, velniţe, cărămidării, mori şi altele),
cum şi la formarea prin şcoală a meşterilor lăcătuşi, dulgheri şi strun-
gari. Nici de sistemul exploatării ocnelor de sare nu este străin, arată
el în memoriul citat.
Din altă parte8 aflăm că în urma memoriului său, Comitetul Aca-
demic i-a cercetat actele şi a aflat că Hodocin este „nobil ungur" din
comitatul Ţipe, este căsătorit, are 38 de ani (era deci născut la anul
1800) şi a venit cu paşaport din Transilvania, unde are strînse legături.
5 Arhivele Statului Iaşi, transportul 1764, opisul 2013, dosarul 721, p. 317
{distrus de bombardament).
6 Arh. St. Bucureşti, fondul Ministerului Cultelor, Moldova, dosar 318 1837,
f. 16 şi 21 (semnalat de Gh. Ungureanu).
1
Ortografia corectă a unor nume de localităţi, închise în paranteze. i-a fost
comunicată de prof. Mag6ş Gyi:irgy de la Academia din Budapesta.
8 Arh. St. Buc., dosar cit., f. 17.

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
188

Ştirile acestea foarte preţioase ne lămuresc îndeajuns multiplele

preocupări ale lui Carol Mihalic de Hodocin. El lucrase atît în industria
fierului, a hirtiei, cit şi în agricultură, şi venise în Moldova - unde
totul era la început - să-şi arate puterile, încredinţind autoritatea de
stat că se va sili să aducă ţării însemnate servicii, spre a-şi cîştiga con-
sideraţia publică.
Dar, iată şi alte ştiri care ne întregesc cunoştinţele despre formaţia
intelectuală şi pregătirea lui Hodocin. lntr-un dosar cu hîrtii intrate
şi ieşite in anii 1861-1864 de ]a Biblioteca „N. Bălcescu" din Iaşi, se
află o listă cuprinzind donaţia „d-nei Agnes Hodocin". Sint cărţi, bro-
şuri, ziare, manuscrise etc. . . . dintre anii 1768-1859, înscrise în 88 de
titluri şi numărind 174 de volume.
Cărţile sint mai toate în limbile germană şi franceză. Cităm cîtevq
grupe din această importantă colecţie: prezentări de opere de artă, istoria
Ungariei, studiul metalelor, despre montanistică (1817), dicţionare mon-
tanistice, istoria salinelor din diferite ţări. dreptul montanistic, aurăriile
romano-dacice (1780) de Jonnes Seivert tehnica săpării fîntînilor arte-
ziene, despre băi, despre geologie, ştiinţe naturale, chimie, matematici:
arderea cărămizilor, a varului şi ghipsului, arta cărămidăriei, cunoaş­
terea pămîntului (Hartmann). arhitectura morilor, facerea pivniţelor,
despre velniţe, tehnologia fabricilor, despre fabricile de „gumi" şi „făină
picluită", despre fabricile de oţet, pregătirea cleiului pentru stolerie,
despre arta meseriilor, maşini şi unelte, uneltele casnice, plugul nou,
şcoala pădurilor, ştiinţa pădurii, ştiinţa moşiilor (1802), economia cîmpului,
instrucţiuni agricole, creşterea cailor (1781), şcoala duminicii, statutele
naturaliştilor, arta, fotografia, iluminarea caselor şi străzilor, enciclo-
pedii, atlase geografice etc ...
De asemenea, din manuscrisele proprii, cităm: modele de construcţii,
construcţii in lemn şi piatră, construcţii de cazarme şi case de provian-
turi, caiete de planuri ale oraşelor, caiete de modele hidraulice şi cup-
toare metalurgice, tabloul terenurilor mineralogice şi modele de instru-
mente miniere, planuri de cultivarea pădurilor şi grădinilor, instrumente
şi construcţii în lemn pentru economia casnică, planul drumului apelor
şi izvoarelor de la Şapte Oameni şi Aron Vodă, planul drumului apelor
din Iaşi (1843), planul părţii arse din Bucureşti in 1847 etc. 9 •••
O cercetare sumară în instrumentele de evidenţă ale bibliotecii au
dovedit că nu se mai păstrează toate cărţile care au fost donate. Iată
dar desluşite multe lucruri pentru cunoaşterea omului. Intr-adevăr, bi-
blioteca lui Carol Mihalic de Hodocin este oglinda preocupărilor sale.
Orice discuţie şi comentariu sînt de prisos in această privinţă. Lista
donaţiei respective nu are nici o dată. Ea se află, cum am menţionat,
în dosarul corespondenţei pe 1862-1864. Deci, în acest interval a murit
Hodocin. Toate eforturile noastre de a afla data precisă şi locul morţii
lui Hodocin au rămas pină acum infructuoase.
Lista completă a donaţiei a fost publicată în Anuarul general al Instruc-
11

ţiei publice pe 1862-1864", partea a IV-a, pp. 111-i'1e.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA 189

Din primii ani ai sosirii lui Hodocin în Moldova, ne-au rămas nişte
propuneri ale sale de a se înfiinţa la noi un institut de agricultură me-
canică - din care a ieşit însă o şcoală căreia i s-a spus „Institutul
Agronomic" - precwn şi o „Şcoală de mecanică practică", al cărei direc-
tor şi profesor a fost numit 10 el la 3 martie 1839. Deschiderea acestor
şcoli s-a făcut ceva mai tîrziu.
In „Albina Romînească" din 1840 se publică o notă în legătură cu
necesitatea şcolii de meserii. Se arată acolo că experienţa de toate zilele
ne dovedeşte tot mai mult folosul pe care-l oferă ţării „crearea unei
clase hi.dustriale dintre pămînteni". Pentru aceasta s-a hotărît înfiin-
ţarea unei Şcoli de Arte şi Meserii sub conducerea lui C. Mihalic de
Hodocin 11 •
Ceva mai tîrziu se publică 12 prospectul „Şcoalei de Arte şi Meşte­
şuguri" din Iaşi, întemeiată de Epitropia Invăţăturilor Publice din Mol-
dova. Se arată că s-a zidit o clădire anume, pe locul grădinii şcolii fetelor,
cu intrare prin Uliţa Măjilor 1 :;. Director 'a fost numit Mihalic de Hodocin.
Profesorii vor fi aduşi de peste hotar. Elevii vor fi numai moldoveni -
probabil ca o măsură luată împotriva infiltraţiei în ţară, în acel timp,
a meşteşugarilor „străini sudiţi". In anul I urmau a fi admişi 12 mili-
tari cu locuinta în cazarmă - în vederea formării cadrelor de meşte­
şugari pentru trebuinţele armatei - 12 ucenici „din afară" (externi), con-
tribuind astfel la ridicarea ucenicilor existenţi pe lingă diferiţi meşteri,
şi 12 ucenici interni, dintre fiii satelor.
Specialităţile ce se predau în şcoală erau: rotăria, fierăria de fabrică,
lăcătuşeria, strungăria, săidăcăria (pielăria) şi maşinăria. Cursurile aveau
o durată de 4 ani. În duminici şi sărbători urmau a se face cursuri teo-
retice: învăţăturile morale, citire, scriere, desen liniar, aritmetică şi
altele. Epitropia avea în grija sa organizarea atelierelor şi procurarea
instrumentelor. Deschiderea cursurilor s-a făcut în ianuarie 1841.
Activitatea lui Hodocin ca profesor şi director la Şcoala de Arte şi
Meserii din Iaşi este foarte interesantă şi merită să fie cunoscută. De ea
se leagă, în bună măsură, dezv0ltarea meseriilor şi tehnicii la noi. Azi
însă nu mai avem posibilitatea s-o studiem, căci întreaga arhivă veche
a Şcolii de Meserii s-a pierdut în timpul ultimului război.
Se păstrează în schimb, la Arhivele Statului din Iaşi, dosarul de
înfiinţare a şcolii, de unde se pot culege totuşi multe date cu privire la
evoluţia şi importanţa şcolii 14 •
In 1843, Ion Ionescu (de la Brad) a fost numit director la „Şcoala
de maeştri", în locul lui Hodocin 15 •
10
Arh. St. Buc., dosar cit. f. 16, 26.
u „Albina Romînească", XI (1840), nr. 24, p. 93.
12 Ibidem, XI (1840), nr. 97, pp. 391-392.
13
Cam pe locul unde azi se află clădirea fostului Liceu comercial (str.
Alecsandri).
14 Arh. St. Iaşi, tr. 1759, op. 2008, dos. 2253 şi mai ales tr. 1764, op. 2013,
dosar 1318.
15
Ibidem, tr. 1772, dos. 4404, p. 416 şi nr. 43978, p. 104.

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
190

Ceea ce l-a atras însă mai mult pe Hodocin, din primii ani ai venirii
sale în ţară, a fost bogăţia solului şi subsolului. De aceea el şi-a îndreptat
atenţia mai întii asupra pădurilor şi zăcămintelor miniere.
După o excursie ştiinţifică făcută în Carpaţii Molodovei, a ieşit la
1840, din „Tipografia Institutului Albinei" din laşi (cu voia cenzurii), o
broşurică de 24 de pagini, intitulată Observaţii asupra stării pădurilor din
Valeo. Bistriţei :le Sus, de K. Mihalic, nobil de Hodocin, profesor al Aca-
demiei.
Această broşură a fost retipărită 16 în 1842, în acelaşi „Institut" al
„,Albinei", la un loc cu un alt studiu, intitulat Despre lucrarea minelor de
metal, de data aceasta însă titlul de profesor al Academiei nu s-a mai
adăugat sub numele autorului. De altfel, căutîndu-1 pe Hodocin între
profesorii Academiei Mihăilene, nu l-am găsit. El a fost însă, cum am
văzut, profesor şi director al primei Şcoli de Arte şi Meşteşuguri din
laşi şi membru în Comitetul Academic. Lucrarea citată a atras atenţia
marelui poet M. Eminescu. pasionat de toate problemele însemnate ale
ţării, şi care a republicat-o in ziarul „Curierul de Iaşi" 17 , menţionind şj
data de apariţie 1840.
In studiile pe care le-a făcut in munti, Hodocin spune că n-a putut
trece cu vederea pădurile ele fiind „cele mai inseminate producturi a mun-
ţilor şi a economiei naţionale". El arată îndoita importanţă ţi pădurilor,
pentru valoarea lemnului şi pentru inriurirea pe care o au asupra climei.
„ln ţările unde s-au stirpit pădurile - scrie Hodocin - clima s-a schimbat,
izvoarele s-au astupat, piraiele au secat şi dealurile s-au făcut pentru
totdeauna neroditoare. Trebuie totuşi un echilibru, adaugă el, căci şi
pădurile prea multe inispresc temperatura şi fac o climă prea umedă.
Foloasele pădurilor sint multiple. Ele ne dau materialul de incAlzit că­
minele şi acela de purtat f abricile de sticlă, de faianţă, de porţelan, de
fier, aramă şi plumb; apoi lemnul pentru construcţii, pentru corăbii,
pentru stolerie, butnărie şi rotărie".
După aceste generalităţi. Hodocin îşi notează informaţiile culese din
cercetările sale, arătind că pădurile de pe Valea Bistriţei vor favoriza
în viitor dezvoltarea celor mai însemnate industrii, care vor scoate
„odoarele minerale din sinul pămintului", făcind să „sporească şi să
indămineze fericirea şi cultura ţării''. El consideră Bistriţa ca un „mi-
nunat canal firesc. carele împreună Moldova cu Orientul, şi pre carele
cu lesnire se pot trimite, pină în ţările străine, toate felurile de pro-
ducturi naturale şi industriale".
Dar „viziunea" lui Hodocin contrastează cu realităţile constatate.
Acum „iconomia pădurilor (precum poate şi aiurea, iar mai ales în această
parte a ţării), din nenorocire se află în cea mai tristă stare". El con-
stată la 1840, o exploatare abuzivă, pentru un export necumpătat, ceea

111
A. Vere s s, Bibliografia Romino-Ungară, III, p. 17.
ri „Curierul de lllfi", anul IX, nr. 69 şi 70 din 20 şi 23 iunie 1876.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOYA 191

ce se vede din „numeroasele şi peste analoghie aflătoarele ferestrăe,

din toată valea cea mare a Bistriţei cu ale ei lăturalnice văi, unde pă­
durile se mistuesc printr-un catahrisis (abuz) vrednic de tînguire".
Pe lingă această situaţie, Hodocin constată şi alte rele obiceiuri:
proprietarii şi sătenii distrug pădurile pentru hrana vitelor, în
lipsă de nutreţ; sau, ceea ce-i mai grav, ei dau foc la păduri ca să-şi
lărgească imaşurile! Astfel, în cîteva ceasuri, piere rodul a sute de ani
şi în urmă rămîne cenuşa purtată de vînt ! Un asemenea jalnic tablou a
văzut Hodocin la Negrişoara, în cuprinsul Dornelor. Autorul atrage aten-
ţia, arătînd că, urmîndu-se astfel, Valea Bistriţei va ajunge în scurtă
vreme numai st în ci şi pietriş gol, fără nici un preţ pentru ţară, nici
pentru agricultură şi creşterea vitelor, şi aceasta va fi şi în dauna dez-
voltării industriilor metalurgice pentru care se întrevăd mari posibilităţi.
In continuare, Hodocin se ocupă de speciile de arbori din Valea Bistriţei
şi mai ales de specia superioară din jurul Ceahlăului, numită Crin (sau
Larix europeae), pe care îl aseamănă cu cedrul din Liban. O descriere
amănunţită a acestui arbore - condiţiile lui de creştere şi înmulţire,
multiplele întrebuinţări ale lemnului, florilor, scoarţei, răşinii, - ni-1
arată pe Hodocin, nu numai ca un bun „montanist", dar şi botanist şi
chimist.
•
„ „
Preocupări pentru exploatarea minieră în afara ocnelor de sare
a căror valorificare este veche - s-au ivit mai insistent la noi, după
ce a intrat în funcţiune Regulamentul Organic. S-au prevăzut, în
această legiuire, articole speciale cu privire la bogăţiile miniere, desco-
perirea şi condiţiile exploatării lor (art. 165 din Regulamentul Moldovei
şi art. 178-179 din cel al Munteniei). Nu intrăm în amănunte. Vom
aminti numai că în Moldova cercetările mineralogice propriu-zise au
început încă din anul 1832. Ştim acest lucru din cîteva acte 18 privi-
toare la activitatea geologului rus Lizel, care a fost însărcinat de Mir-
covici să se informeze asupra istoricului bogăţiilor Moldovei, şi să stu-
dieze, la faţa locului, organizarea sistemului de exploatare, după care
urma să înainteze un r:aport.
Deşi nu este cunoscut studiul lui Lize!, ne sînt cunoscute în schimb
rezultatele cercetărilor făcute, şapte ani mai tîrziu 19 , de Carol Mihalic
de Hodocin, directorul Şcolii de Arte şi Meserii din Iaşi, care au fost
publicate în rezumat, în text paralel romîn şi francez, la 1841, sub titlul
Relaţiile despre cercetările geognostice în Moldova. Partea a doua a aces-
tei lucrări, ,intitulată Despre mijloacele prin care pot spori şi înflori mi-
nele într-o ţară înzestrată cu munţi de metale. spre folosul ţării, are un
caracter practic, propunind alcătuirea unei legi a minelor după modelul
18
Arh. St. laşi, tr. 1764, op. 2013, dosar 394.
19
ln textul romîn se arată că cercetările s-au făcut în 1836, ceea ce trebuie
să fie o greşeală de tipar, în loc de 1839; iar în textul francez, data nu figurează
în nici un fel.

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
192

celei din Austria, pe care o rezuma m cîteva puncte principale. Drept

încheiere, Hodocin cere pregătirea specialiştilor minieri la Academia din
Şernniţ20.
Studiul a fost retipărit 21 sub titlul Despre lucrarea minelor de metal,
împreună cu Observaţii asupra pădurilor din Valea Bistriţei, la „Institutul
Albinei", în 1842. Ambele broşuri sînt iscălite de Carol Mihalic „nobil
de Hodocin", profesor al Academiei.
El arată că, din însărcinarea Epitropiei învăţăturilor publice, a cer-
cetat în vara anului 1839 munţii din nord-vestul Moldovei, făcînd în-
semnate descoperiri „montanistice", ceea ce l-a îndemnat să scrie această
broşură.
Cu exemple din ţările străine, şi în special din Ungaria, Hodocin
demonstrează că dezvoltarea economiei miniere sporeşte avuţia publici
şi chiar populaţia ţării.
Alături de lucrările miniere propriu-zise, se dezvoltă atîtea meşteşu­
guri auxiliare, manufacturi şi fabrici de tot felul, care toate duc la
păstrarea în ţară a capitalului public. Dacă nu se ajunge la un echilibru
între import şi export, „ţările străine - scrie el - sug din Moldova pe
fiecare an mari sume de bani".
Mai departe. autorul arată ce zăcăminte de fier, aramă, plumb, ar-
gint ş.a. a găsit pe Valea Bistriţei, lingă Broşteni, şi că a descoperit
acolo chiar urme vechi de exploatare.
Cu toate acestea, spune Hodocin, .,adevărul este că azi (la 1839), nici
cea mai mică unealtă de plug, nici o potcoavă, nici un cui măcar nu
se face in ţară, fără să se aducă fier de peste hotare", cînd „întregi
păduri putrezesc neîntrebuinţate, sau parte se ard cu risipă, cînd, cu
un cuvint, Moldova ar fi in stare a produce nu numai fierul cit tre-
buieşte în ţară, dar încă şi pentru exportaţie în ţările ce au lipsă de
acest metal".
Din lipsa metalelor, .,ţăranul, fiind aice sărac, nu este în stare a-şi
cumpăra scumpul fier trebuitor pentru pregătirea unui plug bun, şi
lucrează cu ale sale nedeplinite unelte de arat; cu carul său cel nefere-
cat oboseşte puterea boilor şi isprăveşte abia pe jumătate (lucrul) pe
care un ţăran din Germania sau din Franţa le-ar isprăvi tot, în acel
timp, cu unelte mai perfecţionate".
In încheiere, Hodocin arată că exploatarea minieră inflorind, şi cu
ea toate ramurile ei industriale, ar aduce după sine şi înflorirea agricul-
turii, atit de înapoiată în timpul său!
• • •
Studiul econom1e1 mm1ere l-a preocupat mereu pe Carol Mihalic
de Hodocin. Astfel, aflăm cA in&inte de 1845, „fostul director al Şcolii
de Meşteşuguri din Iaşi a cercetat cu deamănuntul minele părăsite din

lll Studiul a fost publicat în „Spicuitorul Moldo-Romin", pe iulie, august,

septembrie 1841, pp. 17-35.
21 A. Veress, op. cit„ p. 17.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA
193

apropierea acestui tîrg (Baia); atît d-lui cît şi alţi mineralogi au aflat
urmele vechilor băi 'Şi făgăduiesc rezultaturi foarte folositoare" 22 •
în sfîrşit, cîţiva ani mai tîrziu, Hodocin a publicat o lucrare23 in-
titulată Descrierea sinoptică a mineralelor din munţii Moldovei, runde ana-
lizează 29 de metale pe care le-a descoperit în special pe Valea Bistriţei,
în cercetările sale. Lucrarea, cuprinzînd şi alte informaţii în legătură
cu industria fierului, este deosebit de interesantă pentru epoca respec-
tivă şi completează pe aceea mai veche de care s-a amintit, Despre
lucrarea minelor de metal, care s-a bucurat la timpul ei de atenţia
cuvenită.
Sub rubrica „Revista Economică", M. Eminescu24 - deşi nu sem-
nează, cum îi era obiceiul cît timp a condus acest ziar ieşean - scrie
următoarele despre lucrarea lui Carol Mihalic de Hodocin privind minele
(băile) de metal: „Lucrarea, din care mai jos publicăm o parte, este
veche în privinţa timpului, scrisă fiind în anul 1839, în urma însărci -
nării ce i se dăduse d-lui Mihalic de Hodocin, de a face cercetări geo-
gnostice în munţii Mold.Jvei. Totuşi nu ştim ca pînă acum (la 1876) să
se fi utilizat sfaturile pe care le dă autorul, sau să se fi folosit cineva
de descoperirile sale. Din acest punct de vedere lucrarea are valoarea
actualităţii, căci atît foloasele în perspectivă, pe care le-ar prezenta
lucrarea minelor, cît şi locurile în care autorul a descoperit straturi de
metal nu sînt azi mai mult cunoscute decît la 1839! Afară de aceea,
scrierea mai e de însemnat prin împrejurarea că e desigur una din cele
dintîi scrieri romîneşti, cuprinzînd vederi de economie politică, într-o
vreme în care nimeni nici visa la asemenea lucrări. Despre limbă
nu mai vorbim. Ea este mai bună de cît limba tuturor jurnalelor poli-
tice de astăzi".
•
.. „
Cu ocazia cercetărilor geologice făcute, Hodocin şi-a oprit atenţia
şi asupra zăcămintelor de sare pe care le-a găsit mai ales în munţii
din împrejurimile oraşului Piatra, unde a revenit de multe ori în cali-
tate de constructor al fabricii de hîrtie înfiinţată de Gh. Asachi.
La 1842, el raportează Sfatului Administrativ al Moldovei, rezultatul
cercetărilor, arătînd că a făcut sondaje „geognostice" în munţii despre
miazăzi de Piatra, pe moşia Săvineşti (mănăstirească), şi la poalele
muntelui Bourul, şi mai spre sud în munţii Boghiului şi Bogoslov, lingă
malul Bistriţei.
Hodocin găseşte aici bogate izvoare sărate şi la mică adîncime, chiar
blocuri de sare albă, de calitate foarte bună. El bănuieşte - după
întinderea stratului de ipsos pe care l-a identificat - că masivul de sare
22 M. K o g ă 1 ni ce anu, Ştefan cel Mare în Tîrgul Băei; articol publicat în
„Album istoric şi literar" pe 1845. pp. 55 şi urm., precum şi în acelaşi album pe
1846. Reprodus şi de A. Oţetea, M. K o g ă 1 n i c e a n u, Opere, I, p. 665.
31 Apărută în „Foiletonul Zimbrului", nr. 19 din 29 mai 1855, pp. 145-150.
24
„Curierul de Iaşi", IX, 71, p. 3 din 25 iunie 1876.

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
194

este foarte mare şi anume, de la Ocnă, pe sub Calu-Iapa, Bogoslov,

Gîrcina, Bălţăteşti, Slatina lingă Neamţ, şi merge pînă la Ştefăneşti la
Prut. Fără îndoială, ipoteza lui Hodocin a fost exagerată. Limita stra-
tului de sare n-ar putea trece spre nord de localitatea Tg. Neamţ, unde
găsim în adevăr izvoare sărate.
Hodocin arată foloasele ce le-ar trage statul dacă s-ar deschide o
ocnă lingă Piatra, de unde sarea s-ar putea transporta uşor pe plute,
pînă la Galaţi şi de acolo mai departe, pentru export. El se of eră să
prezinte Sfatului Administrativ un plan de lucru bine studiat, pentru
săpături sistematice, pentru ca autoritatea de stat să se asigure că cerce-
tările sale sumare sint demne de toată încrederea.
Raportul lui Hodocin s-a bucurat de atenţia cuvenită, însă a rămas
fără urmare din cauza opoziţiei lui A. Villara, otcupcicul ocnelor de la
Tg. Ocna. Acesta arată greutăţile ce i s-ar crea dacă ar fi silit să deta-
şeze o parte din lucrători şi unelte pentru noua ocnă. Un îndelungat
timp aceasta n-ar produce nimic, iar ocna veche şi-ar stînjeni activi-
tatea şi s-ar decla1·a o criză în producţia ţării. Proiectul a rămas ino-
perant25.
Preocupările lui Hodocin în această direcţie revin în 1849, cind pu-
blică un foarte interesant articol 26 intitulat Sarniţile sau ocnele Mold·ovei,
însoţit de o planşă reprezentind O sţen.ă la gropa Ocnelor in care se văd
soldaţii de pază. Articolul are următoarea notiţă explicativă: „extract
din un memoar of ici al al vrednicului nostru montanistic, comisul Se.
Mihalic de Hodocin". De data aceasta, cercetătorul studiază vechiul sis-
tem de lucru in ocnă, alcătuind un memoriu istoric ce cuprinde valo-
roase date documentare şi de terminologie specifică meşteşugului res-
pectiv.
•
• •
Dar spiritul născocitor al tehnicianului Hodocin n-avea odihnă, ci
era mereu in căutare de noi izvoare de venituri pentru prosperarea stării
economice a ţării şi locuitorilor ei.
La 18 februarie Ul43, Hodocin face un raport către Sfatul Admini-
strativ, pentru îmbunătăţirea vieţii economice, propunind crearea şi altor
ramuri de activitate naţională.
In acest scop, el arată că in fiecare ţinut trebuie să ia fiinţă cite o
„potaserie naţională". Potasa produsă aici va fi folosită în agricultură şi
în industria sticlei, aşa cum se procedează in Germania, unde această
industrie s-a întins mai ales în regiunile sărace, în care locuitorii erau
obligaţi să depună cenuşa.
Hodocin face următcarea socoteală: dacă cei 120 OOO birnici din
Moldova ar fi obligaţi a da anual numai cite 36 oca cenuşă fără plată,

z Arh. St. Iaşi, tr. 1316, op. 1488, dosar 377; precum şi Uricarul, VIII, pp.
210-214.
:1& „Calendar pentru Romini", 1849, pp. 15-23.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA 195

ar rezulta un total de 4 320 OOO oca cenuşă, din care ar ieşi 528 OOO oca
potasă, care socotită la 1 leu oca, ar valora 528 OOO lei. Scăzînd cheltuie-
lile de fabricaţie, de cel mult 180 OOO lei, ar rămîne Visteriei un venit
net de 348 OOO lei, care sumă ar putea servi - scrie Hodocin - la înfiinţa­
rea unei „bănci naţionale" pentru ajutorarea şi îmbunătăţirea economiei
rurale. Este aici o idee precursoare a înfiinţării Creditului Agricol de
mai tîrziu, credite care însă n-au fost folosite în mod raţional.
Pentru fabricarea potasei, Hodocin arată că n-ar trebui decît 3 căl­
dări mari, de fier vărsat, 24 căzi de lemn pentru leşie şi un cuptor simplu
de calcinat.
O dată potasa fabricată în cantităţi mari, s-ar putea porni la in-
dustria sticlei, de care ţara are atîta nevoie 27 •
... • ...
In sfîrşit, treC€m în revistă şi alte proiecte şi cercetări făcute de
Carol Mihalic de Hodocin, în cursul rodnicei sale activităţi tehnico-eco-
nomico-ştiinţif ice.
In 1842, Hodocin obţine un privilegiu - un fel de monopol - pentru
înfiinţarea unei fabrici de luminări în Moldova. Avea deci şi dreptul de
a achiziţiona seul de la abatoare, şi de a fabrica feştila necesară. Probele
prezentate de Hodocin erau superioare luminărilor ieşite din fabrica
postelnicului Teodor Ghica, prin aceea că se foloseau „mijloace chimice
şi tehnice" de producţie 2 ~.
N-avem cunoştinţă despre întemeierea şi funcţionarea ~cestei fabrici,
ca şi despre crearea altei fabrici de lumînări 29 , „fără miros", pentru care
obţinuse privilegiul din 1349.
Hodocin a rămas totuşi un specialist în această problemă a ilumina-
tului, căci la 20 septembrie 1857, Sfatul orăşenesc din capitala laşi cere
instituirea unei comisii mixte spre a-şi spune cuvîntul asupra proiectului
prezentat de lohan Levandovschi, pentru luminarea cu gaz (gazogen) a
oraşului laşi, în care ,comisie a fost propus şi comisul Mihalic -de Ho-
docin30.
Din presa tirr-pului 31 aflăm că el prezentase în şedinţa publică a
Academiei Mihăilene, la 28 martie 1843, „disertaţia" sa despre „Proiectul
pentru băi publice şi o şcoală de înot". Comunicarea a fost tipărită în
acelaşi an, într-o broşură, avind caracter de propagandă pentru educaţia
fizică şi sport3!!. Hodocin propune a se realiza acest proiect pe locul sterp
din vale de „curtea veche", unde se află un lac vechi, mîlit şi părăsit,

Uricarul, VIII, pp. 215-218.

'n
Arh. St. Iaşi, tr. 1764, dosar 4315, f. 114, 115.
28
29 Ibidem, tr. 1316, dosar 1089.
:iJ Ibidem, tr. 1772, dosar 38292, f. 1.
31
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură" (Braşov), nr. 20 din 17 mai 1843.
32 Titlul complet este următorul: Proiect pentru băi publice şi o shoală de
înotat, de Mihalic de Hodocin, director shoalei de arte şi Disertaţia despre folosul
unui asemenea aşezămînt, cetite în seanţa publică a Academiei, din 28 mart.
laşi, Institutul „Albinei", 1843 (28 pagini în 8°).

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
196

care s-ar curăţi şi i s-ar stabili legătura cu Bahluiul, printr-un canal ce

s-ar săpa. Pentru a scoate mai mult în evidenţă valoarea acestei „scăl­
dători reci", Hodocin aduce în sprijin o sumă de citate din literatura
clasică - din antichitate şi pînă la acea dată - conţinînd cugetări în
legătură cu apa şi cu rolul ei miraculos în păstrarea sănătăţii şi a vieţii
în genere. Nici acest proiect n-a fost realizat atunci.
Tot din presă, aflăm că Hodocin făcuse cercetări pentJ::u a vedea ce
posibilităţi sînt spre a se deschide o mină de cărbuni la Comăneşti
Bacău 33 • Problema cărbunilor de pămînt i s-a părut, desigur, tot atît de
vitală pentru economia ţării ca şi cea a pădurilor şi metalelor. De aceea,
nu peste mult timp, aflăm de o nouă încercare a sa de a crea o industrie
minieră. In 1858 Iacob Cihac adresa caimacamului Vogoride o cerere,
pentru un privilegiu de înfiinţare a unei fabrici, băi de fier, la Tarcău,
unde - spunea el - Mihalic de Hodocin a descoperit, pe moşiile mănăsti­
rilor, roci fieroase de bună calitate şi cărbune de pămînt 34 •
In sfirşit, la 1853, Hodocin depusese, la cererea guvernului, un proiect
pentru construirea unei căi ferate pe care ar urma să se transporte sarea
de la Tg. Ocna la Galaţi. Construcţia ar fi costat un milion de lei şi
Hodocin însuşi, cunoscînd slabele puteri ale statului, propune ca sa.rea
şi alte produse să se transporte pe Siret, cu dubase purtate de remor-
chere cu vapori, ca în ţările apusene~ 5 •
• • •
După cum s-a arăt.st, desigur, activitatea cea mai intensă a lui
Hodocin s-a desfAşurat însă in domeniul cercetărilor mineralogice şi
industriale, în scopul creării unei industrii naţionale „ca element vital
al statului, in dezvoltarea sa economică".
Aceste idei noi ale timpului se citesc în preambulul a numeroase
privilegii domneşti, acordate pentru înfiinţarea de fabrici, în scopul
de a „preface producturile cele crude şi de puţin valor, în manufacturi
folositoare ... ceea ce împuţinează exportaţia somelor însemnătoare din
ţară ... "
In 1841, il găsim pe Hodocin la Piatra-Neamţ, întemeind acolo
intiia fabrică de hirtie din Moldova - aceea a lui Gheorghe Asachi,
de la Petrodava (sau Cetăţuia-Bolovoaia), despre care s-a scris o scurtă
monografie in anii trecuţi~.
Entuziasmul produs cu ocazia deschiderii fabricii - eveniment
care a avut loc la 8 noiembrie, o dată cu onomastica voievodului Sturza
şi cu deschiderea Şcolii publice din Piatra în noul ei local - s-a con-
semnat în „Albina Rominească" din 16 noiembrie 1841. Corespondentul

33 „Albina Romînească" pe 1849.

M Arh. St. laşi, loc. dt.
• Ibidem, doc. P. 539/117.
311 Vezi G. Ungureanu, Fabrica de hirtie a lui Gh. Asachi, de la Petro-
dava (Anuarul Liceului de băieţi „J>etru Rareş" din Piatra-Neamţ pe 1933-34).
De asemenea V a 1 e r ian Popov i I= i, lnceputurile industriei de hirtie din Mol-
dot'a, în „Analele Ştiinţifice ale Uni\'ersităţii Iaşi", tomul I, fasc. 1-2 (1955).
https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN lN MOLDOVA 197

din Piatra-Neamţ relatează că „pe culmea zidirii măreţe" flutura „ban-

diera naţională" şi din munţi răsunau buciumele păstorilor şi sineţele
plăieşilor. Un arc de triumf la intrarea în fabrică purta inscripţiile:
„întîia fabrică a Moldovei" (pe o parte) şi „fie o mie" (pe cealaltă parte
a arcului).
Asistenţa a vizitat fabrica cu „maşinile", şi celelalte clădiri „din
care se alcătuieşte această colonie născătoare", primind explicaţii de la
Mihalic de Hodocin. Apoi s-a pus în funcţiune fabrica şi, în 40 de minute,
maistrul şef a scos de sub teasc primul teanc de hîrtie, avînd filigrana
„M 1841 ", M fiind iniţiala numelui domnului ţării.
Din această fabrică - mo3ra purtată de apă - „mînofăptură a
ţării" cum o numeşte corespondentul, a ieşit o mare cantitate de hîrtie
(fabricată din cirpe), pe care o întîlnim în arhivele vechi, distingîn-
du-se prin filigrana cu capul de bou sau alte semne şi uneori anul
fabricării.
In altă publicaţie
a vremii 37 s-a consemnat de asemenea importanţa
creării industriei de hîrtie, şi articolul respectiv este însoţit de o
stampă înfăţişînd construcţia impunătoare a fabricii de la Piatra.
Dar fabrica lui Asachi n-a putut rezista mult timp în faţa con-
curenţei producţiei străine, cu toate eforturile făcute de întemeietor,
de a crea o industrie naţională şi de a forma muncitori specialişti din
rîndurile populaţiei băştinaşea 8 •
„ • •
Problema alimentării oraşului Iaşi cu apă potabilă era destul de
acută acum o sută de ani.
Specialistul multilateral Hod.ocin a fost chemat la 1848, de Epitropia
Apelor şi Sfatul Administrativ, să-şi spună cuvîntul şi să dea o soluţie
şi în această problemă. Astfel, el arată că debitul de apă s-ar mări, în
cel mai scurt timp, cu cel puţin o treime, dacă s-ar planta o întindere
de 8-10 fălci teren împrejurul izvoarelor captate la Aron Vodă şi Şapte
Oameni. Copacii preferaţi in acest scop ar fi acei care-şi „ trag umezeala
de hrană mai mult din atmosferă decît din pămînt", adică: nucul, fagul.
mesteacănul, teiul, paltinul, alunul şi alţi arbori şi arbuşti 39 • Dar proiec-
tul hidrologului Hodocin n-a fost pus .în aplicare, căci dealurile Aron
Vodă şi Şapte Oameni sînt ş! azi tot neplantate.
Totuşi, dintr-o scriere despre oraşul Iaşi 4 c, aflăm că lucrările de
aducerea apei începuseră în 1843 şi durară pînă la 1847, după planul
şi conducerea „inginerului montanist şi hydraulic Mihailiuk de Hodocin".
din care plan rezultă că s-au instalat atunci în Iaşi ţevi de fier 41 pentru
37
„Spicuitor Moldo-Romîn", Iaşi, 1841, pp. 150-153.
311
Arh. St. Iaşi, tr. 1785, op. II/2035, dosar nr. 6, f. 17-29.
39 Ibidem, tr. 176_4, op. 2013, dosar 114, f. 409.
40 Vezi N. A. Bogdan, Oraşul Iaşi, p. 386.

41 La 1845, ţevile comandate la uzina „Rusberg" din Banat au fost instalate

sub conducerea tehnicianului Hodocin (Cf. I. C. Fi 1 i t t i, Domniile romîne sub
Regulamentul Organic, 1834-1848, Bucureşti, 1915, p. 539).

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
198

14 cişmele publice şi 33 private, în lungime de 4086 stînjeni - în care

socoteală intră 1537 stînjeni conductă principală, de la Casa Apelor din
Ciric pînă la Casa Apelor de la Golia. Cantitatea de apă vărsată în
cişmelele din Iaşi atunci era de 75 şi 1/2 măsuri, socotite a 1 oca 3 litre
pe minută,
sau 189 360 1Jca în 24 ceasuri.
Prin 1850, funcţionarea canalizării de apă lăsa mult de dorit. Depar-
tamentul Lucrărilor Publice însărcinase tot pe Hod.ocin să facă un pro-
iect de renovare, ce a şi fost gata în ianuarie 1851. Prin aceste Hodocin
propune curăţirea izvoarelor existente atunci, şi punerea în funcţiune a
altora noi: de asemenea, repararea apeductului şi înfiinţarea de noi
havuzuri. El face un amănunţit deviz, arătînd cantităţile de materiale
necesare - intre care şi „marmură de Broşteni" - şi accesoriile· ce
urmează a fi aduse de la Viena 42 • Probabil, cea mai mare parte din devizul
lui Hodocin s-a realizat.
Cişmeaua monumentală, din faţa Mitropoliei, în stil gotic „toată
din fier forjat şi în parte aurit", avind o înălţime de 24 palme (circa
7 metri) şi o greutate de 3328 oca, s-a făcut în timpul lui Gr. Ghica
Vodă, după planul „inginerului hidraulic şi montanist C. Mihalic de
Hodocin" şi s-a turnat într-o fabrică din Moravia43 • Cum arată inscripţia
in limba romină şi latină, acest monument a fost „consfinţit indămî­
nării publice" de Grigore Ghica la 1851.
Dar, o bună lucrare tehnică nu se putea face fără un plan de situa-
ţie şi, astfel, Hodocin făcuse incă din 1843 „Planul drumului apelor
Capitalei", închinat domnitorului M. Sturza 44 •
Acest plan, care este şi unul din cele mai vechi ale oraşului, se
află azi în Muzeul de Istorie Naturală din laşi.
Despre un alt plan al oraşului Iaşi, executat în 1857 de inginerul
topograf Hodocin, ne aminteşte N. A. Bogdan, în monografia sa46 •
ln iulie 1852, la cererea lui Vasile Pogor de a se lua măsuri de
repararea conductei de apă din laşi, Ministerul Lucrărilor Publice in-
sl.rcinează tot pe Hodocin să cerceteze starea instalaţiei de aducerea
apei şi să facă îmbunătăţirile necesare 40 • Lucrul desigur, a fost efectuat.
In rindul preocupărilor urbanistice, mai menţionăm că Departa-
mentul Lucrărilor Publice a constatat că pavajul făcut cu trei ani in
urmă din prisme de pin s-a deteriorat cu totul din cauza traficului
intens, şi a însărcinat pe comisul Mihalic, inginer de mine, să înceapă
pavarea străzilor Capitalei cu pietre cubice din gresie de Tarcău 47 •
•
• •
a Arh. St. Ia.şi, tr. 1764, op. 2013, dosar 114, f. 596 ...
u Calendar pentru Români pe anul 1853, Iaşi, „Institutul Albinei" pp. 78-79
şi planşa; N. A. Bogdan, op. cit., p. 389.
„ Vezi N. A. Bogdan,
• Ibidem. p. 57.
Oraşul laşi, p. 389.

C. I. A n d re e s c u, Iniţiative particulare de aducere a apei potabile la

411
laşi („Arhiva Rominească", VI (1941), p. 317).
n „Albina Rominească" nr. 90 din 13 noiembrie 1849.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITATEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA 199

Zăcămintele mm1ere descoperite, mai ales pe moşia Negrişoara­

Broşteni a logofătului Costache Conachi, l-au determinat pe Hodocin
să stăruie pe lingă proprietar, ca acesta să ceară de la domnul ţării un
privilegiu pentru a înfiinţa o fabrică 48 , cu cuptoare şi maşini „pentru
sleire de fier", şi dreptul de a aduce acolo 60 de familii de mineri
străini, care să fie scutiţi de bir şi de havalele pe timp de 8 ani.
Cererea aceasta a fost aprobată şi lucrările de construcţie se efec-
tuau încă din anul 1843, cînd se constată prezenţa lui Hodocin la Ne-
grişoara. El avea de model fabrica 49 de la Iacobeni (Bucovina), care se
întemeiase în anul 1784.
Lucrul la construcţia fabricii lui Conachi nu mergea însă mulţu­
mitor. Nenumărate greutăţi s-au ivit din partea proprietarului vecin,
Alecu Balş şi situaţia a durat pînă în 1849, anul în care a murit logofătul
Conachi şi cu el şi încercarea lui de a înfiinţa o fabrică.
Mai tîrziu, după 5-6 ani, Hodocin a încercat o dezvinovăţire 50 faţă
de acuzaţia ce i se adusese că „i-ar fi mîncat lui Conachi cam mulţi
bani cu construirea fabricii". El arăta că încercarea neizbutită a logo-
fătului C. Conachi „nu trebuie să descurajeze pe nici un bun patriot",
insistînd apoi asupra modului în care a cheltuit banii încredinţaţi pentru
înfiinţarea „fabricii mici de fier". Cu această ocazie Hodocin lasă frîu
liber imaginaţiei sale şi ne descrie cum se făcea în vechime exploatarea
manganului în dealul Fierului şi în văile Holdei şi Holdiţei de lingă
Broşteni.
Astfel el susţine că s-au găsit gropi părăsite şi zgură în apropiere de
satul Cotîrgaşi şi că s-ar fi descoperit acolo, în pămînt, un ciocan şi un
ilău în greutate de 50-70 oca, precum şi un cleşte mare. Toate aceste
unelte ar fi fost îngropate în vremea năvălirii tătarilor. Mai departe,
Hodocin arată că la Holda şi Holdiţa „se lucrau în vechime băi de
aramă". Nu numai straturile de calco-pirită ce se văd azi, stau mărturie,
dar - scrie el - aceasta se dovedeşte şi din năruitele gropi din coasta
sudică a muntelui Aluniş, unde din vechime se spăla aur.
Desigur, imaginaţia l-a dus cam departe pe Hodocin. Totuşi, el
ne dă cele mai autentice informaţii despre încercarea de exploatare
minieră contemporană lui şi la care a fost părtaş. El încheie pledoaria
astfel: „Un monument nepieritor ar întemeia patriotul acela care ar
48
Vezi G. T. K ir i 1 ea nu, Fabrica de fier a logofătului C. Conachi (1844),
în „Revista Istorică Romină", vol. XVII (1947), fasc. I-II, pp. 115-119. C. Turcu,
Vechi încercări de exploatare minieră în Moldova în „Studii şi cercetări ştiin­
ţifice-istorie", anul VIII (1957), fasc. 2, Filiala din Iaşi a Academiei R.P.R.
1

49
Despre această întreprindere ne dă cîteva informaţii tot Hodocin în lucra-
rea amintită, intitulată Descrierea sinoptică a mineralelor din munţii Moldovei.
El arată că în anul 1853, fabrica a produs 26223 cîntare sau 1109 812 oca de fier,
cu 2 321 cîntare sau 102 124 oca de aramă, totul în valoare de 454 958 florini
sau 3 412 185 lei. Din aceştia au rămas proprietarilor 156 958 florini, adică 1 177 165
lei cîştig curat, iar amploiaţilor 298 OOO florini, adică 2 225 009 lei cîştig. La
această intreprindere îşi cîştigau existenţa 4500 de suflete - bărbaţi, femei şi
copii.
50
Vezi Descrierea sinoptică a mineralelor din munţii Moldovei.

https://biblioteca-digitala.ro
 C. TURCU
200

funda o fabrică de fier ... căci Moldova este înavuţită şi cu producte

minerale subterane, şi în viitor va avea băi proprii de fier, aramă,
plumb, argint şi foarte sigur că şi aur, care vor înainta industria şi
agricultura ţării ... şi care acum - scria el cu 100 ani în urmă - nu
se poate să progreseze cită vreme fiecare cuiu, plug, unelte agronomice
mai bune, toate se aduc din Germania, Anglia şi din alte ţări străine,
cu mari cheltuieli şi greutăţi ... "
Hodocin văzuse clar situaţia şi dădea de pe atunci alarma împotriva
aservirii economice a ţării.
•
• •
Dar activitatea multispecialistului Hodocin nu s-a terminat la Broş­
teni - Negrişoara.
In „sama" şcolilor publice pe 1840, aflăm despre existenţa „Insti-
tutului pentru economia rurală" şi aici pe Carol Mihalic de Hodocin,
ca profesor practic şi director al Şcolii Mecanice, plătit cu 10 OOO lei pe an 51 •
ln 1841 se înfiinţaseră şi patru „Comisii îndemnătoare economiei
rurale". iar în comisia din laşi, care era centrală, unul dintre cei cinci
membri era Hodocin. lntr-una din şedinţele acestei comisii, la propu·
nerea lui, s-a votat 52 „uscarea văei Bahluiului şi colonizarea ei· cu
wilrtemburghezi".
La 1843, Leon Filipescu traduce din limba germană Manualul
popular de economie rurală şi Comitetul Academic deleagă pe Hodocin
să verifice traducerea in vederea publicării ei în volum 53 •
Şi albinăritul, una din vechile, frumoasele şi productivele ocupaţii
săteşti, i-a atras atenţia lui Hodocin încă de mult şi el n-a intîrziat să
se ocupe şi de această ramură, publicind un documentat articol intitulat
Albinele&•. După ce face un scurt istoric asupra albinăritului în trecut,
cind mierea şi ceara rominească se bucurau de o mare faimă în ţările
Europei, Hodocin explică decăderea acestei ocupaţii, arătînd că, o dată
cu pădurile, dispar şi prisăcile. El se ocupă in treacăt de viaţa albinelor,
de instinctele lor uimitoare, apoi de stupi, şi termină pledind pentru
inovaţii în cultura albinelor, adică pentru introducerea pe o scară
largă a stupilor sistematici.
In 1853 îl găsim ca redactor responsabil, alături de Leon Filipescu,
al publicaţiei .,Săteanul", foaie periodică pentru locuitori (adaos la Bu-
letinul Oficial al Moldovei), care a apărut o dată pe lună 65 , între
ianuarie-iulie 1853.

~ Arh. St. laşi, tr. 1764, p. 2013, dosar 238, f. 690.

v.ezi I. c. Fili t t 1•. Domnitle romine BUb Regulamentul Organic, 1834-1848,
Bucui.eşt1, 1915, p. 587: Vezi şi. Manualul Adminiatrativ al Moldovei, I, pp. 442-444.
V. A. U rec h 1 a, Istorta Şcoalelor, II, p. 271 şi Arh. St. Buc., fond Minist.
Cult., dosar 318/1837.
:.c C. M. de Ho doc i n, Albinele, în „Calendar pentru Romini" pe anul 1848
Iaşi, Inst. Albinei, pp. 28-33. '
. M Vezi N. Hodoş - Sad i I o nes cu, Publicaţiile periodice romîneşti, Bucu-
reşti, 1913, voi. I, p. 650.

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTIVITAîEA LUI CAROL MIHALIC DE HODOCIN IN MOLDOVA 201

E uşor de înţeles că, în această foaie, Hodocin îşi expunea planul şi

sfaturile sale pentru prosperarea economiei agricole săteşti.
In 1857, el a cerut Departamentului Lucrărilor Publice aprobarea
de a înfiinţa o fabrică de praf de puşcă „după nec.părata trebuinţă ce
urmează de asemenea material pentru miliţie şi pentru facerea dru-
murilor".
Departamentul acordă un privilegiu pe 15 ani, în acest scop, ingi-
nerului montanist, comisul Mihalic de Hodocin, cu următoarele condiţii:
- proprietarul fabricii să fie dator a da pentru Miliţie şi pentru
lucrările publice, deschiderea drumurilor în părţile muntoase şi sfărîma­
rea stîncilor din cale şi din apele de plutărit, 2000 oca de praf pe an,
de bună calitate, cu 11 lei oca;
- i se admite locul de două fălci întindere, pe moşia mănăstirii
Pîngaraţi, lîngă apa Tarcăului, la locul numit Gheuca, pentru care va
plăti embatic;
- i se avansează 9000 lei din leafa sa de inginer al statului şi i se
dă concediu în două rînduri cîte 4 săptămini, pentru punerea la cale a
fabricii;
- la particulari va vinde praful cu preţul pe care-l va putea lua.
In ianuarie 1860 Hodocin mai cere o bucată de loc pentru con-
struirea încăperilor trebuitoare personalului şi a rafinăriei pentru silitră,
mai departe de fabrică, spre a o feri de explozii. Totodată el cere ca
trecerea locuitorilor să se facă pe drumul vechi, mult mai priincios
decît drumul nou, care era prea apropiat de fabrică. În acelaşi an, Mi-
nisterul Lucrărilor Publice aprobă să i se dea lui Hodocin pensia pe
trei ani cu anticipaţie, spre a începe sfărîmarea stîncilor periculoase de
pe Bistriţa, pentru înlesnirea plutăritului, în scopul dezvoltării industriei
f orestiere56 •
ln 1861, Hodccin îşi vinde partea sa de asociat la fabrica din Tar·
cău, lui Moriţ B. Caţi. E ultima acţiune pe care o mai aflăm despre el.

.. • „
Am schiţat sumar, şi pe cît posibil, sistematic şi cronologic, activi-
tatea inginerului montanist Carol Mihalic de Hodocin.
Materialul pe care-l avem azi la îndemînă nu ne poate oferi mai
mult.
Ceea ce s-ar impune însă, pentru o cunoaştere temeinică a activităţii
acestui om, ar fi strîngerea într-un volum a tuturor publicaţiilor sale
(broşuri, articole din reviste, calendare şi gazete), precum şi a tuturor
memoriilor prezentate autorităţilor de stat, privind diversele probleme
de care am văzut că s-a ocupat în cursul vieţii sale.
S-ar aduce, astfel, o contribuţie însemnată la înţelegerea stadiului
de dezvoltare al ştiinţei economice de la jumătatea secolului trecut.
56
Arh. St. laşi, tr. 1774, op. 2022, dosar 231, şi fondul arhivistic al Mitro-
poliei laşi,
dosar 42.

https://biblioteca-digitala.ro