Tema

Chirita in provintie de V.Alecsandri

(Disputa intre Orient si Occident)

Opera “Chirita in provintie ” este o comedie scrisa de Vasile Alecsandri si este

alcatuita din 2 acte si 23 de scene. In aceasta opera ne este prezentata relatia dintre Chirita
si Barzoi, sot si sotie. Pe parcursul acestei opera observam cum disputa dintre aceste
personaje este o disputa de tip conservator-novativ, mai exact de stagnare-evolutie.
Chirita Barzoi este personajul principal si eponim al comediei, sotia lui Grigore Barzoi
si mama a trei copii: Aristita, Calipsita si Gulita. Intreaga piesa se concentreaza in jurul
protagonistei, o mosiereasa de la tara, inculta si grosolana, care doreste sa para o
aristocrata educata, cu preocupari mondene si vorbitoare de limba franceza. Personajul
devine comic tocmai prin acest contrast intre esenta si aparenta, intre ce este de fapt Chirita
si impresia pe care vrea sa o lase celorlalti. Aceasta reprezinta chipul boieroaicei de
provincie a carei ambitie este aceea de a parveni si de a imita modele de viata occidentale.
Dispretuindu-i pe tarani, pe care ii numeste ”Mujici ” , ” Tărănoi ” , ” țopârlani ” și ii
considera ” buni de gură și răi de lucru ” , devine ridicolă când are pretenții de mare
doamnă, cu știința limbii franceze. Dând dovada de o atitudine extremă, Chiriță isi
organizează sistemul de viață după cerintele modei. Ea este dispusa sa faca orice pentru a fi
in ton cu moda ” daca-i moda .... și dacă-mi place ...“ ; ”daca-i moda, n-am habar! ”.
Expresii ca ” boire une cigare „ , ” J'aime mieux ça ” și asa mai, stârnesc uimirea si
provocă reactii ironice din partea lui Șarl, profesorul de franceză care se ocupă de Guliță, fiul
tâmp al Chiriței. Insă despre adevaratul ei patriotism ” nu mai pot trăi în țara asta !„ ,
” m-am săturat de Moldova ” dispretul ei fata de Moldova, pe care abia asteapta s-o
paraseasca. Lăcomia este o alta trasatura a personajului, care si-o doreste de nora pe Luluța
pentru că avea avere, si este revoltată că jidovii au adus la isprăvnicie doar 10 căpățâi de
zahar, in loc de 12.
Grigore Barzoi, spre deosebire de Chirita, este un personaj mai putin conturat.
Grigore Barzoi ramane la fel de necioplit, in ciuda stradaniei Chiritei de a-l ciopli . Se chinuie
sa poarte straie nemtesti( “Apoi da! ... de cand m-ai scos din minte ca sa ma schimonesesti
in straie stramte, pun cate doua ceasuri pana ma-mbrac’)
Se rusineaza de nasturii mari cat niste farfurii (“Si Ian priveste ce seaman cu bumbii isti
mari? … Parca-s un negustor de farfurii ”). Grigore reprezinta tipul persoanei conservatoare,
statornice. Acesta prefera hainele traditionale, cele turcesti, anteriul si cu giubeaua. Astfel el
ajunge nemultumit atunci cand sotia sa il obliga sa fie in pas cu moda si poarte straie
nemtesti: sapca de aghiotant si un palton cu bumbi mari cat niste farfurioare. (BÂRZOI
(intrând): Ardă-le focu straie nemţeşti, că-mi vin de hac!)

Din fraza pe care o rosteste Grigore (“Las’ ca d-neei cucoana nu se mai catadicseste sa caute
de gospodarie... sa faca cozonaci, pasca, pastramuri, dulceti, vutci, visinapuri... ca la casa
omului... sau macar sa-mi faca la masa vrun cheschet, vro plachie, vro musaca, vro capama,
vro paclava... vro ciulama... bucate crestinesti... sanatoase si usoare”) reiese nemultumirea
pe care o are datorita faptului ca sotia a adaptat la moda frantuzeasca si mancarea, aceasta
acum cerand doar “blanmanjele, din bulionuri, ”, mai exact sosuri. Acesta mai este nemultumit si
in legatura cu orele la care sotia sa vrea ca mesele sa fie servite .

(“ BÂRZOI: Iaca mă duc... doar nu dau tătarii... însă ian ascultă, soro: cată să fie masa gata mai
devreme, că eu nu-s deprins nemţeşte.

CHIRIŢA: Înainte de 5 ceasuri nu se poate.

BÂRZOI: La 5?... când se pun boierii la cărţi?)

Alt nou obicei al Chiritei care il deranjeaza pe Grigore este reprezentat de paharele verzi cu apa calda
pe care Chirita le pune pe masa, aceasta intelegand gresit obiceiul spalatului gurii dupa cina. In loc sa
foloseasca apa calda pentru a clati gura, aceasta foloseste apa calda pentru spalatul degetelor cu
apa calda. (“BÂRZOI: Ş-apoi şi alt păcat... a luat obicei să aducă la sfârşitul mesei păhăruţe verzi cu
apă caldă... cică aşa-i moda la Ieşi... de-şi spală gura unii dinaintea altora... şi nu-i zi în care să nu mă-
nşel... şi să nu beau apă caldă!”)

Chirita mai aduce si alte noi obiceiuri, pe care nu le face pentru ca asa simte, ci doar pentru
ca asa e moda. Fumatul, calaritul, gatitul, profesorul de franceza, limba franceza, adusul
ravasului pe o tava, spalatul gurii cu apa calda. Face toate astea din snobism, deoarece
doreste sa para o aristocrata educata, cu preocupari mondene si vorbitoare de limba
franceza.

Atunci cand Safta ii atrage atentia Chiritei in legatura cu faptul ca fumatul ii va face rau,
aceasta raspunde ca pentru ca e la moda nu ii va face rau.
(“SAFTA: Iar îi să tragi tiutiun, soro?... Pare că te văd iar c-ai să te îmbolnăveşti.
CHIRIŢA: Ba nu, soro, c-aşa-i moda. Dacă sunt armazoancă, trebuie să mă deprind cu
ţigările... ‘’)

(‘’Toată lumea azi fumează,

Scoate fum pe nas, pe gât;
Unii moda imitează,
Alţi fumează de urât.
Omenirea-i o ţigară
Care se preface-n scrum;
Şi amorul cel cu pară
Arde şi se schimbă-n fum...
Numai fumuri vezi aice
La femei şi la bărbaţi.
Toţi fumează... poţi dar zice:
Că-s mai toţi înfumuraţi.’’)

Un alt obicei al Chiritei il reprezinta calaritul prin curte.

(CHIRIŢA, în costum de amazonă intră călare pe poartă înconjurată de ţărani )
(‘’ si nici c-o să vie să mă coboare de pe cal... Ioane... Ioane... mă!... săraca de mine c-or să mă lase să
şed toată ziua călare ca un jăndar... ‘’) Aceasta recunoaste ca nu calareste pentru ca ii place.

Limba franceza reprezinta din nou un snobism, aceaste nu incearca sa inteleaga limba franceza sau
sa o ia cu inceputul, ci doar spune cuvintele asa cum le aude sau traduce vorbe specific moldovenesti
cuvant cu cuvant in franceza, acest lucru starnind amuzamentul lui Sarl, dar datorita functiei pe care
o are isi abtine rasul in fata lipsei de cultura a femeii.

(‘’CHIRIŢA: C’est qu’il est très... zburdatic... mais avec le temps je sui sure qu’il deviendra un tambour
d’ instruction.

ŞARL (cu mirare): Tambour?...

CHIRIŢA: Oui... adică, dobă de carte... tambour... nous disons comme ça en moldave.’’)

(‘’ CHIRIŢA (râzând): Non... Să-i dai bani pe miere... de l’argent pour du miel... c’est correct... nous
disons comme cela...’’)

O alta etalare a snobismului este reprezentata de cerinta Chiritei de a-I fi aduse scrisorile pe
o tava.
(‘’ION: Cucoană... iaca răvaşul de modă.

CHIRIŢA: Adă-l încoace... (Căutând în talger.) Unde-i, că nu-l văd în talger?...

ION: Cred şi eu dacă-i de desubt.

CHIRIŢA (ridicând talgerul): Dedesubt?... Aşa te-am învăţat eu?... Nu-i nici sub talger?... Ce-ai făcut
răvaşu, tontule? ‘’)
Chirita are aere de persoana culta, emancipate, dar nu se comporta ca atare.
Aceasta scuza toate transformarile pe care le aduce in viata de familie prin fraza (“CHIRIŢA: Aşa-i
moda la Ieşi.”)

Cu alte cuvinte relatia dintre cei doi reprezinta mai mult relatia dintre Occident si Orient, unde o
familie are o disputa cu privire la ce moda sa adopte: Moda Occidentala sau Moda Orientala.