Stereotipuri, prejudecăți, discriminare

Cursant: Prof. COSTEA(RUȘANU) SIMONA

Program de studiu: Conversie PIPP, Anul I

  Educaţia interculturală are drept scop pregătirea indivizilor şi societăţilor pentru a fi

mai receptivi la dimensiunea culturală a existenţei lor.
Banks (1993) definește educația interculturală prin trei accepțiuni majore: concept,
schimbare şi proces:
1.      conceptul  de interculturalism: toţi elevii, fără deosebire de apartenenţă etnică sau
culturală, trebuie să beneficieze de oportunităţi egale de învățare.
2.      interculturalismul poate să producă schimbări majore în instituţiile de învăţământ
astfel încât toţi elevii/studenţii să beneficieze de egalitatea şanselor de instrucţie.
3.      interculturalismul este un proces în permanentă derulare, care include idei ca
echitatea şi preocuparea continuă pentru stimularea performanţelor.
Școala interculturală se concretizează prin atitudini și comportamente specific
interculturale, precum:
 Deschiderea spre altul, spre străin, spre neobişnuit - capacitatea de a trăi experienţe noi.
 Aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin – a depăși obiceiul de a-l percepe pe altul
prin
 modul nostru obişnuit de a simţi sau gândi.
 Acceptarea celuilalt ca fiind „alter”/„altul” - a depăși obiceiul de a-l interpreta pe altul
ca fiind similar sau identic sau de a-l percepe ca pe un duşman şi a ne îndepărta de el.
 Trăirea situaţiilor ambigue, ambivalente și alungarea fricii faţă de altul - deși situaţiile
ambivalente/ ambigue ne derutează, ne provoacă frică, aceste trăiri pot constitui preambulul
pentru acceptarea diferitului și pentru a-l primi pe celălalt.
 Aptitudinea favorabilă de a experimenta – ne putem apropia de altul având curajul de a
experimenta, explorând  moduri existenţiale diferite.
 Capacitatea de relativizare a propriului sistem de referință - privirea spre altul este
determinată de sistemul referenţial socio-cultural; cu cât ne recunoaştem relativitatea
propriului sistem de referinţă, cu atât vom fi mai deschiși la ceilalţi.
Societatea contemporana este marcată de contextele geopolitice, economice și culturale
diverse. Fenomenele globalizării si migrației sunt actuale în întreaga lume, are loc o
intensificare a schimburilor si transformărilor pe toate planurile de la cel economic la cel
social, cultural, educațional. Europa contemporană nu mai poate fi înțeleasă și tratată static,
dintr-o perspectiva si cu o viziune ermetică, ci, în primul rând în mod direct si deschis prin
prisma acestor restructurări care au loc permanent, a schimbărilor politice, sociale, culturale,
economice, tehnologice, ce par a fi singura constanta a lumii dinamice in care trăim.

1. Stereotipuri și modalități de contracarare a acestora

În construirea perceptiei noastre despre celalalt intervin o serie de factori care reflecta
atat propriile noastre rationamente, cat si anumite generalizari pe care, in mod indirect le
preluam din societatea in care traim. Exista situatii diverse in care apar anumite efecte
negative, convingeri subiective ale unui anumit individ sau grup cu privire la caracteristiile
altui individ sau grup, perceput ca diferit fata de primul (grupul de apartenenta). Altfel spus,
se observa in acest caz o deteriorare sau construire a unei imagini deformate a realitatii, apare
o convingere sau o reprezentare preconceputa asupra unor categorii de pesoane sau a unor
indivizi care fac parte din acea catgorie.
Stereotipul reprezinta un ansamblu convingeri impartasite de un anumit grup/individ,
pe baza unor scheme rigide de intelegere a altora, cu privire la caracteristicile personale sau
trasaturile de personalitate si de comportament ale unui anumit grup de persoane ii implicit a
indivizilor care apartin acelei categorii. 
Stereotipizarea este procesul prin care sunt emise „etichete”generalizatoare asupra
unor grupuri, clisee care pleaca de la anumite credinte si valorizari particulare, accidentale.
Datorita sereotipiilor apar prejudecatile, si mai mult, apare discriminarea – dar acestea vor fi
discutate mai tarziu. Prin acest proces al stereotipizarii are loc o simpificare a realitatii care se
organizeaza astfel pe categorii, potrivit unor caracteristici aparent comune. Astfel anumite
imagini se transforma in clisee/ etichete ca vor fi atribuite mai apoi situatiilor/ grupurilor/
persoanelor apartinand categoriei initiale de clasificare.
Există diverse exemple si experimente interesante in psihologia sociala, interetnica cu
privire la natura stereotipurilor si modalitatile de reducere a acestora. Unul dintre
experimentele interesante de măsurare psihologica a stereotipurilor a fost realizata in 1933 in
USA de catre Katz si Bradly (cf.Bourchis si Leyens 1997, p.p, 99-102) . Studentilor de la
Princeston le-a fost cerut sa prezinte trasaturile cele mai caracteristice ale americanilor,
negrilor, chinezilor, japonezilor, irlandezilor, italienilor, japonezilor evreilor si turcilor. Pe
baza raspunsurilor a fost realizata o lista cu 84 de trasaturi de personalitate. Apoi au cerut
altor studenti sa aleaga din lista completa cinci dintre cele mai reprezentative pentru fiecare
categorie. Pe linga caracteristicile diverse s-a constatat ca fiecarei categorii ii corespund
anumite caracteristici stabile care sunt de fapt rezultat al procesului de stereotipizare. Cateva
din atributele asociate cu diverse categorii sunt: americani (albi) muncitori, inteligenti,
materialisti/ americani (negri) superstitiosi, leneti, simt muzical / germani: stiintifici,
muncitori, impasibili/ japonezi: inteligenti, muncitori, perfizi etc.
Stereotipurile apar datorita modului de procesare a informatiei, si anume a ceea ce se
defineste in psihologia cognitiva drept fenomenul de accentuare a contrastului. Astfel, ce e
neobisnuit sau diferit de noi sau ne asteptam sa fie altfel, este supus intotdeauna fenomenului
accentuarii contrastului. Astfel, vom tine minte mai bine, sau vom transmite si altora mesajul
pe care l-am primit. O experienta de un anumit tip poate deforma realitatea, vom continua sa
judecam situatiile similare la fel cu cea care ne-a marcat judecata la momentul rspectiv. Un
experiment de psihologie sociala, realizat deasemenea in Statele Unite a vizat interpretarea
unei scene special regizate. Astfel un grup de studenti a vizionat un film despre o altercatie
intr-un metrou intre un negru bine imbracat si un alb care avea in mana un cutit. Sarcina lor a
fost sa vizioneze filmul (scurt) si apoi sa povesteasca scena unei alte persoane care nu a vazut
filmul, acre la randul lor povestea unei terte persoane. Dupa cateva repetari de acest gen, s-a
constata ca povestea era alta (evident cea reprodusa prin intermediului telefonului fara fir) – si
anume, scena dintr-un metrou se referea la comportamentul agresiv al unui negru fata de un
alb bine imbracat. Desigur astfel de stereotipuri apar si in contexte educatioanle, nu de multe
ori suntem tentati sa avem anumite prejudecati despre elevii lenesi, indisciplinati etc.
Evident, ca uneori suntem afectati, poate in mod inconstient de anumite stereotipuri care
se propaga in societate. Desigur sunt astfel de situatii diverse in care stereotipurile afecteaza
perceptiile noastre, de exemplu cand analizam (critic sau mai putin critic un articol din ziar, o
emisiune TV despre rromi) ; sau chiar comportamentul nostru (atitudinea noastra – uneori
inconstienta in situatii sociale ca de exemplu in tramvai cu un grup de rromi). Cum ne putem
debarasa de stereotipuri, cum putem elimina cliseele pe care le avem? Cateva solutii sunt de
natura sa ne ajute pentru a ne debarasa de stereotipuri inainte de a cunoaste o cultura/ pesoana
sau de a ne comporta intr-o situatie

Prejudecatile si discriminarea – strategii de eliminare/ control a acestora

Datorita existentei stereotipurilor in gandirea indivizilor, apar ca manifestari atitudinal-
comportamentale doua efecte negative si anume prejudecata si discriminarea. Prejudecata
se situeaza la nivelul judecatilor cognitive si al reactiilor afective, iar discriminarea este
manifesta la nivel comportamental.
 Prejudecata reprezinta fenomenul respingerii celuilalt considerat drept membru al unui
grup fata de care se manifesta sentimente negative. Este mai degraba o predispozitie de a
adopta un comportament negativ fata de un membru al unui grup pe baza unei generalizari
eronate si rigide, fara a tine cont de trasaturile si carcateristicile personale ale acelui individ.
Discriminarea este comportamentul negativ sau tratamentul nefavorabil fata de anumiti
indivizi, membri ai unui anume grup social (sau de alt natura) despre care avem prejudecati, si
anume din cauza rasei, sexului, religiei, etniei sau cerintelor/ orientarilor speciale pe care le
are. O posibila clasificare a formelor de discriminare poate fi urmatoarea: (1) discriminare
oficializata - apare in acte oficiale, documente juridice (spre exemplu limitarea accesului unor
categorii pentru anumite functii - destul de rara, insa prezenta in anumite situatii ca de
exemplu limitarea aceesului fortei de munca din noile state membre in Uniunea
Europeana); (2) discriminarea institutionalizata - nu exista prevederi explicite, insa
sistematic se incurajeaza informal discriminarea (de exemplu un elev nu este primit intr-o
anumita clasa, o persoana nu este acceptata pe o pozitie anumita datorita unor criterii rasiale
sau a apartenetei la o anumita minoritate); si (3) discriminare situationala - depinde de
perceptia personala a fiecaruia de a se raporta la celalalt, a interactiona, a comunica etc.
O alta categorizare poate fi facuta in relatie cu intensitatea manifestarii discriminarii.
Avem de-a face, in principiu cu doua tipuri de discriminare (1) fatisa (rasism) – care de
obicei ia forme directe si este manifesta si (2) subtila – care vizeza de obicei preferinta pentru
un anumit grup/ categorie, si anume acelea din care face parte individul.
Discriminarea nu este doar un fenomen care tine de relatiile interetnice, din punct de
vedere sociologic se vorbeste si de o discriminare care este sustinuta de stratificarea sociala,
puterea/ situatia economica sau prestigiul social. Discriminarea intre sexe este, la fel o
problema care pune probleme mai multor discipline ca psihologia, sociologia, educatia.
Miscarile feministe la fel ca alte curente de lupta impotriva discriminarii sunt frecvente in
societatea contemporana. Educația interculturală este necesar să devină o constantă a
pregătirii cadrelor didactice, care să-și pună amprenta asupre disciplinelor de învățământ și
programelor școlare, asupra priorităților educative, asupra criteriilor de evaluare a
competențelor și comportamentelor, asupra relațiilor cu părinții și comunitățile.

SURSE BIBLIOGRAFICE:
Cucoș, C. (2000).  Educaţia. Dimensiuni culturale si interculturale. Iași: Polirom.
Banks, J. A. (1993). Education and Cultural Diversity. In: Fyfe A., & Figuera
P. Education for Cultural Diversity.  London: Routlege.
 Ciolan, L. (2000)., Paşi către şcoala interculturală – Ghid de educaţie interculturală
pentru cadrele didactice. Bucureşti: Corint.
 Nedelcu, A. (2004).  Învăţarea interculturală în şcoală – Ghid pentru cadrele didactice.
Bucureşti: Humanitas.
Vasile Cernat „ Psihologia stereotipurilor” (2005). Polirom .