Chirita in provintie

De Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului,

Moldova — d. 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România) a fost
un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru
fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al
literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și
apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Chirita in Provincie a fost publicata in 1852 alaturi de Chirita in

Chirița în voiagiu (1864) și Chirița în balon (1874).

Incipit

Comedia reprezintă specia literara a genului dramatic cult in care

ni se prezintă o serie de evenimente menite a stârni rasul. Categoria
estetica prin intermediul căreia sunt surprinse evenimentele se numeşte
comic. Sursele comicului variază in funcţie de ceia ce surprinde si
satirizează scriitorul: comicul de situaţie, de limbaj, intenţie, nume,
caracter.

„Chirita in provinţie” reprezintă o comedie de moravuri întrucât

Alecsandri surprinde, satirizează moravurile societarii: corupţia,
snobismul, incultura, parvenismul. Astfel, V.Alecsandri abordează tema
inlaturarii corupţiei, a dorinţei de a parveni, ducându-si personajele,
impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre esenţa si
aparenta, criticând diferenţa dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor
sa para personajele comediei.

Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj

ridicol, dornic de a parveni, un personaj a cărui imagine este adusa in
prim-plan ca fiind simbolul snobismului, inculturii si al parvenismului.
Întreaga acţiune se concentrează in jurul acestui personaj feminin,
scriitorul conturându-i un portret moral prin acumulare de trasatori si
prin fuziunea modalităţilor de caracterizare directa (indicaţii scenice si
replicile altor personaje) cu modalităţile de caracterizare indirecta
(limbajul, atitudinile, faptele personajului). Titlul operei conţine de
asemenea si o coordonata spaţiala: „in provinţie”, ce subliniază si
anticipează inarvertenta dintre esenţa si aparenta, Alecsandri ironizând
dorinţa Chiritei de a se sincroniza cu moda Parisului.

Comedia este structurata in doua acte, iar răsturnarea de stituatii,

limbajul si gesturile personajelor stârnesc hazul. Ca moduri de expunere
dominante întâlnim dialogul si monologul ce constituie modalitatea de
caracterizare indirecta a personajelor si au rolul de a contura caracterul
personajelor, dezvăluindu-ne totodată firul întregii acţiuni. Singurele
intervenţii in text ale scriitorului sunt indicaţiile scenice care, inserate
intre replicile personajelor, constituie o modalitate directa de
caracterizare a personajelor oferindu-ne informaţii cu privire la gestica,
mimica personajelor, dar si cu privire la decor.

Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica

prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii
perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta
temporala a intamplarilor, prin flashback.Semnificatia titlului. "Chirita in
prontie" ilustreaza statutul real al eroinei principale, acela de pronciala,
sugerand in acelasi timp parvenitismul si snobismul ei de a respinge cu
toata forta aceasta situatie pe care o considera degradanta si straduindu-
se sa impuna in proncie moda oraseneasca de la Iasi ori Paris.

Actiunea comediei se petrece dupa evenimentele revolutiei de la

1848, cand mica boierime era dornica de parvenire, straduindu-se din
rasputeri sa se comporte la Barzoieni dupa moda de la Iasi si Paris.

Actul I se petrece la mosia Chiritei din Barzoieni. inceputul piesei

ilustreaza ridicolul inovatiilor mondene infaptuite la Barzoieni sub
indrumarile Chiritei, care isi maritase cele doua fete si aeum se ocupa de
educatia mezinului, Gulita, de 14 ani. Prost si rasfatat, el ia lectii de
franceza cu "monsiu Sarla", nume sugestiv in limba romana pentru
trasatura dominanta a personajului, aceea de "sarlatan", de "lenes",
provenind, fara indoiala din frantuzescul Charles.

Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt

mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul
comediei. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de
catre autor, "Ia mosia Barzoieni" si "intr-un targ din tinut", iar timpul in
care se petrec intamplarile este plasat in prima jumatate a secolului al
XlX-lea.
 Personajele comediei sunt relativ puţine, insa conturează
prototipuri umane, viabile si in ziua de astăzi. Astfel, Chirita simbolizează
snobismul, incultura, corupţia, parvenismul, ca si şotul acesteia. Luluta
simbolizează orfana, capabila insa a iubi sincer; Leonas simbolizează
tipul inteligent, abil, ce reuseste sa învingă si sa demaşte corupţia; Gulita
este tipul retardatului, incapabil a lua singur decizii si a-si asuma
responsabilitatea.

Chirita Barzoi este personajul principal si eponim al comediei, sotia

lui Grigore Barzoi si mama a trei copii : Aristita, Calipsita si Gulita.
Intreaga piesa se concentreaza in jurul protagonistei, o mosiera de la tara,
inculta si grosolana, care doreste sa para o aristocrata educata, cu
preocupari mondene si vorbitoare de limba franceza. Personajul devine
comic tocmai prin acest contrast dintre esenta si aparenta, intre ceea ce
este de fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase celorlalti.

Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din

atitudinile si vorbele ei, din relatia cu celelalte personaje si in mod direct
din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor personaje.
 Chirita are" scopuri precise: sa-si vada sotul ispravnic si pe Gulita
casatorit cu Luluta, pupila ei, care era orfana dar mostenitoarea unei
importante averi. Ea este convinsa ca i se cuvine o rasplata pentru spaima
pe care o traise in timpul Revolutiei de la 1848, "Dumnezau stie cate-am
patimit la 48". Asemenea lui Agamita Dandanache din mai tarzia
comedie a lui Caragiale, femeia socoteste ca, pentru aceste "merite",
trebuie ca Barzoi sa ajunga ispravnic: "Doara si el are drituri ca patriot c-
a patimit Nu-i, acu, care de care are pretentii sa intre in slujba sub cuvant
ca i-o fost frica la 48? Helbet! (las'pe mine) daca-i pe-aceea apoi si noi
avem temeiuri Ada-ti aminte ce groaza-l apucasa pe Barzoi ca striga si
pin somn c-o venit zavera".