Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lumea a fost si, din nefericire, continua sa fie tulburata de fenomene inumane
precum rasismul, sexismul si multe alte forme de discriminare – etnica, reli-
gioasa, sexuala, politica etc. Se întelege prin discriminare orice comportament
îndreptat împotriva unor persoane datorita apartenentei lor la un anumit grup.
Dar ce se întelege prin ‘grup’? Exista tot felul de grupuri: familii, partide
politice, natiuni, state, religii, subculturi etnice. În psihologia sociala întelegem prin
grup doua sau mai multe persoane, percepute ca formând o unitate, ce se bazeaza
pe interactiuni constante si stabile între ele, pe apartenenta la aceeasi categorie
sociala sau pe un destin comun.
Modul în care îi vedem pe ceilalti se schimba radical daca îi percepem ca
formând un grup compact si nu ca pe un simplu agregat de indivizi. Cum se petrece
aceasta modificare de perceptie si de ce se produce ea? În ce fel sunt afectate
ideile, sentimentele si comportamentele oamenilor de perceptia diferitelor grupuri
sociale? Iata întrebarile la care încearca sa raspunda acest capitol.
Stereotipurile
Categorizarea sociala
În general, perceptia tinde sa sesizeze obiectele individuale nu atât ca pe niste
entitati singulare, cât mai ales ca pe niste multimi sau cla se de obiecte. Biologii
clasifica animalele în familii si specii; arheologii împart timpul istoric în ere; geografii
împart pamântul în continente si regiuni. Tot astfel, oamenii se clasifica unii pe
ceilalti dupa sex, rasa profesie si alte atribute comune, într-un proces numit
categorizare sociala . Într-o anumita masura, este un proces natural si adaptativ.
Grupând oamenii asa cum facem cu mâncarurile, animalele sau diferite clase de
obiecte, ne formam impresii rapide si ne folosim experienta acumulata în trecut ca
de un ghid în stabilirea unor noi interactiuni. Înconjurati de atâtea lucruri si situatii
care ne solicita atentia, putem economisi timp si efort utilizând apartenenta de grup
a oamenilor pentru a face inferente asupra lor.
Psihosologie sociala
Ingrupuri si outgrupuri
Desi clasificarea oamenilor se aseamana în multe privinte cu aceea a obiectelor,
exista totusi o diferenta importanta: în cazul categorizarii sociale, subiectii perceptiei
sociale sunt ei însisi membri sau non-membri ai categoriilor pe care le clasifica.
Grupurile cu care individul se identifica (tara, religia, partidul politic, echipa de
fotbal) se numesc – preluând direct termenul din limba engleza – ingrupuri, pe
când celelalte, din care individul nu simte ca face parte, se numesc outgrupuri.
Tendinta de a împarti lumea în ‘noi’ si ‘ei’ are consecinte importante.
Una dintre aceste consecinte este efectul omogenitatii outgrupurilor:
tendinta foarte raspândita a subiectilor perceptiei sociale de a considera ca exista
mai multe asemanari între membrii outgrupurilor decât între membrii ingrupului.
Putem descoperi multe si subtile diferente printre ‘noi’, aratând ca nu suntem cu
totii identici, pe când ‘ei’ sunt toti o apa si-un pamânt. Experimentele confirma
aceasta tendinta:
Perceptia grupurilor
Câteodata se observa efectul opus. Atunci când un stimul difera flagrant fata
de asteptarile subiectului, diferenta este amplificata, realizându-se un efect de
contrast. Stim cu totii ca daca tinem mâna stânga cufundata în apa fierbinte si
mâna dreapta în apa foarte rece, dupa ce ne cufundam ambele mâini în apa la o
temperatura potrivita stânga simte rece, pe când dreapta simte cald. Cei care le
atribuie negrilor sau sportivilor sau fotomodelelor o inteligenta inferioara au tendinta
de a considera ca membrii acestor grupuri care dau dovada de inteligenta sunt
extraordinar de inteligenti – mai destepti decât albii, inginerii sau profesoarele care
s-ar comporta la fel. În acelasi mod, o femeie energica si sigura pe ea, cu succes în
afaceri, este apreciata ca fiind mai dura si mai agresiva decât un barbat cu acelasi
comportament.
Corelatii iluzorii
Una dintre cauze trebuie cautata în usurinta cu care stabilim o serie de corelatii
iluzorii: supraestimari ale asocierilor dintre variabile ce sunt numai superficial sau
de loc corelate. Astfel de corelatii iluzorii rezulta în urma unor procese diferite:
Atunci când doua variabile sunt asociate întâmplator, indivizii au tendinta de a
supraevalua corelatia lor daca variabilele sunt proeminente, captând atentia prin
ineditul sau ciudatenia lor. Iata la ce rezultate conduce urmatorul experiment: Un lot
de participanti (A) observa 100 de acte comportamentale, dintre care 75 sunt
pozitive si 25 negative. Un lot (B) observa numai 20 de acte comportamentale,
dintre care 15 pozitive si numai 5 negative. În ambele cazuri, proportia între tipurile
de acte este aceeasi: 75% pozitive si 25% negative. Perceptia este corecta în cazul
primului lot, pe când cel de -al doilea lot apreciaza ca 50% dintre acte au fost po-
zitive si tot 50% negative. Rezulta ca oamenii supraestimeaza asocierea dintre
variabilele distincte ‘grup minoritar’ (minoritatea fiind mai vizibila în cazul lotului B)
si ‘acte deviante’.
Psihosologie sociala
Atribuirea tendentioasa
Eroarea fundamentala de atribuire poate contribui si ea la perpe tuarea stereo-
tipurilor. Tendinta de a ignora sau de a subestima rolul factorilor situationali si de a
supraevalua factorii dispozitionali ne face sa punem comportamentele celor care fac
parte din grupuri stereotipizate pe seama trasaturilor ce intra în alcatuirea
stereotipului. De aici se poate ajunge foarte usor la profetia autorealizatoare: din
cauza stereotipului, profesorul se asteapta ca un elev de etnie rroma sa aiba
rezultate slabe si îl trateaza ca atare, descurajându-l si scazându-i motivatia, ceea ce
îi confirma stereotipul potrivit caruia tiganii sunt lenesi si nedotati pentru învatatura.
Atunci când evidentele sunt imposibil de ignorat, are loc un balans spre o
atribuire situationala, tocmai pentru a se mentine stereotipul. Daca un ins etichetat
drept subdezvoltat intelectual, neispravit sau lenes are niste rezultate remarcabile,
ne putem apara stereotipul punâ nd aceste rezultate pe seama norocului sau a unei
motivatii speciale. Chiar limbajul ne ajuta sa ne pastram stereotipurile: despre un ins
din cadrul ingrupului, care a luat nota 9 la un examen, spunem ca este destept,
capabil etc.; când acelasi rezultat apartine cuiva din cadrul unui outgrup, spunem ca
este un ins care a luat 9 si atât.
Perceptia grupurilor
Subtipizarea
Câteodata ne pastram opiniile profund nefavorabile despre anumite grupuri, desi
cunoastem indivizi din acele grupuri care ne sunt foarte agreabili si despre care
avem opinii favorabile. În pofida cazurilor contradictorii, stereotipurile ramân
intacte. De ce? În 1954, Gordon Allport arata ca mecanismul consta în delimitarea
unor cazuri ori subtipuri exceptionale, în afara carora toate aprecierile negative se
pastreaza pentru celelalte cazuri. Asa se întâmpla cu acei barbati care admit o
subclasa de femei de succes în cariera, fata de care au toata consideratia, desi
continua sa creada cu convingere ca restul femeilor (adica imensa lor majoritate)
sunt proaste sau incompetente sau neserioase, astfel încât locul lor este la cratita.
La fel se întâmpla la noi cu românii care se înteleg destul de bine cu maghiarii sau
cu tiganii pe care îi cunosc, dar care continua sa creada ca maghiarii sunt niste
iredentisti periculosi sau ca tiganii sunt lenesi si hoti irecuperabili.
În ce conditii indivizii atipici ne determina totusi sa ne revizuim opiniile
stereotipe despre un grup si când ne pastram aceste opinii, considerându-i pe acesti
indivizi atipici drept o subclasa ne reprezentativa?
3,5
Ostilitate
3
2,5
2
Receptor Partener
Rasa figurilor
Albi Negri
Stereotipuri automate
În 1989, Patricia Devine considera ca, în formarea stereotipurilor, survin deopotriva
atât procese automate, cât si procese autocontrolate. Activarea stereotipurilor este
inevitabila, datorita efectului de antecedenta inertiala (priming): în pofida bunelor
noastre intentii, actionam fara sa ne dam seama în conformitate cu opiniile stereo-
tipe. Iata concluziile sale:
1. Atunci când subiectii perceptiei sociale sunt supusi, chiar subliminal, efectului
de antecedenta inertiala în ceea ce priveste unele aspecte particulare ale unui
sterotip de larga circulatie, este foarte probabil ca stereotipul sa se activeze automat
în mintile lor. Iata si câteva probe experimentale în acest sens:
Psihosologie sociala
Prejudecatile
si o femeie alba, mama a trei copii, care încercase sa-l ajute pe negrul cazut la pa -
mânt, femeia ramânând paralizata pentru tot restul vietii.
În unele cazuri, resentimentul nu exprima teama fata de o amenintare a securi-
tatii sau a resurselor personale, ci teama de o deposedare relativa: ‘ei’ au mai
mult decât li se cuvine, partea ‘noastra’ e mai mica decât ar trebui din cauza lor!
(‘capra vecinului’ în versiune autohtona). Exista doua surse de nemultumire:
deposedarea egoista este resimtita în legatura cu interesele individuale, pe când
deprivarea fraternala este legata de grija fata de interesele ingrupului. Aceasta
distinctie este foarte importanta în teoria care sustine ca orice compe titie genereaza
prejudecati. În SUA, sentimentele ostile fata de negri nu sunt legate de câstiguri sau
pierderi personale, ci de teama ca albii risca sa îsi piarda pozitia privilegiata.
Resentimentul fata de aceia care ameninta ingrupul explica, pe de alta parte,
ostilitatea negrilor americani fata de albi, a canadienilor francofoni fata de vecinii lor
anglofoni sau aceea a musulmanilor fata de hindusi în nord-estul Indiei.
etc.), iar esecul o atribuire situationala (am pierdut pentru ca împrejurarile ne-au
fost potrivnice, adversarul infam, n-am avut noroc etc.); când vine vorba de out-
grupuri, se întâmpla pe dos – esecurile primesc atribuiri dispozitionale, succesele
atribuiri situationale.
Pentru explicarea acestui fenomen, Tajfel (în 1982) si John Turner (în 1987)
propun teoria identitatii sociale . Fiecare individ cauta sa îsi amplifice respectul de
sine, ce are doua componente: identitatea personala si diferite identitati colective
sau sociale, care se bazeaza pe grupurile carora le apartinem. Oamenii îsi pot spori
respectul de sine fie prin reusite personale, fie prin afilierea la grupuri de prestigiu si
de succes. Adeseori simtim nevoia de a-i diminua pe ‘ei’ ca sa ne simtim ‘noi’ în
siguranta: fervoarea religioasa, devotiunea rasiala sau etnica si patriotismul pot
satisface aceasta latura a identitatii noastre sociale. Aceasta teorie este sintetizata
în Figura 4.1.
Identitate Reusite
personala personale
Nevoia
Succese
respectului
ale grupului
de sine
Identitati Respect
sociale de sine
Favoritism
fata de ingrup
si denigrarea
outgrupurilor
Predictii de baza
Teoria identitatii sociale face doua predictii de baza: 1) amenintarile fata de propriul
respect de sine amplifica nevoia de favoritism fata de membrii ingrupului; 2)
expresiile acestui favoritism sporesc respectul de sine.
În 1997, Steven Fein si Steven Spencer verifica experimental aceste predictii.
Participantii rezolva mai întâi un test de abilitati verbale, dupa care unii primesc un
feedback pozitiv – ceea ce le confirma sau le întareste respectul de sine, iar ceilalti
primesc un feedback negativ – ceea ce determina, în cazul lor, un respect de sine
temporar diminuat. Urmeaza un al doilea test – aparent cu totul independent fata de
primul. Participantilor li se cere evaluarea unei aspirante la ocuparea unui post.
Perceptia grupurilor
90 5
80
75 3
70
65 2
60
1
55
50 0
Pozitiv Negativ Pozitiv Negativ
Tip de feedback Tip de feedback
Italianca Evreica
Discriminarea sexuala
Primele cuvinte rostite la nasterea un copil sunt: ‘E baiat!’ (botosei bleu) sau ‘E
fata!’ (botosei roz). În primii ani de viata, baietelul tipic primeste în dar masinute,
mingi, jocuri de constructii, pusti si truse de scule; fetita primeste papusi, animale de
plus, truse de machiaj, masinute de cusut si ustensile de bucatarie în miniatura.
Dupa ce copiii merg la scoala, multi se asteapta ca baietilor sa le placa matematica
si computerele, iar fetelor literatura, muzica si lucrul manual. Astfel de disocieri
persista si în anii de facultate: studentii sunt majoritari la politehnica si la stiintele
naturale, studentele abunda la filologie si la stiintele umaniste. În structura fortei de
munca, sunt mai multi barbati ingineri, medici, constructori, mecanici auto, piloti de
Perceptia grupurilor
Stereotipuri sexuale
Ce spun oamenii atunci când li se cere sa descrie barbatul tipic si femeia tipica?
Spun ca barbatii sunt mai aventurosi, asertivi, agresivi, independenti si ambitiosi;
femeile sunt socotite a fi mai sensibile, blânde, supuse, afectuoase si întelegatoare.
Aceste imagini sunt atât de universal raspândite, încât au fos t reproduse de 2.800
de studenti din 30 de tari diferite din Europa, cele doua Americi, Africa, Asia si
Australia. Imaginile pot fi identificate la copii de trei anisori, care manifesta deja
stereotipuri de gen în ceea ce priveste jucariile potrivite pentru fiecare sex, tratând
preferential copiii de acelasi sex în raport cu cei de sex opus.
Stereotipurile despre barbati si femei sunt atât de adânc înradacinate, încât
influenteaza comportamentul adultilor fata de copii chiar din clipa nasterii lor. Iata
constatarile unui studiu foarte interesant, efectuat de Rubin în 1974. Cincisprezece
parinti de baieti si tot atîtia parinti de fete – cu totii fiind la primul copil – au fost
chestionati în primele 24 de ore dupa nasterea copiilor în legatura cu trasaturile
acestora. Între fetite si baieti nu exista nici o diferenta de înaltime, greutate sau în
aspectul fizic. Cu toatea acestea, parintii fetelor au apreciat ca odraslele lor sunt
mai delicate, mai micute si cu trasaturi faciale mai dragalase. În schimb, tatii
baietilor i-au descris ca fiind mai mari, mai voinici, mai iuti si mai bine coordonati în
miscari. Sa fi fost oare vorba de niste deosebiri reale, pe care numai parintii le
puteau sesiza? Îndoielnic. Într-un alt studiu, realizat de sotii Condry în 1976, femei si
barbati au vizionat o caseta video, pe care putea fi vazut un copil de noua luni.
Participantilor din prima grupa li s-a spus ca e vorba de un baiat; celor din grupa a
doua li s-a spus ca este o fata. Toti participantii au privit aceeasi caseta, dar per-
ceptiile lor au fost deformate de stereotipurile sexuale. De exemplu, la un moment
dat copilul începe sa plânga atunci când i se arata un Hopa -Mitica. Cum au inter-
pretat participantii aceasta reactie? El s-a înfuriat, ea s-a speriat!
Oamenii din toata lumea fac deosebiri foarte clare între baieti si fete, între
barbati si femei. Problema nu este daca aceste stereotipuri exista. Realitatea lor
este incontestabila si, ca atare, nu trebuie sa ne îngrijoreze. În fond, negarea ori-
caror diferente dintre cele doua sexe este un simptom de morbiditate sociala si
Psihosologie sociala
psihica, generata de anumite carente identitare ale unor indivizi lipsiti de alte repere
definitorii. Psihosociologii se întreaba (1) când aceste stereotipuri ne influenteaza
perceptia sociala; (2) daca ele sunt corecte, iar daca nu sunt, (3) de ce sunt atât de
rezistente.
se deplaseze în Ucraina – desi avea toate acreditarile necesare si îsi platise calato-
ria – pe motivul ca jucatorii nostri, în frunte cu antrenorul Iordanescu, au de multa
vreme o superstitie, potrivit careia femeile aduc ghinion! Stirea a facut ocolul întregii
lumi, consolidând imaginea de tara înapoiata a României dar, ceea ce este cu mult
mai îmbucurator, a declansat o neobisnuit de viguroasa reactie atât din partea
presei, cât si a societatii civile, care au obligat Federatia Româna de Fotbal sa îsi
ceara scuze si sa dea asigurari ca astfel de practici vor înceta.
Figura 4.2 Teoria rolului social despre perpetuarea stereotipurilor legate de sex
utilizeze etichete mai simple si mai familiare – iar aceste etichete fac ca perceptorii
sa se poata bizui în continuare pe stereotipurile si prejudecatile lor.
Rasismul modern
Si Tiger Woods si numerosi alti sportivi de talia lui sunt înca tinta unor remarci
rasiste din partea suporterilor. Suntem înca departe de o societate pe deplin elibe -
rata de prejudecati rasiste. Cu toate acestea, analiza legislatiei americane si euro-
pene, sondajele de opinie, datele sociologice si cercetarile psihosociologice arata ca
prejudecatile si discriminarile rasiale si-au pierdut din intensitate în ultimele decenii.
Daca stam sa ne gândim, nu cu multa vreme în urma, lui Tiger Woods nici macar
nu i s-ar fi permis sa joace golf ca profesionist.
Într-un studiu clasic despre stereotipurile etnice, publicat de catre Daniel Katz
si Kenneth Braly în 1933, se constata ca studentii albi îl considerau pe americanul
alb mediu drept inteligent, harnic si ambitios. În schimb, negrii erau descrisi ca fiind
superstitiosi, ignoranti, lenesi si nepasatori. În numeroase reluari ale anchetei, între
1951 si 1993, atribuirea de catre albi a acestor trasaturi negative negrilor s-a dimi-
nuat. Tabelul 4.1 prezinta unele dintre schimbarile prejudecatilor rasiale ce au fost
relevate de aceste studii. Daca dam crezare sondajelor de opinie, prejudecatile
rasiale din Statele Unite s-au redus drastic dupa cel de-al doilea razboi mondial. E
un motiv de bucurie, însa ramâne întrebarea daca aceste rezultate sunt credibile sau
poate ca rasismul a devenit doar mai putin manifest.
Tabelul 4.1 Schimbari ale rasismului manifest
Procentul de participanti albi selectând o trasatura pentru a-i descrie pe negrii americani
Trasatura 1933 1967 1993
Procentul de albi care declara ca sunt de acord sa intre în diferite relatii cu negrii
1949 1968 1992
Procentul adultilor care se declara de acord cu afirmatia: ‘E în regula daca albii si negrii ies
împreuna’.
1987 1997
48% 69%
un exemplu. Într-unul dintre studiile lor, participanti albi au avut de urmarit diferite
perechi de cuvinte, trebuind sa apese pe un buton ori de câte ori considerau ca
respectivele cuvinte se potrivesc. În fiecare caz, cuvântul Albi sau Negri facea
pereche fie cu un termen pozitiv (curat, destept), fie cu unul negativ (prost, lenes).
Rezultatele au fost revelatoare. Participantii nu au asociat pe fata Negri cu termenii
negativi sau Albi cu termenii pozitivi si au fost la fel de iuti în respingerea terme nilor
negativi în ambele cazuri. Totusi, participantii au raspuns mai repede la asocierile
dintre termenii pozitivi si Albi si decât în cazul asocierilor cu Negri. Pentru ca e
nevoie de mai putin timp pentru a reactiona la stimulii care sunt în acord cu
atitudinile existente, aceste rezultate sugereaza ca participantii erau inconstient
predispusi sa asocieze trasaturile pozitive mai degraba cu albii decât cu negrii. E de
asemenea revelator faptul ca reactiile partinitoare ascunse de acest gen nu pot fi,
de regula, anticipate pe baza intensitatii declarate a prejudecatilor participantilor. În
schimb, reactiile oamenilor în cazul unor sarcini mai explicite si mai mult controlate
constient – cum ar fi, de exemplu, decizia privind vinovatia unui acuzat alb sau
negru într-un proces simulat – sunt predictibile pe baza declaratiilor subiectilor pri-
vind amplitudinea prejudecatilor lor rasiale.
În rasismul modern, prejudecatile fata de minoritati ies la suprafata mai ales în
acele împrejurari în care exprimarea prejudecatilor este scutita de riscuri, social-
mente acceptabila si usor de rationalizat, datorita ambiguitatii lor. De exemplu,
într-un studiu privind comportamentul de ajutorare, participantele albe lucrau în
grupuri în care o complice alba sau neagra avea nevoie de ajutor ca sa-si poata
îndeplini sarcina. Când participantele au fost facute sa creada ca acea complice s-a
straduit din rasputeri sau atunci când li s-a cerut sa o ajute, majoritatea au raspuns
favorabil. Dar atunci când au avut motive sa creada ca respectiva complice nu s-a
straduit din cale afara sau daca nu li s-a cerut sa o ajute, mai multe participante au
refuzat sa-i dea ajutor femeii de culoare decât cele care nu au vrut sa o ajute pe
cea alba. Atunci când împrejurarile le -au oferit participantelor o scuza pentru un
raspuns negativ, ele au facut discriminari rasiale.
Aceste rezultate pot sa para subtiri, dar ele sugereaza ca prejudecatile rasiale
sunt atât de înradacinate în cultura noastra, încât stereotipurile negative sunt la fel
de greu de dizlocat ca si deprinderile rele. În fapt, multi albi care se considera lipsiti
de prejudecati admit ca uneori nu reactioneaza fata de negri sau fata de alte
grupuri, precum homosexualii, asa cum ar trebui – ceea ce îi face sa se simta vino-
vati si sa le fie rusine de ei însisi. Atunci când au motive sa se suspecteze de a se fi
lasat influentati de prejudecati rasiste, albii cu prejudecati de mica intensitate pot
chiar sa devina partinitori în directie opusa în rezolvarea unor sarcini explicite, în
care controlul constient este mai accentuat, favorizându-i nu pe albi, ci pe negri.
Un aspect tulburator al rasismului modern este faptul ca el poate fi invizibil
celor care îl promoveaza. În 1974, Carl Word si colegii sai au facut un experiment
privind interviurile candidatilor pentru ocuparea unei slujbe si au constatat ca ste-
reotipurile rasiale pot afecta negativ performantele solicitantilor de culoare. Fara
Psihosologie sociala
sa-si dea seama, participantii albi s-au asezat mai departe de candidati, au comis
mai multe erori de vorbire si au scurtat interviul atunci când au avut de-a face cu un
negru. Acest stil rece si impersonal de abordare -ia facut pe solicitanti sa dea
dovada de mai multa nervozitate si stângacie. Pentru persoanele de culoare de pe
piata fortei de munca, implicatiile sunt îngrijoratoare. Dupa interviu si angajare,
greutatile nu dispar. În 1987, Thomas Pettigrew si Joanne Martin au remarcat ca
atunci când se prezinta la serviciu, minoritarii se confrunta cu trei tipuri de atitudini
partinitoare:
§ Stereotipurile negative îi fac pe angajatori si pe colegi sa se astepte la foarte
putin din partea minoritarilor, iar aceste expectatii scazute sunt greu de învins.
§ În organizatiile în care lucreaza putini minoritari, noii angajati atrag o atentie
exagerata, care îi face pe observatori sa supradimensioneze atât trasaturile lor
negative, cât si pe cele pozitive.
§ De multe ori se crede ca minoritarii au fost angajati preferential, ceea ce ridica
si mai multe semne de întrebare fata de competenta lor.
contactului, potrivit careia în anumite conditii, contactul direct între membrii unor
grupuri rivale poate slabi stereotipurile, prejudecatile si discriminarea.
În pofida reglementarii adoptate de Curtea Suprema, desegregarea s-a realizat
foarte lent. S-a recurs la tactici de tergiversare, procese si proteste împotriva a
ceea ce americanii numesc school busing – transportul copiilor la scoala cu
autobuze speciale, de culoare galbena. Dupa ce agitatiile s-au mai potolit si decizia a
fost aplicata la scara nationala, cercetarile au aratat ca prea putin s-a schimbat,
contactul dintre scolarii albi si negri neavând efectele scontate. O ancheta din 1986
a avut urmatoarele rezultate: 13% dintre albi au declarat o slabire a prejudecatilor
lor fata de negri, 34% nici o schimbare, iar 53% din cei chestionati au declarat o
crestere în intensitate a atitudinii ostile fata de negri. Aceste rezultate i-au facut pe
psihosociologi sa se îndoiasca de întelepciunea marturiei lor în fata Curtii Supreme si
sa reexamineze ipoteza contactului care a stat la baza recomandarilor facute initial.
Clasa mozaic
În 1978, Elliot Aronson si colegii sai au elaborat o metoda de învatare pe baza de
cooperare, numita ‘clasa mozaic’ (jigsaw classroom). În scoli recent desegregate
din Texas si California, ei au organizat câteva mici grupuri mixte de elevi de clasa a
Psihosologie sociala
cincea. Materia de învatat în cadrul fiecarui grup a fost împartita în subcapitole, asa
cum un puzzle este fragmentat în diferite piese amestecate. Fiecare elev trebuia sa
învete o piesa din jocul de puzzle, dupa care, pe rând, fiecare elev le transmitea
tuturor celorlalti partea învatata de el. În acest sistem, fiecare elev – indiferent de
rasa, capacitati sau încredere în fortele proprii – are nevoie de toti ceilalti pentru ca
grupul în ansamblu sa aiba succes.
Metoda a dat rezultate impresionante. În comparatie cu elevii din clasele de tip
traditional, cei din clasele mozaic au ajuns sa se simpatizeze mai mult unii pe altii, sa
le placa mai mult scoala, sa aiba mai putine prejudecati rasiale si un respect de sine
mai ridicat. Si mai important e faptul ca rezultatele scolare ale elevilor minoritari
s-au îmbunatatit, iar cele ale elevilor albi au ramas la fel de bune. Ca si o echipa
sportiva interrasiala, clasa mozaic ofera o cale promitatoare catre o experienta
educationala cu adevarat integratoare. Ea ofera totodata un model de utilizare a
contactului personal pentru promovarea unei tolerante sporite fata de diversitatea
rasiala.
Perceptia discriminarii
Membrii diferitelor grupuri apreciaza în mod contradictoriu magnitudinea si virulenta
discriminarii. Anchetele arata ca majoritatea albilor americani considera ca
discriminarea tinde sa se atenueze în domeniul zonelor locuite, al educatiei si al
fortei de munca, însa cei mai multi dintre negri sustin ca problemele persista. Mai
subtile si mai putin vizibile, manifestarile de rasism modern pot fi abia sesizabile
pentru observatorii neutri, dar efectele lor sunt umilitoare pentru cei vizati. Este
revelatoare experienta traita cu peste doua decenii în urma de catre un scriitor de
culoare, Ellis Cose. Dupa ce îi fusese conferit un premiu pentru jurnalism, Cose s-a
prezentat la un interviu, sperând sa fie angajat reporter la revista Esquire. Foarte
amabil si curtenitor, editorul i-a spus de la bun început ca nu îl poate angaja
deoarece revista nu are prea multi cititori negri. Orbit de culoarea lui Cose, editorul
nu a vazut în fata ochilor decât un negru de care nu avea nevoie – negândindu-se
nici macar o clipa sa evalueze experienta, talentul si potentialul candidatului. Peste
câtiva ani, în virtutea politicii de discriminare pozitiva, pe care americanii prefera sa
o denumeasca affirmative action, lui Cose i s-a oferit directia departamentului de
recrutare a personalului din cadrul unei corporatii. Si de aceasta data culoarea pielii
a fost singurul criteriu avut în vedere, întrucât Cose nu avea nici o calificare în
domeniu, dar managerii aveau nevoie neaparat de un negru la conducerea depar-
tamentului respectiv.
0,6
0,4
Modificari ale respectului de sine
0,2
-0,2
-0,4
-0,6
Feedback pozitiv Feedback negativ
Nevazuti Vazuti
Psihosologie sociala
ilustrare, închipuiti-va o eleva alba si una neagra, proaspat admise la liceu cu note
egale. La începutul anului scolar, amîndoua sustin un test foarte dificil, care le pune
în fata unor probleme stresante. Dar, în vreme ce eleva alba poate fi îngrijo rata de
perspe ctiva esecului, eleva neagra mai are si alte motive de tulburare, stârnite de
teama ca, obtinând un rezultat slab la test, va confirma stereotipul negativ fata de
capacitatea intelectuala a negrilor. Chiar daca eleva de culoare nu crede câtusi de
putin în valabilitatea stereotipului, amenintarea de a fi redusa la stereotip în ochii
celorlalti poate sa declanseze anxietate si sa-i distraga atentia, impietând asupra
performantei sale. Iar daca aceasta amenintare este o experienta care se repeta
des la scoala – fie datorita faptului ca este singura eleva de culoare din clasa ori
pentru ca reactia colegilor este mereu ostila – situatia devine prea amenintatoare
pentru respectul sau de sine. Spre a se feri de amenintare, ea se poate detasa de
scoala, care nu o mai intereseaza, astfel încât rezultatele academice vor fi mai putin
relevante pentru identitatea ei si respectul sau de sine. În locul scolii, alte sfere de
activitate, precum maritisul sau un alt talent (sportiv, muzical, erotic etc.) vor deveni
motive mai importante de mândrie si definire identitara.
Steele si colegii sai au realizat o serie de experimente, manipulând diferiti
factori de natura sa amplifice ori sa diminueze amenintarea stereotipului în timpul
sustinerii unor teste de catre studenti. Este încurajatoare constatarea ca reducerea
amenintarii stereotipului este însotita de îmbunatatirea performantelor scolare ale
membrilor grupurilor amenintate. De exemplu, în 1995, Steele si Joshua Aronson au
unor studenti albi si negri, de la o universitate foarte pretentioasa, un test de analiza
si compozitie verbala extrem de dificil. Unora dintre participanti li s-a spus ca este
un test de inteligenta; altora, ca este un studiu de laborator asupra rezolvarii de
probleme, care nu este relevant pentru capacitatea intelectuala. Steele si Aronson
s-au gândit ca, data fiind dificultatea testului, toti studentii vor avea dificultati. Dar
daca se spune ca testul este legat de capacitatea intelectuala, era de asteptat ca
studentii de culoare sa simta în plus fata de cei albi si amenintarea stereotipului. În
schimb, daca se spune ca testul nu e decât o lucrare de laborator si nu un test de
inteligenta, atunci stereotipurile negative ar fi mai putin aplicabile, ceea ce ar face si
ca amenintarea stereotipului sa fie, macar în parte, eliminata. În acest al doilea caz,
studentii negri ar fi mai putin stânjeniti în timpul testarii. Rezultatele sustin aceasta
predictie. Chiar daca au fost alesi participanti cu rezultate egale la SAT (Scholastic
Assessment Test –echivalentul american al bacalaureatului de la noi, pe baza caruia
se face admiterea în universitati), spre a se asigura omogenitatea lor sub aspectul
capacitatii intelectuale, studentii negri au obtinut rezultate semnificativ mai slabe
atunci când li s-a spus ca da u un test de inteligenta. În schimb, atunci când s-a
precizat ca testul nu estimeaza capacitatea intelectuala, notele studentilor negri au
fost mult mai mari, neexistând nici o diferenta fata de notele studentilor albi (vezi
Graficul 4.4).
Prin urmare, o schimbare aparent minora a contextului – câteva cuvinte despre
semnificatia testului – a avut un efect puternic asupra performantei studentilor de
Psihosologie sociala
20
18
Numarul de itemi rezolvati
16
14
12
10
8
6
4
2
0
Test de inteligenta Test necorelat cu
inteligenta
Albi Negri
participanti li s-a spus, dimpotriva, ca testul scoate în evidenta diferente între sexe.
Conform predictiei, fetele s-au descurcat mai prost decât baietii atunci când li s-a
spus ca testul face diferente între sexe, dar au obtinut rezultate la fel de bune în
cealalta situatie.
5
Scorul la test
0
Barbati Femei
Amenintarea sterotipului poate afecta orice grup pentru care anumite stereo-
tipuri negative bine-cunoscute si adânc înradacinate sunt relevante în anumite con-
texte. De exemplu, multi sportivi albi simt amenintarea stereotipului atunci când
pasesc pe un teren unde înfrunta minoritari de culoare. Isiah Thomas, un fost star
de culoare al basketului nord-american, spune: „Cred ca negrii ar vrea sa conserve
stereotipul potrivit caruia ei sunt mai buni decât albii; este un avantaj. Atunci când
doi insi intra pe teren sa joace basket, albul este preocupat de culoarea adversarului,
pe când negrul este preocupat numai de joc si câstiga.“
Experimentele lui Steele ne dau motive sa speram ca amenintarea stereotipului
poate fi învinsa. Modificând factorii situationali care dau nastere amenintarii stere-
otipului, imensa greutate a stereotipurilor negative poate fi redusa, ceea ce permite
tintelor stereotipizate sa evolueze cu întregul lor potential. Aplicând teoriile lor în
mediul academic real din Statele Unite, Steele si colegii sai au constatat ca, într-un
mediu adecvat, studentii minoritari au obtinut rezultate comparabile cu ale celorlalti
studenti, iar sansele abandonului scolar s-au diminuat drastic.